Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 25; Ar tebui sa mergem intotdeauna de-a lungul a doua cai care se neaga una pe cealalta, sa simtim deficienta si perfectiunea, rugaciunea si recunostinta.

Cheia este sa gasesti dorinta corecta. Incepem cu o mica scanteie, fara sa avem cea mai mica idee  ce vrem de fapt. Suntem adusi intr-un loc unde studiaza cabala fara nici o intelegere a ceea ce este studiat si de ce ar trebui sa incercam sa ne apropiem.

In orice caz, treptat, in timp ce facem tot felul de lucruri pe care le şi/sau nu le intelegem, incepem sa ne formam o idee, un sentiment, o cunoastere.  Ne clarificam atitudinea fata de toate acestea, si intelegem cine suntem, ce ar trebui sa facem, unde suntem, si prin ce proces trecem.

Astfel, de la starea de ignoranta totala, lipsa cunostintelor si a intelegerii, de la inconstienta, planset instinctiv, facem o tranzitie gradula la o stare in care castigam mai multa claritate si vedem mai multe detalii, ce le-a determinat, de ce sunt necesare.

In acest punct, incepem sa deosebim ce este mai important sau mai putin important pentru noi si in timp ce citim cartile, cautam ce am citit in interiorul nostru. Evaluam  daca avem notiunea de daruire, receptie si dorinta de a darui Creatorului, ceea ce este total artificial si ireal. Nu intelegem notiunea de dragoste si conectare cu prietenii despre care s-a discutat.

Singurul lucru la care mai putem spera este Lumina care Reformeaza. Toate transformarile pe calea spirituala, de la starea zero, punctul din inima si mai departe, se intampla doar cu ajutorul Luminii. Daca o persoana crede ca poate face altceva si avansa intr-un alt fel, face o mare greseala care l-ar putea opri pe cale sau chiar intoarce complet.

De aceea, trebuie sa faca totul pentru conectarea sa cu grupul: in ce masura nu reuseste sa o mentina sau nu simte nevoia pentru asta si isi aminteste deoarece nu-i place sa se gandeasca la asta si este ingrozit la inceput. Trebuie sa evalueze toate aceste lucruri negative pentru sine fara sa se scufunde in ele.

Mai degraba, de fiecare data cand asa ceva ti se arata, continua sa te ridici peste. Chiar daca nu poti depasi aceste resentimente naturale si sa lucrezi cu ele, este in regula. Cheia este sa le simti doar pentru o clipa, fara sa te traga inapoi, sa poti merge mai departe.

In aceste eforturi spre avansarea pe care o faci in ciuda dispretului, resentimentului si respingerii, acum exista o anumita cerere, o rugaciune care atrage spre tine Lumina Inconjuratoare. Sub impactul Luminii, ura ta se arata mai concreta si definita, iar tu incepi sa intelegi mai bine ce si de ce iti displace si iti face sila atat de mult. Cu alte cuvinte, incepi sa iti cunosti adevarata natura.

In esenta, intotdeauna studiem doar singuri relativ la o anumita forta vazuta ca Lumina superioara. Nu Lumina o studiem, ci pe noi insine impotriva ei ca si fundal. Nu Lumina o simtim, ci opozitia noastra fata de ea. In timp ce facem asta, suntem gata sa ne rugam, sa imploram. Pentru ca trebuie sa corectam aceste defecte interne, sa ne ridicam deasupra lor, si sa mergem mai departe in ciuda lor. In acest fel, cererea noastra pentru Lumina devine o intentie mai concreta si precisa.

Asadar Lumina isi face treaba si arata dorinta egoista din noi, „inclinatia spre rau”.Totul este luminat in noi de Lumina care cultiva dorinta calitativa si cantitativa, avansand astfel spre scop.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Deoarece toate schimbarile sunt facute doar de Lumina, de fiecare data cand actionam, actiunile noastre trebuie sa ne arate cat de nepotriviti suntem in comparatie cu ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa actionez la fel cum face El ca sa pot vedea cat de diferit sunt de El in gradul actual.

Este similar unui copil, care incearca sa copieze comportamentul unui adult. Dupa ce a facut asta, intelege cat de corecte sau incorecte sunt actiunile sale de fapt. La fel ca atunci cand face exercitii, asambland mici jucarii dintr-un set de constructii, sau facandu-si tema pentru acasa.

Toate acestea le facem pentru a ne testa singuri si a ne putea compara rezultatele cu cele corecte. Avansarea noastra se bazeaza pe diferentele dezvaluite dintre „dorinte si realizari”, intre ceea ce sunt capabil sa fiu si ce se presupune ca sunt acum.

Asta inseamna ca, in mod constant trebuie sa facem acte de daruire si sa le folosim ca sa examinam si sa evaluam ce nu am obtinut inca. Nu ar trebui sa disper de fiecare data cand cad, ci sa iubesc starea de iluminare. Pentru ca astfel invatam sa mergem mai departe.

Nu inseamna de fapt ca am facut ceva rau si acum ar trebui sa ma simt vinovat. Dimpotriva, am reusit, si astfel mi se arata in ce fel mai pot avansa. Lumina imi  arata in continuare schimbarile pe care trebuie sa le fac pentru urmatorul pas. Daca nu pot face asta, Lumina nu mi s-ar arata si as pasi intr-un fel de ceata, o stare de inconstienta. As fi indiferent si m-as simti bine. Lumina nu mi-ar ilumina greselile si nu mi-ar arata ce am de facut.

Nu as avea pe nimeni cu care sa vorbesc daca nu m-am pregatit sa lucrez in grup, sa studiez serios si facand alte lucruri. De aceea, Lumina nu mi-ar permite sa fac urmatoarele actiuni care inca nu au un anumit fundament. In acest caz, ar parea ca sunt in regula si nimic nu mai trebuie facut. As intra intr-un fel de iluzie care ar putea dura mult timp, chiar ani.

De fapt totul depinde de pregatire, in timp ce pregatirea depinde de mediu. Astfel, se presupune ca facem cateva acte materiale, cum ar fi sa pregatim studiul, grupul, conectarea cu prietenii, si toate alegerile pe care tanjim sa le facem impreuna.

Daca sunt nerabdator sa ma unesc cu ceilalti si sa dezvalui proprietatea de a darui acolo, ar trebui sa imi formez atitudinea fata de conceptul intern de „grup” sau „loc” al spatiului spiritual, dorinta integrala unde proprietatea de daruire reciproca intre noi este revelata.

Este Lumina care reveleaza daruirea, iar cand aceasta revelatie atinge o anumita masura la un nivel minim, ne va implini. Vom experimenta daruirea insasi si foarte original, insemnand prezenta fortei superioare care sustine aceasta proprietate. Vom revela nu doar Lumina, ci chiar insasi sursa ei.

Rabash concluzioneaza in scrisoarea sa: „Fie ca Creatorul sa ne ajute sa acceptam guvernarea superioara peste timp si spatiu si sa-I fim alaturi tot timpul.”
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→