Întrebare: Cum poate o persoană să „orienteze” stările sale, când ea este aruncată de-o parte şi de alta?

Răspuns: Omul nu are volan, el este condus de superior  şi nu trebuie decât să schimbe atitudinea sa faţă de ceea ce este făcut pentru el. În aceste stări, nu avem nicio putere asupra noastră, avem numai nevoia să înţelegem şi să fim de acord că, Creatorul face lucrarea Sa pe noi. De aceea se numeşte „munca Creatorului” (Avodat HaShem).

Ceea ce trebuie să facem este să ne anulăm şi să fim fericiţi că superiorul are grijă de noi, precum copiii care sunt în grija mamei lor. Este suficient. Şi, dacă noi o facem bine, vom putea dezvălui mai târziu cum putem participa la această muncă. Rolul nostru principal este să fim fericiţi – atunci când sunt fericit că superiorul are grijă de mine, indiferent de ceea ce face El pentru mine!

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Începem, deja, să ne familiarizăm cu stările muncii spirituale, dar este dificil să fim de acord cu ele şi să ne obişnuim. De fiecare dată, găsim dificil să le justificăm, deoarece stările spirituale vin ca şi cum o persoană renaşte.

Deodaă, ceva i se întâmplă şi ea nu se mai recunoaşte, nu mai este familiarizat cu lumea în care trăieşte, nu înţelege reacţiile sale, influenţele care o împiedică sau care o ajută, duşmani şi prieteni. Persoana este confuză. Ea vrea să înţeleagă această nouă realitate interioară în care se găseşte, dar nu poate. Ca şi cum a obţinut un nou program intern şi nu este familiarizat cu el şi cu lumea. Toate reacţiile sunt noi şi total necunoscute. După se s-a găsit într-o nouă lume, ea îşi pierde convingerile anterioare, vechea atitudine vis-a-vis de tot.

Trebuie să ne obişnuim cu asta! Totuşi este imposibil să te obişnuieşti, deoarece de fiecare dată, intri într-o stare complet nouă. Şi, cu cât o persoană avansează, cu atât mai diferite sunt stările, alternativ una după alta. În ciuda creşterii ritmului schimbării, stările în sine sunt din ce în ce mai opuse şi separate, una faţă de alta.

Starea care durează numai o zi sau două poate fi foarte diferită de cea de astăzi şi persoana se simte dezorientată şi pierde stabilitatea în lume, ca şi cum ar dispărea complet. Stările sale devin din ce în ce mai opuse şi viteza cu care se schimbă este în plină creştere. La fiecare schimbare de stare, există un moment în care persoana nu înţelege ce se întâmplă, chiar dacă are o mare experienţă precedentă.

Când o nouă stare vine, este total diferită de precedenta care şterge tot ceea ce era în trecut. O persoană în starea următoare nu este familiarizată cu nimic şi deci, nu înţelege ceea ce i se întâmplă, ca şi cum asta s-ar produce pentru prima oară. De fapt, această stare se produce pentru prima dată ca o nouă genă de informaţie (Reshimo), o nouă realitate se dezvăluie.

Este imposibil să explici acest lucru străinilor, deoarece ei nu înţeleg. Ei nu înţeleg cum această persoană nu poate, brusc, să ştie nimic şi să fie confuză. Cum este posibil ca un mare cabalist, dintr-o dată, să nu mai înţeleagă şi să simtă încă, aceste lucruri simple care sunt de înţeles pentru o persoană obişnuită ? Dar, este viaţa noastră şi noi avansăm grad după grad pe scara spirituală.

Esenţial este să iubeşti aceste stări şi să fii conştient că ele ne aduc şi mai mult, la o înţelegere a Creatorului, asemănarea Lui. Nu există stări mai bune, decât atunci când o persoană se simte confuză, simte întunericul, neputinţa, ştiind că, în vasele cu care va fi în măsură să lucreze curând, ea va găsi calitatea dăruirii, sens, o atitudine mai corectă a stării este revelată.

De fapt, în acest mod disimularea îi este eliminată. Cândva, în copilăria mea, am citit o poveste despre caii care transportau cărucioare subterane în mine de cărbune. Ei nu au ieşit niciodată afară şi deci, nu au văzut soarele. Când au îmbătrânit şi nu au mai fost în măsură să lucreze, înainte de a ieşi din mină, saci au fost puşi pe capul lor. În aer liber, sacii au fost, progresiv, înlăturaţi; primul, apoi celălalt, unul după altul, astfel încât calul să se obişnuiască treptat cu lumina.

Aici, noi suntem în aceeaşi situaţie. De fiecare dată când stările noastre se schimbă este ca şi cum un alt sac a fost eliminat. Şi asta va continua până ce noi ne vom obişnui cu adevărata Lumină.

Dacă o persoană înţelege că munca îi este dată pentru ca ea să se obişnuiască cu Lumina şi să poată vedea Creatorul şi acţiunile Sale în lumea ei, atunci ea acceptă această muncă cu recunoştinţă. Ea înţelege că această muncă, în amurg, în întuneric este foarte valoroasă deoarece realizează noi instrumente de percepţie în ea, pentru descoperirea lumii spirituale. Toată această muncă este numită realizarea unei porunci şi, dacă persoana este fericită, aceasta se numeşte bucuria poruncii.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Mai jos este descrierea aplicaţiei pentru fragmentul din Tora, disponibilă acum pe smartphone-uri.

Comentariile lui dr. Laitman pe fragmentul săptămânal din Tora sunt pline de concepte inovatoare care examinează istoria evreilor într-o manieră diferită şi nouă.

În fiecare săptămână există actualizări cu ultimile informaţii pe porţiunea săptămânală din Tora. Aceste idei provin din înţelepciunea cărţii Zohar, Midrash şi alte surse evreieşti şi sunt îmbogăţite cu fragmente ştiinţifice şi istorice.

Alegeţi modul cel mai confortabil pentru obţinerea fragmentului săptămânal din Tora, comentat de dr. Laitman, la dispoziţia voastră în fiecare săptămână, folosind link-ul de mai jos:

Descărcaţi aplicaţia

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la gradul următor, care este numit „Noul An”, trebuie să fim pregătiţi pentru noua calitate de dăruire. Şi aceasta soseşte atunci când persoana egalizează negru şi alb, fiind deasupra ecranului, deasupra dorinţelor egoiste.

Nimic nu o împiedică să dăruiască, nimic nu are importanţă – ea nu stabileşte condiţii, doar să fie în măsură să dăruiască şi acest lucru este întotdeauna posibil. Prin urmare, când o persoană atinge starea când vrea doar să dăruiască şi este capabilă să dăruiască, atunci ea a corectat şi s-a pregătit pentru nivelul următor, pentru noul an.

Toate pregătirile pentru noul an înseamnă dorinţa de a munci în întuneric şi lumină în mod egal, în toate dorinţele şi gândurile care se dezvăluie astăzi în mintea şi inima noastră. Şi, când vom termina acest grad şi vom putea să dăruim deasupra acestui întuneric, deoarece dăruirea nu se aplică pentru noi, sentimentelor noastre, vom ajunge la rugăciunea perfectă.

Singura mea dorinţă este de a aduce plăcere Creatorului, care este lucrul cel mai important pentru mine. Aceasta înseamnă că eu stabilesc Creatorul, care domneşte peste întreg pământul (Eretz), peste întreaga mea dorinţă (Ratzon). Deasupra tuturor dorinţelor mele în propriul meu interes, oricare ar fi, există Creatorul care este cel mai important pentru mine.

Aceasta înseamnă că Îl fac să domnească peste toate dorinţele mele şi nu contează ce se întâmplă în ele, nu mă îngrijorez. Lucrul principal pentru mine este a mă ridica şi Creatorul. Aceasta simbolizează sărbătoarea debutului noului an şi rugăciunile sale: Regele căruia adresăm rugăciunile noastre.

Înainte de sărbătoare, pe parcursul lunii precedente Elul, trebuie să ne pregătim astfel încât să ajungem la începutul anului. Altfel, nu există niciun început de an, nu există timp în lumea spirituală. Astăzi, noi celebrăm începutul noului an. Această sărbătoare a apărut ca o ramură a rădăcinii spirituale. Dar, dacă ne ridicăm prin această ramură pentru a ajunge la rădăcină, noi putem celebra noul an în orice moment, în orice zi, care va deveni începutul unei noi măsuri pentru noi.

În total, există 70 de grade (HGT NHYM de Zeir Anpin) şi trebuie să le urcăm pe toate. Malchut trebuie să respecte această scară. Un nou an începe la fiecare etapă, astfel încât viaţa unei persoane este estimată la 70 de ani.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare din acţiunile noastre trebuie să conţină un apel puternic către Creator. Toate activităţile materiale care nu sunt însoţite de intenţii ca:”De ce fac asta ? Cine sunt eu pentru a interacţiona împreună (cu El) ? Pentru ce fac ceea ce fac (ca să-L descopăr)?” Toate acţiunile noastre care nu sunt asociate cu clatificarea acestor întrebări sunt total inutile.

Dacă acordăm prioritate acţiunilor materiale şi realizărilor, coborâm la „nivelul material”, în loc să avem un act spiritual. Este o ruşine să pierdeţi timpul cu aceste lucruri. Existenţa noastră nu este făcută pentru asta. Înseamnă că vă apropiaţi de alţii pentru a le spune cât este de minunat să fiţi împreună ? Este cu adevărat, obiectivul vostru a organiza un kibbutz sau o fermă colectivă ? Deloc!

Vrei să vorbeşti cu ei despre unitate şi despre forţa excepţională pe care fiecare dintre noi o are în interior, deoarece (din acest punct trebuie să continui dialogul interior, în gândurile tale) puterea unităţii ne va permite să dezvăluim Creatorul pentru a-i aduce Lui plăcere.

Voi sunteţi obligaţi să continuaţi această formulă până la final. Trebuie să începem cu Creatorul şi să încheiem cu Creatorul. Creatorul trebuie să fie la începutul gândurilor voastre şi El trebuie să fie la final, în mijloc este lumea noastră materială. Ca şi cum aţi începe de la starea 1 a lumii Infinitului, aţi coborât tot drumul, de sus în jos, până la această lume, la starea 2 şi apoi vă întoarceţi la starea 3, în lumea Infinitului, la finalul corecţiei.

Fiecare din acţiunile noastre este o punere în aplicare a întregului lanţ: de la lumea Infinitului la începutul creaţiei, la lumea Infinitului la finalul creaţiei. Repetaţi asta ca o mantra, este important să o faceţi până ce inima voastră începe să o simtă. Ca şi cum aţi demara un motor în pană; încercaţi ori de câte ori este necesar, până când începe să demareze.

De fiecare dată când o faceţi utilizând dorinţa voastră materială, care de acum nu are nimic în comun cu orice activitate spirituală, voi repetaţi asta, ca un copil care nu înţelege sensul cuvintelor, până ce începe să înţeleagă. Lumina atinge dorinţele şi le clarifică şi le conectează până ce începem să simţim ce se repetă. Din propria mea experienţă, ştiu că funcţionează, chiar dacă asta necesită mult timp.

Totuşi, nu este nimic ce am putea face referitor la acest subiect, deoarece timpul este, de fapt, un lanţ de schimbări pe care le trăim în dorinţele noastre. De fiecare dată trecem la o nouă corecţie. Este o binecuvântare deoarece am primit o muncă care necesită asistenţa forţei superioare. Chiar dacă, în mod artificial, proclamăm că avem nevoie de forţa superioară. Noi suntem cei care definim acest parcurs: drumul Luminii sau drumul suferinţei. Este o alegere foarte concretă: putem să mergem într-un sens sau altul. Creatorul vrea să ne conectăm la El.

Dacă noi ne angajăm să o facem cu ajutorul unui grup şi păstrând importanţa scopului, atunci vom alege o manieră pozitivă şi concisă. Dacă nu, atunci „un ajutor împotriva noastră” apare: În timpul nostru, o simţim cu adevărat.

Este minunat, deoarece este un ajutor de sus, este, deja, o dezvăluire a guvernării superioare.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 23.08.2013

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem crea o atmosferă favorabilă în grupul mondial care va permite fiecăruia să simtă că aparţine unui întreg ?

Răspuns: În primul rând, prietenii trebuie să înţeleagă că nu pot să avanseze fără un mediu. Nu sunt doar cuvinte frumoase pe care le puteţi auzi de fiecare dată când eforturile colective sunt necesare. Nu, este vorba despre a supravieţui sau pieri.

Din punct de vedere spiritual, eu sunt un zero. Deschid un cont spiritual numai dacă sunt încorporat în grup şi primesc vitalitatea prietenilor prin intermediul lor. Nu există alt mijloc. Grupul este cordonul ombilical care vă leagă de Partzuf AVI la nivelul Creatorului.

Întrebare: Ce facem dacă un prieten este respins de grup ?

Răspuns: Aceasta este activitatea naturală a ego-ului. Se dezvăluie exact atunci când dorim să ne apropiem unii de alţii şi întâlnim repulsie. Respingerea din dorinţa de a se apropia se numeşte ego.

Totuşi, când nu încercăm să ne apropiem, ego-ul nu este revelat. Sentimentul de respingere din această lume se numeşte ego, dar, de fapt, nu este ego-ul pe care trebuie să-l corectăm, deoarece nu este împotriva Creatorului. Nu mi s-a dezvăluit împotriva adevăratei conexiuni.

Adevăratul ego este forţa care se găseşte în modul meu de a mă conecta cu prietenii. O vreau, dar Creatorul mă prinde şi îmi spune: „Nu, nu vreau să-ţi dau asta. Aici, Eu cer o acţiune specială de la tine, care se numeşte credinţa deasupra raţiunii, un Masach (ecran) şi Lumina Reflectată. Dacă doreşti să-ţi depăşeşti ego-ul, să avansezi, trebuie să ceri Lumina care Reformează în scopul de a face acest lucru”.

Apoi, fără nicio alegere, eu strig. Astfel, Creatorul mă forţează să mă întorc spre El, pentru a primi Lumina, în scopul de a mă gândi la atributul de dăruire.

Din Cursul zilnic de Cabala, 02.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cum putem verifica că avansăm corect? Este clar că omul este prea părtinitor cu el însuși și întotdeauna se evaluează, subconștient, în termeni ai propriului egoism. Nu ne putem verifica în mod obiectiv corectitudinea drumului.

Singura oportunitate pentru ca noi să ne schimbăm este să obținem o situație ca aceea a oaspetului și a Gazdei, prin simțirea unui tratament special al Gazdei, care ne transformă de la – a ne bucura de împlinire, la – a ne bucura de Cel care ne dă împlinirea. Adică ne ridicăm deasupra dorinței și a Luminii care o umple, care sunt conectate direct una cu alta într-o formă fizică, naturală, și să ne mutăm la nivelul relațiilor dintre oaspete și Gazdă.

Oaspetele nu este dorința de a se bucura pe sine, ci o nouă proprietate, construită înăuntrul ei, care este familiară Gazdei,  O înțelege și îi simte atitudinea. Există o dorință pentru împlinire și, deasupra ei, există relațiile reciproce care sunt deodată descoperite. Adică, al doile etaj este construit între Creator, nu acțiunile Lui, ci Creatoul Însuși și ființa creată, unde se formează imaginea Creatorului.

Apoi apare un conflict la primul etaj, între vas și Lumină, iar la al doilea între Creator și ființa creată. Astfel, ființa creată simte o contradicție interioară. De fiecare dată dorința mea se schimbă, atitudinea față de plăcere se schimbă. Încep să o văd într-un nou fel și, conform cu asta, trebuie să găsesc scopul corect.

Așadar, mi se dă primul punct de plecare. Dacă vreau să stabilesc o relație între mine și Creator la etajul 2 și nu la primul, atunci ar trebui să îi fac plăcere, atât cât încearcă El să îmi facă plăcere. Motivul pentru creația mea este iubirea Lui pentru mine, dorința de a-mi dărui mie plăcere. Și cum pot face eu în schimb același lucru pentru El?

Trebuie să explorez asta, să încerc să descopăr în timpul vieții cum îi pot dărui eu Lui plăcere: ce vrea El, ce caută El, ce îl va face pe El să se simtă bine. Este greu să ne dăm seama de asta, pentru că dacă fac ceva care să aducă plăcere Creatorului și o simt, atunci aș primii mai multă plăcere decât aș putea să îndur. Aș fi atât de corupt de plăcerea egoistă încât nu as putea niciodată să ies din asta, să mă ridic deasupra ei, la etajul al doilea.

De aceea, începând cu primul om, Adam HaRishon, ni s-a dat ajutor pe această lumea. Cabaliștii ne spun că, pentru a descoperii relațiile dintre ființa creată și Creator, îmi trebuie mediul corect în care să pot face astfel de acțiuni care îi aduc Lui plăcere. De fapt, mediul este dorință și plăcere independente și nerelaționate la mine. Nu le simt. Iar daca pot să umplu un mediu străin care este în afara mea: mineral, vegetal, animal și uman, atunci îi aduc plăcere Creatoruluil. Este un principiu foarte simplu.

Problema este că nu pot aduce plăcere altcuiva, deoarece eu mă gândesc numai la mine. Asta este natura mea. Dar, oricum, trebuie să încerc. Și dacă vreau să aduc altei persoane bucurie, plăcere, de dragul de a-l bucura pe Creator, întregul proces trebuie să fie la etajul al doilea, pentru că nu depinde de propria mea plăcere.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 8/26/13

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cele zece zile între Anul Nou evreiesc (Rosh HaShanah) şi Ziua Ispăşirii (Yom Kippur) este perioada de pocăinţă, sau mai literal, întoarcerea (Teshuva). Ce este această acţiune?

Răspuns: Noi vorbim despre întoarcerea la dăruire, la starea care a precedat ruptura vaselor. Dăruirea înseamnă că eu nu calculez nicio acţiune în dorinţa mea, ci în dorinţa celuilalt. Se spune despre asta: „Faceţi dorinţa voastră ca dorinţa Lui.” Aceasta este a iubi, a dărui, a încerca să neutralizaţi propria voastră dorinţă, a vă include în dorinţa celuilalt, a lua dorinţele sale ca fiind ale voastre şi a încerca să le satisfaceţi.

Ce vrea celălalt ? El vrea să facă bani, să reuşească în viaţă, să scape de cineva, să folosească pe cineva, etc. Desigur, nu-l ajut în acest domeniu. Nu, fiind în proprietatea dăruirii într-o anumită măsură, eu „mă integrez” în celălalt, simt proprietăţile sale şi doresc să le corectez. Deci, trebuie să mă asigur că el este corectat ca mine. Trebuie să cer pentru el.

Şi, eu cer corectarea lui, vreau să aduc dăruire în toate. Accept proprietăţile sale, intenţiile, dorinţele, mai ales cele rele şi le corectez: cer corectarea pentru el. El este incapabil de a-şi pune întrebări, incapabil de a înţelege ce este rău, incapabil de „a vedea copilul”, adică a privi viitorul. Şi, eu devin „capul” pentru el.

De aceea literele cuvântului Israel (ישראל) constituie expresia „cap pentru mine” ( LiRosh – לי ראש ). Eu fac o muncă spirituală pentru celălalt, în locul lui, ridic MAN – o cerere de corectare – ca primul născut şi îl ridic la Partzuf nostru comun Aba ve Ima. Şi de acolo, primesc de două ori pentru mine pentru a trece la maturitate (Gadlut), ceea ce îmi va permite să formez adevărata proprietate de dăruire pentru celălalt. Şi, de la această proprietate, voi începe să dăruiesc.

Aceasta este acţiunea despre care vorbim. Este, de asemenea, inclusă în corectarea Rosh HaShanah. În esenţă, Noul An este vârful, rezultatul gradului obţinut şi ascensiunea la următorul.

A patra parte a cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Lecţia pe tema Rosh HaShanah

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Din cei 60 de oameni din grupul nostru, doar 15 vor să întâlnească publicul pentru diseminarea educaţiei integrale. Cum putem să-i alăturăm în această misiune?

Răspuns: Dacă numai 15 oameni din 60 vor să intâlnească publicul, ce fac ceilalţi? Este dificil pentru ei să ducă o geantă, o masă sau altceva de acest gen şi să participe la diseminare într-un fel? Vorbesc serios! Noi trebuie să participăm într-un mod sau altul, deoarece este esenţial pentru noi, am înţeles că 15 persoane este destul de mult. Dacă 25% din grup iese spre public, este grozav!

Dar ceilalţi, ar trebui să participe în egală măsură şi chiar ajută pasiv. Ei pot să primească întrebări, să-i ajute pe ceilalţi, să contacteze şi să răspundă la întrebări despre probleme organizatorice. În final, o mai mare dorinţă va fi stimulată în ei. Ceea ce este important este ca ei să participe si să simtă forţa colectivă generală.

Ce înseamnă a merge să întâlneşti oamenii? Noi trebuie să simţim ce au nevoie şi să ne conectăm la dorinţele lor, să conectăm micile lor dorinţe şi să le absorbim. De aceea eu spun „faceţi din dorinţa lor, dorinţa voastră”. Aceasta este „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Atunci când voi veţi începe să absorbiţi dorinţele lor, veţi începe să simţiţi că trebuie să le îndepliniţi, precum dorinţele unui copil. Apoi, obţineţi un sentiment total diferit în ceea ce priveşte grupul, profesorul şi Creatorul şi veţi începe să cereţi de la ei.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem uni grupurile noastre de zece în timpul pregătirii pentru Congres?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să ne împărţim în grupuri de zece în cursul pregătirii pentru Congres. Trebuie să ne unim şi să uităm grupurile de zece în pregătire. Aceasta înseamnă că trebuie să muncim în grupurile de zece când avem ateliere, dar nu în restul timpului.

Când citesc această întrebare, mă tem că o conexiune puternică în grupuri de zece persoane vă divizează în grupuri de zece şi nu vă lasă să vedeţi pe ceilalţi ca fiind cei mai buni şi apropiaţi prieteni. Ne-am împărţit în grupuri de zece doar pentru că este uşor să se comunice în aceste grupuri şi să se simtă ceilalţi mai personal. Dar, în general,noi trebuie să fim aproape de toții prietenii şi de prietenii noştri din toată lumea.

Dacă am putea include pe toţi prietenii din lumea întreagă în aceste grupuri de zece, am face acest lucru. Eu stau cu germanii, cu francezii şi sud-americanii astazi şi cu australienii şi nord-americanii, mâine. Nu cred că ar trebui să ne unim mai strâns în grupul de zece şi, dacă este cazul, ar trebui să ne schimbăm, constant. Altfel, rezultatul este unitatea egoistă. „Eu sunt obişnuit cu ei, noi ne înţelegem bine.” Ce facem cu asta? Avansarea se bazează pe depăşirea lipsei generale de înţelegere de care încercaţi să scăpaţi.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→