Întrebare: Sufletul unui evreu va fi întotdeauna unul evreiesc?

Răspuns: Da, pentru că acestea sunt sufletele din Babilon care au aspirat să se unească între ele și să se unească cu Creatorul. Ele au răspuns la această chemare pentru că aparțin celei mai subțiri părți superioare a unui suflet unic.

Dar odată cu prăbușirea Primului și celui de-al Doilea Templu, ei au căzut de la acest nivel spiritual și s-au amestecat cu întreaga umanitate. Vedem cum acest amestec a atins proporții atât de mari încât în ​​fiecare punct al globului ei nu uită de acest număr mic de oameni, nu uită să decidă cine sunt, ce sunt sau ce să facă cu ei înşişi.

Ca urmare, ajungem într-o stare în care, prin revelarea Cabalei, acest grup de oameni va fi forțat să se ridice din nou la nivel spiritual și să arate întregii omeniri același exemplu pe care restul babilonienilor nu l-au putut accepta în Babilonul antic.

Sufletele evreiești nu se pot schimba pentru că sunt diferite din rădăcină. Ele corespund lui Galgalta ve Eynaim, partea sufletului comun care este angajată în implementarea corectării. Iar restul sufletelor i se alătură și se angajează de asemenea, în corectarea reciprocă, dar cu ajutorul luminii superioare, pe care o primesc prin această parte superioară.

Aceasta nu este nicidecum o desconsiderare pentru popoarele lumii sau o preferință pentru unele față de altele. Cam așa stau lucrurile. Apropo, ca urmare a amestecării evreilor cu popoarele lumii în timpul exilului spiritual, la alte popoare apar aceleași stări ca și pentru evrei, și şi ele se grăbesc spre înalt.

Vedem astfel de exemple care au existat în lumea antică. Aceștia sunt: ​​Rabbi Akiva, Onkelos care ne-a dat Targum (traducerea) în aramaică a Torei și alții. Adică au existat suflete care în exilurile trecute au primit o genă spirituală de la Galgalta ve Eynaim, au putut să o adapteze și să o folosească chiar mai bine decât evreii.

KabTV “Prim-plan, Reîncarnare” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Simțurile noastre dezvăluie doar o parte din ceea ce este în jurul nostru. Această parte pe care o numim lumea noastră. Există însă mult mai multe obiecte și acțiuni diverse în jurul nostru pe care nu le simțim, nu le înțelegem și nu le recunoaștem.

De fapt, existăm într-o lume vastă plină de miliarde de ori mai mult decât ne imaginăm astăzi. Suntem conectați cu obiecte, acțiuni, cauze și consecințe a tot ceea ce se întâmplă.

Totuși, pentru a înțelege pentru ce existăm și cui aparținem, trebuie mai întâi să dezvăluim toate acestea, iar apoi, după ce ne-am familiarizat cu ele, să ne vedem pe noi înșine în toată această imagine. Apoi vom putea trage câteva concluzii despre cine suntem, ce suntem, pentru ce și cum.

Din KabTV “Prim-plan. Teatrul absurdului” 7/18/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Apărarea Israelului împotriva terorismului ”

Atacurile teroriste nu sunt doar un alt titlu din știri, ci este zdrobirea vieților întrerupte ale oamenilor și este panica și haosul care străpung o zonă în urma lor. Frica se răspândește și își instalează reședința în psihicul oamenilor care o trăiesc. Timp de două săptămâni teroriștii au vizat o serie de atacuri brutale în orașele israeliene și din nou, chiar aseară, într-un loc popular, cu viață de noapte din Tel Aviv au luat viața a trei tineri.

Anxietatea a depășit mentalitățile oamenilor. Toată lumea merge pe stradă cu prudență, suspiciune, vigilență și caută automat un loc de evadare dacă un alt terorist motivat  de fundamentalismul islamic lovește din nou. Fiecare sunet de ambulanță evocă gânduri de disperare și îngrijorare.

Ca israelieni, nu este nevoie să te prefaci că nu se întâmplă nimic și să te comporți ca și cum totul ar fi normal. Cu toții trebuie să avem grijă de noi înșine și să avem grijă unii de alții și să fim vigilenți. De asemenea, trebuie să ne deschidem ochii asupra a ceea ce se întâmplă la un nivel mai intern și să ne deschidem inimile către ceea ce înțelepții lui Israel au scris: „Prima apărare împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie unul cu altul în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei” (Maor vaShemesh– Lumină și Soare). La fel, Cartea Conștiinței scrie: „Ni se poruncește la fiecare generație să întărim unitatea dintre noi, astfel încât dușmanii noștri să nu stăpânească asupra noastră”.

Întregul Israel este un amalgam în care toată lumea este conectată, dar noi nu vedem asta și cu siguranță nu o simțim. Dar legătura spirituală este directă: legătura inimilor noastre iradiază favorabil în întreaga societate. Prin urmare, alături de fenomenul teroriştilor care trebuie dezrădăcinat, trebuie să acţionăm cu toată puterea pentru a ne uni şi a fi garanţi unii pentru alţii.

Doar dacă ne putem sprijini unul pe celălalt din toată inima, putem obține un sentiment de siguranță pe străzile noastre. Dar atât timp cât preferăm să trăim în propria noastră bulă, păsându-ne doar de bunăstarea noastră personală, atunci acest bulgăre de zăpadă rece al indiferenței se formează între noi, se rostogolește pe o pantă, ridicând mai multe straturi de răceală și alienare și le înfășoară pe fiecare într-un giulgiu de gheață care ne ține depărtați, până când următorul dezastru ne obligă să ne apărăm pentru scurt timp împotriva pericolului.

Tora noastră este despre iubire. Include cea mai mare regulă, „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă”. Trebuie să o aplicăm în momente de pace, nu doar în vremuri de atacuri teroriste, ci întotdeauna pentru că, așa cum ne spune înțelepciunea noastră străveche, trezirea la iubirea dintre noi va trezi o putere supremă și El este cel care ne va proteja de tot răul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce este foarte dificil să îți controlezi mintea?“

Într-adevăr, de multe ori încercăm să luăm pauză de la gândurile noastre, să le schimbăm sau să le înlocuim cu alte gânduri și, cu cât încercăm mai mult, cu atât ne dăm seama de incapacitatea noastră de a face acest lucru.

Pentru a ne controla gândurile, trebuie să înțelegem de unde vin. Gândurile sunt rezultate ale dorinței. Inițial, o dorință iese la suprafață, chiar dacă nu o simțim. După aceea, dorința permite minții să o realizeze și intră în gândul nostru. Astfel, gândim doar în raport cu ceea ce ne dorim. Întrebarea devine atunci, cum putem dobândi, păstra și dezvolta ceea ce ne dorim; sau cum ne putem îndepărta de ceea ce considerăm nedorit?

Găsim că este inutil să ne controlăm gândurile, deoarece gândurile, care sunt secundare dorințelor, nu pot schimba dorințele. Gândurile noastre pot schimba dimensiunea dorințelor noastre doar prin creșterea sau scăderea lor. De asemenea, nu putem înlocui un gând cu altul.

Prin urmare, ne putem controla gândurile, mintea, doar controlându-ne dorințele. Întrebarea devine atunci, cum ne putem schimba dorințele? Și răspunsul la aceasta este: prin tipul de influență socială pe care o primim. Valorile, exemplele și comportamentele pe care le absorbim din mediul nostru influențează ceea ce ne dorim și, în funcție de influența socială pe care o alegem pentru noi, primim în consecință o anumită direcție a dorințelor noastre. Astfel, ar fi înțelept să alegem un mediu care să ne conducă către cele mai înalte scopuri și care să ne influențeze cu cele mai înalte valori.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Teatrul absurdului sau drama absurdă a luat naștere ca concept în secolul al XX-lea. În piesele absurde, lumea este prezentată ca ceva existent fără sens sau logică, iar acțiunile noastre sau cuvintele rostite nu duc la nimic.

Există multă suprapunere între teatrul absurd și viața noastră?

Răspuns: Cel mai probabil, de aceea s-a născut ideea de a portretiza ceea ce se întâmplă în lumea noastră pe scenă. Teatrul reflectă cumva gândurile noastre despre lume, aspirațiile, dezamăgirile și speranțele noastre.

Secolul al XX-lea se caracterizează prin aceasta. La mijlocul secolului al XX-lea, omenirea a început să simtă că intră într-un fel de perioadă lipsită de sens a existenței. A apărut Clubul de la Roma, apoi Clubul de la Budapesta și așa mai departe.

Oamenii de știință, oamenii de știință sociali și oamenii de știință politici au început să realizeze că lumea își pierde perspectiva roz pe care oamenii o aveau cândva. Au încercat întotdeauna să-și imagineze un viitor mai fericit, mai bun, mai ușor.

Dacă nu erau interesați de împlinirea spirituală, cel puțin erau interesați de cea materială. Oamenii aveau niște interese artistice și culturale. Au încercat sau au sperat să schimbe ordinea socială, să-și salveze viitorul și bătrânețea.

Cu alte cuvinte, aveau niște nevoi din această viață, din această lume. Ei credeau că într-o zi vor fi împliniți și, cel mai important, vor fi fericiți.

În timp ce egoismul creștea constant, încercau constant să-l împlinească. Așa că au alergat ca un câine în jurul cozii. Dar acum, perspectivele roz au dispărut. Coada a dispărut din câmpul vizual al câinelui, nu mai știe încotro să fugă, este în confuzie – aceasta este umanitatea noastră, aceasta este starea noastră actuală.

KabTV „Close-Up. Teatrul absurdului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Folosiți în mod constant expresia „ridicați-vă deasupra corpului”. Ce înseamnă?

Răspuns: A te ridica deasupra corpului înseamnă a te ridica în calitățile, dorințele și sentimentele tale, astfel încât să nu existe nicio legătură între ceea ce simți în corp și ceea ce simți în „eu-ul” tău, în spirit. Nicio conexiune!

În acest caz, când corpul moare cu adevărat, „eu” rămâne să existe independent, deoarece a reușit să se desprindă înainte de moartea acestui corp, a reușit să iasă din el. Și până să realizăm ieșirea din corp, ne vom întoarce mereu la acesta și astfel ne vom regenera în el.

KabTV „Close-up. Teatrul absurdului” 18.07.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Întrebare despre adevăr. Unde se află?

Răspuns: Adevărul este cea mai bună stare a creației pentru că, în ceea ce privește creația, putem vorbi. Starea perfectă a creației nu poate fi decât în ​​deplină echivalență cu Creatorul.

Dacă luăm, de exemplu, o folie și începem să o aplicăm pe o statuie, atunci echivalența completă, forma completă, forma absolută pe care o va lua folia atunci când este îmbrăcată complet pe statuie va fi adevărul, realitatea. Cam asta este starea lui.

Întrebare: Înseamnă că noi, îmbrăcați pe Creator, suntem adevărul? Atunci, trebuie să știu ce este Creatorul?

Răspuns: Desigur! Ce este Creatorul. Trebuie să obțineți un anumit element al adevărului pentru a măsura totul în legătură cu acesta.

Întrebare: Dar ce este? Ce înseamnă că mă îmbrac pe El?

Răspuns: A fi îmbrăcat pe Creator înseamnă echivalență completă cu Creatorul. În raport cu noi, nu putem da acesteia alte definiții practice.

Întrebare: Ce este Creatorul?

Răspuns: Calitatea dăruirii și a iubirii care emană din egoismul meu absolut. Este atunci când egoismul nostru complet, creat precis de Creator, este în totalitate, în deplină măsură, precum Creatorul.

Întrebare: Egoismul nostru devine material?

Răspuns: Da, devine o folie îmbrăcată pe imaginea Creatorului.

Întrebare: Îmi iau egoismul și încep să-l lipesc de Creator pentru a deveni ca El?

Răspuns: Da, parte cu parte. În acest fel, tragi concluzia că, în principiu, acesta este singurul lucru de care ai nevoie.

Întrebare: În ce se transformă egoismul meu? În ce se transformă folia dacă se lipește în așa fel?

Răspuns: În forma Creatorului. De aceea ești numit Adam — ca și Creatorul. Adică acest material din care ești creat, trebuie să-l pui pe Creator.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 07.03.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi ni se pare că eu sunt cel care hotărăsc și eu cel care gândesc. Omul chiar decide ceva?

Răspuns: Nu, nu decide nimic, doar execută.

Dar există o iluzie că decid, fac lucruri și acționez într-un anumit fel. Asemenea idei despre independența sunt caracteristice oamenilor, dar asta numai pentru că întregul sistem universal ne este ascuns.

Deci cine decide pentru mine? Cine acționează în locul meu? De ce sunt făcut să cred că eu sunt cel care gândește, decid, fac? Aceasta este problema.

Acest lucru este necesar pentru ca noi să ieșim din starea actuală, să ne ridicăm deasupra ei și deasupra faptului că nu luăm decizii, nu le implementăm noi înșine.

Întrebare: Deci, în starea noastră actuală, putem spune că nu existăm?

Răspuns: În starea noastră actuală, existăm relativ la noi înșine. Existăm, trebuie să luăm asta ca un dat, dar numai în limitele senzațiilor noastre limitate în timp. Prin urmare, mintea reală nu are nimic de-a face cu asta.

Mintea noastră este un vast sistem de interconectare generală a naturii minerale, vegetale, animale și umane a lumii noastre și a tuturor lumilor, a tuturor celorlalte niveluri. Toate acestea sunt interconectate și se supun unui singur program, unui singur gând, numit Creator sau natură.

Întrebare: Care sunt celelalte lumi?

Răspuns: Alte lumi sunt posibilitățile de existență la care ajungem treptat ca rezultat al evoluției noastre interne, când în sfârșit începem să realizăm că lumea noastră, existența noastră este finită, defectuoasă și limitată.

KabTV „Close-up. Opinie disidentă” 29/08/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→