Întrebare: Ce înseamnă a crede în măreţia Creatorului ? Ca şi cum a crede  este un instrument, precum acela al oamenilor de ştiinţă, de care se servesc pentru a experimenta, urmând sfatul altui om de ştiinţă?

Răspuns: În lumea noastră, termenul „a crede” a devenit banal: Eu cred, Eu sunt un credincios etc. Conform înţelepciunii Cabala, termenul „a crede” are un sens total diferit; A crede înseamnă a simţi.

Întreaga înţelepciune Cabala vorbeşte despre două forţe: primirea şi dăruirea, adică dorinţa şi Lumina (umplerea). Mai mult, umplerea modelează dorinţa şi schimbă forma pe care noi o studiem în cele patru faze ale Luminii Directe.

De ce una din forţe este numită Lumină şi nu plăcere ? Deoarece Lumina influenţează  fazele prin care vasul se dezvoltă şi nu este percepută mereu ca o plăcere. Dar totul se face prin Lumină. Prin urmare, nu există termen precum „a crede”.

Ce înseamnă a crede în ceva ? Este ceva ce nu înţeleg, este ceva anost şi insensibil ? Nu, noi vorbim mereu din punct de vedere al vasului (dorinţa), din perspectiva a ceea ce simte.

Lucrul principal este sentimentul măreţiei forţei care m-a creat şi mă conduce, spunând că este bună şi că dăruieşte. Noi numim acest sentiment a crede

De asemenea, noi numim „a crede”, atributele dăruirii şi iubirii, deoarece, prin sentimentul forţei care m-a creat, simt atributele dăruirii şi iubirii în interiorul meu. Altfel, nu voi fi capabil să simt această forţă, deoarece este simţită numai în măsura în care eu sunt egal în formă, în măsura în care am un anumit atribut, simt acest atribut exterior mie, chiar dacă nu este un lucru exterior mie şi totul este, mereu, simţit în mine.

Noi trebuie să înţelegem că tot ceea ce simţim este deoarece noi suntem identici cu acest sentiment şi suntem, de fapt, săvârşiţi de acest atribut. În general, noi ne simţim pe noi înşine! Problema este, cum ne putem schimba, pentru ca noi să putem începe să ne simţim în mod diferit, ca noi să ne simţim că suntem spirituali.

A crede în măreţia Creatorului, înseamnă a simţi superioritatea şi măreţia forţei care a creat totul şi care umple totul.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne agăţăm de grup, dacă obţinem o nouă formă, o nouă împovărare a inimii şi este dificil de a justifica Creatorul?

Răspuns: Orice persoană care este inclusă în grup, ocazional, obţine noi forme, prin suişuri şi coborâşuri. Şi între ele, ea trece un punct de control pe partea de sus a crestei valurilor şi în jos, la punctul de ruptură, de spargere. Nu este posibil să rămâneţi în aceste condiţii, doar dacă sunteţi conectat la un anumit tip de sprijin care vă va susţine. Dacă nu vă rămâne nimic din vechea formă şi nu aveţi o nouă formă, ci un singur Reshimo,  atunci sunteţi ca suspendat în aer.

Există mai multe astfel de momente, în stările de urcare şi coborâre, când o persoană îşi pierde orientarea, se rupe total de veche formă. Ca şi cum ea ar începe o viaţă nouă, plecând de la o picătură de spermă şi porneşte de la starea în care nu are nimic, de la „nimic” (Ayin), deoarece materialul nostru este reînnoit, „apare din nimic”, (Yesh mi-Ain).

Reshimo este o genă de informaţii pură, fără niciun material. Atunci când materialul, apărând din nimic, este reînnoit, treceţi, aparent, printr-o barieră de energie. Ca şi cum aţi merge cu materialul vostru la un perete, la această problemă, dar numai Reshimo, energia, poate trece prin perete. Şi în spatele zidului, Reshimo primeşte un nou material, până la viitorul perete. Doar câteva informaţii traversează peretele şi astfel, faceţi progrese.

Atunci când vă întoarceţi la o genă de informaţii, nu mai sunteţi voi, ci Reshimo, chiar dacă „a apărut din nimic”, creat de Creator în actul original al creaţiei (Maase Beresheet). Acum, o parte a acţiunii iniţiale a creaţiei trece prin voi şi la fel cu ceilalţi. Asta înseamnă: „În fiecare zi, acţiunile Creaţiei sunt reînnoite”.

O nouă formă este o nouă viaţă, un nou cer, un nou pământ, totul este nou. O persoană are nevoie doar să înceapă drumul său şi să simtă, în primul rând, o astfel de schimbare în sine, ca şi cum şi-ar schimba hainele – 10 Sefirot. Este vorba despre o nouă percepţie, o senzaţie nouă, o nouă atitudine.

Uneori, această tranziţie durează o perioadă de timp şi persoana se regăseşte într-o stare vagă, ca într-o ceaţă. Esenţial este de a înţelege că această evoluţie este tipică omului, spre deosebire de animale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Forţele răului nu au liberă alegere. Ni se pare că anumiţi oameni sau naţiuni ne fac intenţionat să suferim, că au comis crime în istorie. Dar, toate sunt o consecinţă directă a activităţii sistemului, care, în plus faţă de Creator, are numai un singur element capabil de a influenţa sistemul – noi, cei care avem capacitatea de a munci independent, avem acţiuni, gânduri şi intenţii libere.

Deci, nu da vina pe nimeni. Creatorul este bun şi aduce bine şi legile pe care El le-a stabilit lucrează în lume şi nu pot fi încălcate. Se pare că, în întregul sistem de lumi, în universul întreg, nu suntem decât noi, cei care avem puterea de a schimba ceva în realitate. Suntem în vastul ocean de lumină, motiv, înţelepciune şi programul creaţiei, ca pe o mică plută. Şi noi putem să influenţăm acest ocean, astfel încât să putem avea încredere, să fim în siguranţă şi calm, dar putem provoca, de asemenea, o violentă furtună în acest ocean. Totul depinde de noi!

Toate celelalte părţi ale creaţiei, cu excepţia noastră, nu se schimbă. Lumina este într-o stare de repaus absolut şi vasul, dorinţa, este total dependentă de Lumină. Şi numai noi, la mijloc între ei, avem liberă alegere. Prin urmare, în afară de noi, nimeni nu poate schimba ceea ce este, deoarece ei se supun pe deplin conducerii superioare. Este sistemul prin care Creatorul ne influenţează, pentru a îndrepta drumurile noastre şi a ne conduce spre El.

Se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Creator”. Fiecare sacrificiu (Kurban) ne aduce mai aproape (Karov) de El, şi asta nu depinde decât de modul în care utilizăm propria noastră alegere liberă. Deci, noi nu putem aştepta sau pierde niciun moment, suntem obligaţi de a face munca noastră cât mai mult posibil.

În realitate, nimic nu se schimbă, cu excepţia a ceea ce schimbăm prin propriile noastre eforturi.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De fapt, Creatorul îmi prezintă un ”spectacol de teatru” în care totul, actori și restul, este format din păpuși, cu excepția mea. De aceea, încercând să-i aduc mai aproape de El, în esență, eu mă corectez pe mine însumi. Întreaga lume este parte din sufletul meu, vase sparte și împrăștiate, dorințe care sunt departe de mine în diferite direcții. Și acum trebuie să le aduc împreună din nou.

Dacă aș fi destul de puternic, Creatorul m-ar lăsa să le simt durerea ca fiind propria mea durere. Totuși, ca să-mi ușureze munca, El îmi trimite sentimentul problemelor ”lor” astfel încât să lucrez cu ele. Dacă neglijez totuși această muncă, voi simți că eu însumi am probleme.

De aceea încă percep întreaga lume ”dintr-o parte” ca să-mi fie mai ușor să muncesc cu asta. Într-adevăr, dacă toată nefericirea oamenilor care mor de foame, din cauza războaielor sau a altor dezastre s-ar fi manifestat în mine, dacă mi-aș fi concentrat toate vasele goale chiar la nivelul mărunt al lumii noastre, nu aș fi suportat o asemenea presiune.

Pentru a preveni asta, aceste vase au fost îndepărtate de mine și mi-a fost dat să le simt ca străine pentru ca, treptat, pe măsură ce devin mai puternic, să le aduc mai aproape de mine. Apoi, pe parcursul acestei apropieri, aflu că ele nu au probleme, și că dimpotrivă, sunt corectate și experimentează plăcerea. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul său, ”Ascunderea și Revelarea Creatorului”.

Nu există nicio altă cale. Nu sunt în stare să absorb toate bolile din lume, deși vorbim despre vasele mele, dorințele.

Noi pur și simplu nu înțelegem că mila superioară este ascunsă cu adevărat în spargerea vaselor. În final, obțin un vas capabil să cuprindă întreaga realitate, toată Lumina Creatorului, totuși, nu simt niciodată acest vas gol așa cum este pentru că este imposibil să suport această senzație.

O persoană abia face față problemelor sale la stadiul nostru mărunt. Așa că, ce putem spune despre întregul Malchut gol al lumii Infinității? Uneori o persoană primește o picătură din această stare, ”iluminarea lui Malchut”, un sentiment îngrozitor al unui abis gol…

Cu toate acestea, spargerea vaselor ne-a fost dată pentru a ne ajuta, și acum suntem capabili să trecem printr-o serie de stări, treptat să le asamblăm împreună. Și atunci când, în cadrul acestui proces, aduc mai aproape de mine orice parte exterioară, acest ”fruct” amar devine dulce, și, drept rezultat, îl așez în ”coșul” meu până când se umple cu toate fructele copacului cunoașterii.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 23.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum puteţi iubi pe toată lumea ? Cum putem cineva rezista la ceea ce este dat?

Răspuns: Numai Lumina Superioară corectează o persoană şi nimic altceva. Nu putem să ne corectăm şi să atingem o anumită conexiune între noi. Eu  sunt, de exemplu, o persoană obişnuită, aşezată în faţa voastră şi totul în mine este dirijat spre interior. Voi mă priviţi, dar nu-mi vedeţi adevărata mea faţă. Eu sunt în întregime concentrat asupra mea – cum mă ascult, cum mă văd, cum mă simt. Eu simt întreaga realitate, lumea întreagă, în interiorul meu (studiem acest lucru în percepţia realităţii).

Dragostea este atunci când sunt în starea de a mă inversa, dar numai sub influenţa Luminii Superioare. Eu nu o pot face pe cont propriu. Aceasta se produce când simt tot ceea ce este în exterior ca fiind mai important decât ceea ce este în mine. Este ceea ce numim revelaţia lumii superioare care este în afara mea. O persoană descoperă, brusc, ce este cu adevărat în jurul ei şi vede că este total diferit de ceea ce i se părea. Acum ea percepe totul în interiorul ei, în timp ce mai târziu, ea va vedea starea superioară. Acest lucru nu este posibil decât sub influenţa Luminii.

Schimbarea vectorului de la „mine” la „în afara mea” este numită

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul”, 23:9 : şi nu asupri un străin, pentru că ştii ce este a fi un străin, deoarece ai fost străin în ţara Egiptului. Ideea este că, ar trebui să vezi tot ceea ce apare în tine ca ceva nou, ca un mugure al stării viitoare.

Este ca un înger, un mesager al Luminii ce reprezintă, progresiv, o nouă imagine în tine. Este ceea ce numim un străin în raport cu starea ta veche. Deci, ar trebui să percepi, corect, apariţia unei noi imagini. La început, o vezi ca pe un străin şi apoi, puţin câte puţin, începi să înţelegi că este de partea ta, starea ce mai apropiată.

Nu respingeţi acest străin, ci mai degrabă, acceptaţi-l, aşa cum este scris: „nu-l asupri”, atrageţi-l, puţin câte puţin, la voi, până ce veţi începe să vă apropiaţi de el şi să-l slujiţi. Expresia „deoarece ai fost străin în ţara Egiptului”, înseamnă că punctul din inimă a început să se simtă ca un străin în interiorul ego-ului. La început, ego-ul l-a atras în interiorul lui (şapte ani de saţietate), apoi a început să-i arate dominaţia lui (şapte ani de foamete), agâţăndu-se de el în asemenea măsură, încât a forţat acest punct să-i scape. Aceasta este ceea ce numim „ieşirea din Egipt”.

Astfel, străinul este, de fapt, lucrul cel mai important în interiorul ego-ului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană nu este strâns legată de mediul corect, începe să se îndepărteze de munca spirituală, având în vedere că linia stângă este așa de tentantă!

Acestea nu sunt doar tentații fizice care te distrag pentru o anumită perioadă de timp, pe care să le poți rezolva și să te întorci la munca spirituală, dar sunt și tentații ca de exemplu controlul, bogăția, respectul, lauda și cunoașterea.

Poți să-ți imaginezi probabil că oamenilor care studiează înțelepciunea Cabala li s-a permis să primească o bogăție imensă; este îndoielnic că cineva ar putea rezista acestei tentații. Dacă li s-ar da palate, yacht-uri și o armată de servitori, ar fi înaintea oricărei dorințe pe care ar avea-o. Astfel, o persoană este pur și simplu spălată pe creier. Se transformă într-un animal într-o cușcă de aur.

I s-ar putea da și control nelimitat. Să presupunem că cineva îți spune: ”Avem nevoie de tine să fii președintele lumii. Vrem o persoană care să conducă tot. Orice îți dorești va fi imediat făcut în lume, cu ajutorul întregii ierarhii umane.” În același timp, nu este vorba despre corectarea lumii și a oamenilor, ci despre evoluția tehnologică obișnuită.

Ce poate opri o persoană? Nimic.

Poți fi testat nu prin bogăție sau dominare ci prin faimă: Ți se spune că ți se acordă Premiul Nobel pentru Pace sau că ești invitat să faci o prezentare la o conferință de prestigiu. Ești înconjurat de lingușitori care te laudă și te complimentează. Toată lumea te admiră și este impresionată de tine! Creatorul poate să-ți prezinte în fața ochilor un astfel de spectacol.

Și cel mai important este să știi că societatea te vede drept persoana cea mai înțeleaptă, cea mai deșteaptă, cea mai talentată dintre toate. Cunoașterea nu înseamnă nici bogăție, nici putere și nici glorie. Cunoașterea umană obișnuită reprezintă acoperirea întregului univers; toată lumea te privește ca și cum ești singurul care înțelege secretele universului. Aici adorarea este mult mai însemnată, având în vedere că este de fapt între ego și nivelul următor.

Este foarte greu să evităm tentații ca dominare, bogăție, faimă și cunoaștere, în drumul nostru spiritual; de fapt, este imposibil. Trebuie să-i păzim și să-i protejăm pe studenții care sunt atrași de aceste lucruri. De aceea, în toate religiile și în multe societăți, fiul este de obicei urmașul tatălui astfel încât să i se poată da mai departe profesia. Fiul nu va obiecta niciodată, va sprijini și va păstra linia tatălui pentru că vrea să ducă mai departe numele și caracterul.

Să-i educi pe studenți astfel încât să-ți fie credincioși așa cum ți-ar fi proprii fii este foarte complex. Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să-i tiranizeze, astfel încât nu se vor rupe de tine, vor primi cât de multe lovituri posibil de-a lungul anilor petrecuți cu tine, și vor începe să conștientizeze de ce se apropie sau se depărtează: pentru respect, pentru cunoaștere sau pentru bogăție? Astfel, cel puțin, vor începe să simtă aceste lucruri.

Simt că studenții se abat de la calea corectă în funcție de distanța lor interioară față de mine și în funcție de disprețul pe care-l simt față de ei înșiși. În acest caz, trebuie să le arăt că nu sunt ei cei care se îndepărtează de mine, ci eu sunt cel care se îndepărtează de ei. Dacă un student dezvoltă corect acest lucru, va înțelege că nu este vorba de îndepărtare, ci de apropiere de mine și atunci va trece peste orice. Dacă nu face asta, atunci nu se va întâmpla nimic.

De pe KabTV, ”Secretele Cărții Veșnice”, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, 23:01: ”Nu trebuie să acceptați un raport fals, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea, pentru a fi un martor mincinos.”

Această lege a Torei, care este despre lupta unei persoane cu răul său interior, găsește un ecou în spiritul cărților Psalmilor. ”Nu trebuie să acceptați un fals raport, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea”, înseamnă că nu ar trebui să susțineți ego-ul care trăiește în interiorul vostru și este natura voastră. Astfel disting între adevăratul meu eu și eul meu egoist nefast.

Adevăratul meu eu este bazat pe opoziția lor, pe sentimentul de Creator, atunci când încep să mă identific cu Creatorul, atunci când egoismul meu crește constant. Diferența dintre ele se dezvoltă în consecință: pot determina atributele mele negative față de obiectul spiritual (Creatorul) mai clar, deci cererea mea devine mai puternică și mai rafinată.

”Pentru a fi un martor mincinos”, înseamnă a nu se apleca la opinia ego-ului meu, deoarece atunci când crește, prezintă argumente logice unei persoane și pur și simplu nu pot fi combătute cu mintea noastră simplă.

În acest caz, conexiunea între oameni este foarte importantă, legătura dintre o persoană și mediul corect, altfel, se îndepărtează de munca spirituală.

Din ”Secretele Cărții eterne”, kab.tv, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→