Daily Archives: 28 septembrie 2022

Simbioza liniilor de dreapta și de stânga

562.02Întrebare: Aţi spus că nu toată lumea are linia stângă. Care este avantajul de a o avea sau nu?

Răspuns: În principiu, fiecare are un suflet format din două părți: calitatea dăruirii  (linia dreaptă) și calitatea primirii (linia stângă). Cu toate acestea, se poate să nu existe o a treia linie în forma sa explicită. A treia linie aliniază ambele linii, adică două calități opuse la o persoană și dă rezultatul. Aceasta construiește din ea imaginea unei persoane „umane”.

Există suflete în care acest lucru este clar exprimat și există suflete în care acest lucru nu este. La fel ca organele din corpul nostru, există altele mai importante și altele mai puțin importante. Există unele care se dezvoltă în uter într-o anumită ordine mai repede decât altele și sunt unele care chiar par să apară ca un fel de coadă sau ca alte organe rudimentare. Adică, o persoană în dezvoltarea sa intrauterină suferă simultan o dezvoltare internă.

Astfel, atunci când organele se dezvoltă într-o persoană, fiecare dintre ele este important  în sine. Deși există altele mai importante și mai puțin importante, până la urmă sunt un singur sistem.

Nu există lucruri mai importante sau mai puțin importante în lumea spirituală pentru că din punct de vedere al asemănării cu Creatorul dacă îți lipsește vreo celulă din corpul tău, înseamnă că nu ești asemănător cu El. Conform acestei reguli, în spiritualitate nu există lucruri nesemnificative pentru că spiritualitatea este perfecțiunea. Dacă lipsește un punct, atunci aceasta este deja imperfecțiune.

Prin urmare, trebuie să înțelegem importanța fiecărei persoane din lume. Fiecare lucru din univers are propriul său scop clar și este interzis să-l distrugi. Tot ceea ce este dat de natură trebuie să existe.

Comentariu: Aţi spus că Creatorul este linia corectă și că linia de mijloc nu există.

Răspunsul meu: Da, dar atunci când calitatea dăruirii trebuie să fie adaptată în noi, ea nu poate fi primită doar în linia corectă. Unde este calitatea primirii?

Linia dreaptă este doar calitatea dăruirii, deci linia stângă este necesară. Cea din stânga este doar primire; nu poate fi decât opusul Creatorului. Apoi apare linia de mijloc, care – pe baza acestei simbioze, acestei conexiuni, pătrunderii reciproce a două linii una în alta în timpul spargerii, în timpul corectării și în timpul integrării reciproce – începe să funcționeze.

Întrebare: Înseamnă că efortul este important, fără a părăsi linia stângă ar trebui să te străduiești spre cea dreaptă?

Răspuns: Da. Dacă luați linia de stânga și mergeți cu ea spre cea de dreapta, obțineți linia de mijloc.

KabTV “Am primit un apel, Linia stângă“ 4/25/13

“Pentru cine a fost scris Zoharul?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Pentru cine a fost scris Zoharul?

Zoharul a fost scris pentru oamenii care doresc să atingă apogeul vieții, scopul creației și se străduiesc să-și schimbe intenția de la cea egoistă înnăscută – primirea numai pentru beneficiul personal – la una în care dăruim, iubim și ne conectăm pozitiv cu ceilalți.

Zoharul oferă forța, numită „lumină”, care face posibilă inversarea intenției noastre în acest fel și descoperirea forței pozitive care există în natură în intenția noastră corectată.

Prin urmare, Zoharul, la fel ca întreaga Tora, poate fi fie elixirul vieții, fie poţiunea morții. Dacă dorim să studiem Zoharul, atunci ar trebui să ne verificăm intenția de a-l aborda.

Dacă dorim să ne schimbăm intenția atragând lumina pe care o putem atrage prin citirea Zoharului, atunci cu ajutorul studiului său, Zoharul – un comentariu la cele Cinci Cărți ale Torei – devine un elixir al vieții, așa cum este scris: „Eu [Creatorul] am creat înclinația rea ​​[egoismul uman] și am dat Tora pentru corectarea ei, deoarece lumina din ea se întoarce la sursă.”

Dacă nu ne străduim să obținem o intenție de a dărui, adică de a ne întoarce la sursă, dar dorințele noastre egoiste ne motivează studiul Zoharului, adică să fim împliniți și să ne stabilim alte obiective, numite „idolatrie”, atunci studiul nostru se transformă în poţiunea morții și ne îndepărtează de scopul creației.

Prin urmare, ar trebui să avem grijă și să ne amintim că în timp ce citim Zoharul, ar trebui să ne pregătim intenția pentru a primi forța pozitivă a naturii: iubire, dăruire și conexiune.

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala cu cabalistul Dr. Michael Laitman din 27 mai 2010, despre „Cartea Zohar: VaIkra”. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Noul antisemitism: mutația unei uri de lungă durată” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinNoul antisemitism: mutația unei uri de lungă durată

După ce am publicat Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, am simțit că deși explicațiile din ea acoperă istoria poporului evreu, cartea nu abordează expresiile actuale ale celei mai vechi uri. În lumina creșterii exponențiale a antisemitismului de la începutul secolului, necesitatea publicării unei astfel de lucrări a devenit din ce în ce mai urgentă. Acum, datorită eforturilor mari ale lui Norma Livne, redactorul șef al ultimei mele cărți, imaginea este completă.

“Noul antisemitism – mutaţia unei uri de lungă durată” nu numai că acoperă nenumăratele expresii de antisemitism din întreaga lume, ci detaliază și o soluție unică, ce derivă direct din înțelepciunea străveche a înțelepților noștri.

Soluțiile actuale se concentrează pe stoparea manifestărilor de ură față de evrei sau combaterea acesteia pe arena legală și pe platformele de social-media. Cu toate acestea, rezultatele vorbesc de la sine: aceste metode nu funcționează. În cel mai bun caz, încetinesc manifestările deschise de antisemitism, dar duc o bătălie pierdută. Deja, antisemitismul – un tabu până acum câțiva ani- a devenit subiectul mediei importante, un subiect legitim de discuție.

Noul Antisemitism sugerează o abordare suplimentară, una mai proactivă, pentru a completa arsenalul de arme împotriva antisemitismului. Bazându-se pe moștenirea înțelepților noștri, cartea celebrează puterea solidarității interioare evreiești ca un antidot împotriva urii față de evrei. Sugerează o idee revoluționară: lumea îi urăște pe evrei doar în măsura în care evreii se urăsc unii pe alții.

Într-o realitate a intensificării violenței împotriva evreilor pe de o parte, și a neputinței evreilor față de ea pe de altă parte, această idee oferă o soluție fezabilă și puternică, care nu necesită decât rezoluție din partea evreilor. Din acest motiv, cred că “Noul antisemitism – mutaţia unei uri de lungă durată” este o lectură obligatorie pentru oricine încearcă să învingă neobosit natura acestui virus social și este dispus să folosească soluția sa de mult trecută cu vederea, practic gratuită, care trăiește în inima fiecărui evreu și anume unitatea evreiască.

Doresc să transmit cea mai profundă mulțumire tuturor editorilor, corectorilor, designerilor, cercetătorilor și tuturor celor care au ajutat la publicarea cărții, pentru munca lor grea și pentru că au transformat-o într-o lucrare care poate aduce beneficii întregii omeniri și în primul rând poporului evreu. Și-au pus inima și sufletul în muncă și cred că lumea poate fi un loc mai bun datorită eforturilor lor.

“Când naţionalismul serveşte umanismul” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Când naţionalismul serveşte umanismul

În aceste zile tensionate, situația din Israel exacerbează rupturile și diviziunile sociale din țară. În timp ce unii oameni condamnă pierderea mândriei naționale, alții avertizează că Israelul devine un stat naționalist, rasist. Există o doză sănătoasă de patriotism și mândrie națională care să nu încalce drepturile altor oameni? Baal HaSulam spune că există, dar mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă naționalismul și mândria națională pentru Israel.

Chiar înainte de a avea loc tragediile celui de-al Doilea Război Mondial și Holocaustul, marele gânditor și cabalist al secolului XX, Baal HaSulam a avertizat asupra consecințelor naționalismului excesiv, fascismului și comunismului. În iunie 1940, la nouă luni de la începutul războiului, a publicat o lucrare pe care a intitulat-o Națiunea. În lucrare, el a dedicat o secțiune discutării echilibrului dintre patriotism sau, așa cum l-a definit el, „iubirea națională” și umanism.

În acele zile, înainte de înființarea Statului Israel, Baal HaSulam a simțit că negarea totală a patriotismului ar pune în pericol formarea statului evreiesc. În același timp, pericolele patriotismului excesiv erau deja evidente. Pentru a aborda problema, Baal HaSulam a sugerat „o nouă educație națională fundamentală”, pentru a „dezvălui și aprinde încă o dată iubirea națională naturală care a fost diminuată în noi”.

Cu toate acestea, Baal HaSulam a subliniat că definiția sa a naționalismului nu este cea pe care o folosim în mod normal. În cuvintele sale, „Aici trebuie să subliniez cu privire la educația națională menționată mai sus: deși îmi propun să plantez o mare iubire între indivizii din națiune în special și pentru întreaga națiune în general în cea mai deplină măsură posibilă, aceasta nu este deloc asemănătoare cu şovinismul sau fascismul. Le detestăm, iar conștiința mea este complet lipsită de ele. În ciuda asemănării aparente a cuvintelor în sunetele lor superficiale, deoarece șovinismul nu este altceva decât iubire națională excesivă, ele sunt în esență departe unul de celălalt, ca negrul de alb.‎

„Pentru a percepe cu ușurință diferența dintre ele, ar trebui să le comparăm cu măsurile egoismului și altruismului la individ. … În mod clar, măsura egoismului inerentă fiecărei ființe create este o condiție necesară în existența actuală a ființei. Fără ea, nu ar fi o ființă separată și distinctă în sine. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să nege deloc măsura altruismului la o persoană. Singurul lucru necesar este să stabilim granițe distincte între ele: legea egoismului trebuie păstrată în toată puterea ei”, dar numai „în măsura în care se referă la existența minimă. Și cu orice surplus din această măsură, se acordă permisiunea de a renunța la ea pentru bunăstarea semenului.”

La optzeci și doi de ani după ce au fost scrise acele cuvinte, este clar că nu am găsit echilibrul. Încă folosim naționalismul până la punctul în care devine șovinism, așa cum l-a definit Baal HaSulam, sau îl negăm cu totul și riscăm să ne pierdem identitatea cu totul.

Cred că este timpul să introducem naționalismul sănătos. Ar trebui să începem cu cea mai mică unitate: nucleul familial. Mai întâi trebuie să reaprindem sentimentul de afinitate naturală, instinctivă, așa cum simt oamenii(ideal) în familie unii față de alţii. Odată ce stabilim cum se simte o familie apropiată, ar trebui să începem să extindem acest sentiment la cercuri din ce în ce mai largi, până când cuprinde întreaga națiune.

Cu toate acestea, ar trebui să ne concentrăm doar pe ceea ce este pozitiv, pe întărirea unității noastre și nu numai pe unirea împotriva altor partide. Este foarte ușor să te unești împotriva unui inamic comun. Totuși, aceasta nu este o unitate reală și, în absența unui inamic, uniunea se va dizolva imediat. Ne vom putea concentra asupra unității, numai dacă unitatea este valoarea primă în sine, indiferent de circumstanțele externe.

În special în Israel, unitatea trebuie să fie cultivată la un nivel care să garanteze existența și securitatea Statului Israel, dar nu dincolo de ceea ce este necesar pentru supraviețuirea Israelului. Restul energiei lui Israel ar trebui să fie îndreptată spre promovarea valorii unității în întreaga lume.

Poziția unică a Israelului în lume, datorită atenției constante pe care o primește, îl plasează într-o poziție unică de a deveni un model de coeziune socială și solidaritate pe care nicio altă națiune nu îl are. Când Israelul este unit, națiunile îl apreciază și îl salută. Dimpotrivă, atunci când Israelul este divizat, națiunile îl disprețuiesc, pretind că este o țară rasistă și naționalistă și îl învinovățesc pentru tot ce este în neregulă în viața lor.

Acum că naționalismul nesănătos reapare în lume, Israelul trebuie să dea exemplul potrivit. Cu cât lumea devine mai extremistă, cu atât mai mult va învinovăți Israelul pentru asta.

Prin urmare, Israelul trebuie să-și pună toată atenția pe unitatea internă, astfel încât să fie un model pentru lume. În acest scop, și numai în acest scop, trebuie să se apere de cei care caută să îl distrugă.

Dacă Israelul nu există, nu va exista nici un model de unitate pentru lume. Acesta este motivul pentru care Israelul trebuie să-și construiască unitatea și aceasta este singura justificare a Israelului pentru existența sa. Acesta este singurul echilibru posibil între naționalism și umanism – când naționalismul servește umanismului.