Vasului nostru spiritual ii lipseste capacitatea, deoarece ne este frica de cele două stari opuse: ura si iubirea. Evitam ura şi nu dorim s-o simţim. Mecanismul de apărare al organismului nici macar nu ne permite sa uram cu adevărat.

Şi, în general, ne este frică de ură. Într-adevăr, este scris că trebuie să iubim pe prieteni, şi totuşi descoperim brusc că-i uram. Nici măcar nu vrem să ne gândim la asta! Prin urmare, blocam aceste întrebări care apar în noi.

Iar dragostea, de ce avem nevoie de ea? Eu nu simt nevoia să-i iubesc. Pot sa ma descurc fără ea. Nu-mi permit sa ating aceste doua emotii extreme. Şi este posibil să le gasesc numai după ce investesc mult efort.

Dacă nu investesc într-un copil, el creste singur undeva în curte şi mă gândesc: „Ei bine, ce va fi, va fi.” Si după aceea, când il baga în închisoare, mormai: „Ei bine, ce se poate face?”

Dar dacă investesc eforturi cu el, de la o zi la alta, introducandu-i cerinţe  şi îngrijorandu-ma din strafundul inimii mele cu privire la tot ce se întâmplă cu el, atunci sunt umplut atât cu dragoste, cat şi cu ura. Ambele creeaza în mine capacitatea pentru mari frământări. Totul depinde de investiţia mea.

Deci, ce trebuie făcut dacă vrem să ajungem la convenţia care se apropie cu un vas mare şi extins? Am fost odata intr-o excursie la munte, în partea de nord a ţării, şi a fost aproape imposibil să urcam pe munte, fără ajutorul reciproc. Acesta este un exercitiu foarte bun. Chiar şi jocuri ca acestea, care par „copilăreşti”,  ne ajuta să ne simtim impreuna intre noi. Dar acum, înainte de convenţie, fiecare trebuie să caute cum să-si investească puterile cât mai mult posibil in ceea ce face grupul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştiu că eficacitatea studiilor depinde în întregime de legătura dintre prieteni în timpul lecţiei. Deci, de ce descopar în mine numai rezistenta?

Răspuns: Doresti să nu existe nicio rezistenţă? Avem nevoie să înţelegem că toata dezvoltarea noastra are loc datorită forţelor care ne opresc. Toata avansarea noastra este efectuata cu ajutorul acestor acelorasi tulburări care ne apar în mod constant. Acestea sunt forţele care ne deruteaza, facăndu-ne sa-i criticam pe alţii şi sa-l invinuim pe Creator, pe grup şi pe profesor, totul!

Şi am nevoie, dimpotrivă, să apreciez şi să ridic totul deasupra, la înălţimea tuturor acelora care aparţin avansarii mele spirituale. Am nevoie sa fac asta în mod artificial, din moment ce, la urma urmei, felul meu natural este ego-ul meu. Dacă vreau să acţionez în mod natural, voi rămâne un animal, deoarece aceasta este natura mea.

Creatorul ne-a creat aşa, iar El n-o ascunde. Este exact ceea ce a spus, în mod direct: „Am creat înclinaţia rea.” Lui nu-i e ruşine să spuna că ne-a creat precum animalele. Dar ne-a dat oportunitatea de a ne transforma în fiinţe umane în schimb şi trebuie să facem acest lucru.

Dacă uit în mod constant, nu înţeleg, nu simt, sunt confuz şi nu înţeleg ceea ce învăţ, atunci, în cele din urmă, trebuie să înţeleg că acest lucru imi este trimis ca ajutor. Tot ceea ce mi se întâmplă în fiecare moment: cu sanatatea, familia, la locul de muncă, pe stradă, în grup, în timpul studiilor, in clarificările mele interioare şi in gândurile mele, toate indatoririle şi confuziile, totul imi este dat numai pentru a aranja toate aceste date in mod corect pe scara de valori. Am nevoie sa clarific ce este mai inalt şi mai jos, ce poate sau nu poate sa ma ajute, să-l rup de mine şi nu să acord atenţie acestui lucru acum .

Asta înseamnă că din toate aceste tulburări, construiesc o structura spirituală, un Partzuf spiritual. Din toate dorinţele, gândurile şi relaţiile mele, din toate influenţele asupra mea, eu trebuie să creez un model al meu, care îmi arată cine vreau sa fiu acum, cum să ma raportez la tot, ce este important pentru mine şi ce este mai puţin important  şi ce mă poate ajuta sau este complet inutil.
[61 516]

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de aproape, fata de mediul din lumea în care ne-am născut, pe care o simţim în interiorul egoismului nostru, se numeşte perioada de pregătire. Când trecem de la dragostea pentru mediul înconjurător sau dragostea pentru prieteni, la dragostea pentru Creator, acesta este deja timpul muncii reale, când vom dobândi calităţile daruirii.

Ca urmare a dobandirii acestor calitati altruiste şi a trecerii prin gradul de a darui de dragul de a darui, vom ajunge în cele din urmă la iubire. Dar din moment ce această cale duce la obtinerea iubirii pentru Creator, acesta este modul în care întregul drum se numeşte.

Şi chiar dacă astăzi lucram în tărâmul nostru, în lumea noastră, cu calitati egoiste, acest lucru este considerat înca munca pentru iubirea de prieteni, pentru aproapele nostru, chiar dacă totul este foarte departe de adevărata dragoste.

Dragostea pentru Creator, dragostea pentru creaturi şi dragostea pentru prieteni sunt acelaşi lucru, deoarece aceasta este direct opusă dragostei pentru sine. De aceea este nevoie de atat de multe schimbari calitative în interiorul unei persoane. Dar valoarea dragostei pentru prieteni este foarte mare, deoarece ne permite să dobândim dorinţe  şi senzaţii suplimentare, pentru a descoperi adevărata realitate in care suntem, insemnand Creatorul.

În măsura în care o persoană pretuieste Creatorul şi scopul final, atat de importante consideră mijloacele care duc la aceasta, cum ar fi exerciţiile în grup, cu prietenii şi studiile, deoarece fără aceste mijloace, el nu ar putea atinge scopul.

Pe de o parte, această întreaga lume este imaginară şi nu este nimeni în jurul meu: nici nivelurile mineral sau vegetativ, nici animale sau oameni. Toate acestea sunt dorintele mele proprii, care s-au împărţit în aceste parti şi, prin urmare, imi prezinta Lumina Superioara în acest fel.

Acesta este, deasemenea, modul în care trebuie să tratez grupul – ca si cand nu există nimic în afară de mine. Şi tot ceea ce simt în jurul meu: mediul, grupul, profesorul, şi chiar Creatorul, se află în interiorul meu, în senzatia mea. Am primit această iluzie că totul este în afara, astfel incat sa pot învăţa ce inseamna senzatia aproapelui: astfel il pot simti, pot avea relaţii cu el şi obtin daruirea si dragostea.

Dacă o persoană percepe intreaga realitate in acest fel, atunci nu greşeşte. În mod evident, ea mai are sa discearna detalii noi tot timpul şi să completeze imaginea comuna cu ei, dar este deja pe drumul cel bun.
[62 050]
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum ne aflam in pragul unei mari unificari: Conventia din decembrie. Pentru a ne pregati pentru aceasta conventie, trebuie sa ne preocupe permanent conectarea noastra, revelarea dorintelor noastre comune. In masura in care aceasta dorinta va fi cu adevarat a tuturor, vom fi capabili sa simtim forta spirituala din ea. In fond, unanimitatea dorintelor creeaza conditia, asa numitul vas, Lumina Reflectata, ecranul, deoarece ne conectam impreuna impotriva ego-ului nostru.  

Cu cat suntem mai egoisti in relatiile dintre noi, cu cat punem mai multa presiune asupra noastra, contra ego-ului si cerem Luminii sa ne influenteze si sa ne ajute sa ne conectam cu ceilalti, cu atat mai puternice vor fi ecranul si forta de a reusi pe care o activam pentru a ne ridica deasupra ego-ului care ne separa si ne indeparteaza unii fata de ceilalti. 

Aceasta forta de a reusi, numita si garantie reciproca, devine forta noastra comuna. Creatorul a generat dinadins fortele de respingere dintre noi, asa cum este scris: “Eu am creat inclinatia catre rau,” iar noi simtim cum ne respingem unii pe ceilalti. Dar incercam sa invingem aceste forte de respingere prin actiunile noastre si studiul comun astfel incat sa atragem Lumina care Reformeaza, caci noi dorim sa ne conectam in pofida fortelor care ne indeparteaza, in mod constant, pe unii de ceilalti, ca niste mici dracusori care se afla intre noi. Trebuie sa invingem aceste forte ale raului si sa ne conectam.

In masura in care ne straduim, cat putem noi de tare, sa fim impreuna, sa eliminam toate deosebirile dintre dorintele noastre, gandurile si actiunile noastre si sa devenim ca un om cu o singura inima, in aceeasi masura dezvaluim faptul ca numai noi ne putem ajuta unii pe ceilalti sa dobandim aceasta aspiratie comuna catre conectare, asa cum este scris: “Omul il va ajuta pe vecinul sau.”

Apoi, in aceasta aspiratie comuna, vom descoperi ca nu suntem capabili sa ne conectam. Dar, deja am descoperit dorinta noastra comuna sa ne unim, in locul dorintelor individuale, separate, de a ne conecta cu ceilalti. Aceasta dorinta comuna este numita rugaciunea celor multi, o rugaciune comuna. Si apoi, cererea noastra catre Lumina, catre Creator, se inalta tocmai din aceasta rugaciune comuna. Iar ajutorul de Sus vine numai ca raspuns la aceste eforturi mutuale, ceea ce inseamna ca el vine din interior, din unitatea mai presus de nivelul nostru. Aceasta se numeste MAD, Lumina corectoare care creeaza o conexiune intre noi, in ciuda fortelor de respingere.

Aceste forte de respingere sunt numite “Aviut” (grosimea dorintei), iar fortele de conectarea sunt numite “ecran.” Aceste doua forte, impreuna, pe care le dezvoltam pentru a darui la un nivel mai ridicat, sunt numite Lumina Reflectata deoarece noi ne dorim sa fim exact ca Lumina care ne-a corectat, si anume, dorim sa daruim. Atunci realizam care este conditia ca Daruitorul, Creatorul sa ni se reveleze.

Completam toate aceste etape doar cu ajutorul Luminii care Reformeaza. Aceasta Lumina poate straluci asupra noastra chiar si atunci cand nu ii cerem nimic, ca niste bebelusi care nu stiu de ce tipa, dar, cu toate astea, el sunt ingrijiti. Alternativ, putem incepe sa distingem de ce anume avem nevoie si, atunci, rugaciunea noastra devine mai directionata si mai bine gandita. Sau, in mod constient, ridicam cererea noastra in directia corecta, stiind, cu siguranta, ca cerem abilitatea de a darui pe un nivel mai inalt.

Dar totul este facut de catre Lumina care Reformeaza. Ca sa va spun adevarul, ce ar putea fi mai bine decat citirea constanta a Zohar-ului si efectuarea tuturor acelor actiuni… Acesta este starea ideala. Dar realitatea este in asa fel incat omul trebuie sa mearga la munca, sa-si vada de treburile zilnice si apoi, sa vina sa-si inalte rugaciunile timp de cateva ore. Mai intai strange diferite probleme, dorinte, aspiratii si sperante in interiorul sau si, mai tarziu, se intoarce catre Zohar. Iar atunci ne conectam cu totii si ne inaltam rugaciunea noastra comuna, studiind impreuna.  

Din partea a doua a Daily Kabbalah Lesson 11/23/2011, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este schimbarea psihologica prin care trebuie sa trecem?

Raspuns: Tranzitia catre simtirea lumii superioare este mai degraba o schimbare psihologica prin care trece o persoana. El inca simte lumea noastra, continua sa traiasca exact ca de obicei. El nu pierde nimic si nu dispare nimic. Ramane o persoana obisnuita: in familie, acasa, la lucru, peste tot. Dar, in plus, el primeste un “comutator interior,” o schimbare de faza care ii permite sa inceapa sa simta cealalta calitate care exista in lume: calitatea de a darui.  

Acest atribut este mult mai inalt decat atributul receptiei, pe care se sprijina lumea noastra, deoarece acest atribut este nelimitat, infinit si perfect. Este gratis! Este omnipotent! Astfel incat este numit “Creatorul.”

Atributul de daruire pastreaza lumea noastra si o hraneste ca o mama, inclusiv egoismul nostru, atributul nostru de a primi. Tot ceea ce exista in lumea noastra: neanimatul, vegetativul, animatul si nivelul vorbitor, toate acestea sunt atribute ale receptiei. Noi insisi, fiind atribute ale receptiei, percepem doar aceste tipuri de existenta egoista.

Cand dobandim atributul de a darui, incepem sa simtim forte total diferite, campuri si caracteristici, care sunt mult mai largi si mai sublime decat cele din lumea noastra.

Cand intram pe taramul daruirii si incepem sa il simtim, atunci intreaga noastra lume, cosmosul si intregul nostru univers se strang imediat pana la o dimensiune minima. Tot ceea ce se afla in afara lumii noastre incepe sa fie simtit ca fiind cu adevarat infinit si nelimitat, aceasta fiind de fapt calitatea daruirii. Simtim ca traim acolo si ne dezvoltam de-a lungul celor 125 de trepte despre care invatam in intelepciunea Cabalei.

Sper ca vom atinge aceasta stare in conventia care vine. Totul depinde de pregatirea oamenilor care se vor intalni acolo. Chiar daca vor participa la intalnirea noastra oameni care vin acolo din greseala, sau incepatori care nu inteleg scopul intalnirii, ei nu ne vor tulbura.

Punctul principal este acela ca noi, toti membrii activi ai miscarii Bnei Baruch si prietenii de peste tot, sa ne strangem impreuna iar aceia care nu pot sa vina, sa se conecteze virtual cu noi, astfel incat vom fi capabili sa-i incorporam in noi insine pe toti vizitatorii noi si pe cei aflati intamplator acolo iar ei vor participa, involuntar, in aceasta conexiune. Noi suntem cheia, miezul si partea principala a acestei mari conexiuni in scopul atingerii starii superioare.  
Din  Sunday Virtual Lesson Series 11/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma pot conecta cu grupul cand privesc lectiile singur?

Raspuns: Vedem pe ecran ca un numar mare de oameni se conecteaza cu noi, din  intreaga lume. Noi suntem cu totii impreuna intr-un singur grup. Nu simti asta? Trebuie sa te ridici peste distanta care se intinde intre noi, pentru ca, in realitate, ea nu exista. Noi existam cu totii in acelasi loc.

Corpurile noastre fizice sunt aici, pe pamant: ele stau, merg, sar si alearga. In lumea spirituala exista doar dorinte si, deci, totul depinde de dorinta noastra. Lumea corporala este complet imaginara si inexistenta. Ea exista doar in perceptia noastra, pana cand intram in lumea spirituala.

Vom trece de aceasta stare si o vom uita, caci ea nu exista in realitate. Aceasta stare exista doar in perceptia noastra despre realitate, fiind starea cea mai de jos, de la care trebuie sa ne ridicam. Aceasta perceptie exista doar in dorinta noastra egoista, dar, in realitate, nu exista egoism.

Ni s-a dat in mod deliberat aceasta stare altruista necorectata, singura care exista in lume, tocmai pentru a o folosi ca baza pentru ridicarea pe primul nostru nivel spiritual. De aceea este numita lumea noastra imaginara, deoarece ea dispare incet, incet, din perceptia noastra. Aceasta lume nu este realitatea. In realitate lumea noastra nu exista.

Sa ne imaginam adevarata noastra stare, in care toata creatia exista ca un corp colectiv, un sistem general. Pentru a simti acest sistem trebuie sa ne straduim. Se spune: “Daca vrei sa fii fericit, asa sa fie.” Un copil poate sa devina doar ceea ce aspira sa fie. Viata il forteaza, constant, sa doreasca sa creasca, sa ia exemplu de la adulti si sa ii imite.

Noi trebuie sa facem acelasi lucru si sa luam exemplu de la cabalisti. Trebuie sa le urmam sfatul, sa ii imitam si sa ne lasam condusi de invataturile lor in loc de mintile noastre copilaresti. Trebuie sa actionam fara sa privim inapoi, asa ca un copil care ia exemplu de la adulti. Astfel vom fi absolut siguri ca vom reusi.

Trebuie sa dam exemplul unei comunitati globale unite. Nu are nici o importanta daca locuiesti in Los Angeles, Mexic, sau Siberia. Nu are importanta daca esti singur pentru ca, de fapt, nu esti singur! Esti impreuna cu toti ceilalti! Incearca sa te salti deasupra ecranului computerului si sa ne vezi, sa ne simti. Este posibil!

Sa incercam sa facem asta si atunci vom atrage o influenta puternica a Luminii Inconjuratoare, Lumina de la nivelul superior la care suntem conectati deja, cu totii.
Din Sunday Virtual Lesson Series 11/6/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Nu există nimic în afară de cele patru faze ale Luminii Directe. Dar, cu scopul de a le detalia, avem nevoie de întreaga creaţie care a fost adusa la existenţă sub ele.

Malchut a Lumii Infinitului decide că trebuie să ajungă la adeziune, deoarece nu poate suporta separarea. Este plină de lumină şi de partea Luminii, Creatorul, aceasta este perfecţiunea. Dar Malchut descopera exact opusul.

 Este la fel ca omul sărac, care vine la prietenul său bogat. Omul bogat îi dă totul, din strafundul inimii lui. Dar omul cel sarac încă se simte inferior, deoarece el nu este cel care a câştigat toate acestea şi nu-i poate returna bunătatea prietenului său în niciun fel.

Atunci când el primeşte cadourile, ii face placere omului bogat, dar el nu este cine a creat această situaţie. Dacă nimic nu s-a schimbat cu excepţia faptului ca totul a venit de la el, ar primi totul. Ar primi şi s-ar bucura în exact acelasi mod. Deci, care este diferenţa?

Diferenţa este că el însuşi trebuie să creeze această situaţie. Prin urmare, trebuie să părăsească starea actuală şi apoi să se întoarcă la ea in mod independent.

Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă în Malchut din Lumea Infinitului. Ea are totul cu exceptia acestei parti suplimentare. Este adeziune deplină din partea Luminii, dar trebuie să treacă prin restricţii şi prin procesul de dezvoltare, în scopul de a ajunge la aceeaşi stare. Cu toate acestea, atunci omul sarac va dori acest lucru el însuşi!

 Omul cel sarac va rămâne sarac si va dori să primească de la omul bogat, să adere la el, să depindă de el şi să se bucure de ceea ce primeşte de la el. Omul cel sarac trebuie să reconstruiască această situaţie până la ultimul detaliu. În caz contrar, dacă nu se întoarce la starea exactă, el isi va răni prietenul bogat, Creatorul.

Singura adaugare este acordul meu pentru tot ceea ce Tu ai creat înainte, dar acum gasesc acest lucru pe cont propriu. O fac eu insumi! Apoi nici sărăcia, nici slabiciunea dorinţei, nici micimea fiintei create nu este un defect. Omul cel sarac se întoarce la aceeaşi situaţie, o situaţie în care el nu are nimic si totul vine la el de la masa bogatului. Cu toate acestea, acum nu mai este o umilire, ci o onoare.

Nimic nu se schimbă în situaţia dintre cei doi, cu excepţia faptului că o persoană arata cat de mult este de acord cu tot!

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Întrebare: Nu pot lega relaţia dintre noi cu ceea ce citim în nici un fel. Imi pare ca si cum materialul citit este suspendat în aer şi nu are nimic de-a face cu mine. Cum îl pot lega de mine?

Răspuns: În momentul de faţă, nu simti nicio legătură cu materialul pe care il citesti pentru că nu esti conectat cu prietenii, cu niciunul. In momentul în care începi să daruiesti cuiva, vei intelege imediat ce sunt un Partzuf (organism spiritual), un Tzimtzum (restricţie a dorinţei) şi un Masach (ecran anti-egoist), cum să calculezi cu intenţia de a darui, cum esti conectat cu altii prin intermediul Partzufim-ului spiritual şi la ce se face referire prin Ibur (concepţie), Yenika (ingrijire) şi Mochin (maturitate).

Care este sensul naşterii cuiva? Eu dau naştere atitudinii mele faţă de altcineva. Când am dat naştere tuturor atitudinilor mele faţă de toţi ceilalţi, înseamnă că am dat naştere la toti Partzufimii Malchut-ului meu, dorinţei mele.

Eu dau naştere tuturor Partzufimilor de jos în sus, de la Malchut-ul meu (dorinta de a primi) la Keter (dorinţa de a darui) a Lumii Infinitului. Această ascensiune este facuta din zece Sefirot şi trebuie să dau naştere la relaţiile mele faţă de întreaga lume în cadrul acestora.

 Cum pot simţi întreaga lume şi pe toti oamenii? E simplu. Cu cât mai aproape ajung de sistemul spiritual, cu atât mai clar descopar reţeaua de conexiuni înaintea mea. Se spune chiar despre relatiile noastre corporale ca prin şase oameni pe care ii ştim, ne putem conecta la restul lumii. Asta este, vedem că acest lucru este posibil.

In lumea spirituala, vei simti ca si cum toata lumea este de fapt de partea ta. Este greu de înţeles, dar întreaga umanitate este de partea ta. Te vei conecta cu fiecare, nu indirect, ca în lumea noastră, unde descoperim asta prin şase persoane, putem veni în contact cu toată lumea, dar în mod direct, cu toată lumea.

Nu este ca in corpul nostru, în care există o anumită ordine şi sistem de conexiuni. Prin daruirea fata de fiecare parte a corpului spiritual, mă conectez cu fiecare în mod direct, asa cum un punct de pe o foaie de hârtie, îndoită de mai multe ori, este lipit strâns de toate celelalte puncte. Ma conectez cu toata lumea si daruiesc tuturor, prin crearea Partzufim-ului.

De fapt, astrofizicienii au descoperit că universul nostru există în această formă „pliata”.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 06/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Dorinta este substanţa creaturii, locul unde ne simtim vii şi dezvăluim realitatea din interiorul şi din jurul nostru. Lumina lucreaza cu dorinţa şi o dezvoltă, în conformitate cu programul său. La început, Lumina dezvoltă dorinţa direct, în scopul de a o forma. Apoi, în interiorul dorinţei create, faza a patra a lumii Infinitului, Lumina începe să creeze condiţiile pentru corectarea acesteia.

Pana la urma, această dorinţă este încă materie bruta. Ea nu simte, nu înţelege sau nu are libertatea de voinţă. Aceasta funcţionează doar în conformitate cu ordinele Luminii, care o controleaza. În acest fel Lumina creează diferitele forme de dorinţa numite lumi sau ascunderi. Lumina se dezvăluie şi se ascunde pe sine un pic şi dorinţa trece prin schimbări, până când absoarbe toate calităţile Luminii.

Cu cat mai mult indeparteaza Lumina dorinta de sine insasi, cu atât mai mult încep să simt cine şi ce sunt eu, chiar dacă dorinţa nu are încă nicio libertate sau dezvoltare independentă. Totul se întâmplă din cauza Luminii. Dorinţa, fiind o substanţă innascuta, acţionează în conformitate cu legile stabilite, şi nu are nicio alegere în reacţiile sale. O dorinta, un material natural care acţionează în conformitate cu legile stabilite, nu are altceva de ales, decat să răspundă.

În acest fel, dezvoltarea ajunge la o structură specială numită „om” care primeşte alegerea de a acţiona în limitele raţiunii sale sau deasupra ei. „Prin ratiune” este o acţiune care corespunde cu actiunea Luminii – reactia naturala a materiei. Dar este posibil să se realizeze o reacţie mai presus de dorinta ta, care nu se conformeaza cu legile naturale ale naturii- este posibil să se creeze o capacitate de a reacţiona într-un mod care este opus reacţiei la ordinele Luminii.

Această reacţie opusă se numeşte „om”, şi anume, pentru că este similar cu Lumina. La urma urmei, atunci când urmează ordinele Luminii in interiorul dorinţei sale, el este numit o fiinţă creată. Cu toate acestea, atunci când nu urmeaza ordinele Luminii, dar doreşte să se ridice deasupra nivelului materiei, să se ridice la gradul Luminii şi să devină ca ea, atunci trebuie să aibă o reacţie opusă. În conformitate cu această reacţie, el este numit „om” sau Adam, care înseamnă „similar” (Domeh) Luminii.

Astfel, materia primeşte numele de „om” şi noua sa dezvoltare începe acolo. Ea are o varietate de forme imprimate in ea de catre Lumina în timpul perioadei sale naturale de creştere. Cu toate acestea, acum, această dorinţă începe să lucreze pe cont propriu. Se străduieşte să devină ca Lumina. Cu alte cuvinte, în mod constant se străduieşte să aibă o reacţie diferită fata de ceea ce Lumina trezeşte în ea.

Lumina trezeşte reacţii în el, care sunt opuse comportamentului Luminii, dar omul trebuie să accepte acest joc şi, deasupra lui, să devină ca Lumina. Acest lucru este menţionat ca munca prin „credinţă deasupra raţiunii.”

Aceasta munca poate avea diferite forme. Lumina uneori se dezvaluie sau se ascunde. Uneori, trezeşte dorinţe mai mari sau mai mici in om. Prin intermediul acestor influenţe, continua sa trezeasca noi reacţii în materie. În acest fel, materia invata prin reacţiile sale. Se studiaza pe sine şi Lumina, care este un exemplu pentru ea. Treptat, ea devine mai apropiata de Lumina in calitatile sale, până când fuzionează complet cu aceasta.

Este clar că pe această cale, dorinţa colectează înţelegere şi senzaţii despre sine şi Lumina. Ea învaţă programul Luminii şi învaţă atitudinea Creatorului faţă de creatura prin felul în care Lumina o tratează. Şi contrar, învaţă să-si depăşească propria sa natură şi să devina ca Lumina. În acest fel, substanţa dorinţei atinge treptat gradul Creatorului.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ajuta la acest congres, astfel încât toată lumea să fie capabilă să se ridice deasupra propriei persoane?

Răspuns: Mai întâi, dacă mă gândesc să mă ridic deasupra propriei persoane, îi ajut pe ceilalţi. Este suficient dacă astup propria gaura din fundul bărcii. Astă este primul lucru.

Al doilea, dacă mă gândesc la ceilalţi şi am grijă de ai, îi ajut. Al treilea, îngrijorarea mea pentru ceilalţi este exprimată în faptul că îmi văd prietenii care au investit atât de mult efort, timp, putere şi bani, împotriva multor probleme şi perturbaţii şi vreau să ajung la o asemenea starea în care eforturile mele să contribuie la realizarea lor spirituală, pentru că ei o merită mai mult ca mine.

Sunt îngrijorat ca ei să nu se deconecteze de intenţia corectă, de adevăratele dorinţe, de conexiunea dintre noi. În dorinţa mea, sunt atât de îngrijorat ca ei să nu cadă şi mă gândesc numai la asta.

Această grijă este cea mai bună protecţie posibilă în starea noastră şi ne asigură că nicio persoană nu va ieşi în afara acestei garanţii reciproce dintre noi şi că suntem întotdeauna deasupra egoului. Toată lumea trebuie să fie în alertă, gândindu-se numai la prieteni, ca o mamă căreia îi pasă de toţi copiii ei.

Din Lectia nr. 1 , Congresul din Arava Desert 11/18/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→