A te strădui ca ”un bou sub povară și ca un măgar încărcat cu greutate” înseamnă a lucra fără a simți nici un gust în muncă. Citesc cartea Zohar pentru că doctoral spune că acționează ca un medicament care mă va ajuta să-mi revin. De cele mai multe ori este neplăcută și extrem de dificilă. Ea contravine dorințelor mele corporeale și nu este pe gustul meu, dar doctorul mi-a prescris-o, așa încât eu asta fac.  

Nu doresc să simt plăcere în mintea și în inima mea atunci când citesc Zohar-ul. Cu toate că lecturarea Zohar-ului îmi face plăcere, eu nu mă bucur pentru că mi se pare că aș înțelege, aș simți și aș urmări acțiunea, ca într-o carte de aventuri, urmărind călătoriile marilor înțelepți ca și cum i-aș urmări pe marii exploratori ai unor noi tărâmuri și continente. Eu mă bucur doar să accept această lectură ca pe un medicament.

Ceea ce îmi face plăcere nu este lectura în sine, ci procesul prin care trec. Mai întâi, urmez indicațiile înțelepților, ceea ce înseamnă că mă plec în fața lor. Apoi, aflu că acest lucru aduce Creatorului plăcere și bucurie. La final, mă corectez în acest fel și mă apropii de Creator!

Dacă te afunzi în text, înseamnă că acționezi în cadrul dorinței tale de a primi, încercând să o umpli cumva, cu ajutorul minții și a inimii tale egoiste. Astfel, jefuiești intensitatea studiului tău, intensitatea stării tale. Cu toate acestea, într-un final, lucrurile vor evolua în sens invers și va veni un timp în care vei înțelege, dintr-o dată, că nu ai nimic. Tristețea aceasta egoistă te va face să înțelegi că ai studiat într-un mod greșit.

Această abordare nu este 100% corectă, căci cum pot eu să înțeleg semnificația Cărții Zohar-ului cu mintea mea corporeală? Când ești om de știință, studiezi lumea aceasta cu ajutorul uneltelor pe care le ai, cu emoțiile și rațiunea ta, încercând să o înțelegi în mintea ta. Așa operează în această lume știința, ea fiind numită ”rațiune”.

Însă lumea spirituală este la un alt nivel. Se află într-o dimensiune în care emoțiile și mintea ta nu mai controlează nimic. Nici măcar nu-ți poți imagina cum este acolo. Se găsește pe o frecvență total diferită. Este ca și cum tu poți recepționa o frecvență de 100 Kiloherți, iar ceilalți lucrează la o frecvență de 100 Megaherți. Sunt frecvențe total diferite; una este lungă și cealaltă scurtă, ele nu pot comunica și nu pot genera nici un fel de forme comune.

Cum poți vorbi despre o lume pe care nu o poți percepe? De ce te poți agăța? De nimic! Cu toate acestea, ni s-au dat cărți pe care nu le înțelegem deloc și nici nu le putem înțelege. Nu vei înțelege nimic, dacă nu atingi nivelul acelei cărți. Acest nivel de calitate se dobândește transformându-ți toate simțurile și mintea. Totul se schimbă în interiorul tău, primești noi emoții și o nouă minte, în locul celor vechi. Înainte de a se petrece acest lucru, nu ai nici o conexiune cu cartea numită ”Tora”, cu excepția calității sale unice. [111650]
Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala 7/02/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu există nicio altă cale decât să ne ţinem de linia dreaptă pe cât putem de mult, urmând „credinţa deasupra raţiunii”. Îndelungata mea experienţă personală arată că multora dintre studenţii mei li se pare greu să înţeleagă ce este linia dreaptă, din moment ce îţi cere să te anulezi pe tine însuţi, să rămâi bucuros şi să respecţi „credinţa deasupra raţiunii”. Vocabularul nostru convenţional nici măcar nu conţine cuvinte clare care să o descrie.

Poate că v-ar fi mai clar dacă aş explica altfel. În timp ce suntem la un nivel mai jos, primim ajutor de sus pe măsura dorinţei noastre ca să devenim asemănători celui de sus. Acest proces are loc la fiecare pas: mineral, vegetal, animat şi vorbitor, atât în această lume cât şi în lumile superioare. Pe măsura ostenelii depuse de cel de jos în efortul de a deveni asemănător celui de sus, cel de jos atrage energie de la cel de sus şi îl forţează pe acesta din urmă să aibă grijă de el. Astfel lucrează legile materiale şi spirituale ale fizicii.

De aceea dacă depunem eforturi să ne agăţăm de linia dreaptă, adică să devenim ca cel de sus, dacă încercăm să ne apropiem de forma Lui şi să copiem acţiunile Lui, înseamnă că tindem să dobândim forma unui embrion. Înclinăm spre a ne anula pe noi înşine în faţa celui de sus. În ciuda faptului că noi toţi continuăm să fim într-un interes pentru sine permanent, tot vrem să ne anulăm în faţa celui de sus, să intrăm în El, astfel încât acolo unde rămânem neremarcaţi şi imperceptibili să ne predăm complet Lui.

Asta este ceea ce numim „credinţă deasupra raţiunii”, având în vedere că o facem dincolo de cunoaşterea noastră, de sentimentele şi dorinţele noastre. Din această cauză, nu doar că primim Lumina înconjurătoare de la cel de sus, dar ne şi putem concentra alături de alţi prieteni şi putem folosi ajutorul lor într-un mod în care mediul nostru ne va livra Lumina, permiţându-ne astfel practic să creştem în spiritualitate.

Venim în contact direct cu cel de sus. Nu doar că lăsăm Lumina înconjurătoare să ne influenţeze, dar primim şi Lumină interioară adevărată, „sângele” spiritual („dam” – de la cuvântul „domem” – fără viaţă) care hrăneşte fetusul, Lumina Nefesh – un nivel neanimat al sfinţeniei.

De ce este numit „ sacru”? Pentru că este determinat de lucrurile la care aspirăm. Există numeroase învăţături, religii şi metodologii. Trebuie să fim siguri că ne duc spre adeziunea cu Creatorul, spre dobândirea echivalenţei de formă cu El, spre a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, de unde începe iubirea noastră pentru Creator.

Dacă o metodologie urmează scopul de mai sus şi îi aduce în mod practic pe oameni la împlinirea lui învăţându-i zi de zi cum să-şi mărească dorinţa iubirii faţă de alte creaţii şi cum, mai apoi, să înveţe să-L iubească pe Creator, atunci această învăţătură este numită sacră sau spirituală. Altfel, ar putea deveni o otravă letală în loc să fie poţiunea vieţii.

 Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.06.2013, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțelepciunea Cabalei a folosit patru limbi de-a lungul istoriei: limbajul Bibliei, limbajul Halachei (Legii evreiești), limba Haggadah și limbajul Cabalei. Putem spune că limba educației integrale este a cincea limbă nouă pe care o folosim pentru a comunica cu lumea?

Răspuns: Nu, este mai mult ca limbajul Cabalei, adaptat pentru „copii.” Este așa pentru că  vorbim cu oamenii despre dragoste, conexiune, ascultare, despre forța colectivă a dăruirii care este revelată în conexiunea dintre noi. Această forță este dezvăluită de la un nivel superior și locuiește printre noi, la fel ca înțelepciunea pentru mase. Noi explicăm psihologia educației integrale folosind terminologia de astăzi în spatele căreia nu există altceva decat înțelepciunea Cabalei: Sfirot, Partzufim, lumi, urcari si coborari, conexiune reciprocă, Reshimot (amintiri), etc.

Întrebare: Dacă în trecut obișnuia să-mi fie suficient să studiez înțelepciunea Cabalei și să mă conectez cu prietenii și cu grupul, trebuie, de asemenea, să studiez acest stil de limbă cabalistică astăzi?

Răspuns: Da. Este unicitatea educației integrale. În mod asemănător explicăm copiilor și adulților aceleași lucruri în moduri diferite. Legătura cu lumea trece printr-un alt nivel de comunicare și noi trebuie să-l învățăm.

Este Lumina care Reformează cea care corectează pe toată lumea. Ea nu vine la mase dacă noi nu participăm în proces. Dacă lumea începe să se conecteze independent, va accelera ritmul avansării pe calea suferinței.

De exemplu, dacă Europa începe să întărească uniunea de care are atâta nevoie astăzi, va conduce la regimurile naziste și comunele locale care abuzează pe alții. Dar dacă vom lucra la unitatea Europei, atunci va lua o formă spirituală, conform regulii „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți.” De aceea, noi nu trebuie să dăm timp lumii pentru a începe conexiunea egoistă. Numai dacă vom iniția procesul conexiunii dintre ei, vom conduce la un rezultat pozitiv.

Întrebare: Cum putem face asta?

Răspuns: Folosind mass-media, prin intermediul grupurilor noastre, și în special prin rețeaua generală care ne conectează pe noi toți ” dincolo de spațiu”. Prin ea, vom influența oamenii și ei vor începe să înțeleagă că noi avem metoda corecției și nimeni altcineva.

De fapt, acceptarea educației integrale este criteriul după care o persoană este gata pentru a fi corectată. Aceasta este împlinirea înțelepciunii Cabalei, așa cum se spune în articolele „Matan Tora” (Dăruirea Torei) și „Arvut” (Garanția reciprocă). Deci, rolul nostru este de a deveni profesori, o „împărăție de preoți și un neam sfânt” în ceea ce privește națiunile lumii. Acesta este de fapt câmpul în care vom efectua acțiunile noastre externe -„un câmp binecuvântat de către Creator.”

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 03/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea 42: Atunci când fiecare s-a auto-anulat și se gândește doar la Creator, ei nu mai au rațiune privată, deoarece nu mai există opinii particulare, toți indivizii se anulează și intră în domeniul unicului.  

Principalul lucru este includerea; includerea aduce vasul general la starea corectată și, în plus, mărește vasul, de 620 de ori. Ceea ce era doar conectat în sistemul lui Adam HaRishon (primul om) mai înainte de păcat, a devenit ceva mult mai mare. Nu este aceeași materie și nici același ”pământ” inițial, cu toate acestea el devine similar cu Creatorul în toate privințele.

În ceea ce privește intensitatea, care este de 620 de ori mai mare, aceasta reflectă o ridicare calitativă care nu poate fi descrisă în cuvinte. Parcurgem un proces de creștere și trecem de la faza de ființe create la Creator, ridicându-ne astfel la nivelul Celui care dăruiește.

Aceasta nu înseamnă că, de acum înainte voi cuprinde întreaga lume în percepția mea; nici măcar nu este vorba despre lumea aceasta, ci despre niveluri total diferite. Mărimea primului nivel spiritual nu se poate măsura cu lumea noastră, nici ca înălțime și nici ca intensitate.

Totul este dobândit doar prin includere, atunci când eu îi împlinesc pe prietenii mei și ei mă împlinesc pe mine. Nimeni nu se poate ”umple” singur, doar alții o pot face și doar de la ei va primi el împlinirea.

Din Lecţia zilnică de Kabbalah Lesson 7/05/13, Pregătire pentru St. Petersburg Convention

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate cele șapte miliarde de oameni care populează pământul trebuie să descopere și să simtă lumea superioară?

Răspuns: Toate cele șapte miliarde trăiesc în lumea noastră, și toți simt lumea noastră, chiar dacă fiecare în felul său. Vor simți lumea superioara diferit, de asemenea. Lumea Superioară este percepția Creatorului. Acesta este motivul pentru care ei Îl vor simți, această forță generală de corectare, dragoste și interconectare.

Într-un fel sau altul, piramida rămâne. Nu depinde de o persoană. Toată lumea se va simți total mulțumită și calmă. Este așa deoarece rădăcina sufletului, care ne aranjează unul în raport cu celălalt, este reparată.

Acest lucru înseamnă că toată lumea ajunge să facă ceva special, dupa cum se spune, „înțelepții au discutat timp de șaptezeci de ani, care este mai norocos: Cel care nu se naște norocos sau cel care se naște norocos?” Ei au ajuns la concluzia că este mai bine să nu te naști deloc, dar dacă te-ai născut, atunci ar trebui să-ți împlinești misiunea.

Din emisiunea KabTV „Secretele cartii eterne” 25/02/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Chiar dacă ştim că există o singură forţă care acţionează în vieţile noastre, în ciuda acestui lucru, dacă vedem ceva ce nu ne place, dacă trăim experienţa a ceva nedorit, uităm imediat că viziunea noastră, gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre sunt controlate şi modelate de Creator. Dimpotrivă, credem că suntem independenţi.

Un sentiment, o acţiune sau un gând, care sunt ieşite din comun şi nu vin în întâmpinarea aşteptărilor mele, sunt de ajuns pentru ca eu să nu mai fiu gata să conectez evenimentul respectiv cu Creatorul. Pot să menţin conexiunea cu El doar dacă am o părere bună despre El, şi invers, momentul în care am o părere proastă despre El ne separă; deci, mă gândesc la o altă forţă şi o atribui celorlalţi oameni, mie însumi, naturii, dar nu unicei Surse.

Totuşi, mai târziu, mă întorc din nou şi mă gândesc la unica putere care acţionează în interiorul a tot. Astfel învăţăm să legăm toate stările şi absolut totul de Creator. El trezeşte în noi diferite stări neplăcute pentru ca, în ciuda şi deasupra separării, să ne conectăm cu El astfel încât nu vom fi dependenţi de sentimentele noaste, de înţelegerea noastră, dar vom vrea să ne conectăm cu emoţia şi puterea Lui.

O persoană nu are altă corectare, decât să atribuie toate momentele prin care trece acum sau prin care va trece, direct Creatorului. Astfel, ea justifică creaţia pentru că toate lumile şi toate timpurile au fost create numai pentru a forma în interiorul unei persoane sentimentul Creatorului. Totul este modelat numai pentru a ne dirija pe noi spre descoperirea Creatorului.

Presupunem că realitatea prezentă Îl ascunde pe Creator de noi. Totuşi, nu este aşa, pentru că, dacă relaţionăm corect cu tot ceea ce se întâmplă, în locul unei realităţi care ascunde, vedem o realitate care revelează. Totul depinde doar de relaţia noastră cu acest lucru. Chiar cu ajutorul repulsiei putem avansa.

Ca atare, înţelepciunea Cabala împarte oamenii în „răi” şi „drepţi”. Acolo unde cel rău respinge, cel drept avansează pentru că el vrea să justifice faptul că tot ceea ce se întâmplă are loc pentru avansarea lui.

Principalul scop al unei persoane este să ajungă la sentimentul realităţii Creatorului care umple totul. Singura forţă care acţionează în întreg sistemul, în întreaga realitate. Depinde de o persoană să-şi investească toată energia în asta fără să se mai implice în altceva, fără să fie derutat de alte scopuri.

Să simţi Creatorul înseamnă să dobândeşti forţa de a dărui. Deci, nu merită să te gândeşti la altceva pentru că răsplata pentru toate eforturile din viaţă este că în fiecare moment în această realitate, vom fi privilegiaţi să fim cu forţa dăruirii, prin care începem să înţelegem şi să simţim Creatorul. Îl vedem ca pe un „dăruitor”.

Pentru ca o persoană să abordeze corect această chestiune, nu este singură. În schimb, se află în cadrul unor sisteme sociale care o vor ajuta. Nu este un accident faptul că, de-a lungul istoriei, oamenii s-au adunat în sate, oraşe şi naţiuni; iar astăzi suntem amestecaţi în anumite unităţi sociale.

Totuşi, există un fel de conexiune pe care trebuie să o construim artificial. Spre deosebire de alte forme, nu derivă de la procesul natural evolutiv, şi totuşi, fără ea, avansarea este imposibilă. Este vorba despre o societate unică sau un grup unic, în interiorul căreia/căruia, trebuie să vedem schimbările prin care trecem în calea noastră spre Creator.

Drept completare, Rabash scrie că, deşi văd feţele oamenilor din jurul meu, trebuie să cred că, în spatele lor, stă Creatorul care face toate aceste acţiuni, forţându-le să facă ceea ce văd eu. Cineva zâmbeşte, plânge, ţipă la mine sau râde de mine-nu contează. Depinde de mine să-l văd pe Creator în toate astea, prezentându-mi-se sub această formă. În viaţa obişnuită, prin intermediul mediului, trebuie să pătrund în ele la sursa care le conduce.

Creatorul face tot, scrie Rabash, dar o persoană judecă în funcţie de ceea ce văd ochii ei, în funcţie de comportament, de feţe, de legile naturii, şi tot aşa, şi nu în funcţie de credinţa ei.

Fiind printre miliarde de oameni, trebuie să înţeleg că tot ceea ce se întâmplă, de la ştirile din lume până la cele mai mici evenimente din jurul meu, este o prezentare a Creatorului faţă de mine. Asta este ce trebuie să înţeleg şi să accept, să încerc să descopăr bunăvoinţa din spatele „perdelelor”, să mă aduc mai aproape de El, să-L descopăr în ciuda acestui întreg „teatru”.

Rabash continuă şi spune că cineva care vede faţa prietenului său Îl vede, de fapt, pe Creator. În afara corpului său, doar Creatorul există. Astfel, acea persoană este o fiinţă creată reală.

Sunt fiinţa creată şi totul este o parte a Creatorului care vrea ca eu să mă simt rupt de realitatea Lui prin asta. Totuşi, în afară de mine, doar El umple totul. În această formă, văd în faţa mea Creatorul, Lumina superioară, şi toate formele pe care El le primeşte sunt atrase de egoul meu, divizându-L în părţi de diverse forme şi mărimi. În final, ei înfăţişează înaintea mea diferite părţi ale naturii: minerală, vegetală, animată sau umană.

Pe lângă asta, Creatorul umple totul, şi, de aceea, dacă îmi mint un prieten, Îl mint pe Creator. Dacă fac un prieten să sufere, Îl fac să sufere pe Creator. Dacă relaţionez cu adevărat cu prietenii, pot să avansez repede la o înţelegere corectă. Voi vedea întreaga lume ca un tot, perfect şi supus unei ghidări mai înalte, voi vedea că totul este direcţionat spre a mă aduce la Rădăcină.

Dacă este aşa, atunci nu există cu adevărat alţi oameni în întreaga realitate. Suntem doar eu şi Creatorul. Toate celelalte componente acţionează ca o legătură de tranziţie, ca un amortizor, un ajustor între noi.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că, înaintea fiecărei acţiuni, trebuie să-mi spun că acţionez independent şi că reuşita depinde de mine, şi după o faptă, trebuie să conştientizez şi să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Trebuie să încerc să înţeleg că totul a fost construit de la început de către Creator. Rezultatul era cunoscut încă de la început. Deci, depinde de mine să accept totul din toată inima, întrucât aşa a fost stabilit de la început.

Totuşi, este interzis să spunem că totul a fost cunoscut de la început şi că nu mai este nevoie să facem nimic. Dacă acceptăm comportamentul Creatorului fără să facem acţiuni doar pentru că este posibil să I le atribuim Lui, atunci nu ne schimbăm. Deci, vedem acelaşi rezultat sub o altă formă, pentru că dacă eu nu mă schimb, stau cu braţele încrucişate şi fac ceva fără legătură cu independenţa mea şi urmez redirecţionarea din partea Creatorului, avansez prin suferinţă şi lovituri.

Cu toate acestea, dacă pe fondul comportamentului Creatorului, îmi dedic timpul acţiunii pe cont propriu, şi apoi, aduc totul înapoi la „autoritatea supremă”, la Creator, dacă acţionez ca să egalizez participarea mea cu participarea Lui, astfel mă schimb. Dintr-un salt, mă ridic la un nou nivel prin modalitatea „voi grăb lucrurile”.

Aceasta este întreaga diferenţă. Lumea îndură multă suferinţă pentru că vrea să schimbe ceva pe cont propriu. Schimbarea este necesară, dar cealaltă jumătate lipseşte, şi asta este ceea ce vrem să explicăm umanităţii.

De la Congresul din New Jersey, 11.05.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi măsor pregătirea pentru congresul de la Sankt Petersburg?

Răspuns: În funcţie de nivelul suferinţelor pe care le simţi. În cele din urmă, sufăr atunci când îmi lipseşte ceva important.

Văd o maşină luxoasă în vitrina unui magazin, un Rolls Royce strălucitor care costă un milion de dolari, genul de maşină care atrage atenţia oricui pe stradă şi opreşte traficul. Este în faţa mea, sunt captivat de ea, şi simt că viaţa mea nu are sens fără ea. Le cer oamenilor să mă ajute să strâng un milion de dolari. Îi rog să mă ajute cât de mult pot…

Nu dorm nopţile, nu pot să mănânc, să beau, să mă odihnesc din cauza imaginii maşinii strălucitoare: „Mai degrabă aş muri decât să trăiesc fără Rolls Royce”. Sufăr cu disperare atunci când văd maşina visurilor mele prin geamul care ne separă.

Deci ce ar trebui să fac? Să sparg geamul? Să încep o revoluţie şi să împart proprietatea tuturor? Să jefuiesc o bancă? Caut diferite soluţii ca să pot cumpăra ceea ce-mi lipseşte. Asta pentru că am sentimentul puternic că acesta este singurul lucru care îmi lipseşte.

În funcţie de o asemenea durere  ne măsurăm pregătirea pentru congres, dar în cazul nostru nu este de ajuns. Am nevoie şi de punctul din inimă, scânteia din ego în relaţie cu care măsor scopul după care prietenii şi cu mine tânjim. Scânteia iluminează scopul sublim şi minunat şi, deşi îl doresc, nu vreau să-l murdăresc sau să-l şterg. Dimpotrivă, sunt sigur că va fi al meu şi că-l voi atinge. Deci, simt bucurie şi durere în acelaşi timp.

Combinaţia dintre durere şi bucurile este linia de mijloc pe care trebuie să o construiesc. Astfel, îmi măsor pregătirea în funcţie de nivelul de durere pe care îl simt ca rezultat al faptului de a nu fi atins ceea ce vreau. Verific durerea pe care o simt în inimă, în ego, pornind de la punctul din inimă.

Deci, înainte de congresul de la Sankt Petersburg, punem mult accent nu pe măreţia scopului, ci pe pregătirea care determină răsplata. Vei primi exact ceea ce ai pregătit.

În viaţa de zi cu zi, aducem vasul la o sursă de apă şi îl umplem. În spiritualitate este diferit; aici primeşti exact ceea ce ai pregătit. Vasul devine umplutura şi nu ceri altceva. Tânjitul, deficienţa, dorirea scopului este ceea ce te umple. Nu este nicio schimbare în afară şi nimic nu intră în tine; deficienţa devine răsplata. Pregătirea construieşte deficienţa într-o asemenea manieră încât aceasta devine umplutura.

Ce sunt aceste trucuri? Un vas gol în schimbul eforturilor noastre?

Nu, nu mai este gol, este de fapt plin… asta înseamnă dăruirea.

Baal HaSulam vorbeşte despre acest lucru în Scrisoarea nr. 19: „În timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar şi esenţa pregătirii după care o persoană tânjeşte şi pe care şi-o doreşte. Totuşi, în momentul corectării, când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, atunci, voi vedea o lume opusă deoarece numai frica şi dorinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Apoi o persoană simte că, în timpul pregătrii, se minţea pe sine.”

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.07.2013, „Ei mă vor cunoaşte cu toţii de la cel mai mic până la cel mai mare”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum puteţi explica ce spune Rambam: „Să nu mănânci niciodată când eşti mânios”?

Răspuns: Dacă o persoană este mânioasă atunci când mănâncă, sistemele interne sunt activate şi ard totul, ducând astfel la un scurt-circuit intern. Deci, mâncarea nu este digerată. Asta pentru că o persoană adaugă întreruperi suplimentare la procesul digestiei. Dacă o persoană este mânioasă în timpul mesei, este o întrerupere. Mânia este digerată în sânge şi o persoană arde mâncarea în loc să o absoarbă corect.

În afară de asta, în această stare, acea persoană nu poate să mestece şi să înghită mâncarea corect. Este greu să mesteci de atâtea ori de câte este nevoie în mod corect. O persoană trebuie să mestece mâncarea în medie de 32 de ori, dacă nu, de cel puţin 14.

Cine poate să mestece mâncarea de 14 ori în timp ce se concentrează înainte de a înghiţi mâncarea? Dacă nu facem asta, înghiţim otravă. Totul este conectat în ambele sensuri.

Mai mult decât atât, bătrânii, femeile, copiii şi bărbaţii au nevoie de o densitate diferită a mâncării, în funcţie de sănătatea lor, caracterul lor şi starea lor interioară.

Dacă sunt bătrân şi am dinţi slabi, am nevoie de mâncarea potrivită din moment ce nu pot mesteca frunze verzi cu dinţii. Aceasta înseamnă că mâncarea trebuie să fie mai întâi mărunţită sau să fie un alt fel de mâncare. Persoanele în vârstă nu au nevoie de dinţi falşi. Au nevoie de mâncarea potrivită de care stomacul şi sistemele lor interne au nevoie, un fel de mâncare complet diferit. Este imposibil să serveşti o persoană în vârstă cu o bucată de carne dacă ea nu are dinţi. Deci, are nevoie de mâncare uşoară şi mai puţin condensată, care este gătită mai mult şi mărunţită, din moment ce stomacul acelei persoane nu poate tolera altceva.

Interesant este că triburile primitive consumau mai ales mâncare fiartă. Omul modern crede că totul trebuie să fie suculent, verde, natural şi neprocesat, direct de pe câmp, în timp ce diferite triburi obişnuiau să proceseze totul. Mai mult, ei găteau mâncarea într-un fel care părea să distrugă toate elementele ei benefice, dar trăiau o viaţă foarte lungă, ceea ce este foarte interesant.

Din emisiunea „Medicina viitorului”, 04.07.2013, KabTV

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Ştiri (Reuters) “Summit-ul Angela Merkel cu privire la şomajul tinerilor în Europa este o tentativă de a acoperi consecinţele economice ale politicilor de austeritate pe care le-a apărat în regiune”, a declarat marţi, un membru important al opoziţiei social-democrate din Germania (SPD).

Cu şomaj în zona euro, cu un nivel record de peste 12 la sută, Merkel va reuni lideri şi miniştrii ai muncii din peste 20 de ţări din UE, la Berlin ora 14 (ora locală), miercuri.

Obiectivul declarat este de a conveni asupra mijloacelor eficiente pentru a cheltui 6 miliarde de euro pe care liderii UE i-au alocat pentru lupta împotriva şomajului tinerilor în 2014 şi 2015, ca parte a “Garanţiei pentru tineri”, în scopul de a crea locuri de muncă, formare profesională şi practică.

În ultimele luni,  tinând cont că şomajul a crescut în sudul Europei, Merkel a ajustat discursul său, subliniind necesitatea creşterii economice şi a locurilor de muncă.

Comentariul meu: Dacă aceste fonduri vizează stabilirea unei reţele de cursuri integrale, vom vedea schimbări în oameni şi în vieţile lor, din prima lună de studiu. Altfel, va fi “ruptura” obişnuită a bugetului european.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Este înţelept să adăugăm noi grupuri care se interesează de educaţia integrală la un grup care include, deja, cinci cupluri şi a trecut prin câteva cursuri integrale?

Răspuns: Este o întrebare delicată. Când oamenii sunt în contact cu alţii, ei se acordă interior pentru armonia comună. Este precum un instrument muzical unde există o mare diferenţă între sunetul fiecărei corzi şi sunetul comun.

Prin urmare, nu ştiu dacă putem uni astfel de grupuri împreună. Dezvoltarea lor şi gustul lor trebuie să fie de acelaşi tip. Cu siguranţă, puteţi să încercaţi să introduceţi un cuplu în grup, apoi un alt cuplu, după un timp. Totuşi, nu ar trebui să rupi un grup şi să-l amesteci cu altul.  Altfel, oamenii vor pleca. Va fi ca o ruptură pentru ei.

Este preferabil să formezi o multitudine de mici grupuri şi mai târziu, să organizezi un picnic pentru toată lumea, în condiţii complet diferite. Nu ar trebui să fie în acelaşi loc, ci mai degrabă într-un parc, astfel încât oamenii să rupă toate deprinderile şi obiceiurile.

Apoi, veţi fi în măsură să creaţi ceva nou şi diferit. Ei se vor simţi, în acest cadru, foarte utili, vor exista noi fenomene şi completări, în loc de a săpa în relaţiile lor. Multe sentimente şi soluţii care erau noi şi necunoscute până în prezent, vor apărea în acest domeniu.

Discuţie asupra educaţiei integrale, 04.04.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→