„Soarta” din punct de vedere cotidian

Întrebare:  Dacă luăm în considerare soarta, dar nu în ceea ce privește corecția finală, ci din punct de vedere cotidian și, anume, cine să devină, cu cine să se căsătorească, ce fel de copii să aibă, ce probleme etc. Pot acestea să fie schimbate?

Răspuns:  Este foarte dificil, deoarece pentru aceasta trebuie să educăm în prealabil viitoarele cupluri să înțeleagă semnificația vieții, scopul vieții, realizarea acestui scop și cât de mult ei sunt gata pentru aceasta.

Adică pentru a selecta aceste cupluri pe măsură ce ele devin apte pentru asta, înțelegând ce ar trebui să sacrifice, ce ar trebui să lase deoparte și, apoi, dimpotrivă, cu ce ar trebui să se ajute reciproc și cum ar trebui să se sprijine reciproc pentru a atinge acest obiectiv. Trebuie depusă multă muncă aici!

Sper că, dacă nu în generația noastră, atunci în următoarea, oamenii o vor face, pentru că umanitatea va ajunge într-o stare de separare faţă de orice soluție privind problemele familiei. Oamenii vor înceta să se căsătorească și să aibă copii. Nu vor înțelege de ce au nevoie! Până la punctul în care chiar și instinctele sexuale vor „îngheța” în ei. Aceasta este o problemă care va fi abordată prin problema suferinței.

Întrebare:  Dar, pe de altă parte, de ce ar trebui să schimb ceva dacă, să zicem, am înțeles sau cred că există o forță superioară și mă conduce la obiectivul creației?

Răspuns: Te conduce pe calea suferinței, deși nu vă dați seama ca persoană. Dacă mergeți cu fluxul, atunci sunteți un animal.

Întrebare:  Dacă nu fac eforturi conștiente pentru a mă schimba, atunci forța superioară acționează asupra mea sub formă de suferință?

Răspuns:  Ca la orice animal. În acel moment sunteți numit animal. Și sunteți numit om doar în acele momente în care voi, înșivă vedeți obiectivul și depuneți eforturi pentru a vă apropia de el.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când întâmpinăm obstacole care provoacă suferință pe parcursul drumului, cum aplicăm cunoașterea că nu este nimeni în afara de El?

Răspuns: Asta, în general, este cuprinsă în revelația Creatorului. Atunci când percepem toate manifestațiile din viața noastră ca negative, nu ne putem imagina cum viața poate fi percepută ca o manifestare a Creatorului.

Aici, omul are o oportunitate directă pentru a începe identificarea Creatorului, ca acționând în mod corect, cu bunătate, direcționând omul cu influențele Lui negative spre Scop.

Iar Scopul pentru noi este perceperea tuturor acțiunilor din lume în sensul că nu este nimeni în afară de El și, astfel, gradual să descoperim Creatorul ca bunul care face bine. Într-un mod exact, toate influențele negative pe care le simțim ne împing în cel mai scurt fel la revelația Lui.

Continuând de la ele, încearcă să fi direcționat spre “nu este nimeni în afară de El”, asta însemnând că El este cel care ți le dă. Pentru ce? Exact pentru sentimentele negative, dar pentru a te ridica deasupra lor. Pentru ce-ți dau ele și cât de departe te-ai separat pe tine, însuți de egoul tău, exact prin ridicarea deasupra lui, pentru a te apropia astfel de Creator. Încearcă să acționezi așa, fiindcă acestea sunt cele mai bune condiții.

Este spus: celui pe care Creatorul îl iubește, El îi trimite condiții problematice. Însă asta nu este așa cum este prezentat în religii, ci pentru a revela Creatorul în aceste stări ca fiind bun, ghidându-te în mod corect.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce rămâne dintr-o persoană, după moarte?

Întrebare:  De ce oamenii nu trăiesc un număr mai mare de ani sau la nesfârșit? De ce schimbăm corpurile?

Răspuns:  Dacă am trăi chiar și o mie de ani, am fi încă grăbiți să facem ceva pentru că viața ar fi finită. În schimb, dacă am trăi la nesfârșit, nu am simți că suntem supuși vreunei forțe, limitelor timpului.

Să presupunem că am exista ca un organism care doar trăiește, fără început și fără sfârșit. Nici nu ne putem imagina o astfel de stare, deoarece totul este măsurat: existența – absența, existența – absența; adică în fiecare secundă se naște ceva și ceva moare. Moartea este oportună, pentru că moartea ne împinge să înțelegem viața.

Întrebare:  Ce rămâne dintr-o persoană care a trăit un anumit număr de ani?

Răspuns:  Informația senzorială se află în inimă și în minte, în măsura în care o persoană a avansat în raport cu ceilalți, dar și în măsura în care cineva s-a apropiat față de ceilalți, pentru a-i apropia pe fiecare de Creator. Aceasta este ceea ce rămâne dintr-o persoană.

Doar acest lucru rămâne calitativ, deoarece conexiunea este Scopul creaţiei.

Scopul creației este de a conecta umanitatea într-un singur întreg. Nu într-o singură bucată de carne, ci într-o singură dorință, care constă din multe dorințe diferite, unde toate sunt direcționate astfel încât să ajute la conectarea între ele.

Întrebare:  Adică, toate sunt conectate într-o singură dorință de a dezvălui Creatorul?

Răspuns: Da

Întrebare:  Deci, dacă o persoană face acest lucru în timpul vieții sale, atunci eforturile, experiențele și sentimentele sale rămân și continuă?

Răspuns:  Toate acestea rămân.

Întrebare:  Chiar dacă unul deja face asta, dar nu și-a atins obiectivul, de ce persoana respectivă trebuie să moară și să se nască din nou într-un alt corp?

Răspuns:  Nu depinde de persoană, ci mai degrabă de starea generală a umanității.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”  1/14/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→