Baal HaSulam, „Pacea:” Îngerii l-au întrebat pe Creator: „Ce este omul, ca să Te gândești la el?  Și fiul omului, de-l cercetezi? De ce ai nevoie de această problemă? „…

Este o alegorie despre un rege care a avut un turn umplut cu lucruri bune, dar fără oaspeți. Ce plăcere are un rege în turnul său plin?

 „Îngerii” sunt esența forțelor naturii, cum ar fi gravitația, forța electrostatică, magnetică, etc. Și întrebarea lor este clară, „Dacă toată realitatea este forța Ta, adică, manifestarile Tale în fața materiei dorinței, atunci cum beneficiază această materie de tot ceea ce faci cu ea, mutând-o de la stare la alta? ”

Creatorul răspunde, „Vreau să creez un om – o astfel de fuziune de elemente, o astfel de combinație de elementele de bază, astfel încât legătura lor să producă ceva nou, care nu este consecința Mea directă.”

Gradul uman (Adam) este mai presus de „îngeri”- mai presus de legile naturii, care nu lasă loc pentru libertatea de voință. Ființa umană stă deasupra lor; ea este capabilă de a alege liber. „Îngerii” nu înțeleg creația Sa, deoarece ei sunt doar forțele Creatorului care acționează în creație. Și totuși, în asta, în derivatele Lui, legile imuabile subordonate, este revelat un punct deosebit de libertate .

Acesta provine de la Creator și vine la ființa creată. Asta înseamnă că în această creație, El creează ceva autonom, independent – în primul rând de la Sine …

Dar cum? Poate o dorință independentă, separată de El, opusă Lui, și egală în putere, să se confrunte cu Creatorul? La urma urmei, acest lucru va duce la un conflict, la un accident, la „dezastru.” „Îngerii” nu înțeleg cum Creatorul cel bun care face bine poate permite acest lucru.

Și Creatorul le-a zis că într-adevăr El a avut un turn plin de lucruri bune, dar numai această umanitate a fost invitată în el.

Cu alte cuvinte, doar cu condiția că, dacă oamenii ar trece prin probleme și necazuri, care îi vor încuraja să se gândească și să obțină o dorință independentă, ei vor putea să ia parte la ceea ce El a pregătit pentru ei.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 19/7/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: În primul rând, toată lumea trebuie să înţeleagă bine şi să explice anturajului său că binele societăţii, care este binele ţării şi al lumii, sunt complet interdependente. Atâta timp cât legile societăţii nu sunt satisfăcătoare pentru niciun individ din ţară, o minoritate va rămâne nemulţumită şi va conspira împotriva guvernului pe care va încerca să-l răstoarne.

Odată, era diferit, dar astăzi, datorită liberalismului, cursa înarmărilor şi structura particulară a societăţii, chiar un mic grup de persoane este capabil de a submina fundamentele unor ţări întregi. Lumea este fragilă ca niciodată înainte: orice distorsiune, tulburare, dezacord, chiar şi într-un lucru mic, în final se transformă într-o mare problemă care ar putea distruge întreaga construcţie.

Tehnologia şi mijloacele de distrugere au mers prea departe, politica este ipocrită, ordinea socială este prea vulnerabilă. Acelaşi lucru se întâmplă în familie: o ceartă banală poate dispersa membrii săi. Internetul, în general, oferă posibilităţi inimaginabile: mai mulţi „teribilişti”, aşezaţi în faţa ecranului, pot face milioane în „spaţiul virtual”, dar pot, de asemenea, distruge fundamentele societăţii, bănci, ţări, aproape totul.

Se pare că, în zilele noastre, o mână de oameni pot cauza rele considerabile la nivelul întregii ţări. În plus, cu cât această ţară este mai dezvoltată, cu atât este mai vulnerabilă si mai sensibilă la atacurile grupurilor simple.

Lumea a devenit foarte sensibilă la cele mai mici fricţiuni şi diferenţe. Această tensiune între părţi nu va face decât să crească, până ce vom înţelege că, o dorim sau nu, avem nevoie să găsim un teren comun pentru toţi, numitorul comun, liber de orice formă de dezacord, marcat cu integritate şi unanimitate. Aceasta pare a fi ceva ireal şi totuşi, legea perfectă a unităţii globale, integrală, se manifestă în faţa noastră mai clar.

De aceea, lumea are nevoie de o bunăstare completă, totală. Nu va fi capabilă să trăiască fragmentată în părţi, sectoare şi facţiuni de putere, nu va fi în măsură să lupte în propriul dezacord. Noi vedem, deja, că natura ne împinge spre integralitate.

Ce nu este unificat, nu are dreptul de a exista.

A treia parte a cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Înainte de ruptură, exista un vas care dorea să primească lumina, în scopul de a dărui (Adam şi Eva). Dar, exista un loc în acest vas numit inima de piatră, care era imposibil de corectat. Lumina superioară nu a putut să intre. Lumina Înconjurătoare nu a putut intra, de asemenea. Deci, cum era posibil să fie corectat acest lucru? La urma urmei, este întreaga esenţă a fiinţei create.

Se pare că am dorinţa de primire care este opusă Creatorului, Lumina Superioară, care nu poate intra. Aceasta ar fi în contradicţie cu legea echivalenţei de formă şi, la urma urmei, este spus: ”a fost dată o lege care nu poate fi încălcată”, Creatorul nu încalcă propria Sa lege.

Legile au fost determinate şi întreaga realitate, întreaga creaţie, există conform acestor legi.

Deci, ce putem face? Cum poate fi corectată, în continuare, fiinţa creată şi cum poate să devină asemănătoare Creatorului? Cum poate fiinţa creată să ia forma Creatorului dacă Lumina superioară nu poate atinge inima de piatră conform legilor restricţiei şi o lipsă de echivalenţă de formă? Niciodată nu poate face asta, deoarece inima de piatră este esenţa fiinţei create.

Spargerea a fost necesară, a trebuit ca fiinţa creată să intre în confuzie, astfel că ar vrea să primească în scopul de a dărui, ca şi cum era posibil în inima de piatră. Acesta este modul în care Creatorul organizează fiinţa creată şi fiinţa creată acceptă această acţiune în devotament absolut. Lumina Superioară îi dă acest sentiment prin Partzuf care a fost creat, în care capul Partzuf-ului aparţine de Bina şi corpul apartine de Malchut. Intenţionează să utilizete toate dorinţele sale pentru a dărui în capul său, care este Bina pură, dăruire pură. Deci, nu simte că există o şansă să meargă prost sau greşit, dar totuşi greşeşte.

Nu a fost deloc o greşeală sau un eşec, nu depinde de fiinţa creată ci a fost deliberat organizată astfel, de sus. Dar, încorporarea mututală a vaselor de Bina şi vaselor de Malchut a avut loc ca urmare a spargerii. Lucrul principal este că permite continuitatea, prin clarificarea tuturor vaselor cu excepţia inimii de piatră.

Este un punct foarte delicat la care trebuie să ne gândim, „avantajul luminii asupra întunericului”. Noi clarificăm primele nouă Sefirot, toate discernămintele, mai puţin inima de piatră, care este „în raţiune”, în ego, pe care nu le clarificăm.

Dar, clarificând totul în jurul acesteia, eu cunosc inima de piatră şi, prin asta, eu ajung să-L cunosc pe Creatorul Însuşi, din interiorul acesteia.

Astfel, noi efectuăm corecţia fără a corecta propria noastră dorinţă. Dar delimităm şi luăm de aici tot ce putem, lăsând numai inima de piatră reală, în care nu există nimic ce am putea corecta. Ca rezultat al acestei clarificări, noi descoperim forma inimii de piatră în contrast cu forma Creatorului şi vom atinge finalul corecţiei.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 02.07.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este concentrare interioară, deoarece realitatea externă nu se modifică, indiferent cât de mult ne așteptăm să se întâmple. Realitatea este definită numai de percepția sa în noi și depinde în întregime de proprietățile unei persoane. O persoană se schimbă și, prin asta, realitatea pe care a simțit-o înainte în cele cinci organe de simț; acum vede alte conexiuni în lumea noastră, o nouă realitate, prezența forței superioare. Treptat, această forță devine imensă, controlând totul și susținând întreaga realitate.

Dar acum nici nu vedem, nici nu observăm asta. Acesta este singurul lucru care se schimbă în măsura în care această realitate pământească dispare complet prin moartea trupului și numai realitatea spirituală rămâne. Totul depinde de modul în care ne schimbăm de la o persoană  „senzitivă” la o persoană „ credinciosă”.

Diferența dintre cele două este determinată de instrumentele cu care lucrăm. Dacă percepem realitatea prin dorința de a ne bucura, aceasta se numește o persoană a senzației, și dacă o percepem prin dorința de a dărui, atunci aceasta se numește o persoană a credinței. Dar ambele implică senzații. Credința este, de asemenea, o senzație, însă numai în Lumina Reflectată, în dorința îndreptată spre dăruire în loc de primire.

Sentimentul distanței față de Creator înseamnă că o persoană a primit mai multe instrumente senzitive (Kli) pentru a măsura atitudinea sa față de Creator. Cu doar câteva zile în urmă, la Convenție, ne-am simțit mult mai conectați, într-o asemenea măsură încât o persoană a dispărut în sentimentul comunității noastre. Forța generală și inspirația au susținut-o, permițându-i să nu se mai simtă pe sine.

Dar acest lucru se poate întâmpla cu orice entuziasm plin de bucurie, atunci când mai mulți oameni, uniți printr-o idee, opinie, gândire, scop și rațiune, vin împreună și, astfel, simt unitatea lor. Cum este starea noastră diferită de a celorlalți? În scopul de a o face diferită de a lor ne este dată acum senzația de cădere, de distanțare față de starea luminii.

Simțim că ne lipsește ceva în această stare, astfel încât să poată rămâne.

Noi înșine nu suntem în măsură s-o păstrăm; este nevoie de prezența unor noi forțe, a unei noi realități, care este mai presus de noi. Acest sentiment de alienare înseamnă extinderea dorințelor noastre, instrumentele de percepție, la o nouă adâncime și lățime, o creștere a sensibilității lor interioare, precum și obținerea unei forțe externe mai puternice.

Și astfel, vedem că nu putem face față acestui lucru. Suntem,  se pare, scufundați într-o mare vastă de sentimente rămase din convenție, care se răcește treptat și în curând va îngheța complet. Nu putem opri asta. Tendința este clară, dar nu este clar cum să rezistăm acestui lucru.

Mai întâi de toate, trebuie să înțelegeți că această tendință este naturală și ar trebui să încercați să vă protejați de ea, să vă opriți, să vă luptați cu această răcire cât mai mult posibil, dar numai în scopul de a vă accentua senzația acestei distanțări, încercând să păstrați sentimentul cald anterior cât mai mult posibil!

Și în ciuda tuturor eforturilor noastre, putem vedea că nu suntem capabili să facem acest lucru. Vom verifica starea noastră, comparând modul în care se schimbă de la o zi la alta, și vom înțelege că inspirația noastră dispare treptat. Uneori, gândurile de unitate revin, dar dispar imediat. Și starea de astăzi este chiar mai îndepărtată decât ceea ce a fost ieri.

Dar simțind separarea noastră față de marele Rege, trebuie să înțelegem că nu este înstrăinarea reală, ci pur și simplu Creatorul crește gradul de sensibilitate al stării cuiva, crește dorința sa cantitativ și calitativ. Și apoi omul  simte că îi lipsește ceva în aceeași stare.

De fapt, ne aflăm încă în aceeași stare, deoarece nimic nu dispare în spiritualitate. Dar în fiecare stare succesivă, ne lipsește unitatea și prezența Creatorului într-o măsură mai mare.

Din pregătirea pentru a Lecția zilnică de Cabala 19/7/13

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→