Daily Archives: 29 martie 2020

Ce învață Natura pe ființele umane? (Quora)

Michael Laitman pe Quora: Ce învață Natura pe ființele umane?

Natura ne conduce către înțelegerea faptului că suntem părți ale unui singur sistem interconectat și interdependent și că trebuie să atingem un nivel mai înalt de conexiune între noi pentru a descoperi perfecțiunea și eternitatea Naturii.

Toți suntem egoiști prin felul nostru. Ceea ce înseamnă că toate gândurile și acțiunile noastre sunt motivate în cele din urmă de o dorință de a ne bucura în detrimentul a orice și al oricui din jurul nostru.

Ca egoisti, fiecare percepem o realitate îngusta. Ne simțim separați de ceilalți oameni și de celelalte lucruri, preocupați în primul rând de problemele noastre personale, fiecare într-o cursă constantă după plăcerile efemere.

De asemenea, ca egoiști, felul în care ne conducem pe noi înșine se confruntă din ce în ce mai mult cu modul opus în care se conduce Natura pe sine.

Spre deosebire de calitatea egoistă a omului, Natura urmărește conectarea tuturor și a toate într-un singur întreg armonios. Un întreg armonios acționează astfel încât fiecare parte primește ceea ce are nevoie pentru susținerea sa și oferă în funcție de capacitatea sa în beneficiul întregului, similar cu modul în care funcționează celulele și organele unui corp uman sănătos.

În timp ce calitatea noastră egoistă se confruntă din ce în ce mai mult cu calitatea altruistă a Naturii, experimentăm tot mai multe lovituri. Loviturile din Natură pot apărea ca pandemii globale, așa cum ne confruntăm acum cu coronavirusul, precum și cu numeroase alte forme, de la dezastre ecologice majore până la fiecare dintre sentimentele noastre personale, depresia, anxietatea, stresul, singurătatea, goliciunea, lipsa de sens și alte astfel de senzații negative care, de mulți ani, ne sfâșie din ce în ce mai mult.

Care este scopul loviturilor pe care ni le trimite Natura? Ce încearcă Natura să ne învețe prin toate durerile și problemele pe care ni le transmite?

Totul este pentru noi să ne oprim pentru o clipă și să începem să ne contemplăm viața, scopul ei, de ce suferim și, să ne regândim direcția în care ne îndreptăm.

Putem folosi apoi o astfel de introspecție pentru a ne scoate din modul nostru actual de existență egoistă, în care cauzele durerilor noastre sunt ascunse, la un mod de existență mai conectat și altruist, în care motivele durerii noastre sunt dezvăluite.

Înțelepciunea Cabala ne acordă această capacitate: să descoperim legile ascunse, conectate și altruiste ale Naturii și să ne echilibrăm cu aceste legi. Trimițându-ne lovituri, Natura ne învață în cele din urmă că trebuie să revizuim modul în care ne trăim viața, să recunoaștem falimentul încercării de a continua să trăim egoist așa cum am făcut până azi și să schimbăm atitudinea noastră unul față de celălalt, de la egoistă la altruistă, în care, în loc să încercăm să ne auto-mulțumim tot timpul, să încercăm să-i mulțumim pe ceilalți, să intrăm în echilibru cu Natura, și să experimentăm astfel o existență armonioasă, completă și eternă.

 

“Ce se va întâmpla cu Israelul pe timpul pandemiei de Coronavirus?” (Times Of Israel)

Jurnalul “The Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Ce se va întâmpla cu Israelul pe timpul pandemiei de Coronavirus?

Pe măsură ce coronavirusul se răspândește în întreaga lume, făcând ca țări întregi să se simtă mici, apare posibilitatea ca umanitatea să sufere o schimbare majoră. De la accentul pus pe grija pentru sine atȃt individuală cȃt și colectivă, vom trece la preocuparea pentru echilibrul cu natura. Toți ne vom îngriji de beneficiul umanității.

Și într-adevăr, mulți cetățeni ai națiunilor lumii au dat exemplu de o imensă responsabilitate reciprocă, respectând noile condiții. În special cei din China, au respectat cu mare atenție și stricteţe reglementările guvernamentale și dau acum semne de redresare.

Disciplina și responsabilitatea reciprocă a cetățenilor unei țări, ca răspuns la restricţiile guvernamentale, de călătorie și la măsurile de distanțare socială sunt într-adevăr esențiale pentru ieșirea din pandemie. Există anumite țări în care disciplina este de bază, una dintre ele fiind China, sau Germania. Aici mă aștept să aibă loc o recuperare mai rapidă decât în altele, datorită sârguinței  cetățenilor lor în respectarea recomandărilor guvernului.

Unde este Israelul, în acest proces? Israelul este o structură complet diferită.

Chiar și în fața unei crize care afectează întreaga lume, Israelul – atât la nivel guvernamental, în cazul în care liderii săi nu arată nicio mișcare spre ieșirea din impasul politic, cât și pe plan social, în care segmente mari ale populației ignoră liniile directoare ale departamentului de sănătate de a evita adunările mari – se manifestă ca fiind ultima națiune de pe lista celor care trec peste diferențe și-și unesc forțele în fața amenințării.

Reticența Israelului de a se uni, chiar în timpul unei pandemii globale, ilustrează ceea ce a scris Tora despre națiune, că poporul Israel este un „popor încăpățânat” [i] conform cu „încăpățânarea inimilor lor rele” .[ii] Cu alte cuvinte, natura umană egoistă care se află în fiecare persoană – pe care Tora o numește „rea”, întrucât îi determină pe oameni să-i rănească pe ceilalți, să caute în primul rând beneficiul propriu – este deosebit de pregnantă în poporul Israel.

Nu înseamnă că Israelul este neorganizat, în reacția sa faţă de pandemie. Datorită experienței și pregătirii vaste a Israelului pentru situații de război, sistemele sale sunt întotdeauna în gardă, gata să răspundă rapid situațiilor de urgență. Dar răspunsul rapid al Israelului la coronavirus nu are nicio legătură cu nivelul de responsabilitate reciprocă a cetățenilor. El se datorează nevoii Israelului de a elabora răspunsuri imediate faţă de mișcările agresive ale țărilor vecine.

De asemenea, vedem în continuare cum anumite segmente ale populației ignoră restricțiile impuse de guvern și continuă să se adune. Primul ministru Benjamin Netanyahu a avertizat că până la sfârșitul lunii aprilie numărul de persoane infectate de coronavirus din Israel ar putea ajunge la 1 milion, ceea ce ar însemna în jur de 10.000 de victime, dacă rezidenții săi nu reușesc să mențină restricțiile.

Prin urmare, în viitorul apropiat, vom vedea care este rezultatul țărilor care aplică cu succes eforturile de a se proteja și al celor care nu reușesc. Deocamdată, Israelul prezintă semne de răspândire majoră a virusului. Ministerul Sănătății din Israel stabilește reguli și este păcat că acestea nu sunt aplicate corect, pentru a restricționa răspândirea virusului.

Pe scurt, pentru a opri răspândirea virusului, în continuă expansiune, trebuie ca, pentru un timp, să ne izolăm unul de celălalt.

Eu însumi, aproape că nu părăsesc niciodată camera și, dacă o fac, mă asigur că mențin o distanță de doi metri între mine și ceilalți, exact așa cum prevăd liniile directoare ale Ministerului Sănătății. O fac pentru că am fost martor la exemplul profesorului meu, cabalistul Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabash), care a respectat regulamentele și recomandările guvernamentale într-o manieră foarte exactă. El accepta condițiile stabilite de guvern ca și cum ar fi fost legi ale naturii. Fiind contact cu sistemul complet al realității, a văzut că totul este controlat de o singură forță, care transmite reguli și recomandări prin liderii și experții lumii, pentru ca publicul să le urmeze.

Prin urmare, Rabash nu se supunea doar oficialilor guvernamentali, ci și forței superioare a realității. La fel astăzi, primim condiții de sus, ca să ne distanțăm social, pentru propria noastră protecție și ca să nu-i punem în pericol pe ceilalți. Ca atare, ar fi mai înțelept să urmăm aceste instrucţiuni.

Dacă reușim să menținem condițiile de distanțare socială, atunci, așa cum am scris și am vorbit pe larg, putem folosi în mod optim timpul. Vom învăța despre interconectarea și interdependenţa cu natura, despre faptul că suntem părți inseparabile ale naturii și că pentru a primi un răspuns plăcut din partea naturii, în locul pandemiilor și al altor probleme, trebuie doar să ne conectăm pozitiv, deasupra diferențelor dintre noi.

Cu alte cuvinte, natura ne-a trimis în camerele noastre și ar fi ideal să ne gândim la modul în care putem crea o nouă atmosferă în societate.  Să ne gândim cum să participăm la beneficiul celorlalți, înaintea beneficiului personal. Dacă vom reuși să facem acest lucru, atunci vom percepe o altă realitate, armonioasă, pe care nu am mai văzut-o sau simțit-o niciodată.

„I-am văzut pe acești oameni”, a spus Domnul către Moise, „și ei sunt un popor încăpățânat. Acum lasă-mă în pace, ca mânia mea să poată arde împotriva lor și ca să îi pot distruge. Apoi am să vă transform într-o mare națiune.”’ (Exodul 32:9-10)

 ‘Domnul mi-a spus: „Vesteşte toate aceste cuvinte în orașele lui Iuda și pe străzile Ierusalimului: „Ascultă termenii acestui legământ și urmează-i. Din momentul în care i-am ridicat pe strămoșii tăi din Egipt și până astăzi, i-am avertizat din nou și din nou, spunând: “Ascultați-mă!”. Dar ei nu au ascultat și nu au dat atenție; în schimb, au urmat încăpățânarea inimilor lor rele. Așa că am adus toate blestemele legământului pe care poruncisem să îl urmeze, dar pe care ei nu îl păstrează. ” (Jeremiah 11:6-7)

Coborârea este o motivație spre avansare

Întrebare: Ai spus că dacă cineva avansează de la sine, el poate evita coborârea. Ce înseamnă să înaintezi singur?

Răspuns: Dacă simțiți că fiecare împlinire este insuficientă și căutați imediat o nouă împlinire, o veți simți pe cea veche ca o deficiență, ca un fel de coborâre.

Să presupunem că vreau să obțin niște cunoștințe grozave. Ascult tot timpul, încercând constant acest lucru, dar încă nu am ajuns la el. Așadar, trebuie să atrag acel mare grad apreciat pe care vreau să-l ating.

Și atunci voi lua în considerare toate gradele intermediare, chiar dacă percep ceva în ele, incomplete, deoarece această realizare nu mă va umple, ci mă va încuraja doar să merg mai departe.

Întrebare: Există coborâri din care este imposibil să te ridici?

Răspuns: Nu. Creatorul nu acționează așa. Dimpotrivă, El ajută omul să se ridice.

Din „Fundamentele Cabalei” din Kab TV, 27/03/19

Stați aproape de El

Scopul este de a ne aduna și a ne conecta într-un grup de zece care se străduiește să realizeze echilibrul și contactul cu Creatorul, echivalența de formă cu El. În consecință, ne vom putea conecta unii cu alții, precum celulele unui corp și ne vom organiza mai corect pentru a dărui Creatorului. Apoi, cel puțin această parte spartă din corpul lui Adam HaRishon va deveni vie și le va trage după ea pe toate celelalte părți, provocând corectarea tuturor sistemelor din sufletul comun.1

Pentru a ajunge la palatul Creatorului, trebuie să ne unim și să-l construim. Palatul ascuns al Creatorului nu există; își va face apariția doar dacă îl construim. În acest fel construim un vas din dorințele noastre egoiste. Simțim cu toții respingerea reciprocă și nu dorim să ne unim. Este în natura noastră. Însă peste această natură, cerem de la Creator puterea unității, apoi El ne trage mai aproape, lipește vasul creat de El și se îmbracă în acesta.

Toate acestea poartă numele de munca Creatorului , dar este generată de cererea noastră. Ca atare trebuie să ne alăturăm grupului și să simțim respingerea mutuală prin care trecem. Dar ura nu poate fi percepută dacă nu am făcut eforturi să ne unim și nu ne-am dat seama că suntem incapabili să o facem. Luptându-ne cu respingerea, ne construim apelul comun către Creator, cerându-I să ne unească. Și când cererea noastră ajunge la forța și profunzimea corecte, când un anumit număr de oameni sunt capabili să ceară, adică un grup de zece, atunci Creatorul face munca.

Ca atare, munca persoanei constă în totalitate în a-L face pe El să muncească. Îl obligăm pe Creator să desăvârșească această muncă și El o îndeplinește; cum s-a spus: „Fiii mei M-au învins.” Copiii cer și Creatorul face, la fel cum îndeplinim noi cererile copiilor noștri. Copiii știu cum să se roage de părinții lor și noi trebuie să învățăm de la ei cum să-L implorăm pe Creator în așa fel încât să-și poată face treaba. El așteaptă să-I cerem.

Prin urmare, mergem la congres pentru a construi un apel către Creator, numit rugăciune, cerându-I să corecteze ceea ce a spart. Dar, când cerem corectarea, începem să descoperim ce defect avem, ce trebuie să cerem, cum ar trebui să ne corecteze Creatorul, cum vom simți starea perfectă în vasul corectat alcătuit din dorințe egoiste, precum și cum vom umple acest vas cu forța iubirii și a unității.

Rezultă de aici că vom folosi fiecare fragment al vasului, care a fost spart deliberat pentru a ne permite să învățăm, ca să-l reasamblăm, ca niște copii care construiesc obiecte din piese de Lego și astfel se dezvoltă și cresc, până când vor primi un Kli real, spiritual.

Atunci Creatorul spune: „Voi M-ați făcut.” Noi Îl creăm pe Creator asamblând vasul din fragmente sparte, adică din noi înșine, cerându-I să ne conecteze și să ne împlinească.2

Evident că nu putem ieși din egoism. Este imposibil să facem ceva cu el. Dar dacă încercăm să înglobăm în noi forța prietenilor, atunci toți vom primi forța fiecăruia și ne putem depăși astfel înclinația rea.

Răul a fost creat în noi în urma ruperii conexiunii reciproce din cadrul sistemului lui Adam HaRishon. Deoarece atunci când conexiunea s-a spart, răul nostru a devenit de zece ori mai mare decât puterea individuală de a ne conecta între noi. Drept urmare, răul din lume covârșește forțele binelui.

Dar dacă unim micile forțe de dăruire ale fiecăruia, puterea dăruirii noastre devine mai mare decât forțele egoiste rezultate în urma spargerii, pe care o putem pune la dispoziția Creatorului pentru ca El să se poată revela.3

Integrarea mutuală are o calitate unică. Deși în sistemul lui Adam HaRishon am avut doar o forță, fiind singur, după ce Creatorul ne-a spart m-am integrat cu toți ceilalți, mai presus de forța separării. Astfel, fiecare dintre noi devine de zece ori mai puternic decât forța de conexiune care a existat în sistemul lui Adam HaRishon. Dacă ne-am aflat la primul nivel din acest sistem, după corecție, fiecare dintre noi ar putea urca la al zecelea nivel.4

Lucrând împotriva dorinței, plângem, nu ne bucurăm. Este dificil de lucrat împotriva dorinței și nimeni nu dorește acest lucru. Dacă aș spera să câștig ceva, aș lucra cu bucurie. Dacă însă nu întrevăd nici un câștig și muncesc fără să vreau, atunci sunt trist.

“Divinitatea este prezentă doar într-un loc perfect, nu într-unul deficient sau incomplet, sau într-un loc trist, ci doar într-un loc corespunzător – un loc al bucuriei.” Este scris: „Servește-L pe Domnul cu bucurie; vino înaintea Lui cu cântec. Creatorul poate fi servit doar cu bucurie.” Așa este scris în Cartea Zohar.

În fond, asta înseamnă că vreau să muncesc. Dacă stau și vărs lacrimi, nu se consideră că am făcut ceva, deoarece în spiritualitate nu contează acțiunea în sine, ci intenția. Iar intenția se măsoară doar prin bucurie, în conformitate cu dorința mea: dacă vreau să muncesc sau nu. Dacă muncesc forțat, sub amenințarea bătăii, atunci nu se consideră că am muncit. Este posibil ca în timpul vieții mele din această lume să fac o grămadă de acțiuni dar nu înseamnă că am realizat ceva, pentru că de fapt nu am făcut totul de bunăvoie.

Aceasta este o mare problemă și trebuie să-i acordăm atenție. În caz contrar, vei întreba: „Am făcut atâtea, am sacrificat atâtea! Unde este răsplata mea?” Dar ai meritat-o cu adevărat? Ai vrut să dăruiești, să iubești, să te conectezi cu alții, să te integrezi în grup? Sau ți-ai făcut doar datoria, fără dorință, fără intenție iar munca ta nu a contat? Din această cauză mulți oameni părăsesc această lume la fel cum au venit, cu mâna goală.

Creatorul poate fi servit doar cu bucurie doar dacă vreau să devin o persoană care dăruiește. Însă eu nu vreau și nu pot dărui? Corect. Așa m-a făcut Creatorul în mod deliberat, ca să cer de la El forța dăruirii. De ce nu ceri? Nu-I da drumul până nu o obții.

Iar când primești forța dăruirii și vezi că lumea întreagă are nevoie de ajutorul pe care îl poate primi doar prin tine, vei fericit o dată cu fiecare acțiune a ta. Totul este bine, ne lipsește doar înțelegerea faptului că este necesar să cerem de la Creator forța dăruirii, să plângem și să-L rugăm ca niște copii mici.5
Din Convenția mondială de cabala 2020, “Ne conectăm la rădăcina vieții,” “Day One” 2/25/20, “Ne-am adunat aici,” Lecția 1
1 Minutul 33:27
2 Minutul 44:47
3 Minutul 58:23
4 Minutul 1:00:41
5 Minutul 1:06:30

Ce ar trebui să facă cuplurile pentru a-și îmbunătăți relațiile?” (Quora)

Michael Laitman, Pe Quora: „Ce ar trebui să facă cuplurile pentru a-și îmbunătăți relațiile?”

Pentru a-și îmbunătăți relațiile, cuplurile ar trebui să ierte mai întâi orice au unul împotriva celuilalt.

În același mod în care vrem ca alții să ne ierte pentru acțiuni sau greșeli pe care le-am făcut, ar trebui să încercăm să îi iertăm pe ceilalți în avans.

Mai mult decat atat, iertarea se extinde dincolo de relațiile dintre cupluri. În cele din urmă, se aplică societății în general.

Chiar și în cele mai mici dintre acțiuni, în toate tipurile de relaționări cu alte persoane, atunci când conduceți, cand faceti cumpărături, cand așteptați la cozi și așa mai departe, am experimenta vieți mai bune dacă am încerca să iertăm oamenii în avans. Societatii de astăzi îi lipsește foarte mult acest lucru.

Trebuie să interiorizăm cât de mici și slabi suntem cu adevărat și cât de ușor ne poate cădea starea de spirit din cauza unei interacțiuni negative. Prin urmare, trebuie să ne reducem cererile față de ceilalți.

După iertare, următorul nostru pas este de a lucra la iubire, adică „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Cu alte cuvinte, deoarece considerăm în mod constant propriul nostru beneficiu și cunoaștem tot felul de detalii despre ceea ce ne bucură, încercând să ne îndeplinim cerințele propriilor dorințe, ar trebui să încercăm să înțelegem dorințele partenerului nostru în aceeași măsură și să căutăm să le îndeplinim așa cum facem pentru noi înșine.

Iubirea este astfel crescută prin concesii reciproce, în care fiecare partener face concesii și încearcă să se gândească la celălalt, încercând să-i ofere ceea ce îl face să se simtă bine.

Acesta este motivul pentru care este important să găsești un partener care să aibă același scop în viață. Ambii parteneri se pot bucura apoi de a se sprijini unul pe altul pentru scopul lor reciproc.

 

Anticorpi împotriva egoismului

Coronavirusul este consecința conexiunii rupte între oameni.

Totul este conectat armonios în natură la nivelul particulelor elementare, adică a materiei neînsuflețite, precum și la nivelurile vegetal și animal.

La aceste niveluri, fiecare se folosește de ceilalți doar în măsura necesară în care îl obligă instinctul său natural. Un lup prinde și mănâncă o oaie nu pentru că dorește să-i facă rău oii; el trebuie doar să o mănânce pentru a supraviețui. Dar după ce lupul va fi plin, nu va atinge alte oi. Nu va avea nicio altă dorință de a le ucide.

Dacă apare un om în locul lupului, el va ucide toate oile, va trimite carnea la magazin, va face bani și va găsi cum să-i cheltuiască pentru propria lui plăcere.

Egoismul omului nu cunoaște granițe. Dorința lui de a se bucura nu rămâne în interiorul plăcerilor animalice pentru hrană, sex și familie. El încearcă să-i folosească pe ceilalți în avantajul său, pentru a cuceri întreaga lume, pentru a se ridica mai presus de toate cu ajutorul banilor, onoarei și puterii. Iar această dorință ne distruge viețile, făcându-ne dușmani unii cu alții.

Bogăția, faima și cunoștințele sunt împliniri egoiste care îi sun necesare omului pentru a fi deasupra celorlalți.

Așa că, lansează tot felul de trucuri pentru a câștiga bani de la alții. Aceasta implică deja concurență.

Nu concurăm între noi în ceea ce privește mâncarea, sexul și familia; pur și simplu ne bucurăm de ei așa cum ar face orice animal. Cu toate acestea, nivelul uman este caracterizat prin faptul că are nevoie și de bani, onoare și cunoaștere. Această dorință egoistă nu poate fi satisfăcută; cere tot mai mult.

Dar natura, care este un sistem global, integral, nu este de acord cu acest lucru, la fel cum un copac nu este de acord să fie tăiat. Natura rezistă și produce anticorpi care împiedică omul să invadeze și să distrugă sistemele naturale.

Natura este o lege integrală care leagă toate elementele și nu permite omului să guverneze, ci doar să mențină legătura reciprocă cu restul elementelor. Prin urmare, imediat ce mergem prea departe cu interesul nostru pentru sine, simțim imediat rezistența din partea altor oameni, a societății sau a unor părți ale naturii.

O avansare ulterioară este posibilă numai cu condiția ca omul să respecte legea integrală a naturii, fără a uita că suntem cu toții în aceeași sferă conectați într-o singură rețea.

Universul și Pământul cu tot ce este pe el:natura neînsuflețită, plantele, animalele și oamenii sunt incluși într-un mecanism și depind unul de celălalt. În acest întreg sistem, există o singură lege care impune tuturor să se completeze reciproc.

Egoismul uman este singura componentă care îi urăște pe toți și dorește să-i folosească pe toți în beneficiul său.

Nu numai că noi oamenii vrem să folosim natura, dar ne și luptăm și noi între noi.

Egoismul, în căutarea noastră de a câștiga din ce în ce mai mult unul de la celălalt, ne-a dus către o lume globală. Dar nu am aspirat la conexiuni bune între noi care să contribuie la toate părțile naturii. Dimpotrivă, fiecare om s-a infiltrat în natură, a încercat să o subjuge, distrugând specii întregi din capriciu, fără să se gândească la generațiile viitoare și nici măcar la propria lui zi de mâine.

Se spune: „Trăiți-vă fiecare viața”. Adică fiecare produce ceva al său: unul crește castraveți, iar celălalt coace pâine, astfel încât să facem schimb între noi. Dar treptat, acest fenomen pozitiv devine negativ, deoarece fiecare egoist vrea să fie monopolist și să-i învingă pe toți.

Cineva deschide o brutărie, apoi alta, apoi o a treia și începem să concurăm între noi, adăugăm aditivi chimici la pâine, drenăm pământul fără să ne gândim la viitor. Principalul lucru este să reușești în ochii celorlalți, să câștigi bani, onoare și putere. Suntem gata să acționăm chiar în detrimentul nostru, precum Statele Unite și Rusia care aruncă sume imense de bani pe arme, dar nu pot opri confruntarea dintre ei.

Oamenii devin și mai egoiști și vor să se înrobească și să se exploateze reciproc din ce în ce mai mult, astfel încât, de la nivelul biologic provine brusc o reacție sub forma unui virus. Cât de exact este asociat nivelul uman cu un virus primitiv? Cert este că toate nivelurile sunt conectate între ele: natura neînsuflețită, vegetală, animală și oamenii sunt conectați într-un singur sistem.

Prin urmare, apare o dispută între oameni, apare și un cutremur ca răspuns la aceasta. Totul în natură a început cu o particulă mică, care a început să se unească din ce în ce mai mult cu alte particule. Și astfel au apărut atomi, iar apoi moleculele vii au început să transmită reciproc energie și informații până când au apărut organisme mai complexe.

Nu există o singură particulă minusculă în univers care să nu fie conectată prin acest câmp cu întregul univers, cu fiecare dintre elementele sale la toate nivelurile: neînsuflețit, vegetal, animal și uman. Iar cea mai decisivă conexiune este la nivel uman, la nivel de gândire, adică la nivel de relații – acestea determină și controlează totul.

Viteza gândirii este infinită; nu este limitată de viteza luminii și, prin urmare, totul este clarificat în gând. Iar cel care nu înțelege că toate părțile naturii sunt conectate într-un singur sistem este ca un copil care spune că ceașca a căzut și s-a spart de la sine.

Deci, principala concluzie provenită din epidemia globală a coronavirusului va fi că relațiile dintre oameni, rețeaua care ne conectează, este cel mai important și cel mai înalt fenomen din această lume, este cea care definește întreaga noastră viață. Dacă o aducem la echilibru, atunci vom restabili armonia la toate nivelurile și vom trăi ca și cum am fi în rai.