Baal HaSulam, „Libertatea”: cu cat mai multe contradicţii există între opinii şi cu cat mai multe critici există, cu atât mai mult cunoaşterea şi înţelepciunea vor creste şi problemele devin mai potrivite pentru examinare şi clarificare.

Degenerarea şi eşecul inteligentei provine doar din lipsa de critici şi de dezacord. Astfel, evident, întreaga bază a succesului fizic este măsura unitatii societăţii, iar baza succesului  inteligenţei şi cunoaşterii este in separarea şi dezacordul dintre ei.

Vedem că aceste două contrarii ofera sprijin reciproc unul pentru altul. Separarea şi unitatea trebuie să fie echilibrate, astfel incat sa nu se anuleze, ci sa se sprijine una pe alta. Şi apoi, între ele găsim linia de mijloc, care le contine  pe ambele în mod egal. Nu sunt jumatati din cele două extreme, ci toata separarea şi toata unitatea trebuie să se unească în cele din urmă într-un intreg.

Suntem obişnuiţi cu altceva: Fiecare persoană oferă putin sau aduce putin, şi, astfel, ajungem la o înţelegere superficială. În esenţă, acest lucru nu este o intelegere, ci pur si simplu, neavand nicio altă opţiune, te las sa ocupi o parte din teritoriul meu şi tu imi dai o parte din al tau. Acesta este modul în care suferim din cauza ca nu avem alte opţiuni.

Cu toate acestea, dacă vom crea unitate de dragul de a ne uni cu Creatorul, apoi cele două forţe opuse trebuie să participe la ea impreuna. Asta este ceva ce nu ştim cum să facem cu înţelegerea noastra „plata”. Doar Lumina superioara ne poate arata că acest lucru este posibil. Asta necesită o minte superioara spirituală, care îndepărtează contradicţia, după cum este scris, „Unul şi celalalt sunt cuvintele Dumnezeului celui viu.”

Lumina superioară aduce cea de-a treia forţa care să unească contrariile. Cu toate astea, nu putem explica acest lucru la oameni. Ei vor crede ca este religie sau misticism. Prin urmare, dam o explicaţie la un alt nivel: toată lumea este dreapta si nedreapta. Noi deja înţelegem că nu ne putem intelege unii cu alţii şi nu va exista niciodată pace între noi. Deci, haideţi să stabilim pacea pe un nivel mai înalt, mai presus de noi, după cum este scris, „Dragostea va acoperi toate păcatele.”

Cineva ar putea gândi: Cum ar putea fi asa? La urma urmei, păcatele rămân. Nu, noi vom sustine  o „umbrelă a unitatii” deasupra noastra şi ne vom ingriji constant doar de asta. Apoi, vom înţelege că toate greselile dintre noi sunt destinate tocmai ca să consolideze aceasta „umbrela”.  Le vom vedea ca motive pentru a ne uni şi vom spune, „Asta-i grozav pentru că fără ele nu am avea nevoie de dragoste. Dar acum avem nevoie de ea, din moment ce fara ea ne vom mânca pur şi simplu unii pe alţii.” Această soluţie va fi limpede, aprobata şi acceptata de către lume.

Cu toate acestea, soluţia adevărată aparţine deja nivelului nostru: Noi aducem Lumina care corecteaza lumii, fără de care oamenii nu vor putea să sustina „umbrela” comună deasupra capului lor.

La sfârşitul zilei, noi nu spunem nimic nou. Atunci, ce ii va face să accepte oferta noastră?

În situaţia actuală, cu dezacordurile sale multiple, conflictele, impasurile şi armamentele nucleare, cu criza sa mondială, noi parem logici. Într-adevăr, nu are niciun sens sa se căute dupa cine are dreptate în discordia generala. Toata lumea este corecta si gresita, în acelaşi timp. Noi nu acceptăm opinia separata a cuiva, ci în schimb ridicam o singură idee – unitatea mai presus de toate, fără nicio calificare. Deoarece în caz contrar, acesta va fi sfârşitul nostru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/01/12  „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trezi grija pentru întreaga lume în inimile noastre?

Răspuns: Cu totii existam într-un singur vas spiritual, într-o singură dorinţă. Creatorul a creat un singur suflet şi este imposibil să ai grijă selectiv doar de o parte din el, ci numai de întregul vas. Nimic nu exista „parţial” în spiritualitate.

Dacă vorbim despre daruire, atunci trebuie să fim preocupaţi in a deveni o lumânare pentru Creator, ceea ce înseamnă corectarea intregului vas. Deoarece Creatorul a făcut o singura dorinta, daruirea se poate trezi numai în toata aceasta în întregime. Şi dupa cum Baal HaSulam explica in articolul „Garantia reciprocă,” noi existăm numai pentru aceasta.

Prin urmare, unei persoane careia nu-i pasă de vasul comun, nu-i pasă de ea însaşi. Trebuie doar să ne deschidem ochii şi să vedem că asta este exact acelasi lucru. Lumea este o amprenta a ceea ce avem în interior; doar pare să existe in exterior.

Prin urmare, obiectivul nu este ca „eu să am grijă de lume”, ci sa deschid ochii pentru a vedea adevărul şi să înţeleg că grija faţă de lume şi grija fata de mine este exact aceeaşi grija. Trebuie să înlăturam această ceaţă şi sa vedem în mod clar că acesta este un singur suflet!

În loc de „trezirea grijii fata de lume” în interiorul meu, trebuie să am grijă de mine- de motivul pentru care nu văd că toată lumea este vasul meu spiritual, sufletul meu.

Din aceasta reiese clar că nu pot opri grija fata de lume în nici un caz, deoarece aceasta este cea mai mare parte din mine. Tot ce simt in interiorul meu acum este doar corpul meu, şi această senzaţie numita „corp” va muri intr-o zi şi va dispărea din conştiinţa mea. Şi doar grija pe care o voi dobândi pentru „corpul” meu extern imi va deveni descoperita ca sufletul meu şi va rămâne cu mine pentru totdeauna. În el voi dobândi viaţa mea adevărată, veşnică.

Aceasta este revoluţia interioară prin care trebuie să trecem. În esenţă, acesta este intelesul trecerii Machsom-ului (limita ce ne separă de lumea superioara). Atunci când o persoană începe sa se uneasca şi să se identifice pe sine cu ceea ce se află în afara, in loc de ego-ul pe care anterior l-a perceput ca fiind ea însaşi, aceasta se numeşte trecea Machsom-ului.

Baal HaSulam spune că acest lucru necesită doar o revolutie psihologica. Această orbire şi înşelăciune este motivul pentru tot răul pe care il simtim acum.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 08/01/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.

In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoana moderna a acumulat o multitudine de limitări variate: Se abţine să îşi exprime sentimentele, acestea sunt minimalizate, etc. De aceea, reacţia sa standard la ceva nou este negativă. La început, în interiorul persoanei are loc o bătălie între un interes pentru ceva nou şi frica de acesta. Cum putem menţine interesul persoanei, în ciuda fricii şi a rezistenţei?

Răspuns: Atunci când începem să vorbim despre o persoană, despre fiziologia ei, psihologia, sociologia, familia ei, relaţiile, etc, trebuie să o facem în mod obiectiv, abstract, nu relaţionat la persoana însăşi. Şi numai după aceea să începem să includem, gradual, exemple: Aici este un bărbat, o femeie şi un copil; aici este persoana aşa cum este, reacţionează într-un anumit fel în sinea sa şi este compusă din anumite imagini, viziuni, percepţii, şamd. În alte cuvinte, începem să vorbim despre un anume obiect abstract şi, gradual, aducem acel obiect la persoană însăşi. Cred că în acest fel nu vom întâmpina nicio problemă.

De fapt, o persoană modernă nu ştie nimic din acestea. Ne ascundem natura noastră, suntem ruşinaţi de noi înşine, ruşinaţi în faţa altora; ne este frică să ne arătăm orice fel de slăbiciune, pentru că credem că alţi ar căpăta avantaj din această cauză. Trebuie să arăt că stau ferm, ca un zid, în spatele opiniilor mele de neschimbat, pe care de fapt nici nu le am.

Atunci când, în mod gradual, descoperim ce însemnă omul, societatea şi natura în forma lor globală, puţin câte puţin, ne obişnuim cu faptul că suntem ceea ce am fost creaţi: Nu sunt eu, iar totul în mine lucrează independent de mine.

Atunci, ce este mai precis aceste eu? Este numai acela care poate cerceta ceea ce este creat în el (ea) de natură.

La fel ca doctorii care nu sunt ruşinaţi faţă de ei însăşi sau de pacienţii lor, sau ca psihologii care îşi pot exprima sentimentele proprii şi ale altor oamenii fără jenă, înţelegând că toată aceasta este o realitate obiectivă şi noi, de asemenea, suntem ceea ce suntem. De aceea, trebuie şi noi să aducem o persoană într-o asemenea stare.

Totul trebuie să fie bazat în mod precis pe faptul că următoarea etapă a dezvoltării noastre este integrarea completă a tuturor în totul, atunci când toate părţile naturii sunt încorporate într-o persoană, o persoană în ele şi oamenii unul în celălalt, iar împreună cu natură reprezentăm un singur întreg organic.

Într-o asemenea stare nu mai există nimic pe care trebuie să îl ascund, nimic de care să fiu jenat şi să încerc să ascund de alţii. Trebuie să ating, în final, o stare în care sunt obligat să mă descopăr în totalitate şi să fiu conectat cu toată lumea.

Este la fel cum un copil mic stă în braţele mamei: nu este nimic şi nimeni, totuşi ea îşi concentrează întreaga atenţie la el şi, din punct de vedere al naturii, relativ la mama lui el nu are nicio barieră, graniţă sau ecran; din contra, există o conexiune absolută, completă. Şi noi, de asemenea, ca rezultat al educaţiei integrale, trebuie să ajungem în viitor la o asemenea conexiune.

De aceea, mersul nostru în învăţare, în a experimenta aceste cursuri, în structura şi interconexiunea lor (atunci când un curs se termină şi începe altul sau unele dintre ele merge în paralel) trebuie să fie structurat în mod precis astfel: de-a lungul axei timpului. Cursurile trebuie să se completeze unul pe celălalt şi să urmeze fie în mod consecutiv fie să se suprapună, astfel încât oamenii să dezvolte în mod gradual o atitudine corectă faţă de ei însăşi, faţă de alţi studenţi care studiază în grup şi faţă de întreaga lume.

Din Discuţie despre educaţia integrală 12/13/11

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→