Întrebare: Cine finalizează un nivel şi trece la cel următor, o persoană sau un grup?

Răspuns: Toată lumea completează nivelul. Finalizarea unui nivel este numită legătura generală dintre toţi, Israel, Tora şi Creatorul sunt unul, toată lumea se contopeşte într-unul.

Întrebare: Toată lumea termină timpul de pregătire împreună ?

Răspuns: Se pare că toată lumea termină împreună. Nu puteţi atinge spiritualitatea prin voi înşivă, fără ceilalţi. Când atingeţi spiritualitatea, vedeţi că toată lumea este deja acolo, altfel nu aţi fi capabili să o atingeţi. Singurul lucru care vă lipseşte pentru a completa nivelul actual este relaţia, cooperarea mutuală, avansând spre acelaşi scop, când toată lumea dezvăluie forţa unică, ca unică.

Trebuie să simţiţi ce vă lipseşte pentru a atinge întregul prin voi înşivă, în raport cu modul în care vi-l imaginaţi. Poate clarificarea voastră nu este destul de precisă şi este incorectă şi astfel Lumina superioară străluceşte asupra voastră şi vă influenţează un pic mai puternic, evocând carenţele individuale în voi, necesare pentru a vă ridica deasupra lor şi a vă întări în grup.

Noi avansăm numai „deasupra raţiunii”. Motivul este dat de dorinţele egoiste, problemele, înclinaţiile şi pasiunile egoiste şi ele ne furnizează „carnea”, grosimea şi adâncimea vaselor, deasupra cărora noi formăm înclinaţia spre dăruire, dragoste, conexiune, consolidare, justificare şi aprecierea celuilalt. Noi stabilim toate acestea deasupra ego-ului.

Lumina care Reformează măreşte ego-ul nostru, astfel că noi vom avea şansa de a lucra mai sus. Ea ne învaţă să nu rămânem la nivelul animal, întrucât noi aspirăm spre dragostea animală şi realizări corporale. Lumina ne învaţă să ne ridicăm deasupra şi să ţinem cont de valori mai sublime şi să trăim o viaţă mai utilă.

Lumina limpezeşte şi clarifică totul, ne schimbă în multe feluri, creşte atributele de care avem nevoie, atât bune cât şi rele. Ea ne ghidează şi ne orientează în toate sensurile, Lumina face totul! Nu aveţi de făcut decât un lucru: să vă justificaţi prietenii şi să încercaţi  să fiţi în contact cu ei şi să-i treziţi. Asta este suficient.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce acţiuni putem efectua în scopul de a atrage, mai puternic,  Lumina care Reformează?

Răspuns: Lumina Înconjurătoare este constituită din revelaţiile Luminii Interioare, în cele zece Sefirot care se completează reciproc. Asta înseamnă că, fiecare Sefira este încorporată în toate zece. De aceea ar trebui să fie zece prieteni care se conectează. Astfel, fiecare îl include pe celălalt în interiorul lui. Zece prieteni trăiesc în interiorul meu. Acum, ei sunt toţi împreună. 10 x 10 formează un vas general.

Apoi, în conexiunea lor „deasupra raţiunii”, deasupra ego-ului lor, Lumina Interioară este revelată. Aviut (grosime) rămâne jos, Lumina Reflectată (Ohr Hozer) deasupra şi, în această Lumină Reflectată, se găseşte o dezvăluire a unui nou grad, Lumina directă (Ohr Yashar).

Nu am atins încă,o asemenea stare şi suntem în punctul cel mai jos. Munca noastră constă în a organiza şi aranja conexiunile corecte între noi, astfel că, Lumina Interioară, se revelează în noi, ca Lumină Înconjurătoare. Lumina Înconjurătoare include Lumina Hochma, care este îmbrăcată în Lumina Hassadim, deoarece este aceeaşi Lumină care străluceşte în Partzuf-ul nostru superior, la care vom ajunge curând.

Noi trebuie să încercăm să atingem aceeaşi formă corectată, în care toată lumea este încorporată în toată lumea. Este ceea ce numim dorinţa de iubire a fiinţelor create. O astfel de conexiune, integrarea reciprocă a unei dorinţe în alta, o dorinţă de a umple toate golurile necunoscute, se numeşte iubirea pentru celălalt, iubirea de fiinţe create. Spre aceasta ar trebui să aspirăm, deoarece în acest mod atingem iubirea de Creator. Când Lumina Directă străluceşte şi se dezvăluie în Lumina Reflectată, ne dă sentimentul că am atins conexiunea, unitatea şi adeziunea cu forţa superioară a dăruirii, care este numită „Creator”.

Prima parte a Leţiei zilnice de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este importanţa, pentru avansarea spirituală, a acţiunilor fizice a femeilor din grup?

Răspuns: Ele sunt importante 100%, deoarece nimeni nu poate lua măsuri fizice pentru tine. Toate gândurile voastre sunt înşelăciune. Tot ceea ce transferaţi în cap sau în inimă este complet egoist, acţiunile fizice sunt acţiuni reale. Investiţi în voi, chiar dacă nu aveţi sentimente pozitive sau negative.

Arătaţi tuturor, prin faptele şi gesturile voastre, că obiectivul este important pentru voi şi cei din jur trebuie să vadă asta! Spuneţi-le că doriţi să vedeţi că ele sunt intenţionat, cu un scop, pentru că voi depindeţi de ele.

Întrebare: Le-am spus asta, dar nu ascultă.

Răspuns: În acest caz, trebuie să mă întorc spre bărbaţi: Dorinţele femeilor sunt aşa, aspiraţiile lor sunt de genul ăsta, noi nu trebuie să profităm, în niciun fel! Dacă refuzaţi dorinţa unei femei, veţi realiza că nu veţi ajunge la nimic. O spun cu seriozitate! Am învăţat asta din corespondenţa dintre “Zeir Anpin” şi “Malchut”. Dacă, în calitate de reprezentanţi ai “Partzuf Zeir Anpin”, respingeţi dorinţele „Malchut”, atunci despre ce fel de atingeri serioase puteţi vorbi ?! Nimic nu vă va reuşi!

Trebuie să simţiţi dorinţele femeilor şi ceea ce aşteaptă foarte mult de la voi! Trebuie să aşteptaţi această presiune, pentru că este tocmai dorinţa femeilor, numită „Mei Nukvin”, care este esenţială pentru urcare!

Prin urmare, dacă bărbaţii „nu ascultă”, este foarte rău şi este acuzaţia cea mai gravă care poate fi îndreptată către ei şi nu numai de la femei.

Din Congresul de la Krasnoyarsk, 13.06.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Subiectul primei lecţii de la congresul din St Petersburg este “Nu este nimeni în afară de El”. Este tema princpală pe care o studiem mereu.

În principiu,  noi suntem într-o realitate particulară numită “Creator” şi trebuie să o revelăm. Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo-reh în ebraică). Dacă trăim deja, în El, în lumina albă superioară, atunci numai el acţionează şi nu este nimeni în afară de El. Doar El “trasează” forma noastră; El este primul şi El este ultimul. Toate gândurile şi acţiunile noastre decurg din acţiunile acestei lumini superioare. Nimic nu există în afară de El.

Noi observăm formele vegetale şi animale în care Creatorul acţionează în totalitate, forţându-le să facă toate mişcările. Ele nu au liberă alegere deloc, ele sunt, în întregime, sub influenţa Lui directă.

Pe de altă parte, noi avem un anumit punct, realizat de El, existând, aparent, în afară de El. Acest punct ne dă posibilitatea de a cunoaşte Creatorul, singurul care ne afectează. De fapt, în acest mod, nu mergem undeva în exterior, nu ne îndepărtăm de El şi nu încălcăm niciuna din acţiunile Sale. Realitatea rămâne aceeaşi: Nu există altcineva decât Creatorul. Totuşi, în funcţie de acest punct care pare a fi extras de la El, eu pot să mă analizez, pe mine şi pe El, pot în mod deliberat şi conştient, să ajung la o singură condiţie existentă, în care nu există altcineva decât El.

Ajung la Creator, ca urmare a acestui lucru. Atribui fiecarărui fragment al realităţii, unităţii Sale şi deci ating toate acţiunile Sale, toate etapele, direct şi în faţa Lui, pe care El le desfăşoară. Deci, revenind la starea de unitate şi de unicitate a Creatorului, am întreaga putere pe care El mi-a dat-o şi îmi dau seama că nu există nimeni în afară de El.

Astfel, îi aduc Lui plăcere, şi este cea mai mare plăcere pe care o pot aduce Lui şi asta înseamnă eu însumi. La urma urmei, nu este nimeni în afară de El.

Deci, avem nevoie, împotriva voinţei noastre, să devenim în mod rezonabil şi deliberat, incluşi în acest concept: “Nu este nimeni în afară de El”.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm starea următoare, în grup, astfel încât să ne putem apropia de ea?

Răspuns: Starea următoare este plenitudinea. Imaginaţi-o cât de mult puteţi. Fiecare are propria idee despre nivelul spiritual şi şi-o desenează diferit. Puteţi să vă gândiţi că, atunci când atingeţi nivelul spiritual, veţi sta precum un rege pe tron şi veţi avea toţi îngerii pentru a vă servi: unul vă va aduce o ţigară, un altul o aprinde, un al treilea vă aduce un pahar cu bere şi aranjează pernele pe care vă aşezaţi.  Dar sper că nu vă imaginaţi lumea superioară în acest mod.

Este important să aveţi o bună idee despre lumea de sus, păstrând constant intenţia corectă, deoarece fără ea, sunteţi ca un vas de navigaţie pe o mare furtunoasă, care este aruncat de o parte şi alta de valuri mari. Pur şi simplu, nu pierzi drumul, dar eşti, cu adevărat, într-o situaţie periculoasă.

Trebuie să vedeţi în permanenţă în faţa voastră scopul. Dacă îl vedeţi, identificaţi imediat diferite întreruperi ce vin, contra acestuia. Apoi, aveţi timp să le atrageţi şi să le învingeţi, folosindu-le astfel pentru a vă sprijini.

Dar, dacă nu vedeţi obiectivul, pierdeţi direcţia şi nu mai este nimic cu ce să comparaţi şi examinaţi. Prin urmare, nu înţelegeţi că aceste întreruperi vă îndepărtează de scop: diferite dorinţe, gânduri şi imagini în care dispăreţi. Ele vă absorb, în loc de să le înghiţiţi voi.

Este foarte important să vă imaginaţi obiectivul clar în faţa voastră şi, de aceea pregătirea este atât de importantă. Pregătirea creionează starea corectată pe care dorim să o atingem, doar asta şi nimic mai mult şi fără îndoieli! Altfel, prefer să mor dacă nu realizez ceea ce doresc!

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am înţeles bine, suntem corectaţi văzând mai întâi ceva „în credinţa deasupra raţiunii”, apoi prin Lumina care reformează care o face parte din raţiunea noastră.

Răspuns: Atingerea stării reale de percepţie corectată este numită realizare „în raţiune”. Mai întâi, văd nivelul care este deasupra şi pe care nu pot să-l ating şi să-l împlinesc în interiorul meu, dar pot să ader la el printr-un mijloc numit „credinţă deasupra raţiunii”, să-l primesc deasupra raţiunii mele, a atributelor mele.

Eu mă aflu la un anumit nivel şi vreau să urc la starea următoare, la eul meu viitor, aşa cum mi-l imaginez eu, şi mă rog pentru asta şi cer asta. Dar în această stare viitoare, superioară, am nevoie să-mi imaginez grupul, învăţătorul, scopul, pe toată lumea la un nivel superior, iar pe mine aici jos.

Când ader la ei în felul acesta, tânjesc în totalitate să fiu acolo ca un copil care visează să fie adult. Deci, pornind de la nivelul superior, prima iluminare, numită Lumina reformatoare, ajunge la mine. Este ceea ce se întâmplă pentru că sunt întotdeuna două Reshimot (gene spirituale) în noi: Reshimo de Hitlabshut (de la Lumina viitoare) şi Reshimo de Aviut (grosime) (pornind de la dorinţa actuală). Determinarea Luminii este mereu la un nivel superior, de exemplu, patru/trei.

Reshimo de Aviut este numit „raţiune” şi Reshimo de Hitlabshut este numit „deasupra raţiunii”. Astfel sunt organizate treptele scării. Noi ne aflăm în sistem şi legile lui operează atunci când studiem înţelepciunea Cabalei. Aşteptând, nu putem să simţim influenţa lor asupra noastră, dar trăim în el. Din momentul în care o persoană începe să studieze, ea operează deja în sistemul superior şi are nevoie să simtă sensul din spatele fiecărui cuvânt.

Urcarea pe scară este ridicare „deasupra raţiunii” şi intrare „în raţiune”, apoi din nou ridicare deasupra raţiunii, etc. Avem nevoie de două lucruri ca să avansăm astfel şi să nu ne împotmolim pe drum: anularea de sine şi devotamentul faţă de superior. Nu există nimic în afară de asta. Acestea sunt principalele două semne de orientare; eu pot să urc numai dacă vreau să mă anulez şi să ridic partea superioară.

Dar nu există nicio frânghie care să mă lege de partea superioară. Creez această conexiune eu însumi anulându-mă şi aderând la El. Am impresia că superiorul acţionează într-un fel total iraţional şi că Îi reproşez multe păcate. Diferite stări ne sunt înfăţişate de sus, deoarece suntem atât de opuşi spiritualităţii şi nu putem să vedem adevărul, dar trebuie să-mi anulez părerea şi să ader la superior necondiţionat.

Este foarte dificil şi putem să ne bazăm doar pe întâmplare sau noroc aici, şi nu pe raţiune. În momentul în care hotărâţi că trebuie să vă urmaţi raţiunea, rămâneţi la nivelul vostru şi nu vă mai mişcaţi. Aţi rupt deja conexiunea, aţi scăpat frânghia care vă trăgea în sus, aţi pierdut sensul şi capacitatea de a avansa. Raţiunea voastră vă aruncă imediat în afară, la nivelul corporal, şi nu mai sunteţi o fiinţă umană în plină dezvoltare, căci aţi căzut din sistem.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Totul depinde de eforturile noastre. Am atins un asemenea nivel, că suntem în măsură să ne pregătim, prin calea Luminii, cu timpul de accelerare şi ajutându-ne reciproc, aşa cum este spus: „Ajutaţi un partener”. Dar, acest lucru necesită unitate, demonstraţie mutuală interioară, inspiraţie totală şi pasiune. Toată lumea ar trebui să încerce să fie impresionată de alţii, chiar artificial. Priviţi o lecţie şi astăzi nu vă impresionează.

Dar, faceţi chiar şi tentative artificiale să vă agăţaţi de ceea ce se spune şi se va întâmpla. Astfel, obţinem o dorinţă comună. Drumul Luminii înseamnă că am primit dorinţa pregătită de la prieteni, deoarece sufletul meu este în ei, iar restul este egoism. Nu trebuie să o utilizez pe toată, ci trebuie să fiu constant, deasupra.

Este ceea ce numim, dorinţa deasupra raţiunii, atunci când sunt în grup, în loc să fiu în mintea mea şi în egoism, atunci când absorb toate dorinţele lor şi le satisfac. Putem vorbi astăzi despre aceste lucruri profunde, deoarece aţi avut parte de o pregătire corectă, timp de o săptămână. Există dorinţa de a atinge vasul spiritual, chiar dacă nu este clarificat, dar simt că eforturile voastre îmi dau ocazia de a descoperi anumite detalii ale pregătirii, conexiunea. Astfel, vom avansa, avem încă timp, înainte de congres.

Aceste zile rămase sunt cele mai importante, nu congresul în sine. Atunci, veţi înţelege ce înseamnă „mănânci ceea ce a fost păstrat o lungă perioadă de timp”, adică, a fi hrănit de ceea ce ai descoperit de-a lungul pregătirii. Ca egoişti, noi gândim acum, că vom atinge lumea spirituală şi obţinem tot acolo. Dar, ajungem la dezvăluirea sentimentului în care eram într-o stare perfectă înainte, chiar dacă ni se pare cu lipsuri.

La fel cum Cartea Zohar descrie „Sfântul Zohar a vorbit, spunând că, acela care este recompensat cu pocăinţă, Sfânta Divinitate îi apare ca o mamă cu inimă tandră, care nu şi-a văzut fiul de multe zile, în timp ce ei au făcut mari eforturi şi încercări dureroase pentru a se vedea şi, din cauza asta, au fost amândoi în mare pericol” (Baal HaSulam, Scrisoarea 25). Apoi, timpul dispare şi toate stările intră în una singură, deoarece, ceea ce ne arată este ceea ce eram, iniţial, în starea cea mai perfectă.

Deci, nu uitaţi că dorinţa voastră este în altcineva, în vasul colectiv. Acum, toată lumea se pregăteşte pentru congres şi, dacă sunteţi integraţi în ei şi, dacă doriţi să primiţi o dorinţă, speranţă şi inspiraţie de la ei, atunci acesta este modul în care veţi descoperi adevăratul vas spiritual. Aveţi nevoie să priviţi mai puţin în interiorul vostru, dacă este posibil să nu priviţi deloc acolo şi să luaţi golul acela ca un  aperitiv sărat sau condimentat şi să devină inclus în prieten, imediat. El conţine toate felurile principale, realizările, ambele vase şi Lumina. Şi am doar completări care-mi alimentează apetitul din golul meu interior.

Prima parte a Cursului zilnid de Cabala, 28.06.2013, Shamati N°117

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Al treilea principiu din relaţiile familiale este acela că atunci când o persoană simte că ei îl iubesc şi sunt îngrijoraţi de bunăstarea lui, asta trezeşte în el o mare bucurie şi îl obligă să răspundă cu o relaţie similară. În acest fel, ne dăm exemplul unul altuia.

Suntem de acord să lucrăm la sistemul de relaţii dintre noi şi astfel acţionăm conştiincios şi înţelegem ce se întâmplă. Nimeni nu îşi permite „să vorbească repede fără să se gândească”  la ce îi vine legat de partener. Vrem să construim o familie bună, aşadar ne jucăm cu relaţii perfecte, care nu există cu adevărat pe moment, dar cu speranţă că vom ajunge la asta.  Ne arătăm unul altuia că acesta este doar un joc pe moment, dar este un joc care avansează şi devine tot timpul din ce în ce mai uşor şi mai aproape de adevăr.

Suntem obligaţi să jucăm, deoarece am fost de acord asupra acestui lucru!

Întrebare: Şi daca încerc să construiesc o relaţie bună cu soţia mea, dar nimic nu ajută pentru că ea este o egoistă aşa de mare încât refuză să facă vreun pas către mine?

Răspuns: Asta spune că nu am acţionat înţelept, altfel m-aş juca cu egoul ei  şi aş înconjura-o din toate părţile. Ea depinde de mine şi dacă este o mare egoistă este un semn că are mari dorinţe pe care le pot împlini. Astfel, eu controlez situaţia.

În general, întreaga problemă constă în faptul că noi nu ştim cum să ne jucăm cu acest ego. Cu cât creşte mai mult ego-ul uni om, cu atât acesta devine mai mult ca un copil, ca un copil mic. Este foarte uşor să obţii reacţia corectă de la el, dacă acţionezi corect cu el, deoarece nu el este stăpânul lui ci depinde complet de ego-ul lui.

Om (Gever) este acela care nu este capabil să se depăşească şi este imposibil să îl influenţezi în mod direct. Nu îl poţi rănii, te „prăbuşeşti” asupra lui şi el rămâne în picioare.  Dacă partenera ta este un egoist de acest gen, nepregătită să se controleze, te poţi juca cu ea la fel cum te joci cu un copil mic.

Trebuie să ne arătăm intenţionat unul altuia o bună relaţie, chiar să exagerăm, şi să verificăm dacă primim o relaţie similară în schimb. Dacă nu este o relaţie similară, trebuie să lucrăm la asta. Încerc să îi dau ei o relaţie bună tot timpul, dar dacă nu văd o relaţie similară în schimb, mă reţin de la a face asta. Încerc să fac ceva bun din nou şi dacă primesc o reacţie bună, îi dărui o şi mai caldă relaţie. Dacă nu, mă distanţez şi eu. Mă prezint intenţionat, arătându-i că sunt gata să o tratez bine, dar numai cu condiţia ca şi ea să facă la fel.

Astfel ne construim cuplul: unitate, comunicare, ceea ce se cheamă o „familie”. La fel trebuie să mă comport şi cu copiii, cu ajutorul „morcovului şi băţului”. Întreaga metodă se construieşte pe concesii; mă ridic deasupra egoului, într-o manieră calculată  şi controlată, conform cu un program care a fost specificat de la început.

Dar asta nu este doar iubire absolută necondiţionată care va trezi dispreţ în altă persoană.  Trebuie să arăt că iubesc, că cedez la tot, că mă anulez, dar nu astfel încât partenerul să facă orice vrea. Chiar şi părinţii care au o iubire infinită pentru copiii lor, nu trebuie să arate asta. Trebuie să adaug „judecată la milă” şi „milă la judecată”, controlând situaţia cu ajutorul acestor două mijloace, funcţie de reacţii.

Îmi stabilesc scopul de a ajunge la o conexiune şi îmi informez soţia despre asta. Dar ea trebuie să ştie că în această unificare eu am două mijloace în posesie: judecata şi mila, iubirea şi ura, iar una nu lucrează fără alta. Aşa cum este spus: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Suntem de acord să descoperim toate păcatele şi să le acoperim cu iubire, sau nu? Daca da, haide să încercăm.

Este la fel ca atunci când conduc o maşină. Întorc volanul către dreapta sau stânga pentru a menţine direcţia corectă. Problema noastră este că nu suntem sensibili la partener, la celălalt. De aceea, mă întorc către soţie cu o cerere de a fi sensibil la ea. Ce soţie ar refuza asta? Este plângerea eternă a femeii legată de soţ, că nu o înţelege, nu se uită la ea şi nu vrea să împărtăşească experienţele ei.

Iar eu din contra, îi cer să se descopere în faţa mea  pentru a mă putea conecta cu ea. Depinde de mine să înţeleg cum înţelege ea, cum simte şi cum reacţionează în ceea ce mă priveşte. Dacă ştiu toate astea, atunci pot să stăpânesc relaţia noastră din familie cu ajutorul volanului. Şi va simţii şi ea şi va începe să îşi controleze volanul ei în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru ca, în final, aceste două volane să se unească într-unul singur, pe care îl întoarcem împreună.

Acesta este un proces emoţional, ca şi cum doi dintre noi ne găsim pe o scala opusă, încercând să menţinem balanţa tot timpul. Egoul fiecăruia creşte tot timpul şi se echilibrează vis a vis de partener. Aşadar ne echilibrăm tot timpul, reînnoind mereu relaţiile noastre. Asta ne permite să avem o dezvoltare adâncă şi infinită, în care descoperim o întreagă simfonie a iubirii.

Din serial nr. 46 al emisiunii de pe KAB.TV “O nouă viaţă” 8/1/12

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că puteţi vorbi zece ore şi nu sunteţi obosit. Cum putem să ne asigurăm că nu obosim şi că nu adormim la curs?

Răspuns: Asta depinde de importanţă! Dacă asta este important pentru mine, atunci eu nu voi adormi. Deci, trebuie constant, să vă motivaţi. Importanţa este evaluată intenţionat de Sus, sau mai degrabă, egoismul este ridicat şi, de aceea, este blocat. Şi trebuie să-l ridicăm în ochii noştri.

Nu este o problemă de a rămâne treaz în clasă, după o odihnă bună. Problema este de a te trezi, în ciuda oboselii. Asta este important! Avem nevoie să muncim la asta.

Prietenii din jurul vostru trebuie, de asemenea, să alimenteze atmosfera. Acum, spun cuvinte familiare, pe care le-aţi auzit de multe ori, înainte. Vedeţi ceva nou în ele? Dacă nu, atunci este o problemă. O persoană nu trebuie să rămână indiferentă la faptul că nu simte noutatea. Asta depinde doar de ea. Iar cuvintele sunt toate la fel. Trebuie să fim  supăraţi pe noi înşine!

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→