Întrebare: Pot să diseminez prin intermediul internetului, dar pe stradă, nu pot, nu este plăcut.

Răspuns: Te înţeleg. Este adevărat că, pe internet, vă ascundeţi sub pseudonim şi aşa mai departe. Dar, în ciuda acestui lucru, încearcă să ieşi pe stradă, chiar fără conexiunea la un grup sau prieteni, imaginează-ţi că este alături de tine Creatorul şi că El te obligă să faci asta, El îţi cere.

Nu cobori în stradă din proprie iniţiativă, nu ai nicio legătură cu asta. El te aşează pur şi simplu acolo, pentru ca tu să distribui pliante, astfel încât fiecare persoană care trece pe la tine să aibă sentimentul că Creatorul este în tine şi că tu îi oferi o parte din Lumină, o altă mână de Lumină şi o altă mână suplimentară pentru toată lumea care trece.

Şi nu contează cum reacţionează, Creatorul organizează reacţiile lor. Uneori este bine, uneori este rău şi trebuie să simţi asta. Este obligatoriu pentru a te “formata” un pic şi a te obişnui cu lumea spirituală, adică, Creatorul se găseşte în tine şi în ceilalţi şi eşti legătura între partea Sa interioară şi exterioară şi în final, vei atinge astfel adeziunea cu El.

Imaginează-ţi o stare ca asta: eşti singur, fără grup, fără prieteni, fără nimic. Ai o grămadă de pliante pe care trebuie să le împarţi. Acum eşti în serviciul Majestăţii Sale, Creatorul. Asta-i tot! Simplu. Tu nu exişti. Încearcă! Brusc, vei simţi că ego-ul tău nu face parte din asta şi tu nu eşti aici.

Există un fel de imagine, o marionetă care a fost creată de Creator pentru ca ea să distribuie pliante. Creatorul nu poate lua forma ta. De aceea ai luat forma asta. Cu alte cuvinte eşti, în esenţă, realizarea Creatorului. El se găseşte în interiorul tău, acţionează prin mâna ta, vorbeşte prin gura ta, este Creatorul în rolul unui străin şi se întoarce spre tine.

Astfel, El te învaţă din două părţi: o parte a lumii exterioare, comunitatea şi interiorul tău. Şi începi să simţi totul în tine. Despre aceasta se spune: (Psalmul 139:5) “Tu m-ai înconjurat din spate şi din faţă”. Şi este revelarea Creatorului pentru o persoană, în tot ceea ce i se întâmplă.

Organizează o singură experienţă de acest gen, este foarte interesant! Începi să simţi unde se află El şi unde te afli tu. În fiecare fracţiune de secundă şi chiar cu o mai mare frecvenţă, apare un număr imens de gânduri, emoţii, senzaţii, căutări interioare precum şi analiza lucrurilor.

În acest mod depăşeşti bariera psihologică şi vei vedea cât de mult te deschizi, începi să înţelegi cum Creatorul umple lumea întreagă şi că special El îţi dă aceste senzaţii de disconfort. De ce? Pentru că aşa vei avea nevoie de El şi nu vei abandona misiunea ta care ţi-a fost dată, în scopul de a te atrage la El.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În Stiri (de la Brainpickings) „O fetiţă din New York, pe nume Phyllis, a scris o scrisoare marelui Albert Einstein în 1936

Riverside

19 ianuarie 1936

Dragul meu Dr. Einstein,

În ora noastră de la scoală de duminică, am adus în discuţie problema: oamenii de ştiinţă se roagă? Am început prin a întreba dacă am putea crede în ştiinţă şi religie. Scriem oamenilor de ştiinţă şi altor oameni importanţi pentru a încerca să avem propriul răspuns la întrebare. Ne vom simţi foarte onoraţi dacă veţi dori să răspundeţi la întrebarea noastră: oamenii de ştiinţă se roagă şi pentru ce se roagă ?

Suntem în clasa a şasea a domnişoarei Ellis.

Cu respect,

Phyllis

Doar cinci zile mai târziu, Einstein a răspuns: – nu este bine atunci când erudiţii răspund la curiozitatea sinceră a copiilor ? – Şi răspunsul său vorbeşte de aceeaşi calitate spirituală a ştiinţei pe care Carl Sagan o elogia zece ani mai târziu şi Ptolomeu, mii de ani mai devreme. Şase ani mai devreme, Einstein a explorat acest subiect într-un limbaj mult mai complicat şi o retorică uimitoare, în discuţia sa cu legendarul Tagore, filozof indian.

24 ianuarie 1936

Dragă Phyllis,

„Voi încerca, spune Einstein, să răspund la întrebarea ta cât mai simplu posibil. Iată răspunsul meu:

Cercetarea ştiinţifică este fondată pe ideea că tot ce există este determinat de legile naturii, inclusiv, desigur, acţiunile oamenilor. Din acest motiv, unui om de ştiinţă îi va fi greu să creadă că rugăciunea poate să influenţeze evenimentele, printr-o simplă dorinţă manifestată supranatural.

Totuşi, trebuie recunoscut că, cunoştinţele noastre actuale faţă de aceste legi sunt incomplete şi imperfecte şi că, într-un fel, această convingere în existenţa legilor fundamentale referitoare la natură se bazează pe un fel de credinţă. O astfel de credinţă este, în mare parte, justificată prin succesul cercetărilor ştiinţifice.

Pe de altă parte, cineva pasionat de evoluţia ştiinţei, este convins de prezenţa unui spirit în spatele legilor universului, un Spirit cu mult superior omului. În acest fel, căutarea în ştiinţă conduce la un sentiment religios, de un tip special, care este cu siguranţă diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.

Cu sinceritate,

A. Einstein

Comentariul meu: Iată o adevărată opinie cabalistică a existenţei unei forţe superioare în lume, care nu trebuie adorată, ci revelată.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: În Anul Nou evreiesc (Rosh Hashanah), proprietăţile judecăţii (Dinim) vin la putere. Care sunt ele?

Răspuns: Dorim să dăruim dar suntem incapabili. Ca şi cum ceva ne ţine şi nu ne lasă. Acest ceva este o dezvăluire a proprietăţilor judecăţii, o restricţie.

Simţim aceste proprietăţi atunci când planificăm să facem fapte bune. Dimpotrivă, acţiunile noastre rele nu au limite. Putem fi cât de răi ne dorim. Dar cu dăruirea, este o mare problemă pentru noi. De îndată ce ne preocupă o acţiune altruistă, avem imediat îndoieli, calcule, condiţii şi limite. Pur şi simplu suntem incapabili să împărţim sau să dăruim ceva…Acestea sunt proprietăţile judecăţii.

Întrebare: Cum putem să ne debarasăm de aceste restricţii ? La urma urmei, asta este ceea ce gândesc oamenii în timpul Rosh Hashanah şi Yom Kippur.

Răspuns: Dacă poporul Israel doreşte, cu adevărat, să suprime aceste restricţii, va cere eliberarea forţelor care îl împiedică să comită fapte bune şi care-l împiedică să fie bun şi iubitor faţă de aproapele lui, dacă ne plângem în legătură cu incapacitatea noastră de a trăi în starea de garanţie reciprocă, pentru a menţine o atmosferă de fraternitate şi iubire pentru prietenii noştri, totul ar fi diferit astăzi.

Totuşi, situaţia este cea care este: Oamenii noştri sunt respinşi, urâţi şi înconjuraţi de inamici din toate părţile. Lumea întreagă este împotriva noastră şi acuzaţiile curg necontenit din toate părţile. Alte naţiuni sunt iertate, în ciuda crimelor lor odioase. Dar Israelul este în centrul unui ochi vigilent şi cel mai mic defect provoacă strigăte de indignare în lumea întreagă. De ce este aşa?

Dacă poporul Israel nu aderă la adevăratele calităţi ale judecăţii, este limitat. Niciun apel la justiţie nu-l va ajuta. Pentru ceva ce alţii ar fi uşor criticaţi, Israel ar fi blamat, judecat şi pedepsit. Deoarece această naţiune are o misiune specială şi a o compara cu ceilalţi este inutil.

Totuşi, oamenii nu înţeleg acest lucru. Când se roagă pentru ceva pentru anul viitor, ei nu cer dăruire, ci mai degrabă câştiguri. De aceea, cele mai mari probleme ne vor aştepta anul viitor. Ne vom confrunta cu calităţi mult mai severe ale judecăţii, care vor fi mult agravate de “timpul lui Mesia”, care a sosit deja, atunci când trebuie să aspirăm la unitate şi la garanţie reciprocă. Natura (Creatorul) ne obligă să ne unim şi să demonstrăm unitatea noastră lumii întregi. Totuşi, în rugăciunile noastre către Creator, Îi cerem să umple buzunarele noastre şi nu vasul comun. Avem nevoie de bani şi de putere. Cât timp va mai dura?

Dacă am dori să dăruim, dar nu avem această capacitate, am simţi restricţii interioare – propriile noastre defecte care ne împiedică să dăruim. Atunci, vom primi Lumina care Reformează. Principala rugăciune în Rosh Hashanah este de a vedea Creatorul pe tron. Totuşi, cine este “Creatorul”, dacă nu calitatea de dăruire şi iubire? Ridicăm noi, cu adevărat, această proprietate să se aşeze pe “tron”? Bineînţeles că nu! Noi preţuim valori diferite.

Acest proces are nevoie de timp, dar nu putem aştepta prea mult timp. Trebuie să educăm şi să lămurim oamenii deoarece momentul a sosit deja. Pănâ în prezent, am acceptat cerinţele Creatorului în contul nostru personal. În schimb, în fiecare zi ne îndepărtăm tot mai mult…

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nivelul nostru material actual nu ne lasă să ne preocupăm, în mod natural, de prietenii noştri, ca şi cum ar fi copiii noştri sau persoanele pe care le iubim. Aceasta înseamnă că nu avem această atitudine faţă de Creator. Chiar atunci când ne gândim la El, Îl considerăm sursa propriei noastre satisfacţii. Totuşi, acest lucru este în opoziţie directă cu ceea ce trebuie să se întâmple.

Cu alte cuvinte, există o problemă: Noi suntem conştienţi că nu avem dorinţe, nici gânduri corecte şi că toate preocupările noastre sunt pentru binele nostru – complet egoist. Trebuie să muncim mult pentru a începe să avem nevoie de prezenţa Creatorului, puterea Lui şi să-I cerem ajutor pentru a stabili o conexiune cu grupul. Cu prietenii noştri, trebuie să cerem prezenţa Creatorului în noi. Aceasta ne va permite să ne conectăm.

Unde putem dobândi această nevoie ? Pentru a începe, cu adevărat, să avem nevoie de aceste lucruri, trebuie să facem un apel la lumea întreagă, deoarece credem că este locul unde putem aplica această energie.

Nu toată lumea este de acord. Anumiţi oameni se întreabă dacă trebuie să-i corecteze pe ceilalţi sau nu: “Nu le datorăm nimic!” Ei nu înţeleg de ce acest lucru este esenţial. Trebuie să înţelegem bine că, dacă nu ne întoarcem spre lumea întreagă, vom fi incapabili să ne corectăm.

Când realizăm şi acceptăm dorinţa lumii de a fi corectată, nu vom avea altă opţiune decât să ne adesăm grupului şi Creatorului. Presiunea crescută a lumii asupra noastră este, de fapt, foarte bună! Noi ne adresăm lumii şi vrem să o ajutăm. Apoi, la rândul lor, oamenii încep să ne răspundă. Astfel, noi trecem toţi, în mod corect şi real, pe calea Luminii şi “accelerăm timpul” (Achishena).

Dacă nu facem apel la lume, dacă suntem în întârziere, lumea va începe să facă presiune asupra noastră mai violent. Vom pierde şansa de a absorbi dorinţele lumii, deoarece nu reuşim să abordăm naţiunile lumii şi să ne unim cu ele. Tot ce facem noi este să încercăm să le evităm.

Aceasta explică de ce apelul nostru către lume este indispensabil, deoarece astfel, vom putea face apel la grupurile noastre şi la Creator şi să dobândim această nevoie. Prin urmare, noi putem să ne adresăm Creatorului şi să cerem ca El să ne corecteze, astfel că modificările noastre, pot fi transferate mai departe, la alte persoane, prin noi. Ca fraţii mai mari, vom câştiga de două ori mai mult şi astfel, vom avansa.

Altfel, rugăciunea noastră va fi mereu falsă. Chiar dacă ne adresăm marelui public, rugăciunea noastră va fi Lo Lishma, adică nu de dragul Creatorului, nu pentru dăruire. Tot ceea ce facem corespunde cu nivelul nostru actual. Ne-ar place să fim într-o stare superioară, de aceea dorim să avansăm spre spiritualitate, adică pentru dăruire, dar, în acelaşi timp, dorim să ne simţim bine.

Aceasta se numeşte Lo Lishma, dar Lumina ne atinge şi ne corectează. Avem nevoie să organizăm munca noastră, cu alte cuvinte, să ne adresăm marelui public, grupurilor noastre şi Creatorului. Rugăciunea noastră trebuie să fie colectivă şi obiectivul nostru ultim ar trebui să fie de a mulţumi Creatorul. Pentru asta, trebuie să-I aducem Lui, toate vasele noastre sparte.

De aceea, în starea noastră şi în timpul nostru, numite de Baal HaSulam “timp pentru a acţiona”, în luna Elul, chiar înainte de anul Nou, adică în timpul pregătirii noastre pentru a urca la etapa următoare, în lunile care rezumă întregul an, am înţeles, în cele din urmă, ceea ce ar trebui să fie o cerere corectă.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Coaja (Klipa) are un rol foarte important deoarece ea ne arată greşelile şi eroarea în sine. De fapt, nu am greşit niciodată, dar nu vedem decât eroarea. Cu coaja, devenim mai înţelepţi, învăţăm şi nu ne doare cu adevărat şi nu ne facem rău nouă sau relaţiei noastre cu Creatorul.

Nu facem decât să o studiem ca un joc, ca executarea unui exerciţiu în simulator. Totul graţie sistemului Klipot care ne permite să descoperim ceea ce este adevărat şi ceea ce nu este, să muncim cu el şi să studiem rezultatele acţiunilor noastre, dar toate aceste acţiuni nu sunt reale.

Lumea cojilor, întreaga lume a răului, toată creaţia care, aparent, nu pare să aparţină Creatorului,  a fost creată special pentru a ne învăţa să muncim cu această jumătate, să o înţelegem şi să ne organizăm în mod corect pentru a doua jumătate, bună şi corectă a creaţiei.

Coaja ia asupra ei această muncă, însoţeşte o persoană şi o învaţă. Prin urmare, suntem hrăniţi de coji în timpul studiului nostru până ce vom fi pregătiţi pentru lumea spirituală. Apoi, ajungem la sfinţenie.

Este spus: “Creatorul le-a creat, unele opuse altora”, lumile sfinţeniei opuse lumilor impurităţilor. Dacă nu ne trecem prin sistemul cojilor şi nu învăţăm de la el de fiecare dată, nu vom fi în măsură să ne deplasăm pe partea dreaptă, care aparţine sfinţeniei.

După ce ajungem la sfinţenie, trebuie să revenim pe partea cojilor şi să învăţăm şi să ne antrenăm ca într-un simulator, pentru a reveni la sfinţenie. Este imposibil să intrăm în sfinţenie dacă nu suntem pregătiţi. Coaja ne pregăteşte pentru acest lucru şi, din momentul în care atingeţi starea necesară, se deschide uşa pentru voi: “Ei bine, acum sunteţi gata, veniţi”.

Aceste două sisteme sunt unul în opoziţie cu celălalt şi există mult mai multe sisteme de confuzie de partea cojilor care funcţionează în raport cu noi. Mai târziu nu vom mai avea nevoie de ele, din moment ce suntem incluşi în sistemul cojilor, apoi, deasupra, noi putem face calcule simple şi ajungem la Lumina simplă.

Dar aceasta, după ce am fost încorporaţi în tot sistemul complex al cojilor.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca, în timpul diseminării, în locul unui mesaj şi în locul unei promisiuni de a rezolva problemele, să trimitem un mesaj sau o promisiune de fericire suplimentară pentru persoanele care nu doresc să admită că au probleme, că sunt în căutare de noi plăceri? Mesajul: Vino la noi pentru a fi fericit…

Răspuns: Desigur. Prin urmare, mergem spre oameni de la început, înainte ca “bâţul” care-i împinge spre fericire să-i atingă. Toată problema este aici, venim la o persoană atunci când nu simte acest bâţ, ca şi cum n-ar exista şi trebuie să o mutăm de la o stare neutră sau o stare de de fericire mică, la o stare mai bună.

Aceasta este întreaga noastră misiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 3

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul”, (Mishpatim), 23:2: „Sa nu fii cu cei mulţi pentru a face rău – să nu-ţi dai cu părerea asupra unui litigiu în direcţia majorităţii pentru a perverti legea”.

A fi de partea majorităţii ne corupe mereu. Oamenii se simt puternici atunci când sunt cu majoritatea. Este implantat în natura noastră.

În acest caz, o persoană este „coruptă” de o abordare diferită: „Am nevoie de asta pentru a disemina Cabala, de a corecta lumea, deoarece oamenii mă vor asculta şi eu îi voi corecta. Totuşi, pentru a începe, trebuie să stabilesc legătura cu ei şi să devin, oarecum, ca ei”.

Susţin aceste lucruri pentru elevii mei, deoarece un profesor trebuie să se ocupe de discipolii săi.  În mod constant, ei încearcă să mă convingă că această atitudine este corectă. Eu sunt de acord cu ei, apoi „îi trimit în sens invers” (mă joc cu ei), pentru a-i învăţa să lucreze corect. Contactul va avea loc, prin toate mijloacele.

Majoritatea trebuie să se „încline” în faţa unui individ. În spiritualitate, totul este definit de individualitate, nu de majoritate.

Întrebare: Cu alte cuvinte, nu sunteţi un fan al democraţiei ?

Răspuns: Nu există democraţie în nimic! Lumea este organizată „de sus în jos”, de la şefi la mase. Masele trebuie să-şi urmeze liderul. Liderul trebuie să aspire la Creator. Liderul este cel care este sub Creator. Vedem unde ne conduce democraţia. Eu sper că oamenii vor înţelege, în sfârşit, că o ierarhie rigidă a justiţiei trebuie să existe.

Legile care acţionează în natură sunt numite justiţie. Nu este ceva ce am „inventat” noi, ci mai degrabă ceva ce învăţăm şi primim de la natură. Întreaga ierarhie care a fost făcută de Creator, Lumina Superioară, reprezintă justiţia. Dacă, în ochii noştri, nu este aşa, atunci înseamnă că trebuie să ne schimbăm proprietăţile noastre. Când vom reuşi să ne schimbăm, vom fi de acord cu această noţiune. Când vom fi de acord, vom vedea că este perfecţiunea adevărată.

Din kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 24.06.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să muncim în grup cu intenţia de a ne uni cu prietenii sau trebuie să ne conectăm graţie rugăciunii celor mulţi pentru binele tuturor?

Răspuns: Nu este munca ce ne conectează, ci dorinţa de a ne conecta şi a ne întâlni în interiorul Creatorului. Deoarece legătura dintre noi (când suntem la vârful piramidei umanităţii) încântă Creatorul.

Dar, această piramidă nu se poate ridica la Creator, decât dacă adunăm toate părţile creaţiei: natura mineral, vegetal, animal şii vorbitor. Aceasta ar trebui să fie intenţia noastră şi imaginea pe care ar trebui să o păstrăm în minte. Aceasta înseamnă că, Creatorul trebuie să fie obiectivul nostru, atenţia noastră şi împreună ne conectăm în El. Toate celelalte părţi care sunt deja corectate, cabaliştii generaţiilor precedente, de asemenea, ni se alătură.

Intenţia noastră ar trebui să fie de a aduce plăcere Creatorului. Este scopul nostru final şi motivul tuturor acţiunilor pe care le efectuăm acum. Scopul vieţii noastre este de a atinge acest obiectiv şi de a ne consacra întreaga viaţă pentru asta.

Pentru a atinge acest obiectiv, utilizăm toate mijloacele necesare: public şi diseminare. Graţie lor, sperăm să atingem obiectivul şi suntem pregătiţi să facem totul: să-i iubim pe ceilalţi, să aducem împreună şi să corectăm sufletele sparte.

Dar, acesta este deja rezultatul. Dacă avem un scop, rezultatul va fi comunism, socialism precum în Rusia, sau naţional-socialism ca în Germania. Deci, în primul rând trebuie să ne concentrăm pe Creator, deoarece fără El, nu avem nevoie de nimic; detestăm pe toată lumea şi suntem respinşi de toată lumea. Nu trebuie să ne amăgim, nu suntem suflete frumoase sau altruiste, ci mari egoişti cărora nu le pasă de nimic. Doar scopul de a încânta Creatorul ne obligă să ne întoarcem spre public şi să ne pese.

Nu trebuie să ne ascundem. Nu este necesar, desigur, să facem public acest lucru, deoarece oamenii nu vor înţelege, dar nu este necesar să o ascundem, deoarece nu suntem altruişti sau suflete blânde şi nu oferim îmbunătăţirea vieţii oamenilor pentru că această dorinţă ne-a fost dată, această aspiraţie.

Ei trebuie să ştie că nu ne pasă de ei aşa cum nici lor nu le pasă de noi şi de oricine altcineva. Dar nu există alegere, sistemul general, natura ne obligă. Trebuie să ne bazăm pe o bază raţională şi nu pe vagi fantezii nobile.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sarcina noastră este să purtăm Lumina pentru a împlinii dorinţele, să o purtăm prin intenţii.

Intenţiile noastre sunt adresate Creatorului, iar acţiunile sunt adresate audienţei largi, nevoilor ei. Aceste cereri întotdeauna fierb pentru a primi ceva şi astfel ele vor rămâne pe tot parcursul ascensiunii spirituale. Oamenii vor cer mai mult, din nou şi din nou, pentru că asta este sarcina AHP. Creşte în dorinţe, iar noi creştem în intenţiile de dăruire.

Întrebare: Dar cum pot eu asigura împlinirea dorinţelor lor?

Răspuns: Sunt într-un mediu, într-o comunitate de oameni. Iar pe lângă asta, am o conexiune prin grup cu Creatorul, cu lumea infinitului. De acolo, Lumina Superioară trece prin mine şi intră în comunitate. Între timp, eu nu sunt doar ca un conductor de fibră optică. De fapt, pentru a aduce dăruirea oamenilor, trebuie să fac anumite calcule pe drum:

1. Mai întâi, le absorb dorinţele;
2. După aceea, ridic MAN, cererea pentru corecţie, către grup. În alte cuvinte, mă unesc cu grupul;
3. În continuare, ridică MAN către Creator. Cererea trebuie să vină din cercul nostru comun şi astfel eu o transfer prin grup, pentru ca ea să se potrivească Creatorului;
4. Întregul grup primeşte de sus un răspuns la cerere – MAD;
5. De la grup, eu trebuie să îl transfer în jos, făcând o Zivug (interacţiune) cu Lumina. Şi la fel şi aici, trebuie să trec de la starea de micime (Katnut) la cea de maturitate (Gadlut), pentru a trece noua lor stare către oameni.
6. Apoi, aduc Lumina la comunitate.

Întrebare: Să presupunem, de exemplu, că o comunitate îmi cere să îi aduc un măr. Aşadar, conform secvenţei pe care mi-ai spus-o, la punctul 6, acea comunitate va primi un măr?

Răspuns: Da, îşi va primi „mărul” prin mine.

Înregistrăm cererile participanţilor în minute şi procedăm la construirea unor relaţii corecte între ei. Iar ca rezultat, împlinirea vine de la mine către ei, iar apoi verificăm dacă toată lumea a primit cea ce a dorit.

Întrebare: Dar nu va fi un măr?

Răspuns: Vor primi o împlinire care le va satisface toate nevoile, inclusiv pe cele pe care nu le-au spus şi care nu sunt înregistrate, adăugate în timpul perioadei de aşteptare. De fapt, împlinirea spirituală vine lipsită de formă şi devine îmbrăcată în om, umplându-l ca pe un vas, ca pe o dorinţă.

Întrebare: Ce mi se cere mie, la fiecare etapă a acestui proces?

Răspuns: Munca conform principiului: „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”. Eu servesc ca un conductor, „care se întinde” de la Creator la comunitate şi sălăşluieşte în toată lumea: în Creator, în grup şi în publicul general. Sunt un mijloc de legătură şi, ca gelatina, umplu totul cu munca mea, cu eforturile mele neîncetate.

Şi atunci când decid să am grijă de o anumită parte a umanităţii, trebuie să transfer în mod constant Lumina către ea, să îmi fac griji legate de ea, să o iubesc, să o conectez la grup şi să combin forţele, făcând posibilă conexiunea cu oamenii şi forţa, furnizând conexiunea cu Creatorul.

Grupul stă alături de mine tot timpul, sprijinindu-mă şi ghidându-mă în mod corect către Creator şi către „dependenţi”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/11/13, “ Pacea”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, “Pacea”: Deşi am demonstrat că trebuie să muncim pentru beneficiul oamenilor, unde este dovada că aceasta trebuie să se facă pentru Creator? De fapt, istoria a avut grijă de asta pentru noi şi ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o evaluare completă şi o concluzie fără echivoc.

Este suficient să ne facem griji cu privire la lume, când ne apropiem de public?  Este suficient să construim o societate fericită, integrală, globală în care toată lumea munceşte împreună, în colaborare şi cooperare, unul cu celălalt? Sau toate acţiunile noastre ar trebui să aibă ca scop a încânta Creatorul, astfel că, fără aceasta, nu am putea ridica un deget şi nu am putea traversa nicio dificultate pentru această omenire suferindă, sau acorda vreo atenţie la ceea ce se întâmplă?

Dacă este imposibil să aducem plăcere Creatorului, atunci să lăsăm lumea întreagă să ardă.

Prezint acest lucru în mod sec şi intenţionat, deşi unii nu vor înţelege. La urma urmei, este nivelul superior care determină totul în ceea ce priveşte nivelul inferior. Dacă aspirăm şi ne concentrăm pe scopul creaţiei, înseamnă că avem o dorinţă care i se potriveşte, un punct în inimă care este conectat la scopul creaţiei şi nu la dorinţele sociale universale. Munca noastră pe drumul spre finalul corecţiei se bazează pe principiul “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Aceasta înseamnă că, dacă Creatorul nu face parte din planurile noastre, nu vom avea niciun succes în ceea ce facem şi toate iniţiativele frumoase se transformă în încercări zadarnice de a stabili comunismul sau kibbutz, nimic decât asta.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→