Întrebare: Prin ce trebuie să treacă o persoană pentru ca să-şi dorească să intre în lumea spirituală?

Răspuns: Este foarte simplu, ea trebuie să simtă o mare tristeţe spirituală, deoarece este în exil în Egipt. Nu din întâmplare Avraam a cerut Creatorului: “Cum voi şti că-l voi moşteni?”  Cu alte cuvinte,  cum vom primi o dorinţă spirituală? La urma urmei, “pământul” înseamnă dorinţa şi “pământul Israel”, referitor la ceea ce Avraam cerea, este o dorinţă spirituală, care este în totalitate  în intenţia de a dărui.

Deci, cum putem avansa spre ea? Nu am nici o dorinţă pentru ea, nici mijloace interne, nici externe. Răspunsul Creatorului la această problemă este: Mergi şi caută oameni ca tine. Începeţi să vă conectaţi, faceţi eforturi, învăţaţi cum să trăiţi împreună, într-un singur cort. Şi când veţi fi, cu adevărat, conectaţi, atunci veţi simţi că legătura dintre voi este motivul pentru toate necazurile voastre.

Dar nu abandonaţi, continuaţi să vă conectaţi şi mai mult. Veţi simţi că este teribil, că este Egiptul, unde ego-ul, adică Faraonul, domină conexiunea voastră. Veţi petrece şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete. La început totul va fi bine, dar apoi, iubirea de voi înşivă vă va apuca de gât şi vă va strânge, nu veţi fi în măsură să continuaţi, nici în interior, nici în exterior. Vă veţi simţi sufocaţi şi vă veţi apuca de gât: “Patru sute de ani! Cum ne menţinem în această stare?”

Deci, am pregătit ego-ul pentru voi, astfel încât vă va forţa să ieşiţi din Egipt. Dacă veţi face ce este mai bine pentru a vă conecta mai puternic, vă voi ajuta, cu siguranţă.

Încercând să vă conectaţi, aşa veţi putea profunzimea interioară a ego-ului vostru,  în aşa măsură încât „copiii lui Israel strigă din cauza muncii”, datorită faptului că nu puteţi să vă conectaţi. Cu cât veţi încerca mai mult, cu atât veţi avea probleme interne şi externe. Nu veţi fi în măsură să le suportaţi până când strigaţi pentru un singur lucru: să ieşiţi, să părăsiţi natura voastră. „Mai bine moartea decât o astfel de viaţă”.

Atunci când doriţi o nouă viaţă, care este în totală opoziţie cu natura voastră, atunci o descoperiţi şi nu înainte. Deoarece vasul vostru, dorinţa voastră, trebuie să fie întreagă. Indiciul pentru asta este atunci când sunteţi gata „să săriţi în mare”.

În plus, veţi fi gata pentru garanţia reciprocă, ceea ce este chiar mai rău pentru ego. Garanţia reciprocă înseamnă să daţi sufletul vostru altora. Moartea este închiderea contului, în timp ce garanţia reciprocă înseamnă că mă vând la toată lumea în sentimentele mele şi mintea mea, tuturor celor pe care nu-i pot îndura.

Astfel, vom scăpa din Egipt, căci descoperim cât de mult ne urâm. Această descoperire maximă a răului nu ne lasă altă alegere. Avraam a înţeles toate acestea din marea lui experienţă. A înţeles răspunsul Creatorului, “ştiu că tu vei fi o sămânţă străină într-o ţară care nu este a ta”, adică noi trebuie să simţim exilul. Nu credeţi că trecerea spre spiritualitate este imediată. Nu, trebuie să fiţi echipaţi cu o dorinţă foarte puternică, astfel că această dorinţă vă va deschide poarta de răscumpărare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.02.2013, “moştenirea pământului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De la cine primesc o dorinţă mai mare: de la grup sau de la public?

Răspuns: Sunt două forme diferite de dorinţă. Primesc necesitatea unităţii şi coeziune de la grup şi de la mase, necesitatea Cratorului. Da, exact pentru Creator.

La urma urmei, eu nu am nevoie de El şi nici prietenii mei. Punctul din inimă ne orientează doar în direcţia Lui, dar nu ne dă un veritabil impuls, nu creşte “carnea” dorinţei, nu constituie un vas gol flămând.

În unirea cu prietenii, noi nu cerem Creatorului. Nimic nu ne presează, nici nu ne îndeamnă să o facem. Cât de mult ne pot impulsiona dorinţele noastre? Un pic mai mult şi mai mult, dar este o presiune artificială. Fiecare este un tip grozav, toată lumea are dreptate, nu există nicio dorinţă între noi care ne va obliga să acţionăm fără ieşire.

Când va acţiona? Când ne vor cere oamenii să răspundem nevoilor lor, oricare ar fi. Ne vom regăsi sub presiune, nevoia creşte, de a avea grijă de ei şi de a-i ajuta şi acolo avem nevoie, cu adevărat, de Creator.  O nevoie esenţială irezistibilă nu va veni la fiinţele create decât sub presiune. De aceea, nu avem posibilitatea de a avansa spre Creator dacă nu ieşim spre lume şi nu ne vom preocupa de mase.

Chiar necesitatea de a ne uni în grup nu se va înregistra fără presiune exterioară. De fapt, de ce avem nevoie să ne unim? Cel care nu vrea nimic pentru sine se simte bine într-o colibă în pădure fără facilităţi. Vasele dăruirii nu simt nevoia de unitate. Punctele lor din inimă nu caută asta de la sine.

Dar, ce vor aduce la Creator? Ce fel de vase de recepţie sunt capabile să conducă la o corecţie? Se pare că, de fapt, noi nu avem nimic. Pe de altă parte, unitatea maselor are un enorm potenţial de vase care nu s-au manifestat încă, atât material, cât şi spiritual.

De aceea, conexiunea în grup şi preocuparea pentru public nu sunt posibile decât sub presiune externă. Faraonul ajută copiii lui Israel să scape din Egipt. Armata îi urmăreşte, “îi ameninţă”, obligându-i să traverseze Marea Roşie, apoi să stea la Muntele Sinai. Ei nu sunt de acord, dar după ruperea primelor table, ei primesc Tora şi procesul continuă.

Nu putem acţiona fără presiune din exterior, avem nevoie de ea. Da, unindu-ne, putem neutraliza un pic această presiune, dar nu complet.

Întrebare: Fiecare prieten are nevoie să se conecteze la dorinţele exterioare sau este suficient dacă grupul mondial, ca un întreg, se implică în toate acestea?

Răspuns: Ambele. Atât munca individuală, cât şi generală sunt necesare aici, în diferite forme. Mai întâi, trebuie să ne unim în interior, pentru a înţelege cum să ajungem la publicul exterior şi apoi să ne integrăm cu el, pentru a resimţi nevoia unităţii interioare. Apoi, trebuie să cerem revelarea Creatorului între noi, pentru a-I aduce Lui mulţumire, transferând satisfacţia la Kli-ul extern.

Astfel, vom fi un releu, un “canal de transmisie”, o tranziţie şi realizăm destinul nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să învăţăm o persoană bunele maniere, ci nevoia de a schimba natura sa. Altfel, istoria pisicilor care au fost dresate pentru a servi şi a purta un costum se va repeta.

Potrivit fabulei hasidice, în momentul în care pisicile au vazut şoarecii, au aruncat platourile pe care le purtau şi i-au urmărit. Aceasta înseamnă că noi putem învăţa o persoană să se comporte politicos, dar la un moment dat, atunci când o anumită plăcere străluceşte pentru ea, va arunca tot ceea ce aţi învăţat-o şi va fugi. Noi trebuie să schimbăm natura unei persoane! Prin urmare, trebuie să fim foarte realişti şi să înţelegem dacă avem puterea să o facem sau nu. Dacă nu facem asta, nu ar trebui să deranjăm oamenii şi ar trebui să-i lăsăm să profite de viaţă cât mai mult posibil: într-un bar cu prietenii la un pahar de bere sau pe terenul de fotbal ronţăind o gustare.

Ideea este de a ştii dacă aveţi intenţia de a corecta lumea cu Lumina sau dacă doriţi doar să pierdeţi timpul oamenilor cu ideile voastre. Pentru a obţine Lumina care Reformează, trebuie să vă plasaţi ca un vas spiritual, un vas numit garanţia reciprocă. Asta trebuie să vă preocupe mai întâi, altfel este inutil să mergeţi spre public.

Dacă vom ieşi spre public echipaţi cu forţa Luminii, aceasta înseamnă că permitem Creatorului să lupte în locul nostru. La urma urmei, ce putem face prin noi înşine ? Am învăţat, deja, din experienţa noastră că, Creatorul rupe în bucăţi toate încercările pe care le fac oamenii pentru a stabili o societate a bunăstării prin ei înşişi. Într-un viitor apropiat, vom vedea cum economia americană se va prăbuşi şi se va dezintegra şi efectul enorm se va vedea în întreaga lume. Este timpul pentru Lumină să funcţioneze! Fără Lumină, totul va cădea în bucăţi. A existat un mare ego care a condus toate firele de nisip împreună şi am putut construi această lume precum copiii care construiesc castele de nisip pe plajă. Dar astăzi, această conexiune a plecat, ego-ul a dispărut şi nu mai are firele de nisip împreună. Nu mai are carburant, umplerea care-l poate hrăni.

Ce puteţi face cu o persoană care nu vrea nimic şi care este gata să petreacă restul vieţii cu mama sa, care nu doreşte să muncească şi care de la vârsta de 20 de ani visează la o mică alocaţie pentru a supravieţui într-un fel. Ego-ul nu funcţionează astăzi, deoarece nu vede niciun beneficiu. Deci, de unde putem construi ceva? Vedem că totul este gata să se prăbuşească şi criza este peste tot, în fiecare parte a lumii. Naţiuni puternice precum Siria sunt distruse şi va dura 30-50 de ani pentru a reconstrui, dacă este cazul. Ţări prospere devin deşerturi, Lumina trebuie să vină şi să revigoreze vasele acum. Depinde doar de noi! Astfel, va trebui să ieşiţi spre lume şi să le aduceţi metoda. Dacă nu le veţi aduce metoda care trebuie să treacă prin voi, toată lumea vă va aduce reproşuri şi va simţi că sunteţi responsabili pentru toate problemele din lume şi va avea pretenţii de la voi. Este o situaţie gravă. Nu puteţi să vă trăiţi doar ziua, totul poate să se inverseze într-o clipă.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38, Teama de Domnul este comoara lui

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Principala dificultate pe drum este că noi nu simţim nici o lipsă pentru scopul creaţiei. Lipsa noastră este ceva opus, deoarece eu, în mod natural, gândesc numai la starea mea interioară, cum să satisfac ceea ce-mi lipseşte, cum să obţin. Şi, dacă aş avea totul, nu m-aş gândi la nimic.

Dar nu sunt gata să reflectez la cum să satisfac ceea ce-i lipseşte întregului univers, înţelegând nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman sau cum să îl satisfac pe Creator prin ele. Îi lipseşte Lui ceva? Eu nu simt lipsurile Lui, pot simţi nevoile altora, dar nu dorinţa Creatorului. Cum aş putea să ştiu cum să-I dau Lui satisfacţie ? Eu nu am lipsa corectă în mine, nici măcar începutul unei astfel de lipse.

Dar starea finală corectată, care există deja în natură, mă atinge, în ciuda lipsei dorinţei, eu sunt încă atras de ea, dacă nu din inima mea, măcar din curiozitate. Pot obţine o lipsă de la mediu, de la grup. Ei continuă să spună cât este de important, deci încep să acord atenţie şi să muncesc asupra nevoilor altora. Şi, în acest caz, starea finală de perfecţiune acţionează asupra mea şi încep să trezesc în mine schimbări.

Pe măsură ce anii trec, încă nu am nimic, deci încep să reflectez la ceea ce pot face. Nu sunt preocupat de importanţa obiectivului, ci la anii pe care i-am pierdut. Eu văd că ţine de mine să fac ceva!

Trebuie să începem să muncim cu mediul pentru a obţine lipsa şi în răspuns, “Lumina Înconjurătoare” soseşte şi începe să mă schimbe din ce în ce mai mult.

Lucrul principal este să mă aducă la o lipsă, un Kli şi nu la realizare. Îmi imaginez că stau în faţa “Luminii Înconjurătoare” tot timpul şi ţine doar de mine să cer! Ca şi cum aş veni să cumpăr un bilet la casa de bilete, aş arunca o privire şi aş cere un bilet. Depinde numai de mine să cer şi ei îmi vor da un bilet de fiecare dată când aleg.

Trebuie să simt că vreau să obţin biletul, cu condiţia să ştiu încotro vreau să merg şi unde este viitoarea staţie. Dar cum aş putea să ştiu unde este viitoarea staţie? Pentru a face asta, trebuie să fiu inclus în grup, să investesc în el, să dispar în el, să absorb lipsă de la el. Dacă vin la casa de bilete pentru a cumpăra un bilet pentru această lipsă, atunci, fără îndoială că nu vreau să-l pierd, voi lua biletul pentru trenul corect, pentru staţia următoare.

Astfel avansez de la o staţie la alta. Şi totul devine mai clar, de fiecare dată, că staţia spre destinaţia finală este de a aduce mulţumire Creatorului. Este exprimată ca o deficienţă. Pentru că încep să aduc satisfacţie creaturilor, primesc o mică parte din dorinţa de a dărui plăcere Emanatorului, Creatorului, tot timpul. Astfel această dorinţă se descrie din ce în ce mai clar.

Chiar dacă cererea mea este foarte simplă şi nu înţeleg exact ceea ce cer, primesc totuşi lumină în răspuns, un întreg complet de zece Sefirot. Acesta include, de asemenea, lumina corespunzătoare inimii de piatră şi încep să înţeleg că este imposibil să o folosesc. Aceasta include, de asemenea lumina corespunzătoare  Sefirot de Keter, care aparţine unui nivel ce-mi este superior.  În Keter al inferiorului, se simte deja Malchut al superiorului.

Astfel încep să conectez în mine numeroase stări din trecut, prezent şi viitor. Înţeleg deja cum depinde de mine să mă construiesc sub o formă tot mai avansată şi asta tot timpul. Încep să simt ciclicitatea, rotaţia roţilor care se întorc uneori în faţă, alteori în spate, dar care propulsează mereu trenul. Roţile se întorc în direcţii diferite şi opuse, dar trenul se apropie, progresiv, de obiectiv.

În toată complexitatea stărilor, lucrul cel mai important pentru mine este să mă gândesc la o reală rugăciune, care trebuie să fie o rugăciune pentru dorinţa de dăruire. Lucrul principal – este dorinţa de a căuta şi nu dorinţa de a dărui, care este Kli, rugăciunea dinaintea rugăciunii, lipsa lipsei de dăruire. De aceasta avem nevoie.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În vremurile acestea, când avem de-a face cu noi probleme care vin din părți diferite la fiecare câteva secunde, și tot ceea ce facem este să ne luptăm cu ele, ce mijloace speciale oferă Cabala, care nu există în altă parte?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala explică de unde vine tot răul și care sunt motivele pentru stările noastre proaste. Afirmă că răul nu vine de undeva din afară, de la alți oameni sau circumstanțe, arată direct către interior, spunându-mi: Tu ești cauza întregului rău!

Foarte greu este de acord o persoană cu acest lucru așa că imediat respinge Cabala. Totuși, după ce Cabala arată cauza răului, explică faptul că există o singură șansă de a ajunge la bine: corectând în bine răul fiecăruia. Și binele nu este pentru mine, este pentru toți ceilalți!

Deci nu trebuie să admit doar că tot răul este în interiorul meu și să mă corectez pentru ca alții să primească bine, trebuie și să mă bucur de asta fără să-mi simt starea ci doar să-mi fac griji pentru cât de bine se simt alții. Cine va cumpăra o astfel de metodologie?

De aceea este potrivit pentru cei în care există un punct al adevărului, și datorită naturii lor, nu sunt capabili să mai rămână în minciună: Au nevoie de adevăr cu orice preț! Această cerință vine la o persoană din partea naturii și nu pentru că este specială și un mare erou.

Este pur și simplu vorba despre faptul că dorința de a revela adevărul devine mai importantă pentru acea persoană decât toate celelalte aspecte ale vieții. Dintr-o dată, se naște în interiorul ei o nouă dorință de revelare a adevărului; înainte, această dorință nu exista acolo. Între timp, cei care au doar prima dorință pentru lumea noastră sunt dornici să trăiască în minciună. Deci, ei aleargă după tot ceea ce contribuie la această minciună satisfăcându-și egoismul. Numai cei în care s-a născut o dorință pentru adevăr, pe care nu au puterea să o suprime, acceptă metoda Cabala cu dragă inimă. De fapt, nu au altă alegere; nimic altceva nu-i va ajuta. Și asemenea oameni avansează.

Totuși, dacă o persoană este încă în stare să facă un compromis, va fugi. Nu o putem învinovăți sau disprețui pentru asta, având în vedere faptul că, în locul ei, și tu ai fi făcut același lucru… așa este natura: dintre două forțe, cea mai puternică o întrece pe cealaltă; mecanica este foarte simplă.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 16.12.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Obiectivele promovate în mediul exterior mă influenţează mult mai puternic decât obiectivul care este fixat de cabalişti şi decât ceea ce grupul încearcă să-mi transmită. Ce putem face cu această contradicţie?

Răspuns: Am un scop pentru care trăiesc. Dacă nu este pentru asta, aş trăi o viaţă ca o “fiară”, exist pentru că nu pot să mor şi intermitent, mă mulţumesc cu “hrana pentru animale”. Dar nu, am un scop în viaţă şi am nevoie să fiu blocat pe asta, cu ajutorul grupului, să aranjez totul doar pentru acest scop. Şi tot restul activităţilor mele se realizează în funcţie de obiectivul vieţii mele.

Şi scopul vieţii este revelarea Creatorului, adeziunea cu El. Acest scop este realizat cu ajutorul principiului: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, prin intermediul unei legături în grup. Şi nu trebuie să fiu atras decât de asta şi să nu ader decât la El.

De fapt, noi vorbim despre construirea Partzufim spirituale care sunt “inserate” unul în altul. Baza a tot ceea ce este scopul vieţii. Pentru a ajunge la acest lucru, am nevoie de grup. Pentru a consolida grupul, diseminarea este necesară. Şi deci, sunt obligat faţă de lumea întreagă sau “naţiunile lumii”.

Dar, lucrul principal pentru mine este scopul vieţii, în timp ce toate celelalte sunt componente esenţiale necesare pentru a-l atinge. Şi, dacă nu ar fi scopul, nu aş recurge la ele. Eu fac şi folosesc numai ceea ce mă ajută pe drumul spre scop.

Potrivit cu aceasta, de la grup am nevoie doar de ceea ce este bun pentru atingerea obiectivului şi deci, întregul grup trebuie să realizeze obiectivul pentru mine. Prin urmare, este spus: “El a ales cel mai bun mediu tot timpul”, schimb grupul tot timpul şi iau de la el lucrurile care-mi sunt necesare pentru atingerea obiectivului.

Procesul este dinamic: Diseminarea se schimbă tot timpul, în funcţie de ceea ce avem nevoie pentru a consolida grupul în scopul de a găsi puterea impărţită în centrul său şi de a descopei Creatorul. Dar, pentru a descoperi Creatorul în centrul grupului, prin puterea garanţiei în cadrul grupului şi prin diseminarea corectă, am nevoie de a ieşi spre restul lumii, pentru a primi lipsurile, obligaţiile, temerile şi neliniştile oamenilor pentru ca ei să mă împingă şi să mă forţeze să acţionez. Apoi, voi ajunge la cererea corectă, pentru a descoperi Creatorul.

Toate aceste elemente sunt necesare pe drum, mai puţin din lumea exterioară aşa cum este, diseminarea pe care o facem este de ajuns. Avem trei niveluri: Creatorul în centrul grupului, grupul cu o garanţie şi eu sunt în grup şi diseminarea. Este acordul corect care ne este familiar: partea inferioară, partea superioară şi partea superioară a superiorului sau interior, în mijloc şi în exterior.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

A explica publicului exterior că o viaţă bună nu este posibilă decât dacă legea garanţiei mutuale este respectată, nu se poate limita doar la apeluri.

Acest lucru va lăsa oamenii aşa cum sunt, la fel ca instrucţiunile unui învăţător de şcoală, căruia elevii nu-i acordă atenţie.  Pentru a avea, cu adevărat, o influenţă asupra oamenilor, trebuie să acţionăm nu prin puterile noastre, ci trebuie să atragem Lumina. După ce le-am adus cunoaşterea a ceea ce nu există în natura noastră, ei au nevoie să creadă în tine şi să simtă că există, cu adevărat, în cuvintele tale,  posibilitatea de realizare a ceea ce a fost spus.

Prin ce forţă poate fi realizat acest lucru? Oamenii nu ne cred şi ne consideră visători naivi. Cum putem explica metoda educaţiei integrale în câteva cuvinte pentru ca ei să simtă forţa reală din spatele ei şi să nu ne considere membrii unui kibbutz sau comunişti?

Altfel, ar fi doar lecţii despre faptul că noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi ei vor întreba: Ce? Ai picat din lună? Nu vezi lumea asta în care trăim? Voi singuri nu vă faceţi griji în legătură cu ceilalţi, aşa cum spuneţi. Vorbiţi de lucruri complet nerealiste, pe care nimeni nu le va accepta, cu excepţia câtorva mii de persoane ca tine.

Creatorul trezeşte aceste câteva mii de persoane speciale din lumea întreagă şi le dă forţa de a se uni. Dar nu ai niciun merit pentru asta; totul se face de către forţa superioară care ne ţine. Şi, cum putem explica altora, cum să avem o viaţă mai bună?

Suntem conştienţi că, Creatorul se dezvăluie doar în această lume, în dorinţele acesteia, în acest spaţiu, în niciun alt loc al revelării. Relaţiile noastre trebuie să se îmbunătăţească şi vom avea sentimentul că puterea iubirii se dezvoltă între noi. Este Creatorul. Îl vom dezvălui, dar Îl vom dezvălui aici, aşa cum este transmis în înţelepciunea Cabala, metoda pentru dezvăluirea Creatorului fiinţelor create, în această lume! De fapt, toate lumile spirituale sunt conexiuni mai sofisticate care sunt dezvăluite între noi. Ele nu sunt separate, doar aici.

Astfel, noi putem merge spre publicul exterior numai dacă avem forţa care poate schimba o persoană. Când am explicat oamenilor care înţelegeau ce făceam,  au spus imediat: “Deci, vrei să schimbi natura ? Ei bine, încearcă!“ Oamenii inteligenţi, savanţi, biologi, politicieni şi sociologi, obişnuiţi cu natura umană a acestei lumi, au înţeles că este imposibil, este ca şi cum ai dori să înlocuieşti un minus cu un plus, să anulezi forţa gravitaţiei. Şi, dacă asta nu este posibil, despre ce am putea vorbi?

Deci, în primul rând, trebuie să fiţi siguri că aveţi puterea de a realiza ceea ce a fost spus. Şi atunci când vorbiţi cuiva, veţi fi în măsură să-i daţi sentimentul că vorbiţi de lucruri reale, posibile. Fără asta, nu veţi obţine explicaţii, ci vise dulci. Trebuie să dăm celeilalte părţi sentimentul că suntem în garanţie reciprocă, că există o unitate între noi, o conexiune reciprocă, ceva dincolo de natura noastră.

O persoană nu înţelege ce este natura sa, dar simte că este abordată de un superman, ce posedă noi competenţe, noi perspective, o percepţie, o putere extraordinară, cu instrumentele necesare pentru a aplica cuvintele sale. Şi asta este posibil numai cu condiţia ca voi să fiţi înarmaţi cu garanţia reciprocă, altfel Lumina Superioară nu va veni la voi, nu va acţiona prin voi. Lumina este dezvăluită prin vasul de garanţie reciprocă şi apoi începe să lucreze.

Şi, fără garanţie reciprocă, numai motivele egoiste acţionează în voi. Prin urmare, dacă o persoană nu simte o putere specială în voi, va râde. Cu alte cuvinte, vă va face să înţelegeţi, prin calea suferinţei, că trebuie să vă schimbaţi. Ea trebuie să vadă în voi pe Moise coborând de pe Muntele Sinai, cu tablele legământului în mână, înconjurat de raze de lumină, cu o privire radioasă!

Ea trebuie să vadă în voi această forţă interioară, superioară celei pământeşti. La urma urmei, îi arătaţi un exemplu de comportament social la un nivel ce este deasupra acestei lumi. Şi apoi, persoana va fi de acord, va dori şi ea să devină aşa şi va accepta oferta voastră.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38 “Teama de Dumnezeu este comoara sa”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ne lipsesc impulsul, dorinţa, intenţia, stimularea şi necesitatea. Ni se pare că dorim spiritualitatea, ascultăm şi studiem dar nu suntem gata să ardem, în asemenea măsură încât aceasta să devină o obsesie, o teamă existenţială. Ce putem să facem dacă nu avem o astfel de dorinţă arzătoare?

Se pare că nu putem ajunge la a simţi în mod corect teama, în scopul de a atrage Lumina care Reformează. Nu suntem suficient de puternici pentru asta. Nu putem să fim destul de apropiaţi unii cu ceilalţi, astfel încât să simţim că avem nevoie, cu adevărat, de acest lucru, astfel că toate rugăciunile noastre, speranţele şi dorinţele se vor conecta şi se vor amesteca, astfel încât, fiecare să piardă senzaţia de sine. Noi nu simţim nevoia, nu avem această dorinţă!

Se va întâmpla doar atunci când obţinem o nouă deficienţă din exterior, de la persoanele din exterior care ne cer ajutorul şi ne simţim sub presiune şi lipsiţi de apărare. E ca o persoană care trăieşte pentru sine şi nu-şi face griji pentru ea, gândind că ea va reuşi cumva. Dar apoi, ea are o familie şi se gândeşte toată ziua la ceea ce va aduce acasă seara, pentru a-şi hrăni copiii. Acestea sunt, deja, obligaţii de care nu puteţi scăpa.

Acelaşi lucru în cazul nostru. Atunci când stabilim legături cu publicul şi îi promitem ceva, ca urmare a înclinaţiei pentru respect, control şi frica de ruşine, suntem obligaţi să ne facem griji cu privire la realizarea tuturor angajamentelor noastre. Necesitatea de a completa deficienţele publicului ne obligă să fim mai puternic conectaţi între noi, simţim în ce măsură avem nevoie de prieteni.

Dacă aceste nevoi externe nu sunt suficiente pentru a ne face să simţim neliniştea şi teama de a ajunge la conexiune, Creatorul ne trimite duşmani şi persecutori împotriva cărora trebuie să luptăm şi să învingem. Altfel, aceasta va face rău mândriei noastre şi reputaţiei noastre, simţindu-ne inconfortabil şi dezamăgiţi. Astfel, noi locuri goale sunt revelate în noi, locuri pe care nu am putea să le revelăm niciodată prin noi înşine, datorită forţei protectoare a ego-ului nostru, în corpul nostru. Creatorul le dezvăluie trimiţând adversari externi, “câini lătrând”.

Trebuie să considerăm aceste mijloace ca un ajutor de sus. Aceste forţe negative adaugă la puterile noastre slabe prin care am încercat să ne conectăm şi să ajungem la ceva, acestea ne dau un impuls puternic să avansăm şi impresii corporale care pătrund până la oase şi lovesc în locul cel mai sensibil.

Sperăm că aceste puteri să fie suficient de puternice pentru a ne duce la un strigăt de ajutor, cum este spus “şi fii lui Israel au strigat din cauza muncii. Şi Domnul a auzit gemetele lor”. Este o muncă foarte serioasă. Nu trebuie să estompăm şi să ignorăm aceste atacuri, ci ar trebui să ne temem, să avem ruşine şi să muncim cu mijloacele corecte pe care le-am primit pentru a reuşi.

Acestea sunt toate, un “ajutor împotriva noastră”. Nimic în lumea noastră nu a fost creat fără motiv, doar pentru a ne ajuta. Deşi dorim să ne protejăm şi să luăm o poziţie corectă în ceea ce priveşte criticile şi toate problemele pe care le întâlnim, ne facem griji cu privire la reuşită şi împlinirea promisiunilor  faţă de public, trebuie să mulţumim, de asemenea, Creatorului pentru toate mijloacele, impresiile amare, medicamentul pentru ego-ul nostru care ne ajută să ne detaşăm de acesta şi să ne ridicăm.

Trebuie să ne echipăm cu o lipsă care acoperă diferenţa dintre cele două niveluri: nivelul actual şi nivelul viitor, spiritual. Formula care include dorinţa mea de primire şi cea a publicului şi a duşmanilor mei. Trebuie să unim toate acestea la o formulă şi să o includem în rugăciune, MAN, pentru a o face suficient de puternică, în scopul de a primi un răspuns de sus, MAD. MAN şi MAD formează Lumina Directă şi Lumina Reflectată şi ne ridică pe noi, conectaţi ca unul, la nivelul superior.

Este ascensiunea noastră comună. Moise nu a ieşit din Egipt datorită lui, a scăpat cu Ietro pentru un timp şi apoi, a revenit. Numai împreună noi putem ieşi din robia ego-ului şi asta nu trebuie să uităm.

Vom stabili o puternică dorinţă de a ieşi din Egipt şi de a sări la nivelul spiritual, prin diseminarea noastră largă. Toate temerile, neliniştile, loviturile şi dezamăgirile ne-au fost date în unicul scop de a ne conecta mai puternic şi de a ne forţa să scăpăm la momentul potrivit. Armata Faraonului, forţa negativă şi noaptea, sub acoperirea căreia am avut posibilitatea să scăpăm, în ciuda stării de întuneric şi a stării neplăcute, toţi conectaţi într-un întreg corect de forţe  menite să ne conducă la naşterea noastră în noua lume.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.09.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă cel de sus coboară la cel de jos și devine ca el?

Răspuns: Cel de sus coboară la cel de jos nu înseamnă că un elefant se tranformă într-o muscă. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi o coborâre ci mai degrabă o tranformare calitativă. Coborârea la cel de jos înseamnă că AHP-ul unei persoane dobândește dorințe, gânduri și acțiuni care sunt orientate numai spre binele celui de jos.

Când o femeie este însărcinată, pântecul ei începe să lucreze ca un sistem care asigură dezvoltarea unei picături de spermă. Nu se transformă într-o picătură de spermă ci devine un loc pentru creșterea ei. Asta presupune o coborâre a celui de sus la cel de jos pentru că mama este devotată complet copilului ei, atât în intenții cât și în gânduri. Cel de jos definește scopurile și forțele celui de sus, astfel încât cel de sus acționează numai pentru binele copilului. Negarea de sine completă a celui de sus pentru binele celui de jos înseamnă că acesta coboară la cel de jos și devine asemănător lui.

O mamă trebuie să se reducă pe sine și să se adapteze față de cel de jos. Pântecul ei dobândește toate calitățile necesare pentru a absorbi picătura de spermă. Un pântec este un sistem de viață foarte complicat care este regularizat de procese multiple. Chiar și acum, oamenii de știință nu înțeleg cum funcționează exact. Este un mecanism divin care îi unește pe cel de sus și pe cel de jos.

Cel de sus coboară la cel de jos și devine acesta, adică acționează doar pentru binele celui de jos, numai pentru binele lui. Cel de jos subliniază acțiunile celui de sus. Asemenea unui copil care stă într-un cărucior și îi arată cu degetul mamei lui unde vrea să meargă iar ea împinge căruciorul înainte ca un motor. Înseamnă că mama își servește copilul și devine ca el. Ea se agață de dorințele lui și le implementează prin intermediul ei.

Toate sistemele, începând cu Malchut al lumii infinității până la ultima stare care are grijă de o picătură de spermă, sunt orientate numai spre beneficiile creșterii fătului. Înseamnă că cel de sus devine asemenea celui de jos, iar Creatorul acționează pentru binele creației.

Un uter este un mecanism divin extrem de complicat care are grijă de făt și este capabil să crească o ființă umană de la o genă informațională (Reshimot). Acest sistem cuprinde tot: programe de dezvoltare, producerea materialului necesar, crearea a mii de condiții esențiale…

Trebuie ca noi să trecem în mod conștient, cunoscând, cu bună știință și voluntar, prin procesul de concepție spirituală și creștere pe care îl vedem în natură. Asta înseamnă că intrarea unei picături de spermă în locul corect, înăuntrul pântecului celui de sus, ar trebuie să se facă voluntar. Trebuie să fim gata să ne lăsăm pe noi înșine sub tutela celui de sus. Ca să avem fertilizată sperma noastră spirituală, trebuie să muncim mult de-a lungul a ani de zile.

Procesul concepției este atât de însemnat încât cuprinde conceptul conexiunii din natură în întregime. Simbolizează unitatea noastră și diseminarea. De aceea îl studiem în partea a opta a Studiului celor zece sefiroți, cu privire la legătura dintre cel jos și cel de sus și cel de deasupra celui de sus. Acest mecanism este inerent în chiar miezul vieții noastre și dă o formă avansării noastre.

Legat de grup și Creator, noi suntem mereu cel de jos. Sunt alții care sunt considerați jos față de noi și, în relație cu ei, noi suntem cel de sus. Astfel se înfățișează sistemul: jos, sus și deasupra celui de sus.

Din a treia parte a Lecției Zilnice de Cabala, 23.09.2013, Studiul celor zece sefiroți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→