Dacă un elev vede măreţia profesorului ca un Hassid care vede rabinul său, acesta nu este un semn bun. La urma urmei, un student trebuie să înveţe pentru a vedea că profesorul este mare şi pentru a descoperi că este important.

Pe de altă parte, dacă profesorul îmi pare mare, aceasta îmi dă „combustibil” pentru a îndeplini sfaturile lui ? Este modalitatea după care examinez atitudinea mea faţă de el. Adevărata muncă este în realizarea a ceea ce profesorul spune în grup, în difuzare, în studiu, în intenţiile unei persoane. Dacă nu am puterea să o fac, este deoarece profesorul nu este destul de important pentru mine. Cum pot să-l văd mai important ? La urma urmei, asta îmi va asigura drumul spre Creator.

Pentru a face acest lucru, am nevoie de un grup în care să primesc recunoaşterea măreţiei profesorului în ochii prietenilor şi apoi, pot realiza ceea ce îmi spune. În acelaşi timp sunt ideile profesorului, cărora trebuie să le acord valoare şi nimic altceva. Orice altceva este „idolatrie”. Lucrul principal este studiul, metoda de a învăţa şi acţiunile pe care le indică el ca fiind importante, pentru atingerea Creatorului. Este lucrul căruia prietenii mei îi acordă valoare.

În general, grupul poate mări importanţa a tot, fie că este vorba despre un anumit tip de ceai, profesor sau Creator. Dorinţa de a primi nu face diferenţa: dacă oamenii din jurul meu preţuiesc ceaiul, atunci şi eu apreciez, în aceeaşi măsură, ceaiul şi, dacă oamenii din jurul meu preţuiesc profesorul sau Creatorul, atunci văd, de asemenea, că profesorul şi Creatorul sunt importanţi.

Esenţial este ca studentul să asculte ceea ce spune profesorul şi, prin asta, partiţiile interioare, urechile interioare, se vor deschide. Prin ele, în interioritatea sistemului, el va auzi o voce interioară.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, „Un discurs de final la Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Efortul care trebuie făcut pentru a intra în lumea spirituală este dincolo de puterile unui om. Este ca şi cum ar ridica o greutate de o tonă. O persoană nu poate face, desigur. Dar, dacă 50 de prieteni vin să ajute, fiecare ridică 20 kg şi totul este posibil.

Munca Creatorului este aranjată în acelaşi mod. Acest lucru se face intenţionat, pentru ca o persoană să aspire la calitate şi nu cantitate, astfel că ea nu va fi doar atrasă de Creator, ci va tânji cu adevărat după El, pentru forța unică. Această forţă unică nu poate fi atinsă decât dacă mai mulţi oameni se conectează pentru a atinge acelaşi obiectiv. Prin urmare, conexiunea ne ghidează în direcţia bună.

O persoană avansează prin garanţia reciprocă, angajament reciproc şi prin măsura interesului pentru Creator în funcţie de preocuparea lui pentru prieteni, în contrast cu  preocuparea de ea însăşi, familie şi de cei care o înconjoară. Deci, persoana previne dominarea gândurilor străine şi, dacă ele apar, este doar pentru a le clarifica şi separa de ele.

Totul este aranjat astfel că nimic nu poate fi făcut de unul singur.  În cazul în care o persoană descoperă asta, atunci, în acel moment, începe să avanseze. Cheia este de a simţi propria slăbiciune şi necesitatea de a folosi mediul înconjurător. Atunci ea este pregătită pentru garanţia reciprocă şi defineşte Creatorul, Forţa Divină, diferit, acceptând că unitatea şi conexiunea se bazează numai pe alte persoane care sunt conectate într-una singură.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În momentul în care o persoană vine să se plângă Creatorului, există o ascundere imediată şi persoana nu mai caută Creatorul, ci un alt obiectiv. Aceasta, deoarece Creatorul este singura forţă, nu există nimeni în afară de El şi este bun şi binevoitor. Dacă ţinteşti spre El, atunci nu poţi să te mai plângi. De îndată ce te întorci de la direcţia bună, vei simţi imediat insatisfacţie şi vei începe să te plângi. Astfel, datorită insatisfacţiei voastre şi a faptului că o depăşiţi de fiecare dată, progresaţi spre Creator, ca o barcă ce avansează cu volta în vânt. Acest lucru se datorează faptului că nu puteţi avansa direct către Creator; nu aveţi atributul de a dărui, atributele de bunătate şi bunăvoinţă.

Veţi construi această imagine deasupra atributului de a primi, plecând de la opoziţia voastră. Veţi construi o replică a acestor atribute şi nu a atributelor reale.

Este cunoscut faptul că, singura modalitate de a realiza o sculptură, este de a elimina surplusul sau excesul. Puteţi să luaţi o piatră mare şi să eliminaţi toate părţile inutile pentru a obţine forma dorită. Puteţi să luaţi ipsos şi să realizaţi o statuie dar, importantă este extremitatea, forma exterioară pe care o realizăm deasupra dorinţei de a primi, specificând, de fiecare dată, unde trasăm linia între recepţie şi dăruire.

Astfel, munca noastră este mereu aplecarea spre asemănare şi, din acest motiv, o persoană este numită Adam – Omul, care înseamnă “Domeh” (similar în ebraică) la Creator. Munca noastră este de a justifica Creatorul. Nu pot să mă concentrez pe acest lucru: să devin bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El. Dar, justificându-L, devin egal cu El şi-mi atribui forma Lui.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a descoperi starea fixă, reală, existentă, eternă, completă, în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele noastre şi gândurile noastre, astfel încât să simțim asta, în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inima şi mintea, fără a face nicio mişcare, ci numai să ne trezim de fiecare dată, până atingem adeziunea cu Creatorul.

Dacă, astfel, ne imaginăm această stare, atunci noi înţelegem, clar, că tot ceea ce ni se întâmplă indică zonele unde trebuie să acordăm o atenţie particulară. În aceste zone trebuie să clarificăm sentimentele noastre, gândurile noastre, intenţiile şi atitudinea faţă de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvenţă şi de a fii demn de revelaţia stării în care suntem, în aderarea constantă cu Creatorul.

Nu există alt loc în care să mergem. Trebuie să revenim, de fiecare dată, în acelaşi punct intern, care începe din punctul din inimă şi trebuie să ne asigurăm că se dezvoltă constant. Nu este nimic să putem găsi în orice realitate, doar singura forţă care este în noi, care ne susţine şi are grijă de noi tot timpul. În cazul în care o persoană se opreşte, ea însăşi, în acest mod, pentru a vedea singura direcţie bună pentru dezvoltarea sa, care duce la revelarea forţei superioare ce este în punctul de inimă şi nu părăseşte această direcţie, se opreşte în mod voluntar şi limitează toate celelalte mijloace care, aparent, îi permit să se dezvolte, vede, verifică şi simte, închizându-se puternic în ea, aceasta semnifică faptul că îşi orientează puterile sale pentru atingerea scopului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt de fapt concesiile reciproce în familie, concesii care trebuie să fie stabilite mai presus de rezistența noastră interioară? Este ceva neobișnuit?

Răspuns: Stabilim concesii pe baza înțelegerii noastre că nu ne putem schimba caracterul și că nu intenționez să-mi corectez sau să-mi rănesc partenerul. Eu nu-i cer să se schimbe în nici un fel. Ne bazăm relația doar pe un acord comun  și pe concesii reciproce.

Verific în ce măsură pot să recunosc și să accept opinia partenerului meu, deși practic, conform ego-ului meu, nu aș fi de acord cu asta. Dar înțeleg că fără concesii nu voi fi niciodată capabil să fac vreo conexiune în familie sau oriunde altundeva. Așa că accept într-o oarecare măsură să creez „spațiul comun” între noi.

Dar nu mă anulez pe mine sau pe partenerul meu, accept, dar asta nu înseamnă că eu mă predau. M-am ridicat mai presus de mine însumi, dar nu m-am șters. Înțeleg că nu sunt de acord cu partenerul meu și, în același timp, știu că trebuie să-i accept dorințele, obiceiurile și opiniile mai presus de dorințele, obiceiurile și opiniile mele.

Rezultă că-mi păstrez opinia și ea si-o păstrează pe-a ei. Dar în mod conștient îi permit să mă controleze. Din partea ei, face același lucru. Nu este ușor, dar în același timp, fiecare dintre noi se dublează și ne conectăm într-un întreg. Includ tot ceea ce este în soția mea, atât părțile pozitive cât și părțile negative, iar ea, de asemenea, include tot ceea ce este în mine, atât părțile pozitive cât și părțile negative.

Fiecare este gata să renunțe la pretențiile sale, în scopul de a-l accepta pe partenerul său ca superior, ca pe cel mai drag prieten. Astfel, fiecare dintre noi îl include pe celălalt și acest lucru duce la o conexiune între noi și chiar la adeziune, ceea ce înseamnă o totală încorporare a dorințelor.

Este vorba despre învățarea graduală atunci când un cuplu înțelege că au atins o nouă eră în relațiile lor familiale, o nouă dimensiune a percepției unei relații, a celuilalt, a societății și a lumii. O persoană începe să se uite la lume în mod diferit. Ea vede viața și secretul existenței lor.

Fără această încorporare reciprocă, nici o singură celulă vie, plantă, animal sau om nu vor fi capabile să evolueze; viața poate continua doar dacă fiecare permite celuilalt să intre în spațiul său.

Aici o persoană descoperă secretul vieții! Începe să simtă cum totul iubește și respiră, cum se dezvoltă totul. Începe să se dezvolte doar datorită concesiilor sale pentru alții.

Singură, era o celulă moartă, dar acum începe să absoarbă întreaga lume și devine totul, dar în același timp toată lumea își păstrează granițele sale fără a le rupe sau anula. Acesta este un moment foarte important, deoarece oamenii consideră adesea concesiile în sens opus, ca pe renunțarea la dorința lor și asumarea riscului de a fi înghițit imediat de altcineva, ca un șarpe care-și înghite prada.

Dintr-o discuție despre O viața nouă 25/07/12

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a descoperi starea adevărată, fixă, existentă, eternă în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele și gândurile noastre, astfel încât să le simțim în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inimile și mințile, fără a face o mișcare, ci doar trezindu-ne mai mult de fiecare dată până când vom ajunge la adeziunea cu Creatorul.

Dacă acesta este modul în care ne imaginăm această stare, atunci înțelegem în mod clar că tot ceea ce se întâmplă cu noi semnalează locurile cărora trebuie să le acordăm o atenție deosebită. Este în acele locuri în care trebuie să ne clarificăm sentimentele, gândurile, intențiile, și atitudinea față de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvență și de a fi demni de revelația stării în care ne aflăm în adeziune constantă cu Creatorul.

Deci, nu există nici cu loc în care să fugim. Trebuie să ne întoarcem la același punct intern care pornește de la punctul din inimă de fiecare dată și să ne asigurăm că se dezvoltă permanent. Nu este nimic altceva ce putem descoperi în toată realitatea, cu excepția unei singure forțe care este în noi, care ne sprijină și are grijă de noi tot timpul.

Dacă o persoană se oprește pe ea însăși în acest fel, văzând doar o singură direcție corectă pentru dezvoltarea ei, care conduce la revelația forței superioare care se află în punctul din inimă, și nu părăsește această direcție, și în mod intenționat oprește și restricționează toate celelalte căi care aparent îi permit să se dezvolte, vede, verifică și simte, închizându-le cu fermitate, înseamnă că-și dirijează puterile spre atingerea scopului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 70: „Cu o mână puternică și cu furie revărsată”: Ar trebui să știm asta despre cei care doresc să pătrundă în munca Domnului, în scopul de a se lipi cu adevărat de El și de a intra în Palatul Regelui, că nu toată lumea este admisă. Mai degrabă, unul este testat – dacă nu are alte dorințe, ci doar o dorință pentru Dvekut (adeziune), el este admis.

Și cum este cineva testat dacă are doar o singură dorință? Îi sunt date obstacole. Acest lucru înseamnă că îi sunt trimise gânduri străine și mesageri străini care să-l împiedice, astfel încât să părăsească această cale și să urmeze calea mulțimii.

 Și dacă cineva depășește toate dificultățile și sparge toate barele care-l blochează, și lucrurile mici nu-l pot opri, atunci Creatorul îi trimite Klipot mari și care, pentru a-l devia de la admiterea la adeziunea cu El, și cu nimic altceva. Acest lucru este considerat ca Creatorul îl respinge cu o mână puternică.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a realiza în sfârșit, că tot ceea ce o persoană simte vine de la Creator și este doar menit s-o direcționeze spre scop. Nu există nici o acțiune, sau eveniment care nu conduce o persoana spre scop, ceea ce înseamnă la adeziunea cu Creatorul. O persoană nu poate schimba acest lucru în nici un fel, deoarece totul se întâmplă în conformitate cu Reshimot (genele spirituale). Numai intensitatea, modul în care Reshimot sunt revelate, este determinat de felul în care ne-am îndeplinit Reshimot precedente.

Dar totul este conform planului, în care o persoană trebuie să descopere o dorință puternică pentru adeziune, în funcție de dorința spirituală, ceea ce înseamnă dorința fixă, intensivă, care vizează doar un singur scop. „Nu există puțin în spiritualitate”, ci numai maxim, iar o persoană ar trebui să aibă o astfel de dorință puternică.

Deci, Creatorul își dezvăluie mâna Lui puternică, făcând o persoană să se confrunte cu greutăți și probleme, derutând o persoană în orice mod posibil, astfel încât ea să devină mai puternică prin depășirea acestor obstacole. Ea trebuie să-și examineze opțiunile și să lase doar o singură direcție și s-o intensifice, astfel încât să fie imposibil să se abată de la calea cea dreaptă. În scopul de a face acest lucru, Creatorul îi trimite probleme din ce în ce mai dure, precum în fabula cu persoana care, pe când urca pe munte la palatul regelui, se confrunta cu gărzile, care erau din ce în ce mai crude de-a lungul drumului său. Toate acestea sunt așa pentru ca doar o dorință puternică să fie lăsată într-o persoană, o dorință care arde cu adevărat, tânjind să pătrundă în lumea spirituală, ceea ce înseamnă să atingă atributul dăruirii, anulării de sine, să evadeze.

Este ca și procesul de naștere, în care există două forțe active: forța de împingere din interior și forța care blochează ieșirea. Tensiunea dintre aceste două forțe crește până când este suficient de puternică pentru ca ușile să se deschidă și pentru ca străpungerea să apară. Apoi, fătul poate ieși.

Aceste două forțe opuse, forța Creatorului și forța ființei create în cele din urmă ajung la o tensiune suficientă pentru naștere. Așa cum se spune, „în același loc, în același timp, în aceeași femeie” o astfel de concentrare de tensiune este creată care duce la aplicabilitate.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 19/02/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

 Putem găsi Creatorul numai în vasele stabilite de noi înşine. Prin urmare, se spune că fiinţa creată înseamnă Creatorul. Ce înseamnă asta, nu sună a erezie ? Dar, faptul că noi construim vasul în care vrem să descoperim, prin noi înşine, atributul de dăruire, înseamnă că noi formăm Creatorul.

Simţim numai în forma care îmbracă materia, numită Bo-reh (vino şi vezi), care este Creatorul şi nu în ceea ce El este exterior. Această îmbrăcăminte există în rădăcina anterioară, desigur, despre care noi nu vorbim şi nu o atingem şi realizarea noastră este posibilă numai până la frontiera numită Bo-reh. Astfel, în atelierul pe care l-am avut noaptea trecută cu tema: Nu este nimeni în afară de El, am încercat să explic că acest concept nu este realizat decât în centrul grupului. Nu există alt loc în care poate fi atins şi nu putem să-l găsim în noi înşine, în altă manieră. Numai dacă noi toţi, cu ego-ul nostru negativ, aspirăm la relevarea legăturii pozitive dintre noi, putem realiza o înaltă tensiune între două forţe opuse, care sunt în fiecare dintre noi: un „minus” şi un „plus”, tensiune ce poate fi atinsă numai în grup. Atunci, va deveni compatibilă cu o înălţime de nivel spiritual, spre care putem să ne ridicăm.

Creatorul nu a avut altă alegere decât să rupă primul vas, pentru a-i permite să dezvolte sensibilitatea atributului de dăruire. Este imposibil de a face asta fără a simţi şi fără dorinţa de primire în interiorul vasului.

Creatorul este singura forţă de dăruire. Creatura este, iniţial, doar dorinţă de primire. Deci, în scopul de a semăna cu Creatorul, creatura trebuie să includă aceste două forţe în ea: forţa de a dărui şi forţa de a primi, una deasupra celeilalte. Putem realiza această stare doar în grup. Aceasta vreau să simţiţi în atelier, pentru a înţelege că este imposibil de realizat, fără un grup.

Între timp, balanţa puterii este de aşa natură, că am rămas cu un mare minus, nu am penetrat în graniţele grupului, încă. Fiecare dintre noi este undeva, pe drumul spre acesta, se păstrează şi nu doreşte să intre.

Trebuie să păstrăm minusurile noastre şi trebuie să fie mari. Ele trebuie să continue să crească, deoarece minusurile sunt realizate de Reshimot (gene spirituale). În momentul în care aţi reuşit să vă conectaţi într-un fel, noi Reshimot vor apărea imediat. Dar, dacă nu sunteţi aruncat în muncă şi nu îndepliniţi Reshimot anterior, noul Reshimot nu va apărea niciodată.

Reshimot sunt dezvăluite într-un lanţ, una după alta, urmând un plan. Dar, problema este că noi nu ne dezvoltăm mai mult, şi atunci, între timp, rămânem la nivel de cunoaştere potenţială, ce nu este o realizare adevărată. Pentru ca acest lucru să fie văzut ca o parte a realităţii noastre, noi trebuie să realizăm un grup, un spaţiu comun între noi, în care putem forma Creatorul („vino şi vezi”).

Creatorul se formează în noi când dorinţa de primire este lăsată înăuntru şi la exterior prinde forma dăruirii, cum se spune „a primi pentru a dărui”. Recepţia de mai jos şi dăruirea de mai sus, împreună aceasta se numeşte Creatorul. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne plecăm capul şi să ne anulăm orgoliul, trebuie să mergem spre grup „în patru labe”, recunoscând faptul că suntem un „animal” al cărui cap este mai puţin valorificat decât corpul său, deoarece există o preocupare constantă pentru a servi corpul. Când vă plecaţi capul mai jos de corp, aceasta înseamnă că aţi înţeles că este lipsit de valoare şi veţi fi numit Adam, o fiinţă umană.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, proprietarii de afaceri au ghicit deja că, cel mai valoros capital al omului este cunoaşterea colectivă, precum şi abilităţile şi ei vor să le utilizeze. În acest spirit, ei înţeleg că structurile ierarhice rigide trebuie să cedeze locul moderaţiei, reglementată de ei înşişi.

Dar, în Rusia spre exemplu, oamenii sunt obişnuiţi cu o ierarhie foarte rigidă: „ţarul tată”, susţinător de familie, proprietarul afacerii. Este util să treacă la o nouă structură ? Oare oamenii doresc auto-reglementarea ?

Răspuns: Dacă oamenii vor sau nu, nu depinde de ei. Natura transformă progresiv nevoile umane, de aceea vor dori mereu să vină la asta. Acum este momentul să stabilească aceste valori. Oamenii văd că nu ştiu cum să-şi organizeze viaţa, există distrugere, lupta pentru supravieţuire, facturi enorme, neînţelegeri, putere şi presiune. Tot ceea ce poate fi înlocuit de relaţii normale este controlat de structuri de putere ale infracţiunii sau de stat.

Eu nu dau vina pe nimeni, este doar o perioadă de tranziţie. Dar, în pincipiu, drumul spre viitor constă în alegere: fie aşteptăm ca natura să pună stăpânire pe noi, fără milă, obligându-ne să ne schimbăm, fie corespundem, conştient, cu sistemul integral al naturii.

Mai mult decât atât, în acest sens, Rusia nu este departe de America. Americanii sunt mari individualişti. Ei nu iau în considerare alte persoane şi fac, în mod deschis, tot ceea ce le place. Dacă este rentabil să o fac, atunci o fac, îi voi utiliza pe ceilalţi ca nişte trambuline, pentru a câştiga. Şi partea care pierde totul, înţelege că aceasta este legea dură în afaceri, care a prins, de asemenea, rădăcini, în Rusia.

Deci, în acest sens, aceste două ţări sunt similare. Acesta este motivul pentru care trebuie să sufere o reajustare a valorilor şi să intre într-un nou sistem. Va fi foarte dificil, mai ales pentru America. Va fi un pic mai uşor pentru Europa, deoarece are o cultură diferită, există o legătură între oameni ce îi îmbunează.

Ruşii au, de asemenea, o conexiune interioară, „Noi suntem un popor, noi suntem o comunitate” şi, de aceea, tranziţia lor poate fi mai uşoară. Dar mai au nevoie de educaţie integrală.

Trebuie să spun că ruşii sunt deschişi la acest subiect. Ei sunt înclinaţi spre educaţie. Televiziunea, mass-media, toate sunt gata să fie regizate de sus. Dacă guvernul ar accepta ideea de a merge spre o similitudine cu natura ca o necesitate universală şi ar începe să pună în aplicare acest lucru, atunci Rusia ar reuşi rapid şi uşor; ea ar fi declarată în partea de sus şi acceptată în partea de jos.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→