Problema este că o persoană este mulţumită cu ceea ce a câştigat. A atins o anumită stare şi simte că a reuşit ceva, a înţeles şi a simţit ceva. Şi apoi, ea vrea să se dezvolte la acelaşi grad: pentru a deveni mai inteligent în acesta, a înţelege şi a simţi mai mult. Ea începe să se dezvolte în aceeaşi stare ca şi cum ar fi „mai mare”, să caute câteva menţiuni relative la acest nivel pe care l-a atins în inima sa şi-n spiritul său.

Ea pătrunde în această stare şi vrea să rămână. Ca şi cum ar dori să rămână un profesor de scoală primară, cu clase de la 6 la 11 ani, muncind pe acelaşi nivel tot timpul, dar mergând, din ce în ce mai profund, în materie şi îmbunătăţind competenţele sale. Dar, este un lucru bun sau este mai profitabil să devină un profesor de liceu, cu clase de 12 ani şi mai mult?

Dacă ea începe să crească aici, atunci există lucruri pe care are nevoie să le studieze, să le înţeleagă. Apoi probleme încep, dureri de cap şi presiune. Astfel, acţionează forţele egoiste (Klipa), ceea ce ne permite să lucrăm: „Vă rog, munciţi în starea în care sunteţi acum. Nu avansaţi, nu urcaţi mai sus”.

Pentru a urca mai sus, aveţi nevoie de forţa superioară: Fie ea vă va trezi şi vă va trage, fie veţi fi atras de grup. Dar, noi ştim că „Celui care-i cresc cunoştinţele, îi creşte suferinţa”. De aceea este atât de dificil să avansezi şi forţele care ne frânează sunt numite „coji”, (Klipot). Klipa promite o viaţă dulce şi ne linguşeşte: „Rămâi cu mine! Te voi acoperi şi te vei simţi cald, confortabil şi calm”. Şi vă veţi relaxa, bazându-vă pe aceste promisiuni şi s-a terminat pentru voi.

Acolo este problema. Dacă Klipa a arătat adevărata ei faţă, dacă aţi văzut cum vă opreşte, fără să vă permită să obţineţi cunoştinţe, o enormă împlinire, atunci veţi lupta contra ei. Dar, întreaga problemă este că aceasta vă calmează şi, într.o fracţiune de secundă, vă trage şi aspiră împlinirea de la voi. Şi, asta merge, datorită dulceţii pe care o simţiţi, fiind un pic relaxat sau adormit în clasă…Aceasta este munca de bază a Klipa.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 12.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipseşte pentru a reuşi în muca noastră este să ne concentrăm atenţia asupra succesului spiritual interior, adică revelarea Creatorului, mai degrabă decât pe reuşita materială exterioară. Revelarea Creatorului ar trebui să fie singurul nostru obiectiv şi toată munca noastră, diseminarea, studiul şi eforturile la un moment dat ar trebui să fie mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Nu ar trebui să fie invers! Noi nu ne rugăm la Creator pentru a reuşi în diseminarea noastră sau în viaţa noastră. Acesta este modul în care toate religiile funcţionează, când ele se întorc spre Creator, pentru ca El să ajute o persoană în viaţa materială şi să-i aranjeze lucrurile. Noi facem contrariul. Tot ce avem nevoie în viaţă este de a ajunge la un lucru: revelarea Creatorului, a ne conecta la El şi a simţi că îi aducem Lui satisfacţie făcând asta.

Între timp, ne lipseşte această intenţie pură în toate acţiunile noastre. Chiar dacă ea este artificială şi nu se potriveşte stării noastre de spirit şi sentimentelor noastre, de la Lo Lishma (nu pentru numele Ei), vom ajunge la Lishma (în numele Ei). Deci, în timp, exprimăm această dorinţă doar în exterior şi căutăm cuvinte potrivite pentru a exprima intenţiile noastre.

Deşi aceste intenţii nu există, încă, adevărat şi nu provin din interior, dorim ca ele să vină din inima noastră. Funcţionăm precum copiii mici care repetă acţiunile grupului fără să înţeleagă nimic. Puţin câte puţin, ele ne pătrund până ce devin o a doua natură şi începem să simţim sensul cuvintelor.

Putem atrage Lumina care Reformează care se va transforma din Lumina Înconjurătoare, în Lumina interioară, chiar şi cu dorinţele care nu sunt reale în acest moment. Structura scării spirituale şi relaţiile dintre Partzufim spirituale ne permit să facem asta. Totul este, de fapt, intenţionat, pentru ca noi să putem evoca acţiunea luminii asupra noastră, chiar dacă nu suntem, încă, în lumea spirituală.

Deci, haideţi să adăugăm intenţia corectă la marile eforturi pe care le facem în acţiunile noastre exterioare. Aşa cum este spus „o Mitzvah fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Dacă dorim să realizăm o Mitzvah, adică o poruncă a Creatorului de a adera la El, atunci trebuie să facem ca fiecare acţiune pe care o efectuăm, să se transforme „într-un sacrificiu” (aceeaşi rădăcină ca „se apropie” în ebraică).

Vocea Creatorului ne va fi revelată între doi îngeri, care sunt cele două forţe, stânga şi dreapta, recepţia şi dăruirea, O vom auzi dintre îngeri (precum Moise). Nu o putem face decât dacă lucrăm corect cu forţele noastre, concentrându-ne asupra intenţiei de a revela Creatorul, pentru a-I aduce Lui satisfacţie în toate acţiunile pe care le facem, ca o persoană iubită.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este util să înţelegem că, în esenţă, nu există liber arbitru, acum?

Răspuns: Într-adevăr, în zilele noastre nu există liber arbitru. Lumea se deteriorează în timp ce noi stăm deoparte şi privim. Acest lucru nu este bun. Umanitatea alunecă, aparent, în jos şi noi trebuie să încercăm să o prindem, să o oprim.

Spun asta în mod serios. Mă simt ca şi cum aş avea mâini uriaşe sau aş avea o plasă mare în mâini şi trebuie să opresc pe toată lumea pentru că este trasă în jos şi, dacă nu fac nimic, ne va trage şi pe noi. Acest lucru nu este de dorit. Programul naturii, programul Creatorului, nu poate fi schimbat. Este ca un tată iubitor şi strict care ia centura în mâini şi începe a-l învăţa pe fiul lui rebel.

Din Congresul St. Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să aspirăm la bucuria despre care vorbim tot timpul sau aceasta va veni natural?

Răspuns: Noi trebuie sa simțim constant această bucurie. Asta înseamnă că eu sunt umplut de Spiritul vieţii care vine prin grupul care mă menţine, permanent, concentrat asupra importanţei obiectivului, că suntem speciali, că am fost aleşi pentru această misiune, pentru această mare lucrare, în scopul de a sluji altora.

Aceasta place Creatorului, atunci când noi îi slujim pe ceilalţi, este munca noastră cea mai mare şi cea mai importantă şi aceasta trebuie să fie făcută cu bucurie. În caz contrar, mergi probabil în direcţia greşită şi nu vei fi conectat la Lumină, la Creator.

Nu poţi să plângi şi să faci munca spirituală în acelaşi timp. Trebuie să te concentrezi.

Vezi ce a spus Regele David în cartea Psalmilor. El a descris mari probleme pe care le-a întâlnit de-a lungul drumului spiritual, dar totul este făcut cu bucurie. Prin urmare, acestea nu sunt doar rugăciuni, ci un cântec!

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Rabash: ”Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2”: Există o maximă celebră care aparține înțelepților noștri: ”Așa cum fețele lor sunt diferite, și părerile lor sunt diferite.” Astfel, cei care au fost de acord să se unească într-un grup au înțeles că nu există o distanță așa de mare între ei în sensul că ei înțeleg necesitatea de a munci în iubirea pentru ceilalți. De aceea, fiecare dinre ei va fi în stare să facă o concesie în favoarea celorlalți, și să se poată uni în jurul acestui lucru.

Asta se întâmplă pentru că avem cu toții un singur scop care ne poate uni, care se află deasupra tuturor neînțelegerilor. Așa că noi nu trebuie decât să-l lăsăm să opereze asupra noastră pentru a ne uni cât de mult posibil. Pentru a face asta trebuie să folosim în permanență toate acțiunile care pot duce la conexiunea dintre noi, potrivit sfatului cabaliștilor. Prin asta, ridicăm importanța scopului ca el să ne influențeze; atragem Lumina care reformează din lumea Ein Sof (Infinitate), care ne conectează. Bineînțeles că suntem diferiți și că trebuie să schimbăm acest aspect. Tot ceea ce trebuie să facem este să conectăm scânteile care sunt ascunse în fiecare, astfel încât ele vor deveni o singură flacără care arde deasupra tuturor golurilor. Cu cât aceste goluri se măresc, cu atât mai mult combustibil va fi pentru flacără.

Există un anumit moment în avansarea fiecărei persoane când este trezită de sus. Înainte de acest moment, este pregătită dându-i-se diferite neliniști și probleme, iar inima ei este înmuiată de suferințe. Astfel, devine mai rafinată în gând și dorință. Prin suferință, este adusă la o jumătate de nivel mai sus față de partea de jos.

Aceste suferință o ajută să urce deasupra jumătății de nivel inferioare, deasupra AHP. Astfel, i se arată că trebuie să urce și mai sus și să treacă de jumătatea de sus a nivelului, GE. Asta înseamnă că depășește o jumătate de nivel prin suferință și cealaltă jumătate prin eforturi personale.

Astfel, o persoană urcă la nivelul următor, care este de fapt faza în care ne aflăm acum. Am trecut prin multe căutări, munci, eforturi și discuții, și totul s-a acumulat în noi într-o anumită măsură, adică până la jumătatea nivelului următor. Acum începem să muncim la cealaltă, adunându-ne în grupuri de câte zece, asta fiind etapa muncii noastre practice.

Nu avem nicio urgență sau dorință să facem așa, bineînțeles, și ne simțim derutați acum, dar asta este deja a doua jumătate a nivelului pe care trebuie să-l depășim prin puterile noastre proprii, prin munca noastră. În prima jumătate, doar ne-am pregătit pentru adevărata muncă, am încercat și am depus eforturi în timpul studiului, diseminării și îndatoririlor.

Acum, am ajuns totuși la o nouă stare în care și lumea joacă un rol important. Suntem obligați să începem munca practică în cadrul grupului, și să vorbim despre asta și să o asimilăm printre noi. Principala muncă în grup este să ne conectăm scânteile, care reprezintă dorința noastră pentru un singur scop, indiferent de orice altceva.

Trebuie să fim atenți la toate celelalte diferențe și contraste și să nu le lăsăm să ne întrerupă conexiunea. Lucrul important este că iubirea trebuie să îmbrace toate problemele numite ”păcate” și că iubirea care ne leagă împreună trebuie să țintească în totalitate spre a-L mulțumi pe Creator, ceea ce reprezintă scopul suprem asupra căruia cu toții cădem de acord dinainte.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 22.05.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să nu fugim de munca spirituală atunci când te simţi gol? Pe de o parte, sentimentul este neplăcut şi, pe de altă parte, se înţelege că este direcţia corectă?

Răspuns: Singura acţiune pe care persoana poate să o facă este de a se întări în mediul corect. Aceasta ne-a fost dat: Fac asta cât de mult pot, prin tot soiul de activităţi, fie fizic, mecanic, intelectual, moral sau emoţional. Nu contează cum. Şi dacă nu, atunci strig la Creator, acest lucru este bun.

Acum, ei vă vor arăta că puteţi fi între prieteni, să staţi între ei, să cântaţi cu ei. Apoi, vine dezamăgirea. După aceea, veţi începe să faceţi alte activităţi, poate nu să cântaţi, ci să studiaţi cu ei sau nu, dar să diseminaţi împreună. Veţi fi dezamigiţi tot timpul. Tot timpul, veţi simţi că nu este suficient să fiţi amestecaţi cu ei şi este astfel, atâta timp cât, aparent, aţi făcut totul şi, în ciuda a tot, simţiţi golul. Apoi, veţi începe să plângeţi şi să strigaţi şi, cu asta, veţi putea, progresiv, să atingeţi o nevoie de a vă amesteca cu ei, dar nu sunteţi pregătit să o faceţi prin voi înşivă, doar Creatorul face acest lucru. Adică, voi, ei şi Creatorul între voi.  Asta este, o căsătorie. Iată cum funcţionează, dar progresiv.

Veţi vedea că, în fiecare distincţie există o colectare progresivă a potenţialului negativ, până ce explodează şi, de fiecare dată când explodează, ultima stare este un sentiment de epuizare absolută, când nimic nu vă poate ajuta, decât întoarcerea la Creator. Dacă aveţi deja o experienţă anterioară, atunci, în funcţie de aceste stări, puteţi, deja, determina că acestea sunt momentele potrivite pentru realizare.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie interacţiunile între rudele de sex opus în munca spirituală, să spunem între tată şi fiu sau frate şi soră, dacă studiază amândoi Cabala?

Răspuns: Ar trebui să fie normale, (comune, obişnuite), deoarece aceste persoane nu sunt legate între ele decât în plan material, în timp ce în dimensiunea spirituală, există alte tipuri de legătură între ele.

Întrebare: Care sunt mijloacele pentru un grup de femei, care să le permită să accepte mai uşor împlinirea de la un grup de bărbaţi, în scopul de a mulţumi Creatorul ?

Răspuns: Se poate realiza extinzând ajutorul şi susţinerea lor.

Întrebare: Ce este „dorinţa unificată a femeilor” ?

Răspuns: Este vorba de acumularea tuturor dorinţelor femeilor într-un întreg, imaginea unei singure femei. Unitatea femeilor este similară cu cea a bărbaţilor. Şi totuşi, este pur feminină, deoarece este natura lor. În ceea ce priveşte punerea în practică, este ca şi cea a bărbaţilor.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Dacă aţi văzut o persoană la momentul potrivit, când este disperată şi nu ştie cum să treacă la noi criterii, în scopul de a experimenta mai degrabă gustul dulce decât amărăciune, atunci ea va asculta. Aceasta este esenţa crizei.

Înainte, am căutat mereu şi am găsit mijloacele de a o face. Din acest motiv, umanitatea a progresat şi a avansat, precum copiii care cresc datorită jucăriilor lor care devin mai orientate şi astfel ei schimbă gusturile lor, înţelegerea şi sensibilitatea a ceea ce numim dulce şi a ceea ce numim adevăr.

Şi, când ajungem la finalul dezvoltării egoiste, descoperim că suntem într-o stare amară şi că este imposibil să o schimbăm în dulce. Nu există nici adevăr, nici minciună, care pot ajuta în acest domeniu şi să ne schimbe, astfel ca noi să simţim dulceaţă, în loc de amărăciune. Noi am ajuns aici, cu metoda noastră de educaţie integrală şi explicăm că există o forţă: forţa conexiunii între toţi oamenii. Din această cauză, vom atinge dulceaţa care va fi, simultan, adevărul. Acest dulce adevăr nu se dezvăluie în mod individual, ci în unitatea noastră comună.

Oamenii nu vor fi în măsură să dezvăluie aceste cunoştinţe. Chiar dacă încep să se unească, totul se va transforma fie într-un circ, fie bandă criminală, nimic bun nu se va întâmpla.

Trebuie să fim conştienţi că, dacă nu vom reuşi misiunea noastră, atunci în viitor, o asociaţie criminală aşteaptă lumea noastră, asta este, regimul nazist, asupra căruia ne-a avertizat Baal Hasulam, în articolul „Ultima generaţie”. Dacă metoda noastră de educaţie integrală nu este de succes, atunci lumea va fi câştigată de doctrina fascistă, care se bazează, de asemenea, pe dulceaţa provenită din unitate.Dar, această unitate este fondată pe ura faţă de ceilalţi. Întreaga lume este atunci divizată în două jumătăţi: a mea şi tot restul. Şi ne construim unitatea noastră nu prin iubirea pentru ceilalţi, ci prin ura faţă de ceilalţi şi în interiorul acesteia, găsim dulceaţa.

Deşi această abordare nazistă este contrară scopului creaţiei şi dezvoltării naturii şi nu poate să reziste mult, această posibilitate există pentru o perioadă scurtă de timp.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Publicat în 13 august 2013 la 15:45

[Comentariile din paranteze sunt ale mele]

Baal HaSulam, “Arvut” (Garanţie mutuală) : Întreaga naţiune Israel este solidară, în mod reciproc

Este vorba despre Arvut (Garanţie mutuală) [care poate fi atinsă doar] atunci când întreg Israelul a devenit solidar, în mod reciproc

Deoarece Tora nu le-a fost dată [grupului care a fost fondat de Avraam şi a condus la decizia de a rămâne în Arvut prin Moise] înainte de a fi întrebat, pe fiecare din Israel, dacă acceptă să ia asupra lui Mitzvah (porunca) de a iubi pe alţii în cea mai mare măsură, [ca rezultat al muncii lor în realizarea unităţii] exprimată în aceste cuvinte: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi…”

[Esenţa poruncii este] Fiecare dintre voi în Israel să ia asupra lui a-şi face griji [pentru toţi membrii grupului] şi a munci pentru fiecare membru al naţiunii, [pentru fiecare prieten] şi a satisface toate nevoile lor, nu mai puţin ca măsura imprimată în el pentru a se ocupa de propriile nevoi.

Şi odată ce naţiunea întreagă a decis în unanimitate [să fie într-o stare de unitate completă în dorinţele lor] şi a spus: “Vom face şi vom auzi”, fiecare membru din Israel a devenit responsabil că nimic nu lipseşte celorlalţi membri ai naţiunii. [Ceea ce înseamnă dezvoltarea lor spirituală] Este numai atunci când ei devin demni de primirea Torei, [Lumina corecţiei care va duce treptat la Arvut] şi nu înainte [pentru că nu era nicio grabă pentru a aplica garanţia reciprocă şi dorinţa de a se uni cum a fost înainte de ruptura sufletului unic unificat]. 

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Drept la Creator

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon, clarifică şi mai mult conceptul de solidaritate, spunând că nu este suficient ca tot Israelul să fie responsabil de fiecare din membrii săi, dar că lumea întreagă trebuie să fie inclusă în această solidaritate. De fapt, nu există nicio discuţie aici, toată lumea este de acord asupra faptului că pentru a începe, este suficient să începi cu o naţiune care respectă Tora şi doar pentru a începe corectarea lumii, pentru că a fost imposibil să începi cu toate naţiunile în acelaşi timp, aşa cum Înţelepţii spun că Domnul a mers cu Tora spre fiecare naţiune dar că ele nu au dorit să o primească, adică ele erau cufundate în iubirea de sine până în gât, unii prin adulter, alţii prin furt sau crimă etc. până ce devine de neconceput chiar a le cere dacă ar accepta să scape de iubirea egoistă.

Astfel, Creatorul nu va găsi o naţiune nici un vorbitor care merită a primi Tora, cu excepţia fiilor lui Avraam, Isaac şi Iacov, meritul părinţilor lor reflectă asupra lor şi aşa cum Înţelepţii noştri spun: „Părinţii au observat întreaga Tora înainte ca ea să ne fie dată”, însemnând că datorită înălţării sufletelor lor, au avut capacitatea de a atinge toate căile Domnului, ca cele exprimate în spiritualitatea Torei, care decurg din adeziunea cu El, fără a avea nevoie înainte de partea practică a Torei, că ei nu au avut posibilitatea de a observa (cf. Punctului 16).

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→