Baal HaSulam, „Din carnea mea Îl voi vedea pe Dumnezeu”: La fel, în ceea ce privește sufletul, omul se reîncarnează până când dobândește înțelepciunea adevărului în întregime. Fără acestea, sufletul nu își poate atinge nivelul maxim.

Omul se reîncarnează în lumea noastră și gena sa spirituală este îmbrăcată în diferite corpuri, de fiecare dată. Omul care trăiește această viață, dar al cărei corp moare înainte de a-și îndeplini gena spirituală, se va întoarce la un nou corp corporal în care va trece prin zeci de ani care au fost prestabiliâi pentru el și apoi vor muri din nou.

Aceasta va continua până când va atinge dezvoltarea sufletului într-una din reîncarnările sale.

Dar nu cunoașterea pe care o dobândești ridică nivelul sufletului. Mai degrabă, natura inerentă a sufletului constă în faptul că nu va crește prin propriul efort înainte de a dobândi cunoașterea naturii spirituale. Creșterea sa depinde de măsura cunoștințelor sale.

În general, cunoașterea nu permite sufletului să facă nimic. Permite omului să coopereze corect cu sufletul pentru a-l ajuta să se dezvolte prin acțiunile corecte.

Sufletul se dezvoltă prin acțiunile bune și corecte către o astfel de stare încât nu va mai trebui să se întoarcă la un corp din lumea noastră.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 16/06/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Reprezentăm un sistem unificat și suntem părți ale unei structuri unificate numită „suflet” sau „Adam” sau „Kli” (vas). Nu contează cum îl numiți, acum trebuie să ne reconectăm în această structură.

Cu alte cuvinte, există o singură structură, dar nu ne ocupăm locurile în ea, nu ne îndeplinim misiunea. În loc să fiu o parte normală a organismului general și să mă investesc în menținerea activității sale generale, mă gândesc doar la mine și, ca o tumoare canceroasă, încerc să absorb totul în mine și să devorez restul. Cu toții suntem așa.

Se pare că uriașul univers există conform propriei sale legi de dăruire și iubire ideală, interacțiunea ideală a întregului sistem închis. Iar noi în acest sistem, ca părți, organe ale sale, care ar trebui să se completeze în mod ideal, să se armonizeze, să coopereze între ele și să devină absolut integrante, nu reușim să îndeplinim acest lucru; prin urmare, viața noastră arată atât de mizerabilă.

Astăzi simțim că suntem într-o lume integrală, trecem printr-o criză globală. Adică începem să simțim că suntem în sistemul mondial, care este global, integral, interconectat și suntem opuși acestuia, opuși legii generale a dăruirii și iubirii. Prin urmare, trebuie să ne schimbăm în conformitate cu această lege.

KabTV „Close-Up, Universal Law”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum există o mulțime de sfaturi pentru a fi în mod constant pozitiv. Cum ne putem bucura de ceea ce ne aduce viața?

Răspuns: Dacă te gândești că totul vine de la Creator, care emană numai bine, atunci nu există nici o problemă. Trebuie doar să te configurezi pentru a-l primi ca pe un lucru bun.

Pentru a face acest lucru, trebuie să studiezi Cabala și să fii într-o societate cabalistică. Atunci vei înțelege ce să faci cu tine însuți.

Întrebare: Dacă o persoană se află la începutul progresului său, trebuie să poată ierta oamenii care îi provoacă probleme?

Răspuns: Nu, nu cred. Este ceva creștinesc în asta, care nu are nimic de-a face cu spiritualul.

Întrebare: O persoană trebuie să-și facă griji cu privire la ce vor spune oamenii despre el?

Răspuns: Depinde la ce nivel. Este necesar să încerci să te ridici la un asemenea nivel la care opinia Creatorului este importantă pentru tine, nu părerea altora. A fi în uniune, în adeziune cu Creatorul și a realiza dorințele Sale, este important. Ar trebui să fii preocupat de implementarea programului creației.

KabTV„Kabbalah Express” , 13.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Churchill a ținut un discurs băieților de la Harrow School. „ Lecția este aceasta: niciodată nu renunța, nu ceda niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, în niciun moment – în nimic, mare sau mic, important sau meschin – nu cedați niciodată decât convingerilor de onoare și bun simț. Nu ceda niciodată la forță; să nu cedezi niciodată puterii aparent copleșitoare a inamicului. ”

Întrebare: Ce înseamnă pentru tine „niciodată, niciodată, nu renunța niciodată”?

Răspuns: Înseamnă să te simți în mod constant, cel puțin adesea, foarte dezamăgit și să dorești să renunți la toate, să te rupi de întreaga lume, să te deconectezi de ea și așa mai departe. Și imediat o iei de la capăt. Renunți din nou și începi din nou.

Nu cred că există un astfel de idiot care nu renunță niciodată. Nici Churchill nu era așa.

A nu renunța înseamnă că, chiar și atunci când renunți, trebuie să înțelegi că există o forță care acționează asupra ta acum, care pur și simplu te împinge să termini ceea ce faci și să începi o nouă fază.

Întrebare: Spui că este ca și cum o fază se termină și următoarea începe? Și există întotdeauna o astfel de cădere în această tranziție?

Răspuns: Absolut! Altfel, nu poți începe nimic nou dacă nu ești dezamăgit în trecut. Trebuie să o experimentezi ca și cum ar fi moartea. Adică nu rămâne nimic! Nici măcar eu, desigur, în primul rând – eu. Totul cade în uitare!

Întrebare: Deci, de unde vin forțele pentru a ieși din această stare?

Răspuns: Tocmai pentru că vrei să te desparți pur și simplu de toate acestea și să le pui capăt, de aici începe o nouă etapă, de la zero.

Întrebare: Așa o percepi tu. Dar ce zici de o persoană obișnuită?

Răspuns: La fel.

Întrebare: Gândurile că trebuie să renunți la tot, să lași totul, sunt gânduri bune?

Răspuns: Gânduri bune. Fără ele, nu vei avea nimic nou.

Întrebare: Și spui același lucru unei persoane obișnuite?

Răspuns: Toată lumea are nevoie de asta, pentru că întreaga natură se bazează pe faptul că două stări se schimbă constant: primire și dăruire, plus și minus, întuneric și lumină și așa mai departe. Prin urmare, următoarea ascensiune este imposibilă fără dezamăgiri.

Întrebare: Există un astfel de fenomen când o persoană trece prin viață și nu renunță niciodată?

Răspuns: Doar dacă este un idiot. Am cunoscut astfel de oameni. Dar ei sunt instruiți să fie așa dacă nu se nasc în acest fel. Și sunt ca niște jucării mecanice: Există o cheiță în spate, ei au fost programați și așa a fost toată viața lor.

Fie să aveți multe dimineți, seri, zile și nopți și fie ca acestea să se schimbe foarte repede. Cel mai important lucru este să trăiești cât mai multe vieți posibil pe parcursul unei singure vieți.

„Știri cu dr. Michael Laitman” KabTV, 11.02.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ziua Angliei a eliberării reflectă starea rea a lumii”

În ciuda a aproape 50.000 de cazuri noi confirmate zilnic și a ritmului crescut al infectării, în ciuda a 1.200 de medici care au scris o scrisoare către jurnalul medical de la Lancet avertizând că „această decizie este periculoasă și prematură” și „oferă un teren fertil pentru apariția variantelor rezistente la vaccinuri, ‘Și un apel’ pentru întreruperea planurilor de abandonare a restricţiilor la 19 iulie 2021”, guvernul britanic a continuat cu ceea ce a fost numită „Ziua Eliberării”, unde au fost ridicate aproape toate restricțiile Covid. Oamenilor din Marea Britanie li se permite acum să se înghesuie în baruri, restaurante, săli de divertisment, evenimente sportive și să se adune oricum și oriunde doresc fără limite. Chiar și măștile nu mai sunt obligatorii în Anglia plină de Covid (deși cu puține cazuri severe).

Am fost în barurile de pe insulele britanice. Știu cum este acolo. Aceste locuri sunt aglomerate, iar oamenii stau literalmente umăr la umăr, pentru că nu este loc. Fără măști, aceste locuri vor deveni fără îndoială focare de Covid.

Înțeleg că este greu să eviți atât de mult timp lucrurile care îți plac, iar oamenii trebuie să se relaxeze. Dar dacă nu dispare Covid? Ce se întâmplă dacă, așa cum avertizează scrisoarea medicilor, apare o variantă rezistentă la vaccin, cu o rată ridicată a mortalității și nu există niciun vaccin care să ne protejeze? Ce ar face guvernul? Nu ar impune restricții și probabil mult mai drastice decât au trebuit să suporte britanicii până acum câteva zile? Guvernul nu ar avea de ales decât să taie bucuriile și libertățile oamenilor felie după felie, până când nu rămâne nimic. În cele din urmă, ar trebui să acorde bani oamenilor doar pentru a putea obține minimul necesar pentru a se întreține. Proprietarii de baruri și restaurante nu vor mai avea nimic și de asemenea, nici viitor, deoarece nu va exista niciun vaccin care să le ofere speranța că la un moment dat își vor putea redeschide afacerile. Din acest motiv, nu văd niciun beneficiu în această decizie.

Dar există aici o altă problemă mai importantă: o astfel de mișcare reflectă starea slabă de solidaritate din lume. Este posibil ca virusul să fi început în China, dar de atunci a suferit mutaţii de mai multe ori și acum suntem infectați cu o tulpină care a apărut pentru prima dată în India. Covid nu cunoaște granițe; odată ce apare este omniprezent. Poate că nu ne place, dar suntem responsabili unul pentru celălalt. În prezent ne gândim la alte țări doar raportat la modul în care putem să le exploatăm, să le facem rău și să le guvernăm. Acest lucru trebuie să se schimbe deoarece dacă nu, acea rea-voință care izvorăşte din noi ne va ucide pe toți.

Covid-19 este un semn că trebuie să începem să luăm decizii având în vedere beneficiile altor persoane și nu doar beneficiile unor persoane, ci ale tuturor oamenilor, deoarece așa cum știm deja, o infecție oriunde este o infecție peste tot. Trebuie să existe un corp guvernamental de experți mondiali care să țină cont de beneficiile întregii lumi, iar acest organism va decide ce este potrivit pentru planetă și ce nu.

Vremurile actuale sunt speciale; trebuie să lucrăm corect cu ele. Trebuie să profităm de moment și să începem să fim mai atenți, să decidem împreună ce să facem împotriva dușmanului nostru comun. Și odată ce ne hotărâm, trebuie să acționăm împreună.

Putem aștepta; putem fi nesiguri, dar rezultatul va fi propria noastră dispariție, dacă nu în acest val, atunci în următorul. Natura nu ne lasă alte opțiuni decât să ne unim și să luptăm pentru viața noastră. Putem realiza acest lucru, dar numai dacă acordăm acestui guvern de experți autoritatea necesară pentru a face ceea ce este necesar pentru a salva omenirea de Covid și practic, de propria noastră rea-voință a unuia față de celălalt.

În situația actuală, suntem mai răi decât orice animal. Când există un incendiu de pădure, animalele încetează să se mai vâneze și toată lumea se concentrează pe salvare. S-ar putea să vedeți chiar dușmani naturali fugind unul lângă altul, departe de flăcări. Oamenii nu sunt la fel: încercăm să demolăm alți oameni și națiuni chiar și atunci când fugim de o amenințare comună, cum ar fi un virus, și chiar și atunci când facem acest lucru ne poate pune în pericol, cum ar fi cazul „Zilei eliberării”. ”Suntem lipsiți de instinctul care menține animalele în viață, deci dacă nu îl dezvoltăm noi înșine, nu vom supraviețui. Atȃt este de simplu! Şi cu cât înțelegem mai repede, cu atât mai puține victime inutile va trebui să jelim.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tu B’Av, mai mult decȃt o zi de Sf. Valentin evreiască”

Cum este posibil ca iubirea să fie motivul pentru aproape fiecare activitate pe care o desfășoară oamenii și,totuși, ceea ce vedem în jurul nostru este ură interminabilă, separare și certuri? Să regândim ce este iubirea adevărată.

Cea mai bună explicație a acestui concept poate fi găsită în semnificația Tu B’Av (15 Av), ziua iubirii. Se întâmplă imediat după Tisha B’Av (9 Av), ziua distrugerii. Abia după această criză de neegalat în care este revelat răul, ura dintre noi, suntem capabili să ne corectăm și să ajungem la iubirea adevărată. Apoi începe o nouă perioadă de echilibru. Pentru a o atinge totuși, a trebuit să recunoaștem mai întâi că starea noastră actuală este complet opusă acesteia.

Cu alte cuvinte, recunoașterea unei uri neîntemeiate care locuiește în inima noastră este condiția prealabilă pentru realizarea iubirii necondiționate între noi. După cum este scris, „Tu B’Av este corectarea și atenuarea lui Tisha B’Av”. (Likutey Halachot).

De asemenea, este scris în Mișna: „Nicio zi nu a fost la fel de bună pentru Israel ca 15 Av. – o zi în care triburilor li s-a permis să se amestece și să împărtășească bunătatea fiecăruia, prietenului său”. (Tifferet Shlomo)

Tu B’Av a fost cea mai mare din zilele în care, conform tradiției tinerele din Ierusalim ieșeau îmbrăcate în alb în livezi și vii să cânte. Tinerii se alăturau lor pentru a-și alege mireasa. Acestea sunt imaginile care caracterizează această sărbătoare.

În ciuda imaginilor romantice, sărbătoarea nu vorbește despre dragostea pământească a tinerilor bărbați și femei din podgorie, ci despre un fel de iubire total diferit: unul construit pe egoism (interes personal în locul preocupării pentru bunăstarea altora) care a distrus Primul și al Doilea Templu pe 9 Av, pe care tocmai am terminat-o de comemorat. Zilele întunecate dintre 17 Tammuz și Tisha B’Av amintesc poporului evreu de distrugerea celor două Temple, precum și de alte probleme și suferințe pe care le-am parcurs. Mai târziu, când ura neîntemeiată dispare, începe o nouă perioadă în care căutăm corectarea.

Căutăm un partener spiritual care să ne ajute să realizăm această tranziție pe care o dorim, iar partenerul spiritual atât pentru bărbați, cât și pentru femei este forța superioară a iubirii și a dăruirii, Creatorul. Ne conectăm cu El și împreună primim împlinirea absolută, plăcerea și iluminarea – revelarea lumii reale – existente în acea realitate sublimă și întreagă și nu numai în micul fragment al acesteia pe care îl cunoaștem ca fiind lumea noastră. Întregul proces al unificării de Tu B’Av simbolizează corectarea noastră finală, reconstruirea Templului și transformarea noastră de la ură la iubire.

Prin urmare, festivitatea Tu B’Av face aluzie la timpul în care vom construi al Treilea Templu. Cu toate acestea, aluzia nu se referă la o edificare fizică, ci una pe care o construim în inimile noastre, între noi. Vorbește despre o stare în care umanitatea este conectată pozitiv și în care forța unificatoare care menține lumea și toată realitatea devine revelată între noi.

Ce este iubirea adevărată? Adevărata iubire, nu iubirea la nivel corporal la care ne gândim de obicei, este un sentiment special de conexiune între noi, care ne ridică la înălțimile eternității, integrității și o extindere infinită a sentimentelor și gândurilor noastre. Începem să simțim că existăm în împlinire deplină atunci când ne raportăm unii la alții cu această iubire supremă.

În starea noastră actuală, chiar și atunci când simțim că iubim pe cineva, este pentru că iubim modul în care acea persoană ne face să ne simțim. Drept urmare, nu mai iubim atunci când nu obținem nici o bucurie din relație, așa că în realitate nu a existat de fapt nicio iubire adevărată pentru început. A iubi cu adevărat pe celălalt înseamnă să dorești doar fericirea acelei persoane, să vrei să-i dăruiești celeilalte persoane.

Cu toate acestea este necesară o condiție specială înainte ca noi să putem realiza iubirea adevărată. Iubirea se desfășoară numai după ce a dezvăluit mai întâi o stare de fragmentare – starea actuală – și apoi a adunat toate piesele sparte laolaltă într-un spirit de preocupare unul pentru altul și reciprocitate.

Noua stare de conștiință, această nouă înțelegere și simțire ne ridică la nivelul superior al realității perfecte, deasupra limitărilor vieții noastre pământești. Tu B’Av ne propulsează către starea unică de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este confidenţialitatea supraevaluată?”

O nouă propunere de lege în Israel vrea să plaseze camere de detectare a feței în spații publice. Scopul inițiativei este de a ajuta poliția să reducă nivelul criminalității și al violenței. Pe de altă parte, organizațiile pentru drepturile omului spun că astfel de camere încalcă grav dreptul la viață a persoanelor, deoarece vor permite efectiv poliției să ne urmărească oriunde.

Când mi s-a spus pentru prima dată despre idee, reacția mea intestinală a fost „Și ce?” Și într-adevăr, ce poate găsi statul despre mine, că sunt om? Recunosc că nu mi se pare înfricoșător, deoarece cred că așa trebuie să ne raportăm la oameni pentru început: ca egoiști absoluţi. „Înclinaţia inimii unui om este rea încă din tinerețe” (Gen. 8:21) nu este un dicton biblic, este adevărul. Aceştia suntem cu adevărat, deci ce poate găsi poliția, că suntem cine suntem?

De fapt, nu este faptul că ne este frică să nu ne fie cunoscute secretele; este că nu avem încredere în oamenii care le vor cunoaște. De câteva ori în viața mea m-am trezit zăcând complet dezgolit, în timp ce zece sau mai mulți medici stăteau în jurul meu, mă priveau și discutau ce să facă cu mine. Nu am simțit nici o rușine de ei; ştiam că doresc tot binele meu. Problema este că, din moment ce nu credem că guvernul ne dorește tot binele posibil, nu vrem să fie la curent cu informațiile despre noi. Și, din moment ce suntem răi din tinerețe, avem motive întemeiate să vrem să ne păstrăm acțiunile ascunse de ochii publicului.

Deci, cum rezolvăm o situație în care poliția dorește să prevină infracțiunile și prin urmare să aibă nevoie de mijloace mai bune de supraveghere, dar pentru a urmări infractorii instalează și instrumente care le permit să urmărească civilii obișnuiți? Pentru a o rezolva, trebuie să schimbăm atât guvernul, cât și cetățenii. Cu alte cuvinte, guvernul trebuie să lucreze pentru cetățeni, iar cetățenii trebuie să dezvolte o natură care nu este inerent negativă și dăunătoare celorlalți.

Întrucât cetățenii aleg guvernul care îi reprezintă, înseamnă că îi reflectă. Cu alte cuvinte, faptul că guvernul nu vrea beneficiul nostru se datorează faptului că nu ne dorim binele celuilalt. Nu este surprinzător că alegem reprezentanți care sunt făcuți după propria noastră imagine: răul din tinerețe.

În cea mai mare parte, încă negăm că suntem așa. Lumea din jurul nostru se prăbușește, societățile se destramă în lumea liberă și în dictaturi deopotrivă, o plagă globală se desfășoară, dar suntem reticenți să cooperăm pentru a o învinge, natura se dezlănțuie în întreaga lume și amenință să ne înece, să ne pȃrjolească, să ne topească și să ne distrugă economiile, până când vom muri de foame, totuși nu simțim că vreuna dintre acestea este vina noastră.

Poate că dacă punem camerele la vedere și le plasăm peste tot, astfel încât să ne putem vedea comportamentul aşa cum este, vom vedea cu adevărat cine suntem. Poate atunci ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm, că trebuie să devenim oameni mai buni, mai amabili unii cu alții, mai atenți și mai puțin dominatori. Poate că atunci vom alege lideri care au în minte cel mai bun interes al nostru, în loc de propria lor putere și bogăție. Atunci, cu siguranță, nu vom avea nimic de ascuns.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Trăim vremuri în care majoritatea oamenilor au tot ce au nevoie. Întrucât nevoile noastre de bază sunt acoperite inițial, nu mai este necesar să dai o valoarea monetară muncii, nu?

Răspuns: După o anumită perioadă istorică, poate peste câteva decenii, vom ajunge într-o astfel de stare încât roboții vor funcționa în locul nostru și oamenii, în principiu, nu vor mai avea nevoie de bani, faimă sau chiar cunoștințe, deoarece toate aceasta își vor pierde valoare din cauza lipsei de sens.

Treptat, nu mai vedem sensul dezvoltării noastre corporale și înțelegem că totul se apropie de un impas, inclusiv știința. Ceea ce dezvăluim în natură este, de fapt, o cale care ne conduce către finalul dezvoltării, către o criză globală. Totul este mult mai larg și la un nivel diferit.

Egoismul se dezvoltă în funcție de anumite niveluri, iar acum a ajuns la punctul în care s-a închis. Se pliază, devine un sat mic și, în cele din urmă, ne va forța să ne conectăm, chiar dacă nu vrem.

Aici putem ajunge la conexiune, fie îndemnată de diferite suferințe, inclusiv războaie și distrugere, fie prin realizarea faptului că este necesar, deoarece este implementarea programului de creație.

KabTV „Videoconferința”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi se pare că ești puțin diferit de la lecție la lecție. Conexiunea ta cu Rabaș funcționează aici?

Răspuns: Funcționează cu Rabaș, precum și cu Baal HaSulam și cu toți marii cabaliști din trecut.

Simt că sunt la vârful întregului lanț și vă transmit cunoștințele sale. Prin urmare, îmi simt responsabilitatea și simt mereu cât de mult mă pot deschide și cât de mult nu pot.

Baal HaSulam scrie despre acest lucru în „Dezvăluirea unei porțiuni, acoperirea a două”. Și o simt. Prin urmare, în mod natural, pe de o parte, sunt puțin diferit de fiecare dată, de parcă m-aș dezvălui puțin, joc următoarea carte cabalistă. Dar, pe de altă parte, păstrez ceva în rezervă, deoarece toate acestea ar trebui să fie foarte stricte, dozate treptat.

Astăzi vorbim despre ceea ce nu am vorbit acum șase luni. Și acest lucru se manifestă deoarece grânele cad în solul pregătit. Dar de fiecare dată este necesar să pregătiți solul din nou și apoi să aruncați grânele acolo.

Întrebare: Privitorul care urmărește și ascultă programele noastre ajută la pregătirea acestui sol?

Răspuns: Da. Poate indirect, dar el participă cu noi. Acesta este atât meritul și recompensa lui. El va vedea cum o astfel de participare aparent pasivă îl atrage și îl atrage la nivel spiritual.

KabTV „Puterea cărții Zohar”  # 21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este legat scopul omului de munca sa?

Răspuns: În principiu, omul ar trebui să înțeleagă că nu are nimic de făcut în viață decât să existe în mod normal, dar într-un sens foarte obișnuit al cuvântului. Adică toată munca sa ar trebui să fie aceea de a-și asigura tot ce este necesar, exact ceea ce este necesar.

Și toate celelalte, toate forțele, cunoștințele și oportunitățile sale, să le folosească pentru a crea rapid conexiunea corectă cu alți oameni și pentru a ajunge la nivelul Creatorului, adică a interconectării complete. În această conexiune integrală, descoperim că existăm într-o formă complet diferită, la un nivel diferit, într-o matrice diferită. Acesta este scopul vieții.

Ca urmare a dezvoltării noastre corporale am ajuns la o stare care ne împinge la următorul nivel al existenței.

KabTV „Videoconferința”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→