Ne putem ridica la nivelul spiritual numai după ce acceptăm condiția că nu așteptam nicio recompensă. Dar cum pot ajunge la o astfel de decizie? Cum pot cere puterea de Sus? Cum pot face asta  dacă am numai o minte corporală, sentimente corporale și acționez numai în mod egoist, deoarece nu știu nimic altceva? Unde pot găsi formele corecte și discernămintele corecte, din care să formez cererea corectă: a primi numai puterea dăruirii și să nu cer o recompensă? Acesta este numită nivelul Bina, Hafetz Hesed, Arca lui Noe.

Dacă omul avansează în mod persistent, având grijă să țină toate condițiile, nu este nevoie să aibă vreun atribut special, altul decât cele cu care s-a născut sau să aparțină unor oameni speciali. Fiecăruia i se dă condițiile corecte pentru muncă prin timiterea îndoielilor: ”Ce este această muncă?„ și ”Cine este Domnul pe care ar trebui să Îl ascult?” Asta se  întâmplă când este aruncat încă odată în ”apele potopului” iar apoi în ”apele discordie”, apoi în ”apele pașnice”, în diferitele discernăminte care ne sunt revelate, discernăminte ale Binei.

Omul trebuie să își clarifice dacă le acceptă în linia dreaptă, în linia stângă sau în linia de mijloc și fiecare dintre aceste linii au propriile linii: În linia dreaptă sunt trei linii, în linia stângă sunt trei linii și la fel este în cea de mijloc, iar toate sunt încorportate una în alta.

Principalul lucru aici este să nu te oprești și să avansezi cu încăpățânare în modul cel mai simplu, să nu fii deștept și să încerci să rezolvi aceste probleme cu mintea corporală. Această întreagă filozofie este fără rost și numai puritate inimii poate ajuta. Omul care are succes nu este obligatoriu deștept și poate fi chiar un pic prostuț, dar este dedicat scopului și avansează cu încăpățânare către el, încercând să își facă treaba. Desigur, înclinația rea crește constant în el, prin evocarea de gânduri de critică și îndoială, dar această atitudine va conduce până la urmă pe om către succes.

Toate clarificările încep de la bine cunoscutele întrebări ale Faraonului: ”Cine?” și ”Ce?” Diferite tipuri de ape sunt descoperite. ”Cine?” și ”Ce?”sunt întrebări despre măreția Creatorului, despre faptul dacă am sau nu nevoie de El și despre tipul de recompensă pe care îl aștept. Între timp, acestea sunt simple clarificări, cine controlează totul și cum.

Mai târziu întâlnesc diferite tipuri de ape și sunt forțat să clarific: De cine vrea să mă ascund? De ce mă ascund? Ce tip de ape sunt potoapele pentru mine și ce tip nu sunt? Omul desenează întreaga imagine dar nu este niciun potop în asta! Potopul este pentru mine; este un rezultat al gândurilor mele malițioase, influențelor rele, etc.

Este determinat de unde mă simt eu însumi și nu de dezastrele fizice ca furtunile și inundațiile pe care le întâmpinăm acum. Creăm de fapt indudațiile în noi. Cu toate că sunt furtuni naturale și inundații ca cele din America de Nord, și ele sunt create de oameni, prin atitudinea lor asupra vieții, care aduce asemenea răspunsuri din natură.

După ce am întrebat ”Cine?” și ”Ce?” de câteva ori, încep să clarific diferitele tipuri de ape, și mă aproopii de rugăciunea adevărată. Asta înseamnă că trebuie să clarific deficienta pe care o am să ajung la puterea care mă va ridica deasupra dorinței mele de a primi și care îmi va permite să dăruiesc cu adevărat. După ce potopul se retrage voi ieși din Arca lui Noe și voi începe să muncesc cu dorințele mele de a primi pentru a dărui. Se spune că Noe a înțeles că potopul a trecut atunci când porumbelul i-a adus o ramură de măslin, care este semnul acolo nu este numai Hassadim (apă) ci și Hochma în Hassadim

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, că există o furtună în America și oamenii sunt îngrijorați, putem transmite mesajul nostru catre ei prin inimă si nu prin minte?

Răspuns: Da, se pare că eu nu scriu romane romantice, si nu-mi pot exprima sentimentele atat cât mi-aș dori. Sunt construit diferit, eu pot să plâng atunci când văd o formulă, atunci când mă uit la componentele sale, la fel ca în medicină atunci când un pacient care se uită la testele sale medicale vede o catastrofă reflectată în ele. S-ar părea că acestea sunt doar numere, dar ele evoca o furtună de emoții.

Aici este aceeași lucru. Perturbăm legea de bază a naturii, legea  echilibrului, e ca și cum as indoi o tijă de fier -la un moment dat se rupe, dar intre timp timp pare că încă mai avem o marjă de siguranță. Acesta este modul în care se întâmplă întotdeauna: există o limită cu privire la cât de departe poti sa te duci, dar nu trebuie să treci de această limită.

Noi ar trebui să explicam acest lucru oamenilor în moduri diferite. Aici este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Ar trebui să le spunem adevărul: Am putea plânge cu ei, dar nu va ajuta. Plansul este doar o nebunie, și trebuie defapt sa localizam problema reală. Problema reală este că mergem împotriva legilor naturii. E de ajuns să ne uitam la statisticile  dezastrelor naturale, chiar și în ultimul an. Nu contează că experții nu sunt întotdeauna de acord cu privire la caracterul lor antropic. Într-un fel sau altul, ele provin de la legile naturii, și așa trebuie să aspirăm spre echilibru.

Am fi putut face aceasta mai din timp și atunci nu ar fi existat o criză economică, o criză în familie, în educație, etc. Dar astăzi o criză generală este revelata în intensitate mare în multe aspecte. De ce? E pentru că nu am corectat dezechilibrul atunci când primele semne au fost minore. „Ei bine, ce dacă există mai multe divorțuri? Ce daca copiii sunt indisciplinați? Deci, ce se întâmplă dacă mass-media este corupta? Ce dacă putem cumpara si vinde orice „Noi nu acordam atenție ego-ului în creștere,care ne departeaza tot mai mult de echilibru  , iar rezultatul acestui lucru va fi un colaps total. În primul rând este dezvăluit în economie, apoi în catastrofele naturale, apoi în foamete la nivel mondial, etc.

Așa că nu trebuie să întârziem. Trebuie să le explicam oamenilor științific de ce echilibrul, homeostaza, sunt  esențiale. Sunt destule articole și dovezi solide cu privire la acest lucru.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 10/31/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Deoarece egoismul continuă să crească în fiecare grup de educatie integrantă, vor trebui liderii grupurilor să explice inevitabilul acestui proces: cearta, impacatul, apoi cearta din nou?

Raspuns: Desigur! Toata munca grupului și avansarea acestuia de la o zi la alta sunt imposibile fără ridicarea mai presus de ego. Cresterea egoismul este materialul deasupra caruia ne construim pe noi insine. Aceasta este natura muncii noastre.

Multumim lui Dumnezeu că ne certam astăzi,  e grozav! Acum, ar trebui să încercăm să ne ridicam deasupra certurilor. Vom continua să ne ridicam în timp ce cădem, pentru că ne vom clarifica pe acest drum.

Tendința noastră trebuie să fie întotdeauna să ne ridicam, doar să ne ridicam! Și ar trebui să examinam toate coborârile, chinurile, și conflictele, deoarece altfel am putea rămane blocați în ele pentru totdeauna, continuând să fim unul la gâtul celuilalt.

Dimpotrivă, avem nevoie de a  controla căderile într-adevăr, de a le analizeza gandind dacă acestea ne determina sa avansam-  numai în această lumină, în această direcție. Intregul nostru egoism se ridică în noi doar numai pentru ca noi sa il  putem învinge si acesta este scopul.

Din KabTV despre „Discuțiile cu Michael Laitman,” 03/10/2012

Filed under: Criza, globalizare, Egoism - Niciun comentariu→

Aşa cum spune Zohar-ul: „El a văzut că îngerul morţii se apropie împreună cu potopul şi s-a ascuns în arcă”. Adică, el a înţeles că pretenţiile faţă de Creator şi de munca spirituală îl vor lipsi de viaţa spirituală şi, de aceea, el a ajuns la credinţa peste raţiune, la proprietăţile Binei, la dorinţa de a fi numai în dăruire, de a nu primi nimic şi de a se bucura de partea lui, considerând sclavia la Creator ca pe o onoare imensă.

Sarcina omului este să organizeze un mediu care va continua să-l ghideze către scop, lăudând importanţa acestuia. El va trebui să aibă grijă să facă acest mediu cât de mare şi cât de important se poate pentru el însuşi. Dar dimpotrivă, el este împiedicat să facă asta, prin trimiterea întrebărilor: „Cine este Creatorul pe care ar trebui eu să-L ascult?” şi „Ce-ţi dă această muncă?”.

El începe să aibă dubii, de ce ar face munca interioară, care este rostul? Sunt tot felul de interferenţe în această muncă, venite din familie sau din multe alte surse. Şi numai mediul îl va ajuta pe om să rămână pe această cale, nu există alţi factori. Omul trebuie să înţeleagă că el însuşi nu are nicio putere.

Este un război între două forţe. Partea din dreapta este mediul, societatea, cea care transmite în om forţa unităţii şi importanţa scopului, şi partea din stânga cu întrebările egoiste trimise de Creator: „De ce? Ce?” Întrebări care în timp se transformă într-un potop agitat.

Totul vine de sus, de la aceeaşi sursă, dar dacă omul încearcă să aranjeze un mediu puternic, pe partea din dreapta, care să-l susţină, prin asta el realizeză singura alegere liberă. Şi apoi, pe partea din stânga, Creatorul organizează perturbările.

Prins între aceste două forţe opuse, omul este complet confuz, plânge, se simte neajutorat, în măsura în care el are nevoie fie să scape, fie să spere într-un miracol.

Şi atunci, în această condiţie fără speranţă, atunci când omul este aproape înecat în întrebările trădătoare „cine?” şi „ ce?”, şi nu poate ieşi din ele, ideea de arcă se naşte deodată în el. Înţelege că va fi salvat numai dacă primeşte proprietăţile Binei, dăruire, Hafeţ Hesed, va fi mai sus de toate cererile sale.

Aceste cereri rămân, omul nu poate scăpa complet de ele, asta nu depinde de el. Dar, dacă în ciuda tuturor acestor probleme, el intră în arcă, hotărând că aceste ape tulburi ale potopului, toate aceste dubii şi probleme, nu sunt legate de el, el poate fi salvat.

De ce este salvat? Este nevoie de verificare! După toate întrebările „cine?” şi „ce?” („Mi” şi „Ma” în ebraică) care generează apele potopului (Ma-Im în ebraică „ape”), oferă o soluţie materială foarte atractivă. O arcă este destinată intrării în starea de unitate, aderării la acelaşi scop. Astfel, omul va fi în stare să avanseze.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 31/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt atât de multe forţe şi oameni minunaţi şi strălucitori în această lume, iar în spiritualitate, este spus „Nu este nimic în afară de El”, uscat şi simplu. Cum pot eu simţi atracţie pentru lumea spirituală, şi gust şi plăcere pentru ea, astfel încât să vreau să mă grăbesc într-acolo?

Răspuns: Cum poţi să simţi atracţie pentru lumea spirituală? Dacă ai fi simţit mai multă atracţie decât simţi acum, ai fi condus de egoismul tău, tu nu vei fi niciodată în stare să te înalţi peste el, să-l depăşeşti şi să te grăbeşti într-acolo. Aşa că este ascunsă pentru a ne da posibilitatea să facem efort peste egoul nostru şi nu pentru beneficiul propriu.

Dacă ne-am fi mutat în lumea superioară prin egoismul nostru, noi am fi stat pentru totdeauna în egoismul nostru, nu am fi avut nicio şansă să ieşim din carapacea noastră egoistă, şi am fi fost îngropaţi în el, îngropaţi de vii. Noi nu am merge niciodată dincolo de sfera egoistă.

Dacă lumea superioară ţi-ar fi fost chiar acum revelată, ai fi înţeles imediat că acest tărâm nu valorează nimic! Noi vom vedea clar că oamenii sunt animale care trăiesc doar pentru a se hrăni. Simt tristeţe pentru această viaţă, la acest moment, nimic nu merită eforturile noastre, nu are niciun rost să facem copii şi să continuăm să suferim..Nimic nu merită! Clar? Şi atunci?

Ah! există lumea superioară! Întâi de toate este eternă şi dincolo de orice limitări. Timp. Spaţiu, informaţie, totul ne devine complet deschis. Timpul încetează să mai existe, el există doar în această lume, aşa cum spun şi fizicienii, numai sub viteza luminii. Informaţia devine completă şi disponibilă acolo. Omul începe să se simtă că există în spaţiul infinit. El acumulează cunoaşterea absolută despre tot ceea ce se întâmplă în întregul sistem al lumilor, în întregul univers, deoarece acest sistem este analog. Nu este un sistem ceas, nu lucrează în impulsuri, este în continuă mişcare şi în acelaşi timp se odihneşte în linişte. Tu simţi că eşti în interiorul lui şi în acelaşi timp ştii că într-un fel există în tine, adică, tu eşti tot ceea ce este!

Dacă ţie ţi se întâmplă să vezi, chiar şi cea mai mică parte din acest tablou, chiar şi un gram din el, tu vei deveni sclavul acestei senzaţii. Baal HaSulam scrie că dacă ni se va întâmpla revelarea lumii superioare înainte de restrângerea dorinţelor noastre (punct în care omul poate să-şi stăpânească egoul şi chiar să se ridice peste el), atunci chiar şi o picătură de revelare a acestei plăceri enorme, îl va forţa pe om să-şi taie mâna şi piciorul de şapte ori pe zi, numai să trăiască această senzaţie o dată în viaţă.

Înţelegi? Vei fi un sclav şi nu vei putea să faci nimic în afară de a trăi această plăcere. Tu va trebui să faci eforturi mari în grup şi în oricare altă parte, numai pentru a primi acest fel de plăcere. Cu alte cuvinte, tu vei aspira la ea în mod egoist şi astfel te vei distanţa şi mai mult de ea.

Întrebare: Cum putem noi avea posibilitatea să obţinem această stare, dacă noi înşine nu avem puteri?

Răspuns: Întreabă-ţi colegii. Numai ei pot asigura viitorul tău. Dacă ei merg către el, tu îl vei avea, dacă nu, nu!

Lecţia 1 din Convenţia de la Karkov „Uniţi ca să urcăm” 17/8/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ma adresez voua inspaimantat de urletul vantului si de furtuna. Dincolo de fereastra este un uragan. Ce ni se intampla?

Raspuns: Suntem prinsi intr-o capcana ce a fost pregatita pentru noi de catre natura noastra egoista. Sub influenta naturii sale, o persoana tinde sa 1) isi satisfaca nevoie de baza ( rezonabile) si 2 ) sa isi satisfaca dorintele pentru excesele care survin in ea sub influenta mediului ei. Decat sa aspiram catre similitudinea cu natura – transformand umanitatea intr-o singura familie-  noi ne angajam in competitie, individualism si protectionism.

Propriul interes al producatorilor impun o societate de consum in care fiecare tinde sa faca excese in orice. Cu toate aceste ei niciodata nu ating fericirea pentru ca acest sentiment de fericire nu ii incita sa faca noi achizitii si anuleaza cultul consumului.

Toate acestea sunt facute pentru a inlocui valorile spirituale cu cele materiale. Oamenii sunt limitati, pacaliti de iluzii si sunt amagiti de cultura in masa; este mai usor sa vinzi unor astfel de oameni si este mai usor sa ii manipulezi. Contrastul crescator dintre umanitate si natura integrala creaza diferite tipuri de dezechilibre care se manifesta in forma sociala sau in dezastre naturale.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Din articolul “Ce inseamna un potop de ape in munca’de  Rabash: In Zohar,  Noe comenteaza la cuvintele “si aduc un potop de apa pe pamant”… noi stim ca atunci cand o persoana incepe munca sa in vederea daruirii, corpul pretinde, “Ce ai de castigat prin munca asta?” Care e scopul in a nu dori sa muncesti pentru tine insuti; la urma urmei ar trebui sa te ingrijorezi despre cum sa te bucuri in viata iar ca sa daruiesti inseamna ca tu nu lucrezi pentru binele tau. Asa ca este impotriva naturii noastre si este numit “ o pretentie a ce.”

Dar este o alta pretentie, cand corpul obiecteaza la munca pentru Creator, cand o persoana spune corpului ca trebuie sa credem in Creator, ca El e atent la astea si guverneaza lumea ca fiind bun si binevoitor. Apoi corpul vine la o persoana cu pretentiile Faraonului care spune: “Cine e Domnul ca sa ascult la El?”ceea ce inseamna ca e dificil pentru el sa creada in Creator. Asta inseamna ca el spune ca poate munci pentru beneficiul Creatorului doar daca el simte maretia Creatorului atunci intelege  ca merita sa lucrezi pentru EL.

Aceste doua intrebari: “Cine?”si “Ce?” trebuie sa apara in fata oricei persoane pe drumul ei spiritual si sa ii fie revelata in totalitate. O persoana ar trebui sa stie cum sa faca fata acestor intrebari si sa le inteleaga cat se poate de profund. Acestea sunt intrebari fundamentale care rezulta dintr-o cercetare atenta investita in grup, in studiu si in marile eforturi pentru a avansa catre scop.

Ca rezultat intrebarile “Cine?”si “Ce?” sunt revelate unei personae si exact aceste intrebari sunt cele care il balanseaza si stabilizeaza  si il ajuta sa clarifice legat de ce puteri are nevoie pentru a-si construi vasul spiritual.

Acest vas care este construit din doua linii opuse in fiecare in parte, deasupra carora persoana construieste linia de mijloc.; deasupra tuturor atributiilor si discernamintelor el trebuie sa determine un discernamant comun numit linia de mijloc.

Asa ca initial el trebuie sa limpezeasca cele doua intrebari “Cine ( Mi )?”si “Ce ( Ma )?” care se refera la apele  (ma- im ) potopului. Rabash scrie: “Iar daca o persoana e fericita cu aceste doua intrebari, ca acum are loc pentru munca deasupra ratiunii, atunci se dovedeste ca el este salvat de apele potopului.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „Dragă Rav, am fost surprins să te aud spunând că Romney este îngerul bun şi Obama este îngerul rău, de asemenea ai spus că în Cabala, este scris că inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului. Eu sunt cetăţean canadian rezident în SUA şi unul din studenţii tăi din iulie 2009. În fiecare zi ascult online lecţiile de dimineaţă şi urmez sfatul tău referitor la unitate şi la succesul convenţiilor”.

Răspuns: Indubitabil, inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului, dar ei sunt ca îngerii, forţe neînsufleţite care sunt conduse în funcţie de cum este pusă în aplicare administrarea, prin îngerul bun, sau rău. Conducătorii nu aleg şi nu schimbă nimic, ci oamenii sunt cei care îi aleg pe ei, asfel, ei îşi aleg propriul lor destin.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Măreţia Creatorului este o temă foarte complicată. Desigur că noi nu ne putem mişca fără să simţim măreţia Lui, dar noi nu vrem ca ea să fie ca în lumea noastră, când ea este parte din natura noastră, adică, atunci când respectăm o persoană importantă.

Importanţa depinde de mediu. Dacă oamenii din jurul meu respectă pe cineva, atunci şi eu îl voi respecta. Dar dacă oamenii din jurul meu dispreţuiesc pe cineva, în mod cert şi eu îl voi dispreţui de asemenea. Depinde de societatea care mă impresionează. Eu decid în funcţie de opinia societăţii cine este important şi cine nu.

Desigur că eu sunt gata totdeauna să servesc un om important. Totul depinde de cât de important este omul în ochii mei şi dacă eu sunt de acord să-i car geanta care cântăreşte 10 kg, sau 100 de kg, să muncesc pentru el o zi, sau tot restul vieţii. Dar acestea sunt motive pur egoiste. Dacă Creatorul îşi dezvăluie nouă măreţia Lui, noi vom munci bucuroşi pentru El, la fel ca pentru un om important, adică, din cauza dorinţei egoiste. Nu ar trebui să fie credinţă deasupra raţiunii şi intenţia de a dărui, ci ego ordinar, fiindcă eu voi munci pentru plăcerea pe care o primesc fiindcă aparţin unei mari personalităţi.

Este o plăcere să serveşti o persoană mare, aşa este natura noastră şi, de aceea, într-un astfel de caz, maşina noastră funcţionează cu combustibilul obişnuit şi nu execută muncă spirituală. Asta fiindcă munca spirituală este peste orice plată pe care dorinţa de primire o primeşte drept compensaţie.

Deci Creatorul nu poate să-Şi dezvăluie măreţia nouă dacă noi Îi cerem asta, fiindcă o putem folosi ca să muncim, punând măreţia Creatorului ca pe o condiţie a muncii noastre. Fiindcă atunci noi, vom avea aceeaşi situaţie ca în lumea noastră. Eu subestimez pe cineva şi îl dispreţuiesc şi, deodată, societatea îmi spune: „Nu ştii ce om mare este acesta? Cât este de deştept, de bogat şi de influent?” Atunci eu voi începe imediat să-l respect şi voi fi gata să-l servesc.

Creatorul este ascuns şi nu ne dezvăluie măreţia Lui, până când noi, cu ajutorul grupului, profesorului şi a studiului, nu ne pregătim pentru a vrea cu adevărat să dăruim. Şi o vom primi, numai dacă avem nevoie de forţa Creatorului, de măreţia Lui, numai pentru a obţine dăruirea.

Asta înseamnă că dăruirea va trebui să fie pe primul loc, şi numai de dragul dăruirii va trebui să vrem să simţim măreţia Creatorului. Numai în acest caz vom revela măreţia Lui, bazându-ne pe ceea ce este important pentru noi, importanţa dăruirii.

Omul are nevoie să pregătească o lipsă foarte specială, numită trei linii. Vom afla mai multe despre această problemă foarte importantă, dar este bine ca noi să ne-o apropiem. Este o condiţie foarte subtilă şi fundamentală a cunoaşterii modului de a şti cum să separăm devotamentul în care dorinţele egoiste sunt ascunse, de dăruirea adevărată referitoare la măreţia Creatorului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 30/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Se spune că Creatorul a creat înclinaţia rea, dar, de fapt, problema este că eu însumi trebuie să descopăr înclinaţia mea, să descopăr că dorinţa mea iniţială este rea şi opusă Creatorului.

Nu este uşor. Chiar dacă Creatorul îmi dă şi eu primesc, ce e atât de rău în asta? Problema nu este dorinţa. Ea rămâne aceeaşi, nici bună, nici rea. Eu însumi stabilesc răul prin obţinerea lui.

Omul ajunge la primirea Torei când are nevoie de corecţie, când descoperă în interiorul dorinţei lui intenţia rea, adică, este pentru el şi împotriva celorlalţi, împotriva celorlalţi însemnând împotriva Creatorului. Asta este ceea ce el numeşte rău. Acest lucru cere pregătire serioasă pentru a putea simţi o astfel de ruşine în care să simţi că „aş prefera mai bine să mor decât să trăiesc”.

Ne imaginăm dăruirea Torei ca pe o necesitate, ca pe o convingere că muntele de ură se prefigurează peste noi şi nu ne lasă nicio şansă. Dar omul trebuie să simtă nevoie fiindcă nu există constrângere în spiritualitate. Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? Pe de o parte Creatorul „mă împinge în zid”, iar pe cealaltă parte, eu trebuie să simt lipsa.

De fapt, ceea ce Creatorul comandă este doar o condiţie şi, dacă eu o îndeplinesc, primesc Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie. Dar eu însumi trebuie să stabilesc această condiţie şi să fiu de acord cu ea: „Dacă nu o accept, atunci mai bine mor, decât să trăiesc”. Aceasta este pregătirea cerută omului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→