Rabbi Moshe Chaim Ephraim, Degel Machaneh Efraim: Cel mai bine este să fie tot timpul uniţi… atunci când se unesc jos, fac ca rădăcinile lor de sus să se unească şi ele.

 Ce înseamnă că prin unirea de jos, facem ca şi rădăcinile noastre de sus să se unească? În momentul în care ne unim, îl obligăm şi pe cel superior să se unească. Ştim asta din structura sistemului superior: Deasupra noastră este Partzuf care are are grijă de noi, numit Aba ve Ima (tata şi mama), Hochma şi Bina, iar deasupra lui este Keter, Creatorul. Hochma şi Bina sunt două părţi, două dorine, două atribute, Hassadim şi Hochma.

Prin dorinţa noastră de a ne conecta, dăm natere la conexiunea dintre ele. Fără asta, ele sunt întoarse invers una faţa de alta, asta este, nu sunt conectate una cu cealaltă şi astfel nici Lumina nu este revelată creaturii.

În momentul în care vrem să ne unim, dăm naştere la conexiunea lor. Apoi, Lumina trece prin ele şi ne umple. Astfel, ne conectăm jos, dăm naştere la conexiunea în cel superior şi el aduce Lumina de la Keter prin Aba ve Ima (Hochma şi Bina), o aduce la noi, la ZON (Zeir Anpin şi Nukva). Şi în acest fel obţinem corecţia.

 Deci, totul se obţine prin conexiunea noastră şi nici măcar în conexiunea însăşi ci în dorinţa noastră de a ne conecta. Trebuie să ne dorim din toată inimă să ne conectăm unul cu celălalt, să încercăm să ne unim. Conexiunea este făcută de Sus. Lumina vine şi conectează dorinţele.

Oricând simţim o dorinţă de conectarea sau lipsă acesteia, trebuie să realizăm dorinţa noastră de a fi unul. Atunci când simţim diferite perturbaţii, chiar cele mai mici şi mai slabe, este important să le dăm atenţie şi să construim conexiunea noastră deasupra lor.

Apoi, ne vom ridica deasupra masei de mici perturbaţii care ne separă şi vom ajunge în sfârşit la prima conexiune între Aba ve Imma, pentru ca prin ele să ajungă la noi Lumina Hochma, îmbrăcată în Lumina Hassadim. Cu ajutorul Luminii Hassadim vom obţine intenţia de dăruire, Lumina Hochma va umple intenţia şi apoi vom simţii realitatea superioară.

Asta trebuie să se întâmple cu adevărat înăuntrul nostru. Totul depinde de eforturile noastre. O vom face! Deci, orice facem, haideţi să ne dedicăm toată perioada congresului în a fi deasupra corpului, deasupra gândurilor personale. Vreau să mă pierd în ceilalţi, vreau să simt noi şi nu eu, tu sau el. Vreau să ne simţim conectaţi într-un singur întreg, o singură dorinţă şi un singur gând şi să încercăm să ne ţinem de asta cât de mult putem.

Să fim ca un halterofil care trebuie să ridice o greutate foarte mare deasupr a capului pentru câteva momente doar. Este suficient – a obţinut rezultatul dorit. La fel şi noi. Toţi împreună trebuie să ne ridicăm dorinţele şi gândurile deasupra noastră, să le ţinem împreună pentru un moment şi se va întâmpla!

Din Lecţia 1 Convenţia din Deşertul Arava  11/18/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Stadiile dezvoltarii dorinţei sunt adesea numite „spioni.” O persoană se află sub influenţa Luminii şi simte frustrare şi slăbiciune; ea este în dezacord cu Lumina, cu programul său şi cu propriul sau scop. Este nemulţumita de dorinta sa, de calităţile sale naturale şi de ajutorul pe care il dă Lumina. Ajunge la o stare în care toată puterea ii este luată.

Cu toate acestea, aceste impresii sunt necesare dorinţei noastre pentru a determina ceea ce îi lipseşte ca sa devina similara cu Lumina, deoarece în interiorul dorinţei, în mod firesc, nu există nicio putere independentă sau minte. Nu este nimic altceva decat o reactie la Lumina. Dorinta de a primi este construita ca o amprenta a Luminii. Tot ceea ce există în Lumina este absent în dorinţa, în sensul că dorinţa nu este nimic mai mult decât „absenţă”.

Cu toate acestea, Lumina exista, este „existenţă”. Astfel, întreaga abundenta, tot ceea ce dorinta de a primi dobândeşte, este obtinerea diferenţei dintre „existenta” şi „absenţă”. Ceea ce îi lipseşte, în scopul de a si-l adăuga siesi este numit Masach (ecran) pe care dorinţa il foloseşte pentru a ajunge la gradul Luminii.

Cu toate acestea, spionii revelati în interiorul nostru, care blestema creatia, Creatorul si dorinta de a primi creata de El, sunt starile care ne ajuta sa avansam. Noi doar trebuie să încercam să câştigam putere, cu ajutorul grupului, mediului. Avansand împreună cu ei, ne depăşim spionii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce organ al „corpului” va deveni sufletul colectiv al lui Israel? Sau este embrionul lui Adam?

Raspuns: Va fi capul deoarece “Isra-El” inseamna “Li Rosh” sau „capul meu”, asa cum a spus Creatorul. Toti oamenii din lume care aspira sa il reveleze pe Creator apartin acestei parti al sufletului colectiv. 

Intrebare: Oare crearea constiintei existentei dorintelor complementare exprimate ca vointa de a darui si a celei de a primi creaza egoism? Oare egoismul in forma sa extrema prezinta similaritate cu o singularitate care in analogie cu „gaurile negre” doar primeste? Poate spargerea custii egoismului fi comparata cu spargerea unui vas, in care spargerea egoismului este intoarcerea dorintei de a primi in dorinta opusa, adica dorinta de a darui?

Poate spargerea egoismului si combinatia dorintelor de a darui (exprimate de sufletele individuale) sa dezvolte o creatura care are dorinta de a darui? Poate acest proces combinat sa fie comparat cu echivalentul spiritual al big bang care a creat lumea materiala? Este crearea vointei de a darui si a celei de a primi spargerea „singularitatii spirituale” manifestata la nivelul uman al realitatii ca spargerea singularitatii materiale (numita de asemenea big bang)?

Este scopul vietii noastre in realitatea noastra de a conduce evolutia realitatii spirituale prin virtutea intentiilor unui individ de a sparge vasele egoismului (neechilibrata constiinta a vointei de a darui si de a primi)? Intentioneaza individul sa sparga vasul egoismului sau in mod similar cu intentia originala a Creatorului care a creat aceste dorinte?

Raspuns: Las intrebarea voastra, si  raspunsul meu la toate acestea este „da”!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de scopul final, starea dorită, este influenţată de doi factori. Primul, este un sentiment al măreţiei şi importanţei Creatorului, proprietatea daruirii. Al doilea, este măreţia şi importanţa creaturii care este capabila să realizeze această proprietate. Din aceşti doi factori vin tulburările pe care le simţim pe calea atingerii scopului.

Uneori, dorinţa mea egoista spune: „Cine este acest Creator, pe care ar trebui să-l ascult,” aratandu-mi că nu există nicio valoare în acest scop, proprietatea daruirii. Astfel, asta mă ajută să câştig un punct de sprijin pe drumul meu, pentru că voi fi capabil să cer Luminii să mă ajute şi sa ma influenţeze. La urma urmei, toata dezvoltarea la gradul uman se întâmplă datorita cererii noastre pentru ca Lumina sa ne afecteze.

Astfel, ne construim propria noastră formă spirituală. Într-adevăr, toate formele anterioare: minerala, vegetativă şi animala nu apartin omului spiritual. Aceste forţe numite ingeri, spirite şi diavoli sunt destinate să ne ajute. Asa cum în lumea fizică din jurul nostru există forţe ale naturii care asigură existenţa noastră. În mod similar, în lumea spirituală, există forţe care ajută sufletul nostru sa existe.

Prima perturbare este îndreptata împotriva maretiei Creatorului, împotriva proprietatii sale de a darui, iar a doua este îndreptată împotriva formei mele de a darui. Uneori, mi se pare că Creatorul nu este important, dar în alte momente, mi se pare că eu nu sunt.

Desconsiderarea Creatorului este sarcina lui Faraon care ni-L prezintă ca lipsit de valoare şi strigă: „Eu voi conduce! De ce ar trebui să-l ascult pe El?”  Astfel, Faraonul diminuează măreţia scopului, măreţia adeziunii, în ochii omului.

Există munca împotriva altor tulburări atunci când mi se pare că Creatorul este mare şi important, dar eu nu pot face nimic. Creatorul este cel drept, iar eu sunt un păcătos. În acest moment, Faraonul isi paraseste scena, iar locul lui este luat de către alţi conducători ce trăiesc în afara Egiptului, care pornesc război împotriva omului.

Există, de asemenea, forţe superioare, îngerii din mâinile Creatorului, cum ar fi Faraon. Cu toate acestea, ei vorbesc despre măreţia scopului şi, în acelaşi timp, despre slăbiciunea persoanei. Ei sunt ca cercetaşii care au fost trimisi pentru a verifica ţara lui Israel şi se întors spunând că scopul este mare, terenul este frumos şi fructe incredibile cresc acolo, dar cine eşti tu s-o cuceresti? Vino-ti in simturi, acest lucru nu este pentru tine!

O persoană începe să se framante, deoarece aceste forţe ii arată cât de mică şi nesemnificativă este şi cât de multe rele a comis. Apoi, ea fie se scufunda în trecutul său şi începe să sape în el, fie rămâne în prezent şi îşi pierde toată puterea, incapabila să mişte un deget. Ea nu se poate forţa să vină la grup şi sa participe într-un fel. Asa functioneaza aceste tulburări.

Noi trebuie să înţelegem că aceste limitări modeleaza in noi forma umană, un dăruitor. Este ca o statuie din care un sculptor ia o bucată de marmură şi face o sculptura, iar din cealalta taie tot ceea ce inutil, până ce forma dorită rămâne.

La fel, trebuie sa privim din ambele părţi. Dintr-o parte, ar trebui să privim forma completă, şi din cealalta trebuie să învăţăm ce lipseşte. Uneori, trebuie sa lucram cu Lumina interioară şi în alte momente, cu Lumina inconjuratoare, sau cu dorinţele interioare şi exterioare. Astfel, o persoana „isi sculpteaza” ea însaşi, forma sa, care este similara cu Creatorul.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 16/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut (Garantia reciprocă)” (versiune prescurtată): Arvut-ul este precum doi oameni intr-o barca, atunci când unul dintre ei începe să faca o gaură în barcă, se vor îneca împreună, aceasta impiedica observatorii Torei inca de la început să ţină pe deplin măsura de „iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, care este scara pentru a ajunge la Dvekut (adeziunea) cu El şi astfel acestia se vor ineca împreună!

Garanţia reciprocă este mai mult decât a fi responsabil pentru altii. Vasul spiritual este un vas comun. Prin Lumina inconjuratoare, Lumina care reformeaza, Creatorul trezeşte o anumită cantitate de Reshimot (gene informaţionale) şi le aduce la primul nivel de unitate numită „această lume.”:  Acesta este modul în care Reshimot-urile vad realitatea lor: Când încep să se apropie, acestea apar una alteia sub forma prietenilor.

În cele din urmă trebuie să ne unim, iar astfel trebuie sa avem grijă de toată lumea. Noi nu semnam niciun contract strict, efectuat de către avocaţi, şi nu ţinem pe nimeni cu forţa, dar vom încerca să sprijinim pe fiecare prin gânduri şi dorinţe.

În ceea ce priveşte vasul spiritual, trebuie să înţelegem că aceasta este comun. El nu aparţine nimănui, ci este între noi, în unitatea noastră. Nu sunt siruri întinse între noi, deşi acesta este modul în care descriem conexiunea noastra comuna. De fapt nu există niciun tu şi eu separati în spiritualitate. Suntem cu toţii ca niste picaturi de apa, care se îmbina într-o singură picătură mare, iar starea anterioară dispare fără urmă.

Din acest exemplu, putem înţelege cât de diferite sunt două niveluri adiacente în intensitatea lor. Dacă o sută de prieteni de pe primul nivel, inclusiv eu, se unesc într-o singură picătură, apoi la nivelul următor picaturile devin eu. Acelaşi lucru se întâmplă pentru toată lumea: Fiecare dintre noi creşte de o sută de ori mai mare comparativ cu nivelul precedent. Vom începe să se conectam din nou în garanţie reciprocă, şi apoi la nivelul următor vom creste de zece mii de ori mai mari comparativ cu primul nivel, şi aşa mai departe până când vom completa întregul Partzuf  al lui Zeir Anpin.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 14/11/2011, „Arvut (Garantia reciprocă)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut” (Garantia reciprocă) „(versiune prescurtată): Dacă Israelul păstrează Arvut, el poate aduce mulţumire Creatorului lui.

Garanţia reciprocă este vasul daruirii generale. Ne conectam în acest vas, formându-l, definindu-l. El nu există de la sine şi ne aşteaptă să ne conectam la el. Acest lucru înseamnă că dorinţele noastre, dirijate de daruirea asupra altora, ne conecteaza şi, astfel, formeaza vasul numit  garantia reciprocă. Numai din această daruire reciprocă putem ajunge la daruirea pentru Creator.

Descoperim că în lumea noastră nu mai putem exista în dorintele de primire şi că trebuie să ne ridicam la dorinţele de daruire. Astfel, în vasul garanţiei reciproce vom descoperi, de asemenea, că nu putem trăi, fără a darui celui superior, Creatorului. Garantia reciprocă doar intre noi este lipsită de sens. Care a fost scopul spargerii vaselor? De ce am trecut prin acest întreg proces? De ce ne-am conectat? Se pare că munca noastră este inutila. Daruim unul altuia, dar nu împlinim cu adevarat daruirea.

Putem doar s-o împlinim cu adevărat prin atitudinea noastră faţă de Creator. Garanţia reciprocă pe care o obtinem poate fi împlinita doar dacă aspirăm la ceva mai mare, la căutarea sensului daruirii.

De ce? Deoarece Creatorul este sursa realităţii noastre. Atunci când ne unim, vom descoperi sursa superioară a acesteia în legătura reciprocă, care se numeşte, „generalitatea plus unu.”  Ne este descoperita ca si Creatorul, iar apoi începem să înţelegem şi să obtinem Gandul Creatiei: El ne-a creat ca niste fiinţe asa de mici şi de bază, astfel incat trebuie să ne unim pe calea suferinţei şi a necazurilor.

Abia atunci întrebarea despre sensul vieţii, de la care vom începe să ne înalţam, devine clara şi ne aduce la Lumină. Apoi, vom descoperi, deasemenea, că nu putem darui pur şi simplu unul altuia, deoarece nu este necesar acest lucru. Neavând nicio alegere, trebuie să dirijam daruirea noastra catre sursa superioara, şi numai în acest fel ne împlinim pe noi insine.

Facand acest lucru, vom descoperi o dimensiune mai mare: adeziunea cu cel superior. Apoi vom primi răspunsul la întrebarea cu privire la sensul vieţii. Deci, garanţia reciprocă este instrumentul care ne conduce la adeziunea cu Creatorul.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14 /11/2011, „Arvut ( Garantia reciprocă)”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Scrieri de Rabash, „Nu există nimic mai sfant decat Creatorul”: Cel mai important este sa obtii gradul de embrion spiritual. Ca şi în corporalitate, in momentul in care o femeie devine gravidă, este cert că ea, de asemenea, va da naştere. Dar toate grijile sunt ca femeia trebuie să devină gravidă. Este acelasi lucru în munca spirituală. Cel mai dificil pentru noi este sa intram în starea de embrion spiritual, care inseamna sa primim în dorinţa noastră de a ne bucura o altă dorinţă, numita dorinta de a darui.

Atunci când omul merita sa devina embrion spiritual, dorinta de a darui intra in dorinta de a primi, ceea ce înseamnă că Creatorul limiteaza o formă în altă formă. Şi aceasta este o mare inovaţie, un miracol real, pentru că este împotriva naturii noastre. Şi numai Creatorul poate să schimbe natura; nu este în puterile omului.

Şi aceasta este într-adevăr o mare inovaţie pentru o persoană care descoperă aceste schimbări în sine însaşi. Precum o persoană trece prin aceste etape în munca spirituală, forţa superioară construieste în ea diferite forme şi forme în forme. Ca urmare, atunci când o persoană descoperă formele care se trezesc în ea, aceasta se construieşte pe sine. 

Forţa superioară actioneaza, iar noi suntem rezultatele acţiunii sale, munca Creatorului. Munca noastră este sa încercam să descoperim lucrarea Lui, insemnand, noile forme care se creează în noi.

O „forma” este o intentie de dragul de a darui. Şi după aceea, o formă suplimentară apare: dorinta de a primi, care adoptă forma daruirii si primeste de dragul de a darui. Din legătura şi includerea dintre diferitele forme, una câte una, vom obtine Creatorul, dupa cum se spune: „Prin acţiunile Tale te vom cunoaste.”

Toate aceste schimbări se întâmplă în substanţa noastră şi le obtinem. Pana la urma, substanţa noastra este dorinta, prin urmare, simţim modificările prin care aceasta trece: bune sau rele, în legătură cu noi sau cu alţii. În acest fel, o persoană construieşte răspunsurile sale la formele prin care trece.

Cu cat mai mult se ridică pe sine mai presus de sentimentul său, cu scopul de a fi un observator care nu depinde de sentimentele sale, cu atât mai repede ea descoperă natura interioară a acestei acţiuni, fără legătură cu substanţa. Acesta este înţelesul „credinţei deasupra raţiunii.”
Dacă ea doar caută noile forme şi se deschide faţă de ele fără a împiedica acest lucru, ci se ridică deasupra sentimentelor ei şi vrea să descopere formele daruirii, atunci devine partener al Creatorului in aceasta lucrare. Şi atunci persoana incepe sa se miste cu Creatorul şi face exact aceleaşi mişcări.

Ea chiar precede Creatorul şi se pregăteşte în avans pentru toate modificările care sunt pe cale să se întâmple cu ea in fiecare moment. Aceasta pregatire accelerează progresul său şi o face să primească cu bucurie fiecare forma care vine la ea, plăcuta sau neplăcuta. Într-adevăr, ea deja s-a ridicat deasupra sentimentelor şi dorinţelor sale egoiste şi acum se identifică numai cu formele daruirii.

Aceasta se numeşte obtinerea Masach-ului (ecranului), forţa cuiva de a depăşi sentimentele neplăcute din dorinţele sale egoiste.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala,13/11//2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Fiecare dintre noi s-a aflat in situatia in care ne aflam intr-o relatie stransa cu cineva, dar, din senin, ne-am certat. Cand s-a intamplat asta, ne-am infuriat si am incercat sa ne luam revansa; ne straduim sa aratam ca despartirea a fost cauzata de cealalta persoana si ca, el sau ea, va plati pentru actiunile lui sau ei. Cu alte cuvinte, vrem sa demonstram ca relatiile stricate si separarea vor atrage suferinta si amaraciune.

Anterior, noi nu am simtit ca am fi capabili sa ne purtam unul cu celalalt atat de urat si, de fapt, sa ne bucure suferinta celeilalte persoane. Asa este revelata “inima de piatra” (Lev Ha Even). Cand ne rupem de o alta persoana, vrem sa transformam dragostea si legatura dinainte in ura si rautatea fata de cealalta persoana astfel incat savuram ura si rautatea noastra chiar mai mult decat iubirea.

Ura uneste ambele dorinte, pe a mea si pe a celeilalte persoane, suferinta lui si placerea mea egoista pe care o simt atunci cand provoc altuia o suferinta. Astfel, ne dublam vasul, perceptia.

Asa se dezvaluie pe ea insasi inima de piatra. Fara ea, am fi incapabili sa ne revelam ura ascunsa in noi si, ca rezultat, nu am recunoaste nici dragostea. Initial am avut relatii bune. Acum, trecem printr-o nebunie care nu seamana nici pe departe cu relatia noastra anterioara. Diferenta este uriasa; este ca groapa dintre florile care cresc una langa alta sau niste pisicute dragute care se joaca impreuna si doua brute egoiste care se urasc de moarte una pe cealalta.

Nici nu ne putem imagina aceasta diferenta. Este nasterea unei noi dorinte (Kli). Ea a existat mereu in fiinta creata, dar in secret.

Dorinta de a primi placere a fost creata de Lumina; Lumina este primordiala, pe cand dorinta este secundara, este o consecinta a Luminii. Daca nu ar fi fost asa, diferenta dintre “Yesh Mi Yesh” (existenta din existenta) si “Yesh Mi Ain” (existenta din absenta) ar fi fost clara. Totusi, ea nu a fost niciodata evidenta deoarece Lumina a actionat, de la inceput, asupra fiintelor create, “indulcind-o” si sustinand-o cu dragostea ei.

Fiinta creata a crescut sub influenta dragostei si nu a avut nici o sansa sa faca diferenta intre ea insasi si Lumina. Lumina a guvernat si a inabusit fiinta creata cu dragostea ei, nepermitandu-i sa ia in considerare sau sa simta propriile sale nevoi. Nevoile erau indeplinite in totalitate si acesta este motivul pentru care nu a fost dezvaluita, niciodata, diferenta dintre Creator si creatura.

Ea a devenit evidenta ca rezultat al spargerii. Acum, noi incepem sa ne descoperim, si mai mult, egoismul, pana intr-atat incat profitam de toata lumea dupa bunul nostru plac.

Egoismul nu este, in lumea materiala, chiar atat de infricosator pe cat este el in lumea spirituala. Acolo, in sistemul fortelor impure (Klipot) se dezvaluie relatii inspaimantatoare.

Astazi, in lumea noastra, un cuplu din doua trece printr-o despartire similara in relatia lor. Acesta este un exemplu ca, in aceasta lume, la nivelul nostru marunt, egoist, am atins deja completa revelatie a inimii de piatra.

Inima de piatra exista la fiecare nivel incepand cu ceasta lume si pana sus in lumea Infinitului. Ea se manifesta in concordanta cu nivelul stadiului, dar, doar sus de tot, este revelata adevarata ura.

Este ceea ce ne spun “spionii”: “Viata este minunata in tara in care curge lapte si miere; si fructe minunate cresc acolo! In acelasi timp, oameni puternici si cruzi locuiesc acest taram si nimeni nu-i poate invinge!” Iata cum se dezvaluie “inima de piatra”.

De aceea fiii lui Israel au strigat in desert: “De ce trebuie sa mergem inainte, sa ne intoarcem in Egipt! Aveam acolo indeajuns de multa carne si usturoi… Ce altceva ne mai trebuie?” Aceasta este revelatia “inimii de piatra”; si nu exista un alt rau in afara de acesta.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 11/8/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

  Poporul lui Israel au primit Tora cand acest grup a fost de acord sa se uneasca intr-un singur om cu o singura inima, in responsabilitate reciproca. Datorita legaturii dintre ei, au primit, la inceput, cele zece porunci de baza, cele “Zece porunci,” planul corectiei noastre complete fata de cele zece Sefirot intregi.

Aceasta inseamna ca trebuie sa fiu corectat in concordanta cu aceste zece legi: sa respecti asta, sa nu faci asta si asa mai departe, adica, sa indeplinesc cele zece conditii. Apoi incep sa ma adaptez la celelalte legi care imi sunt revelate.

Descopar ca imi construiesc un “vitel de aur,” apoi mi se manifesta “apele disputei”, apoi “pacatul spionilor,” sau ar putea sa-mi lipseasca ceapa si usturoiul pe care le mancam in Egipt. Aceasta inseamna ca persoana descopera diferite stari, pe care incearca sa le corecteze. El trebuie sa fie imersat in sfaramare si sa simta toate aceste atribute. De aceea Tora descrie atat de multe pacate.

Asa ca, in loc de detalii ale celor zece legi principale, primim o intreaga carte care ne indruma cum sa trecem, gradual, prin noi coruptii si corectii in interiorul nostru. Daca actionati corect, Lumina care Reformeaza straluceste peste voi, va trezeste, aratandu-va si luminandu-va diferitele gauri negre.

Atunci incepeti sa intelegeti cine sunteti si plangeti, incercand sa va conectati, de fiecare data, cu altii intr-un singur om cu o singura inima. Si va sunt revelate formele de conectare de care aveti nevoie.

In cele din urma, completati toate corectiile si asta inseamna ca ati indeplinit toate cele “zece porunci” care v-au fost clarificate de-a lungul procesului, alcatuit din 620 de corectii sau “porunci.”

Daca sunteti de acord sa va uniti ca un om cu o singura inima, trebuie sa mergeti inainte acum, sa pastrati linia si, la fiecare pas, sa fiti conectati ca “un om.” Apoi veti incepe sa descoperiti o cadere dupa alta: vitelul de aur, apele disputei, pacatul spionilor si asa mai departe. De fiecare data veti descoperi o problema si o veti corecta.

Aceasta cale este numita “calea Torei” sau “calea Halakha” (cuvantul “Halakha” vine de la cuvantul ebraic “Alicha” sau “de strabatut”), care este un set de legi pe care o persoana ar trebui sa le urmeze. Cand dati peste o problema si nu stiti ce sa faceti, Tora va spune cum sa efectuati corectia. In acest fel voi veti alcatui intregul vas al sufletului colectiv.

Cartea Torei ne vorbeste despre procesul intern prin care trebuie sa treceti, despre clarificari si corectii. Daca cititi aceasta carte si simtiti ceea ce spune, vedeti calea.

Calea este lunga si nici nu ati inceput sa avansati, inca, dar puteti citi despre asta, sperand ca o oarecare corectie din viitoarele corectii vor straluci asupra voastra. Astfel ca, de acolo, veti primi iluminarea numita Lumina Inconjuratoare sau Lumina care Reformeaza.

Aceasta se va intampla daca va doriti toate aceste corectii si daca intelegeti semnificatia a ceea ce cititi. Poate ca o cititi ca pe un roman istoric sau ca pe o carte de legi? Totul depinde de atitudinea voastra.

Este la fel cand vine vorba despre Zohar si Studiul celor Zece Sefirot. Toate cartile vorbesc despre acelasi lucru: cum sa dezvaluim raul din interiorul fiecaruia si cum sa il corectam. Aceasta este numita “Tora” caci atat revelatia raului cat si corectarea lui se petrec multumita Luminii care reformeaza. Daca o persoana lucreaza asupra acestor corectii, inseamna ca studiaza Tora. Fara asta, el studiaza, pur si simplu, pentru a acumula cunostinte seci.

From the 2nd part of the Daily Kabbalah Lesson 11/2/2011, “The Love for the Creator and Love for the Created Beings”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

  Baal HaSulam, “Arvut (Garantia reciproca)” (versiune prescurtata): Si, in mod evident, descoperiti ca daruirea Torei a trebuit sa fie intarziata pana cand au iesit din Egipt si au devenit o natiune de sine statatoare, astfel incat au putut ei insisi sa-si asigure toate nevoile lor…

Exodul din Egipt nu este doar o scapare de sub dominatia inclinatiei rele, desi, chiar si acest fapt in sine este o mare realizare. O persoana trebuie, intr-adevar, sa scape de ego-ul sau ca de foc. In final, el este gata se se sacrifice pe el insusi, cu orice pret. “Prefer sa mor decat sa traiesc.” In acelasi timp, daruirea catre ceilalti pare mai rea decat moartea.

A doua conditie este sa devina o natiune. Nu este suficient sa scap de propriul meu egoism, eu trebuie sa fiu de acord sa ma conectez cu ceilalti si sa am grija de fiecare. In fapt ii servesc, iar recompensa mea este ca ei imi permit sa fac asta. Pe masura ce realizez acest scop nimeni nu va mai duce lipsa de nimic. Aceasta inseamna ca stau inaintea nivelului Bina.

Totusi, atata timp cat erau inca amestecati cu egiptenii…impregnati de dragostea de sine. Astfel, portia care este data in mainile strainilor, nu va fi in asigurata pentru nici o persoana din Israel pentru ca prietenii sai nu vor fi capabili sa-i furnizeze aceste nevoi…

Aceasta este ceea ce provoaca suferinta persoanei si, din acest motiv, el se elibereaza. Ca prizonier al ego-ului (dragostea de sine), care este numita Egipt, el nu poate avea grija de ceilalti si, atunci, decide sa scape.

Dar aici se dovedeste ca, in sens material, totul este in regula. Imagineaza-ti ca ai toata mancarea de care ai nevoie si ca traiesti in cel mai fertil loc. Rezulta ca poti sa te descurci bine in viata, in egoismul tau. Pana acum ai fost impins de suferinta si acum, cand trebuie sa scapi de ea prin daruire, este ca si cand ai fi tras inapoi din fata: “Dar poti sa te descurci si cu egoismul tau.”

Atunci te intorci la lucrul tau, dar acum lucrezi la nivelul urmator. Initial ai scapat de suferintele fizice si, pentru a te lepada de ele, ai fi fost gata, chiar, sa te conectezi. De aceea oamenii se conecteaza atunci cand nu au de ales, in vremuri de razboi sau dezastre. La un anumit punct conexiunea pare buna, dar, dintr-o data, nu mai pare chiar atat de buna.

Te ridici la nivelul urmator si ti se spune:“Nu a meritat; traiesti la fel de bine si in lumea materiala.” Aceasta rezistenta din fata te impiedica sa-ti doresti conexiunea egoista. Exista o multime de societati care sunt minunat de conectate datorita intereselor personale, dar nu este acelasi lucru si cu noi.

Daca persoana rezista la forta de franare de fiecare data si doreste sa se conecteze, cu orice pret, el isi dezvolta o dorinta noua care nu este directionata catre el insusi. El cade si se ridica mereu si mereu, continua sa studieze, sa lucreze in grup si sa atraga Lumina reformatoare, pana cand completeaza cel de-al doilea nivel.

Acum este gata sa se conecteze doar pentru a darui altora. Este revelata in el o atitudine directa spre daruire pe care el o plaseaza peste interesele sale personale.

Apoi vine al treilea nivel. Este atunci cand o persoana se gaseste impreuna cu toti ceilalti, se simte bine cu ei, le daruieste lor, uitand de el insusi si de necazurile sale si conectandu-se cu prietenii sai, cu eternitatea si perfectiunea. Si apoi isi da seama ca inca mai are nevoie de recompensa, dar de o calitate superioara. Asa incat rezulta ca schimba o vaca pe un magar, adica, schimba lumea asta cu lumea viitoare. In continuare apare o noua forma de rezistenta: Se vadeste ca trebuie sa actionezi de dragul Creatorului.

Astfel persoana se ridica pe un nivel calitativ mai inalt al detasarii de sine. Acum nu mai este interesat de el insusi sau de grup, ci de Sursa, in imagine abstracta, abstracta in sensul ca el nu are nici o conexiune cu ea.

Este imposibil sa ne retinem de la daruirea catre Creator: Creatorul nu ma cunoaste si eu nu pot ajunge la El. Atunci cum pot face un vas pentru o daruire atat de inalta? Pentru asta exista un sistem special despre care vom vorbi mai tarziu. 

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala 11/13/2011, “The Arvut (Garantie reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→