Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Smerenia nu este atunci când nu am putere să fac ceva, ci când mă gândesc că aş putea face ceva. Un smerit nu este cineva care nu poate să fie un erou, dar cineva care gândeşte că este un erou. Dacă ego-ul se trezeşte într-o persoană, atunci tot ceea ce spune indică smerenia sa.

La urma urmei, totul este gestionat de Lumina Superioară. Dacă o persoană crede că are propria putere, sentimente şi spirit în ego-ul său, aceasta este smerenia sa. Smerenia este în faptul că el nu înţelege asta, că nu simte şi nu este afectat că dorinţa lui de a primi nu este decât o replică a Luminii. Nu este decât umbra Luminii şi el nu are nimic altceva decât această umbră.

Dacă o persoană simte şi înţelege asta, dacă ea combate smerenia care este evocată în ea, încă şi încă, în scopul de a descoperi diferenţa dintre ea şi Creator, atunci ea intră într-o altă smerenie, care nu este, de fapt, un semn de smerenie, ci aderenţă. Ea nu vrea să fie alipită la dorinţă şi să o servească cu devotament, şi nu în umbră, care este replica inversă a Luminii care-şi imaginează că există independent, pentru că este detaşată de sursă. Apoi, este umplută cu mândrie, cu putere, cu tot ceea ce are Lumina pentru a anula dorinţa de primire inaintea Creatorului. Ea mulţumeşte Creatorului deoarece a creat această dorinţă de primire, prin care o persoană poate simţi aderarea la Creator. Astfel, clarificarea auto-umilinţei ajută constant o persoană pentru a se apropia de adevăr, de sursă. Deci, unde se simte smerenia Lui, este locul unde descoperim umilinţa Creatorului şi măreţia Lui.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 18.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am o afacere în creştere, un lanţ de magazine de pantofi. Nu caut să economisesc bani pentru instruirea angajaţilor, deoarece este foarte important să construiesc relații cu clienţii. Dar, până acum, niciun antrenor nu poate să mă ajute să învâţ cea mai mare parte a personalului meu, să zâmbească. Ce pot să fac ? Cum pot să-i învăţ să zâmbească, să fie amabili şi axaţi pe clienţi?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă, am venit în America pentru prima oară şi am fost surprins să văd un surâs pe faţa lor, dar, în cele mai multe cazuri, artificial. Dar, în ultimii ani, acesta a dispărut. Merg adesea acolo şi văd că oamenii au încetat să zâmbească. Imaginea Americii de atunci, a dispărut. Oamenii sunt obosiţi, deprimaţi, slabi şi nesiguri pe plan intern.

În lume, zâmbetele sunt pe cale de dispariţie. Aceasta se datorează creşterii egoismului, care cere pentru sine sau nu poate cere nimic. Noi nu suntem în stare să zâmbim. Un zâmbet este rezultatul a măcar unui plus de energie într-o persoană. Şi astăzi, nu există în lume.

Ce putem face ? Noi căutăm resurse, rezerve. Şi, doar aici, educaţia integrală dă unei persoane un sentiment de sistem global, de dependenţă generală. Veţi deveni, inevitabil, mai amabili, mai fericiţi. Nu numai că oamenii încep să zâmbească, ei resimt nevoia unul pentru celălalt, să înţeleagă că nu mai pot trăi fără asta şi că nu există viaţă fără ea! Ne aflăm într-un astfel de mediu unde doar puterea noastră, spiritul nostru şi mintea noastră ne pot conduce la o stare bună şi iubitoare.

La început, aceasta se realizează împotriva voinţei voastre, din cauza necesităţii de a fi conectactaţi unii cu alţii, având relaţii bune, apoi veţi realiza că această interconexiune este un sentiment special, un miracol care este capabil să creeze ceva.

La urma urmei, bunele relaţii nu sunt numai pentru a vă ridica moralul, ele vindecă, vă dau un punct de vedere diferit asupra lumii şi asupra vieţii. Ele demolează toate problemele din jurul vostru, lumea începe, brusc, să devină mai lină şi totul este stabilit şi organizat. Viaţa va deveni mai uşoară, mai lejeră. De aceea, angajaţii moderni trebuie să fie învăţaţi despre bunele relaţii cu ceilalţi, apoi, în aceste bune relaţii, să dezvolte abilităţile profesionale.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Părere (James Rickards, director general al Tangent Capital Partners) Sistemul monetar mondial este în cădere în drumul spre catastrofă,  spune James Rickards, senior managing director al Tangent Capital Partners. 

”Lumea a intrat deja într-un război valutar care a început în 2010, în urma programului de relaxare a Rezervei Federale”, spune el în jurnalul on-line Wall Street…

„Toate băncile centrale mari se relaxază” spune el. „În cele din urmă, mulţi bani se tipăresc şi asta va duce la inflaţie. Faza finală este prăbuşirea sistemului monetar internaţional – uneori mai repede, decât mai târziu.”

Atât în Statele Unite cât şi în Japonia băncile centrale încearcă mai degrabă să importe inflaţia, pentru a menţine economia lor, decât să încerce să stimuleze exporturile, printr-o monedă mai slabă, declară Rickards. „Ei sunt speriaţi de moarte de deflaţie. Ei au redus ratele, iar ultima măsură constă în deprecierea monezii lor.”

„Când sistemul monetar se prăbuşeşte, principalele puteri financiare se reunesc pentru următoarea planificare, spune el. Atunci când aceasta se va produce, fiecare naţiune trebuie să aibă suficient aur în raport cu produsul intern brut…Economia mondială poate să se descurce în acest an, dar problemele majore vor începe in 2014, susţine el.”

Comentariul meu: Dacă nu există suficientă forţă politică, ei vor limita oferta de bani la nivelul rezervelor de aur şi lumea se va recupera! Lucrul principal este să aibă grijă de pâinea zilnică şi educaţie integrală pentru toată lumea. Dacă în trecut preocuparea era educaţia populaţiei, de data aceasta este sistemul de învăţământ. Educaţia nu înseamnă doar înţelegerea noilor condiţii ale comunităţii integrale internaţionale, ca o familie, dar este, de asemenea, schimbarea personală a fiecăruia, astfel încât oricine poate deveni un membru al comunităţii.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu au scris Cabaliștii un manual pentru viață, astfel încât orice om să poată să îl folosească?

Răspuns: Dacă această carte ar fi fost despre cum să facă profit și cum să câștige ceva, oamenii ar fi citit-o, dar cartea ar fi însă despre cum să renunți, cum să dăruiești. Deci, cui să i-o oferi? Dacă aș fi avut ceva interesant pentru oamenii obișnuiți, aș fi făcut-o demult. Toate posturile TV cu audiență mare m-ar fi chemat pentru interviuri: ”Are o rețetă pentru o plăcere infinită.” Dar aici, din contra, este o barieră psihologică: Trebuie să ne transcedem natura noastră și să avansăm către următorul nivel și apoi vom primii plăcere.

Așadar, cum să mă ridic deasupra ”pragului de strangulare” al morții? Oamenii cred că ating următorul nivel, viața spirituală, după ce corpul moare. Chiar nu înțeleg, de ce le stă corpul în drum…dar așa văd ei lucrurile: corpul este îngropat în pământ și sufletul se ridică ”în sus”. Cum îmi imaginez o stare în care îmi ucid egoul? Se spune: ”cel care vrea să trăiască trebuie să se omoare el însuși” Numai atunci pot începe cu adevărat să trăiesc. Dar cum pot realiza asta? Cum pot explica asta oamenilor?

Aici, oferim remediul înaintea bolii. Mai întâi, informăm oamenii că sunt bolnavi, ceea ce înseamnă că acționăm la fel ca Creatorul, care revelează criza în umanitate. Astăzi, toată lumea simte, într-o oarecare măsură, probleme, deci, care este diagnosticul? Egoul nostru este de fapt boala.

Dar asta nu este suficient, trebuie să vină un specialist să vorbească ca el să asculte, pentru că dacă oamenii nu ascultă, atunci boala va continua să se dezvolte, până când durerea le va ascuții auzul.

În general, umanitatea trebuie să audă ceea ce este important. Întreaga problemă este conexiunea greșită între oameni. Din acest motiv nu știu cum să trăiască în mod corect în lumea integrală, nu știu cum să își educe copiii și cum să că stabilească relații corecte. Trebuie să realizeze faptul că întreaga problemă este egoul nostru. Mai târziu vor putea să poarte aceaste converasții și să explice cum oamenii ar trebui să se conecteze prin educația integrală.

Apoi oamenii vor înțelege în sfârșit ce se întâmplă; vor înțelege că au fost conduși spre a ”înebuni”, prin orice mijloc posibil, că trebuie să muncească 14 ore pe zi pentru a nu mai avea timp să se gândească la nimic altceva. Copiii sunt educați intenționat în aceste scop în școli, canalele TV transmit serii de crime și violuri și toate astea sunt pentru a transforma un om în zero, într-un ”animal”, pentru ca el să nu poată să găsească o soluție pentru viața lui..

Întrebare: De ce nu duc Cabaliștii o campanie împotriva egoului, la fel cum există campania împotriva fumatului? De ce nu scriu o carte despre cum să împiedice „febra egoistă”?

Cabaliștii nu au aceași autoritate și putere pe care o au doctorii, Baal HaSulam a încercat deja să îi avertizeze pe oameni, dar ei nu l-au ascultat. Cât despre ”o campanie de efect”, și ea are un motiv egoist. Fabricile de țigări pot pierde bani, dar alt grup face profit din asta, de exemplu producătorii de alimente care produc alimente nesănătoase. Ei profită atunci când oamenii nu fumează și nu mor mai devreme de cancer, pentru ca să le cumpere produsele mai mulți ani. Aceste produse îi fac pe oameni să fie bolnavi și, în același timp companiile care fabrică medicamente devine mai bogate. Principalul lucru este de a ține oamenii în ”țarcuri”, la fel ca animalele, în rutina vieții moderne care nu le permite să gândească prea mult la ceea ce este important.

Totul se întâmplă pentru ca cineva să facă profit din societate de consum. Astfel, totul ar merge la infinit dacă nu ar există planul naturii. Am rămâne sclavi care consumă ceea ce ne oferă supermarketurile și media, fără nicio altă alegere. Dar Creatorul are alte planuri și ne apropiem de colapsul trendului actual capitalist.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 15.02.2013, ”Pacea”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - 2 Comentarii →

Este evident faptul că avem multe plângeri față de Creator, legate de starea noastră, de condițiile pe care le-am vrea și despre gazda care este responsabilă de tot ceea ce ni se întâmplă. Dar asta nu ajută. Fie suntem de acord cu condițiile care ni s-au dat, fie trebuie să avansăm pe calea suferinței.

De fapt, pentru a stabilii astfel de condiții, trebuie să știm întregul proces, întregul sistem; trebuie să înțelegem faptul că totul este pentru a fi cel mai bine și că este imposibil să realizăm condițiile dacă nu știm întregul sistem și faptul că suntem într-o ascundere constantă în timp ce avansăm de jos în sus. Singurul lucru care ne rămâne este să credem că toată munca noastră trebuie să fie făcută deasupra criticismului și plângerilor. Atunci când privim la tot din egoul nostru, nu putem ajunge la o altă concluzie deoarece avanasarea este de fapt în ceea ce privește dorința de a dărui și nu către dorința de a primi; deci, în starea noastră nu vom putea niciodată să înțelegem cum să avansăm.

Este spus: ”Deschide-mi o poartă care este mare cât gaura acului,” ceea ce înseamnă doar să depui efort un pic ”și voi deschide porțile superioare pentru tine”. Dar trebuie să descoperim ”gaura acului” noi înșine și aceasta este o sarcină foarte dificilă. Și asta pentru că trebuie să îmi aplec capul, să îmi anulez mândria și să înțeleg că nu vom putea fi în stare să percepm și să apreciem ceva din egoul nostru ci, mai degrabă, prin senzția inferiorității noastre, plecându-ne capetele, vom începe să înțelegem ce se întâmplă.

De fapt, prin ascunderea egoului începem să îl cunoaștem pe Creatorul care este ascuns și începem să îi semănăm într-o oarecare măsură. O mamă care are grijă de copilul său este și ea în ascundere față de el, deoarece copilul nu știe cât de mult se îngrijește mama lui de el și nici nu trebuie să știe. Ce este important este că rezultatul tuturor eforturilor ei se vor împlinii în el, condițiile pentru creșterea lui.

Dar dacă noi tânjim spre Creator, trebuie să descoperim acțiunile Lui legate de noi și să le repetăm noi înșine. Pentru a face asta trebuie să ne plecăm facem mici, la fel ca o mamă care uită de ea de dragul copilului, sau la fel ca Creatorul în ceea ce privește ființele create. Simțim numai rezultatul grijii Creatorului față de noi, dar toate acțiunile Lui asupra noastra sunt ascunse, deoarece noi suntem copiii care nu pot înțelege nimic.

Atunci cum putem să facem să vrem să cunoaștem munca Creatoului? Este imposibil să știm fără a deveni și noi părinți. Numai atunci vom aprecia ceea ce au făcut părinții pentru noi. Pentru a crește în lumea spirituală și a deveni părinți spirituali, Creatorul nu ne împlinește toate dorințele noastre copilărești. Nu ne servește plăcinte dulci, ca o mamă iubitoare, nu se schimbă sau dispare și nu ne amuză cu diferite jucării, ca noi să fim fericiți. Nu ne răsfața dorința de a primi ci mai degrabă trezește diferite întrebări în noi, suferințe și discernăminte neplăcute cu care trebuie să lucrăm pentru a descoperi motivul pentru care se întâmplă, deoarece numai așa vom putea descoperi munca Lui.

Nu mă simt bine, trebuie să descopăr de ce. Desigur, mai întâi simt satisfacție, este răspunsul meu natural, îmi displace faptul că mă simt rău! Gândul următor este deja îndreptat către Creator și la de ce acționează El așa. El este greșit, El ar trebui să se schimbe! Dar dacă problema nu dispare și nu pot scăpa de ea, loviturile mă forțează să fiu mai răbdător. Nu mai îmi displace asta; mă întreb: ”Care este rostul unei astfel de vieți?” Asta mă aduce la studiul acțiunilor Creatorului.

Mi s-a spus că sunt responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă. Am făcut eu ceva? Totul este făcut de Creator! Dar reiese faptul că totul este opus față de felul în care mi se pare mie. ” Nu există nimeni în afară de El”, ”cel bun și benevolent”, iar tot binele pe care mi-l dă El se transformă în mine în diferite forțe contradictorii. Nu văd că toate provin din cel bun și benevolent. Cu toate că, câteodată ceva bun se întâmplă, este de obicei rău.

Trebuie să determin că este un așa, că tot ceea ce primesc vine de la Creator care este bun și benevolent și că nu există nimeni în afară de El. Dacă fac asta în starea care îmi este dată acum, voi atinge primul meu nivel spiritual. Mai târziu, același tip de muncă se așteaptă de la mine, dar mult mai calitativă și mai sublimă. Asta înseamnă că munca noastră este ca mai întâi să vedem că noi suntem problema și nu Dăruitorul, iar apoi să ne corectăm pentru ca problemele să dispară. Dăruitorul, acțiunile Lui și eu, trebuie să ne conectăm într-un singur întreg numit ”adeziune”. Aceasta va fi dovadă că am obține o echivalență de formă cu El.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 27: Desigur că vreau să mă unesc cu voi trup şi suflet. Deşi nu pot lucra decât în spiritualitate şi în sufletul meu, eu cunosc sufletul vostru şi pot să mă unesc cu el, dar voi nu puteţi să lucraţi în inimile voastre, ci numai cu trupul, deoarece nu cunoaşteţi spiritualitatea mea astfel încât să vă uniţi cu ea şi, dacă înţelegeţi acest lucru, veţi înţelege, de asemenea, că nu simt deloc că sunt departe de voi, dar aveţi nevoie să fiţi aproape de corp şi de locaţia cursului, dar este pentru voi înşivă şi pentru munca voastră şi nu pentru munca mea.

Dar, mă rog la Creator să vă conducă pe drumul adevărului şi ca voi să fiţi salvaţi de obstacolele din drum şi Creatorul va fi cu voi în tot ceea ce faceţi. Din partea voastră, trebuie să fiţi atenţi să urmaţi drumul pe care l-am pregătit pentru voi, în legătură cu inima şi spiritul, dorinţele şi rugăciunile şi atunci Creatorul ne va ajuta cu siguranţă şi ne va uni în curând, în inima noastră şi sufletul nostru.

Desigur, distanţele nu au sens pentru un cabalist care înţelege starea interioară a studenţilor săi şi asta nu face nicio diferenţă în orice lume s-ar afla: într-un corp sau nu, la distanţă în această lume sau în apropiere. Dacă există o legătură între profesor şi elev, atunci nimic nu o poate afecta. Se pare că problema este numai cu studenţii, cărora le este greu să se descurce fără o senzaţie fizică a cuiva sau a unui profesor. Deci, nu există altă soluţie decât să grăbească avansarea cât de mult pot.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala,  17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Instrumentul principal sunt schimbările noastre interioare cu care ne confruntăm şi dorinţa noastră de a-L revela pe Creator, altora. Cum putem transmite acest lucru din grupul nostru cabalistic la educaţia integrală pe care o dirijăm spre mase ?

Răspuns: Prin niciun mijloc nu putem face aceasta deoarece masele nu dispun de o dorinţă interioară pentru Creator, nu au nevoie de ea. De exemplu, la Congresul de la Arava, noi am văzut antilope. Dacă aţi fi avut dorinţa de a vorbi, aş fi fost bucuros să discut cu voi despre frumuseţea şi graţia lor. Cu toate acestea, nu aţi avut această dorinţă, aşa că nu am lucrat la ea.

Dacă nu aveţi dorinţa născută în interior, genele voastre, hormonii şi Reshimot, dacă nu aveţi cea mai mică aspiraţie spre Superior, spre lumea spirituală, nu ar trebui să vorbesc cu voi despre acest subiect, deoarece nu voi obţine niciodată un răspuns din partea voastră.

Întrebare: Dar nu mergem spre cei 99% în dorinţa de a le revela Creatorul, în loc de a îmbunătăţii viaţa lor materială, doar ?

Răspuns: Este greşit! O persoană este un ansamblu de dorinţe. Dacă unei persoane îi lipseşte nivelul spiritual al dorinţei, ceea ce înseamnă acel tip de dorinţă care se găseşte mereu, în interior şi nu este dezvăluit încă, atunci nu ar trebui să-l trezesc. Nu vreau, deloc, să vorbesc cu această persoană despre Creator. Tot ceea ce vreau este să-l conectez cu alţii.

Fiind în interiorul acestei uniuni materiale egoiste, în cele din urmă va simţi că aceasta funcţionează bine: „este bine că suntem împreună”. Atunci, ea va începe să simtă că, a fi împreună este mare, în general, indiferent de câştigul material ce urmează. Va deveni clar pentru ea că, „a trăi împreună” are o adevărată savoare, care brusc, începe să o mulţumească.

Constant, va trebui să transmiteţi un mesaj maselor referitor la conexiune şi unitate; ei vor primi prin voi. Fără voi, ei nu vor fi în măsură să obţină ceva. Ar trebui să munciţi ca emiţătoare de Lumină de la Creator, prin intermediul grupului, pentru mase. Sunteţi preţioşi pentru ei, deoarece aveţi grupul şi în interior puteţi primi puterea ce va fi transmisă spre AHP, ceea ce înseamnă aceste mase.

Discuţia privind educaţia integrală, 20.01.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Oricine poate vedea cum un mare stat precum Rusia nu are egal în bogăţia de materii prime …şi, practic, a eliminat proprietatea privată, unde fiecare se preocupă doar de bunăstarea societăţii…în loc de creşterea şi depăşirea realizărilor din ţările capitaliste, s-au scufundat chiar mai jos…că toată această muncă preţioasă şi înflăcărată şi anume dăruirea pentru ceilalţi, pe care au început să o realizeze, trebuie să fie pentru Creator şi nu pentru umanitate…

Întrebare: Care este adăugarea „pentru Creator” care le-a lipsit ?

Răspuns: Nu este suficient să lucrezi pentru binele societăţii, pentru a deveni bogată, bună, frumoasă. Nu este suficient să încurajezi oamenii să fie frumoşi şi puternici, astfel încât să fie mândri de realizările lor, în faţa întregii lumi. Aceasta nu ajută, deşi este important pentru ruşi şi ei au o nevoie înnăscută de a dovedi tuturor că sunt cei mai buni. În general, aceasta există în toate ţările, dar cel mai mult la naţiunea rusă. Opresiunea nu ajută deloc: foame, teroare, crime, concepute pentru a forţa oamenii să lucreze pentru societatea în care, o persoană nu are niciun profit în buzunar şi nu aduce acasă mai mult decât alţii.

A realizat o muncă grea, un altul nu a muncit atât, dar au luat acelaşi salariu. Deci, de unde pot obţine „combustibil” pentru a lucra mai mult ? Niciun mijloc de opresiune nu va ajuta, nici chiar mândria naţională. Ce nu au încercat în timpul deceniilor de Uniune Sovietică  ?  În cele din urmă, aceasta nu a dus la nimic.

Dacă eu nu concentrez eforturile pe dăruire pentru Creator şi nu obţin carburant pentru a munci împotriva ego-ului meu, nu am alte surse. Chiar dacă îmi este teamă că aş putea fi ucis, nu pot lucra fără motiv. Sunt, de fapt, o „maşină” care are nevoie de carburant, o umplere. Daţi-mi voie să fiu plătit pentru efortul meu, sau, cel puţin să fiu hrănit şi adăpostit pentru a dormi, ca o calmare. Dar să renunţ, de bunăvoie, la ego-ul meu ? O creatură ca mine nu poate face acest lucru, „prin definiţie”.

Dar liderii sovietici credeau că era posibil, ei nu-l înţelegeau pe Marx care a zis lucruri simple: pentru a realiza o astfel de ascensiune, trebuie să existe o societate avansată, care a ajuns la un progres tehnologic în alte domenii. Dacă o astfel de societate pune în practică ceea ce noi numim educaţia integrală, câteva persoane care sunt conectate la ideea iniţială prin punctul din inimă pot antrena alte persoane. Nu există o altă cale. Cel puţin o parte dintre oameni trebuie să vizeze „pentru Creator”.

Dar comuniştii nu aveau nimic în comun şi nimic de-a face cu aceasta şi astfel nu au putut să-şi menţină direcţia propusă, în ciuda comorilor lor naturale…

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 15.02.2013, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→