Cum putem aprinde lumina, adică cum îl descoperim pe Creator? Pentru a face acest lucru, avem nevoie de trei componente contradictorii: un borcan cu ulei, un fitil și un foc. Totuși, cum le putem pune împreună dacă uleiul în sine nu arde, fitilul în sine nu arde și nici uleiul și nici fitilul uscat nu pot susține focul?

Focul arde numai dacă fitilul este contradictoriu cu uleiul și, prin urmare, îl absoarbe. Nu vrem să primim lucrare spirituală și totuși suntem forțați să ne apropiem de ea și apoi absorbim calități spirituale din ea împotriva voinței noastre și devenim impregnați de importanța acordării, auto-anulării și iubirii de prieteni, ca fitilul absoarbe uleiul.

Așa se întâmplă, indiferent dacă vrem sau nu – o altă convenție, o altă lecție, citirea articolelor, întâlnirea cu prietenii – absorbim din nou și din nou uleiul în fitil, în ciuda faptului că considerăm că această lucrare nu are valoare. Nu vreau această lucrare și visez doar la recompense, la descoperiri, astfel încât să pot învăța totul, să controlez totul și să simt totul, așa cum își imaginează egoismul.

Cu toate acestea, nu am de ales și fac acțiuni care îmi permit să absorb ulei ca un fitil. Încă mă pătrund cu materialul pe care îl oferă înțelepciunea Cabalei și, în final, voi primi suficient material în interior, mă voi conecta cu prietenii mei, iar lumina noastră se va aprinde.

Apoi, voi vedea adevăratele rezultate ale întregului proces, voi dezvălui Creatorul în ființele create, care ne aduce o nouă stare, credința deasupra rațiunii, care se numește Hanukkah, o parcare la mijlocul drumului.

Toată viața noastră este alcătuită din contradicții, pentru că altfel nu am distinge diferența dintre întuneric și lumină. Am fi ca niște animale care nu simt „eul” lor, nu se simt pe ei înșiși. Pentru a înțelege cine este omul, este necesar să se ridice la un nivel mai înalt decât omul și să-l studieze de acolo.

Fitilul este tot ceea ce neglijez în lucrarea spirituală, tot ceea ce rezist. Am rezistență la ulei, dar încerc să conectez uleiul și fitilul împreună și apoi ajung la lumină. Apoi încep să înțeleg ce se întâmplă cu mine.

Dacă uleiul și fitilul ard, atunci nu mai este nimic de ars și întunericul vine. La fel se întâmplă și cu o persoană când și-a epuizat toate eforturile și toată arderea, pierde lumina și revine din nou în întuneric. Dacă vrea să păstreze lumina, trebuie să facă un efort suplimentar, care se numește fitil, și să adauge arderea sa, care se numește ulei, deoarece lumina nu are altceva pe care să se aprindă și să se ridice.

După o astfel de depășire, o persoană este răsplătită prin primirea luminii Creatorului care îi luminează sufletul și este numită lumina Hanukkah, adică lumina providenței superioare deschise absolut bune.

În măsura în care o persoană își poate sacrifica egoismul de dragul conexiunii într-un grup care dorește să avanseze spre scopul creației, face un fitil care absoarbe petrol din el însuși și din grup. Inițial, nimeni nu dorește acest lucru și consideră acest lucru de dispreț, dar, din moment ce suntem cu toții conectați, facem un fitil din noi înșine, răsucim toate firele într-un singur pachet gros.

Un fir nu poate absorbi uleiul, dar când zece fire sunt răsucite împreună, există un spațiu gol între ele care aspiră uleiul. Uleiul urcă în fitil și îl putem aprinde chiar la marginea fitilului.

Nu vrem această lucrare, dar suntem de acord să ne conectăm și să lăsăm uleiul să urce în noi, peste firele noastre răsucite. Uleiul crește, nu prin firele în sine, ci prin golurile dintre ele, prin conexiunile prietenilor între ei. Dacă prietenii încearcă să se conecteze în ciuda diferențelor lor și sunt împreună, atunci uleiul începe să urce între ei și Creatorul aprinde lumânarea, adică începe să devină revelat.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 15.12.20/20, „Hanuka”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În știri (Știri și evenimente ale Universității din Oxford): „Antropologii de la Universitatea din Oxford au descoperit ceea ce cred că sunt șapte reguli morale universale.

„Regulile: ajutați-vă familia, ajutați-vă grupul, întoarceți favoruri, fiți curajoși, transferați superiorilor, împărțiți resursele în mod echitabil și respectați proprietățile altora, au fost găsite într-un sondaj realizat pe 60 de culturi din întreaga lume. …

„Dr. Oliver Scott Curry, autor principal și cercetător principal la Institutul de antropologie cognitivă și evolutivă, a spus:„ Dezbaterea dintre universaliștii morali și relativiștii morali s-a dezlănțuit de secole, dar acum avem câteva răspunsuri. Oamenii de pretutindeni se confruntă cu un set similar de probleme sociale și folosesc un set similar de reguli morale pentru a le rezolva. După cum s-a prezis, aceste șapte reguli morale par a fi universale între culturi. Toată lumea împărtășește un cod moral comun. Toți sunt de acord că cooperarea, promovarea binelui comun, este ceea ce trebuie făcut ”.

Întrebare: Ce spune Cabala despre codul moral?

Răspuns: Cabala spune că toate punctele de mai sus sunt reguli ale interacțiunii egoiste umane. Desigur, trebuie respectate, dar nu au nimic de-a face cu legile superioare.

La nivel animat, acestea sunt respectate automat. Și o persoană, deoarece este egoistă și capabilă să îi facă rău mult mai mult decât oricărui animal, are nevoie de aceste principii. Ar fi frumos dacă ar fi respectate.

Cu toate acestea, nu este nici sarcina Cabalei, nici domeniul său. Cabala solicită respectarea altor principii: principiile dragostei, atunci când nu trebuie să ni se spună să acționăm într-un fel și nu în altul.

Pentru o persoană care simte în sine dragoste pentru aproapele său, toate aceste coduri sunt naturale și nu se poate acționa diferit. Nu puteți scrie o carte de legi despre cum să faceți față unui copil pentru o mamă. Nu are nevoie de ea; simte, înțelege și face totul pur în beneficiul copilului ei.

Întrebare: Credeți că este posibil să convocați o astfel de forță a naturii care ar declanșa mecanismul iubirii într-o persoană, ca o mamă la un copil?

Răspuns: Da. Asta trebuie să facem. Și atunci nu este nevoie de coduri morale. Nu ar trebui să ne referim în mod constant la o carte de legi pentru a vedea dacă face ceva corect sau rău, ceva pentru care ar putea fi condamnat sau pedepsit.

Întrebare: Considerăm că criteriul educației morale este acțiunile oamenilor și motivațiile acestora. Credeți că există și alte criterii morale?

Răspuns: Aș spune că adevăratul criteriu pentru moralitate este existența forței superioare și principiul său cel mai înalt de dragoste pentru toată lumea.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 09/10/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nerespectarea normelor morale nu atrage după sine pedeapsa corporală, iar o persoană decide pentru sine dacă să le urmeze sau nu. Crezi că este necesar să se introducă un sistem de pedepse și recompense în ceea ce privește punerea lor în aplicare?

Răspuns: Consider că este necesar să ridici o persoană la nivelul în care vede că implementarea standardelor morale în sine duce la primirea recompensei sau a pedepsei de la natură, direct, pe loc.

Întrebare: Dar din moment ce nu s-a întâmplat încă, este posibil să se introducă pedepse sub forma unei legi de stat?

Răspuns: Probabil ai putea. Dar acest lucru nu este corect. Aceasta este o politică a biciului. Să presupunem că nu ai dat locul unei femei în transportul public, apoi o mie de dolari dispar din contul tău. Iar dacă ar fi o femeie însărcinată, atunci zece mii de dolari.

Întrebare: Este posibil să înveți o persoană să respecte normele în acest fel?

Răspuns: Este. Dar nu va corecta omul.

Întrebare: Ce îl va corecta?

Răspuns: Numai dacă în mod conștient, nu de frică, își dă seama că, procedând astfel, se apropie de o forță comună, de un suflet comun.

Metoda cu biciul ajută doar la început, pentru a atrage atenția asupra acestor legi, dar nu mai departe.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 10/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum experimentaţi Timpul?“

Timpul nu există.

Este ca și cum am trăi într-o gaură neagră în care nu există timp și fiecare dintre noi trăim în propria sa bulă. În acea bulă, simțim propria vreme și ne imaginăm că există un univers, oameni și planetă, dar doar ni se pare așa. Cu toate acestea, timpul și lumea sunt inexistente. Tot ceea ce există este simțirea noastră, care ne descrie totul.

Care este scopul acestei iluzii? De ce natura a creat-o așa?

Este astfel încât să folosim conceptul de timp pentru a ne ridica deasupra lui și a-l controla. În natura noastră înnăscută, dorința de a primi, unde calculăm în mod constant cum să ne împlinim pe noi înșine, existăm sub conceptul de timp. Dacă ne ridicăm deasupra naturii noastre înnăscute și intrăm în natura opusă – o dorință de a dărui – atunci ne ridicăm peste conceptul de timp.

Până atunci, existăm într-o cursă constantă împotriva timpului. Încercăm să ne gestionăm în raport cu un cadru care ne presează. Timpul care a trecut nu se mai întoarce. Nu îl putem cumpăra înapoi. Dacă ar fi posibil, aș da tuturor un ceas care să arate cât timp mai are o persoană de trăit, iar apoi oamenii s-ar raporta diferit la viață.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când Creatorul este revelat în ceea ce privește mintea și sentimentele? Îl justific pe deplin sau nu?

Răspuns: În mod natural justifici Creatorul. Dar adevărul este că revelația are loc deasupra ascunderii, care nu se duce nicăieri.

Să spunem că revelez ceva în acțiunile Creatorului în legătură cu mine. El apare pentru mine ca bunul care face bine și mă conduce la scop. Și apoi asta se ascunde de mine și pe măsură ce intru în ascundere trebuie să încerc să fac tot ce pot mai bine să acționez ca și cum sunt în revelație.

Cu alte cuvinte, ascunderea nu mă izolează de Creator ci din contra, face posibil să acționez ca și cum sunt în revelație.

Întrebare: Pot să spun că eu însumi ascund Creatorul?

Răspuns: Natural. Egoismul meu Îl ascunde de mine. În starea de revelație, nu mă asociez cu egoul meu și îl ascund de Creator.

Întrebare: Deci în dubla sau singura ascundere, Creatorul se ascunde pe El Însuși de egoismul meu?

Răspuns: Sunt multe nuanțe diferite: fie Creatorul se ascunde El Însuși de mine sau mă ascunde pe mine de mine însumi.

Adevărul este că orice stare este formată din patru niveluri, iar noi trebuie pe fiecare dintre ele să ne stabilim ca și cum suntem în revelație maximă. Prin orice stare trec, trebuie să încerc să tratez tot ceea ce se întâmplă cu mine ca și cum sunt în revelație deplină astfel încât niciun întuneric, nicio ascundere să nu mă coboare.

De pe KabTV „Stările spirituale” 1/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum sunt legate comunicările externe și încercările de a ne conecta, de dezvoltarea potențială a sentimentelor mele spirituale interioare?

Răspuns: Sentimentele tale spirituale vor fi revelate numai și numai în conexiunea cu ceilalți și nu în interiorul tău.

Unde este Creatorul? Unde este câmpul spiritual comun?

Este între noi și nu este în niciunul dintre noi! Dacă vă amintiți foarte bine acest lucru, nu veți face nicio greșeală.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabala”, 11/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Normele morale se schimbă constant. De exemplu, șovinismul și nazismul au fost înlocuite de toleranță; o atitudine tolerantă față de minoritățile sexuale și naționale. Sau, dacă mai devreme, divorțul fusese considerat ceva rușinos, astăzi poate fi chiar onorabil, deoarece se crede că se poate obține independență și așa mai departe.

Există principii care ar trebui să rămână constante, indiferent de cultura societății și de trecerea timpului?

Răspuns: Da. Acestea sunt principii de interacțiune corectă între oameni, atunci când formează o singură comunitate în care toată lumea se simte ca o parte integrantă a interacțiunii generale. În interiorul acesteia ei își descoperă starea lor perfectă, eternă. Ei trebuie să trăiască în acest sentiment. Acesta este scopul dezvoltării lor.

Întrebare: Ai putea enumera câteva principii care nu ar trebui schimbate indiferent de dezvoltarea umană, cultură și trecerea timpului?

Răspuns: Există un singur principiu: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Nimic altceva. În practică, doar acest principiu ne conduce la crearea și menținerea sistemului de interconectare în cadrul căruia dezvăluim viața eternă și perfectă.

Acesta este motivul pentru care trebuie să realizăm acest principiu printre noi, adunându-ne în grupuri de zece și în grupări mici. Cabala practică deja se ocupă cu asta, cum să atragem energia specială numită lumina superioară care ne poate aduce mai aproape unul de celălalt, explică de ce suntem opuși unul față de celălalt și ne ajută să învățăm cum să ne ridicăm deasupra acestei opoziții.

Inițial, toți suntem deconectați pentru că am trecut prin așa-numita divizare. Acum, trebuie să ne apropiem unul de celălalt. În diferența dintre conexiune și deconectare, vom începe să ne simțim ca existând în fluxul etern al vieții.

Comentariu: Se dovedește a fi un paradox. Dacă ar fi să ieși acum și să întrebi oamenii dacă urmează principiul „iubește-ți aproapele”, aproape toată lumea ar spune că o face.

Răspunsul meu: Deci, este necesar să le explicăm oamenilor ce înțelegem prin cuvintele „iubește-ți pe aproapele ca pe tine însuți” și de ce acest principiu ne este dat în Tora, precum și de ce toată lumea se laudă că o poate îndeplini dar de fapt nimeni nu o respectă, etc.

Întrebare: Crezi că toate celelalte principii morale se bazează pe acest principiu?

Răspuns: Toate acestea sunt doar un caz particular de iubire a aproapelui.

Întrebare: Reiese că, dacă urmez acest principiu, voi oferi locul meu altora în transportul public și voi ajuta oamenii gratuit?

Răspuns: Pornind de la acesta, vei fi întotdeauna amabil cu ceilalți și nu vei putea niciodată să faci rău aproapelui. La urma urmei, dacă iubești o persoană, cum îi poți face rău?

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 10/9/20

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea s-a împărțit în două tabere egale: dreapta și stânga. Ce înseamnă?

Răspuns: Înseamnă că oamenii nu învață deloc nimic. Ei rămân la fel cum s-au născut, cum au fost crescuți. Prin natura lor, inițial când se nasc, aparțin fie de o varietate sau de alta și nu poți să faci nimic în legătură cu asta.

Întrebare: Adică sunt fie de stânga sau de dreapta?

Răspuns: Da. O persoană se naște în acest fel, chiar din sala de naștere.

Întrebare: Chiar de copil, omul poate fi identificat de ce tabără va aparține?

Răspuns: Practic, da.

Întrebare: Adică nu învață nimic în timpul vieții sale ci doar urmează această linie?

Răspuns: Nu se poate schimba, a fost creată în acel fel. Va fi atrasă de asta. Ar putea fi aici sau acolo din greșeală, însă apoi tot va ajunge la aceea de care aparține.

Întrebare: Atunci ce urmează? Adică arată că nu există nicio idee unificatoare?

Răspuns: Asta este cu siguranță, nu există nici măcar o singură idee unificatoare. Arată că umanitatea este creată în proporții egale în linia dreaptă și stângă. Pe baza naturii în care o persoană s-a născut original, cineva continuă așa.

Comentariu: Fiecare dintre ele vorbește tot timpul despre adevăr. Atât dreapta cât și stânga.

Răspunsul meu: Desigur, ei vorbesc pe șleau, nu se supun. Așa gândesc de fapt fiecare.

Întrebare: Prin natura sa, omul susține că acesta este adevărul? Și altcineva, tot pe baza naturii sale, că celălalt este adevărul? Deci una trebuie să o suprime pe cealaltă?

Răspuns: Ei fac asta tot timpul.

Comentariu: Așa a fost până s-a ajuns la mijloc. Înainte de asta erau mai mulți de dreapta sau mai mulți de stânga. Cumva mai înainte au fost mai mulți de stânga, apoi au fost mai mulți de dreapta și așa ei s-au luptat. Însă astăzi dintr-o dată devin egali în proporții.

Răspunsul meu: Am ajuns la o stare unde începem să vedem că toate acestea se întâmplă în conformitate cu o anumită regulă.

Întrebare: Cine va fi primul care va face un pas spre reconciliere?

Răspuns: Nimeni. Niciuna dintre cele două părți.

Întrebare: Dar atunci cum se va întâmpla asta?

Răspuns: Lumea trebuie să simtă necesitatea, tot mai multe asemenea chinuri până când oamenii înțeleg cum pot să existe. Cum poate cineva să construiască o țară dacă jumătate, exact jumătate din țară este împotriva lui?!

Comentariu: Da, asta este în totalitate de neînțeles. Tu ești președintele unei jumătăți de țară. Iar cealaltă jumătate complotează pentru a te arunca data următoare. Nu poate să fie în acest fel tot timpul. Adică undeva trebuie să apară un strigat: „Să ne unim cumva!”

Răspunsul meu: Stare în sine este minunată! Nici majoritatea, minoritatea și așa mai departe; asta este ceea ce noi am studiat tot timpul în economia politică.

Întrebare: Deci tu spui că în această lume a acelora născuți de dreapta sau de stânga, nu este niciun adevăr?

Răspuns: Natural, niciunul dintre ei nu deține adevărul. Poate exista doar dacă ei se unesc în linia de mijloc.

Și apoi, dacă ei se unesc pentru a descoperi adevărul, vor recunoaște Creatorul în asta. Adică cea mai înaltă rădăcină din care coboară ambele stări opuse. Și apoi Îl vor descoperi acolo. Și în el vor descoperi o conexiune adevărată, minunată.

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/9/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărul este că Creatorul umple întregul univers. Adevărul („Emet”) este alcătuit din literele „Alef” – „Mem” – „Tav” („א – מ – ת”), adică din cele trei forțe care există în creație. „Aleph – א” este prima literă a alfabetului, Keter, Creatorul. „Tav – ת” este ultima literă a alfabetului, Malchut. Și „Mem – מ” este în mijloc, Bina care leagă Keter de Malchut.

Trebuie să înțelegeți că adevărul nu este ceea ce ni se pare după părerea și sentimentele noastre. După cum se spune: „Au ochi, dar nu vor vedea; au urechi, dar nu vor auzi ”. Adică nu simțim unde suntem ca și cum am fi orbi și surzi, nu simțim lumea adevărată, mișcându-ne în ea prin atingere.

Dar aici este corecția. Creatorul a creat în mod intenționat această ascundere astfel încât să putem atinge perfecțiunea, adică de la ascundere la ajungere la revelație, de la rațiune la creștere in credință deasupra rațiunii, de la Malchut la Bina, de la primire la dăruire.

O persoană crede că simte lumea exterioară, dar, de fapt, este închisă în sine și se simte din interior. Întreaga realitate se află în noi. Întregul univers, galaxiile, stelele, planetele și pământul cu tot ce este pe el, totul este „eu”.

Parcă mi-am pierdut cunoștința sau visez. Uneori visez că merg undeva, fac ceva ca si cum ar fi real. Dar apoi mă trezesc și văd că adevărata realitate nu este ceea ce am visat.

Și același lucru ni se întâmplă și atunci când spiritualitatea este revelată. Înțelegem că am fost în vis și acum ne-am trezit și am văzut realitatea reală.

Credința deasupra rațiunii înseamnă să înțelegem că realitatea nu este ceea ce îmi imaginez în prezent că este. De fapt, sunt în interiorul Creatorului, forța superioară care mă controlează. Și vasta lume care apare în fața mea se află în mine și trebuie să atrag puterea Creatorului pentru a-mi umple întreaga lume și a pune totul în ordine.

Omul trebuie să facă tot posibilul să dezvăluie Creatorul care umple întregul univers. Și acest lucru este posibil doar prin cei zece, dispărând și dizolvându-ma în prietenii mei, absorbindu-ma în ei atât de mult încât sa simt că Creatorul se află în spatele tuturor prietenilor și așteaptă ca eu să-L revelez.

Astfel încep să percep lumina credinței, adică să simt Creatorul. Aceasta se numește credință mai presus de rațiune. Ratiuna era fostul meu sentiment al realității, văzut de ochi și auzit de urechi. Dar acum încep să simt realitatea dincolo de percepția fizică și prin prietenii mei ajung la revelația Creatorului, care îmi umple Kli-ul spiritual, cei zece Sefirot ai sufletului meu.

Așadar, ajungem la prima revelație spirituală și continuăm să mergem tot mai departe.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/9/20, „Munca în credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Multe surse Cabalistice vorbesc despre dăruire. Despre ce fel de dăruire vorbim dacă noi, creaturile, nu putem dărui?

Răspuns: Este foarte simplu. Trebuie să-ți schimbi atitudinea față de oameni, să îi consideri apropiați, dragi, necesari pentru tine. Și atunci vei putea să le dăruiești așa cum ai face pentru copilul tău.

Întrebare: Adică, dacă tratez copilul așa în mod natural, atunci aici trebuie să fac un efort? La urma urmei, este complet nefiresc să tratezi un străin în același mod ca și pe copilul tău și să primești plăcere de la asta.

Răspuns: Da. Dar pentru asta trebuie să văd imaginea generală a universului, să simt cum suntem toți interconectați, cum prin prietenii mei pot ajunge la o stare spirituală superioară. Și apoi mă duc la ei și îi contactez. Îmi devin dragi, pentru că descopăr brusc că sunt părți ale sufletului meu. Deci eu chiar dăruiesc lor? De fapt, nu le dăruiesc, ci investesc în sufletul meu. Aceasta este iubirea.

Întrebare: Deci, iubirea pentru aproape, unitatea, care este descrisă în mii de surse Cabalistice, este imposibilă până când o persoană nu vede că face parte dintr-un sistem comun, un suflet?

Răspuns: Da. Altfel, pur și simplu nu pot dărui. Nu voi avea inima să fac asta. Acest lucru este împotriva legii naturii.

Pentru a face acest lucru, trebuie să vedem că fiecare dintre noi face parte dintr-un imens sistem global și că suntem cu toții complet dependenți unul de celălalt în așa fel încât cei care sunt în afara mea mă definesc total. Și, prin urmare, dacă voi avea grijă de ei, îmi voi asigura viitorul. Iar dacă intru într-o stare în care mă gândesc doar la ei, și nu la mine, atunci îmi voi asigura un viitor perfect.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 28.01.19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→