Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →