Monthly Archives: aprilie 2014

Exodul se întâmplă în scurt timp

Întrebare: Cum putem determina măsura exactă a voinței necesară pentru o rugăciune? Poate că o persoană care cere pâine trebuie să sufere de foame două săptămâni, dar o persoană care nu a mâncat de trei zile poate simți că acest strigăt este cel mai puternic posibil.

Răspuns: Nu există măsură standard. Este un sentiment personal că nu pot rămâne în această stare mai mult timp. În plus, avem nevoie de o rugăciune înaintea rugăciunii, pentru că nu  pot simți ura reală față de Egiptul meu și vreau să trăiesc în sclavie înainte ca să-l pot detesta. Este, de asemenea, o rugăciune, deoarece această ură vine din Lumina care Reformează, și fiecare rugăciune are menirea de a atrage și a aduce Lumina tot mai aproape.

Toate aceste stări au trecut foarte repede. Tora ne spune multe despre lucrurile care se întâmplă înainte de a veni în Egipt. Apoi, există istoria despre modul în care copiii lui Israel intră în Egipt, nașterea lui Moise, fuga sa și viața sa cu Iethro. Totuși, exodul real este foarte rapid, el ia cel mai puțin timp. Prin urmare, trebuie doar să cerem.

Dacă Lumina începe să lucreze și o persoană este dominată de Lumină, ea va trece imediat prin stări ca și cum ar fi deasupra timpului. Suntem foarte aproape de asta și putem forța Lumina să acționeze.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 13.04.2014, Scrierile lui Rabash

 

Eu sunt acolo, nu aici

Întrebare: Este posibil ca strigătul sclaviei în Egipt să nu fie propria mea frustrare, ci frustrarea comună?

Răspuns: De fapt, încep să mă văd ca un om integral. Nu sunt eu însumi, ci conexiunea mea cu ceilalți, integrarea mutuală. Eu iau decizia că sunt în relația mea cu grupul, că nu sunt aici, în corpul meu, ci în interiorul grupului.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Rabash

Dacă rămân în Egipt, voi muri!

Întrebare: Ce înseamnă a munci ca un partener cu Lumina?

Răspuns: Asta înseamnă că eu chem acțiunile Luminii. Pentru a ieși din Egipt, am impresia că sunt într-o stare de nesuportat și, în același timp, am nevoie să știu ce este următoarea stare pe care o voi atinge.

Durerea pe care o resimt în starea mea actuală nu poate fi reală dacă nu știu ce vreau în schimb. Dacă ceva face rău, atunci știu că există o stare care nu este dureroasă, care poate fi chiar agreabilă, în raport cu ceea ce resimt acum. Asta înseamnă că nu am stări în care nu există nici o durere, nici stări care sunt chiar agreabile.

”Ca avantajul luminii în întuneric”, este creat de celălalt. Dacă sunt în Egipt, simt deja o anumită iluminare a vieții din afara Egiptului. Astfel, cei care sunt în Egipt trebuie să aibă o rădăcină spirituală care le permite să simtă că sunt în Egipt și aspiră să îl părăsească.

Altfel, Egiptul pare a fi un loc minunat. Nu poate fi atât de minunat, dar ei nu pot aspira să-l părăsească, așa cum vedem în restul omenirii. O persoană trebuie să aibă o rădăcină spirituală pentru a simți că vine de la Lumină, că este într-o stare de nesuportat acum, în măsura în care avansează spre Lumină și că trebuie să se întoarcă la aceasta.

Acest mecanism trebuie să funcționeze în subconștientul său și se numește rădăcina sufletului.

Această rădăcină se găsește în sufletul care aparține GE sau ca urmare a încorporării mutuale. În final, întreaga omenire va simți asta, dar ea se va revela progresiv.

Să fii în starea de Egipt nu înseamnă neapărat să fii în apropierea exodului. Exilul în Egipt a durat 400 de ani, adică a inclus numeroase schimbări. Starea din care ieșim când părăsim Egiptul este o stare pe care nu o mai putem suporta. Știu că dacă rămân aici voi muri și mor pentru a ajunge la atributul de dăruire.

Eu vreau să fiu sub influența Luminii și nu mai pot rămâne sub dominația dorinței mele egoiste de primire mai mult timp. Aceste două discernăminte trebuie să se facă simțite în același timp și noi cerem Luminii să le creeze în noi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 13.04.2014, Scrierile lui Rabash

A cădea urcând

Din Studiul celor zece Sfirot, partea 15, articolul 44: acum, eliberarea din sclavia egipteană este considerată ca un exil.

Eliberarea și exilul sunt legate. În alte circumstanțe, aceeași stare poate fi considerată ca un exil sau ca o eliberare. Exilul la o anumită etapă poate fi spiritual mai elevat decât eliberarea la o altă etapă.

Să spunem că sunt masterand într-o universitate și nu am nici o idee cu privire la ceea ce trebuie să studiez, adică sunt ”în exil”. Comparativ cu studenții din primul și al doilea an, sunt în starea de eliberare, deoarece am reușit cumva să mă ridic la un nivel mai ridicat decât ei.

Rabash a scris că, nivelul credinței pe care-l atingem de fiecare dată se transformă în fundație pentru următoarea etapă: Reshimo de Hitlabshut se transformă în Reshimo de Aviut; așa noi avansăm. Eliberările se transformă în exiluri.

Din articolul lui Rabash, ”Semnificația exilului”: ”A cădea” în spiritualitate nu înseamnă că pierdem credința. Asta înseamnă că pentru moment, suntem obligați să muncim mai mult; de aceea, credința sa anterioară este considerată ca o cădere în raport cu starea sa actuală.

Keter al Partzuf inferior devine Malchut al superiorului. Asta înseamnă că, nu ar trebui să judecăm niciodată starea noastră din interior, ci doar în combinație cu stările asociate. De fiecare dată ne ridicăm spre sfințenie și nu decădem niciodată. Dar, dacă vom sfârși prin a fi în întuneric, următoarea stare de întuneric este mereu superioară stării corecte în care am fost deja.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 26.03.2014, ”Studiul celor zece Sfirot”

De unde va veni ajutorul?

O cântare a gradelor (treptelor). Ridic ochii spre munți, pentru a vedea de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul.

El nu va permite ca piriciorul tău să se clatine, Cel care te păzește nu va dormi.

Desigur, nu va ațipi nici nu va dormi Cel care este păzitorul lui Israel.

Este Domnul care te păzește, Domnul care este la dreapta ta ca umbra ta protectoare.

Ziua soarele nu te va atinge, nici luna în timpul nopții.

Domnul te apără de tot răul, El protejează viața ta!

Domnul protejează ieșirea ta și intrarea ta, de acum și în eternitate.

 

Trebuie să ridicăm lipsurile noastre pentru corectarea Malchut, vasul spart, sufletul spart, până ce vom atinge capul lumii Atzilut de unde îmi va veni ajutorul, ridic ochii mei spre munți, adică a se ridica mai presus de orice munte de îndoială. Această ascensiune este conform echivalenței de formă pe care vreau să o ating. Desigur, nu pot să o fac pentru moment, dar vreau să urc.

De acolo va veni ajutorul meu, vine de la Domnul, Creatorul cerului și pământului, adică Cel care a creat Malchut prin atributele de Bina și Zeir Anpin, HaVaYaH le conectează.

O persoană poate să exprime cererea sa în acest mod a fiecărei stări în care este, zi și noapte, pentru a descoperi că gardianul lui Israel nu ațipește, nici nu doarme. Toate aceste zile se vor acumula și Creatorul ne va ajuta și va locui în unitatea dintre noi conform dorinței noastre de a ne uni.

Nu trebuie să uităm că avem de pregătit o platformă, un loc pentru Divinitate. Întreaga noastră muncă este conexiunea într-un mod practic și cu picioarele pe pământ, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Nu există coincidențe în viață, totul este aranjat și organizat în cele mai mici detalii de sus, pentru ca noi să ne conectăm în aceste condiții.

Cu cât urcăm mai mult, cu atât coborâm mai mult primind obstacole. Astfel, vasul spart, sufletul spart, se dezvăluie până ce vom clarifica toate părțile sale pe care le avem pentru a ne conecta, în scopul de a atinge primul nivel spiritual.

Lucrul principal este de a urca la primul nivel al scării spirituale. Toate celelalte se succed într-un lanț de cauză și efect. Toate au aceeași natură și lucrul cel mai dificil este de a face tranziția de la natura în scopul de a primi la cea de a dărui.

Apoi, este aceeași manieră de ascensiune, în conformitate cu aceeași regulă. Tot mai multe detalii sunt dezvăluite și impresia se schimbă cu siguranță, dar nu mai este prima tranziție a naturii noastre. Deci, lucrul principal este de a depăși primul nivel.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 11.04.2014

A aduce mulțumire celorlalți, aduce mulțumire Creatorului

Întrebare: Atunci când cer pentru dorințele altora ca pentru ale mele, trebuie să am intenția de a aduce mulțumire Creatorului și nu doar de a face bine oamenilor?

Răspuns: Cereți posibilitatea de a le aduce lor mulțumire, în ciuda faptului că aceste dorințe sunt ca ale voastre, deoarece astfel, aduceți mulțumire Creatorului. Nu puteți da satisfacție Creatorului în mod direct, deoarece El nu are nici o lipsă. Deci, aduceți mulțumire tuturor, și Creatorul primește plăcere din această situație.

Este vorba despre un teritoriu care este lumea întreagă, cu excepția punctului vostru. Este un mare cerc care este sufletul întreg și voi sunteți în exteriorul cercului cu punctul vostru și cereți pentru ei. Aducând Creatorul în acest cerc, El este fericit să poată să dăruiască tuturor. Rezultă că aduceți Creatorul la dăruire și cu asta, Îi aduceți Lui mulțumire.

Vă rugați pentru ca lucrurile să meargă bine pentru oameni și cu asta, aveți intenția de a da satisfacție Creatorului. Pentru că, Creatorul este perfect și nu are nici o lipsă în afară de dăruire, și voi faceți posibil ca El să facă acest lucru. Dar Kli-ul nu se află în El; este, mai degrabă, în creatura Sa, în întreaga omenire.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 06.04.2014, Scrierile lui Rabash

Indicațiile din exterior

Întrebare: În toate religiile credem că este necesar să acționăm în conformitate cu indicațiile Creatorului.

Răspuns: Cabala nu prevede nici o indicație, dimpotrivă, ia în considerare mijloacele unei persoane în funcție de nivelul său de dezvoltare. La urma urmei, întreaga dorință, intenția și planul creației sunt destinate doar dezvoltării omului, pentru ca el să poată descoperi și crea în interiorul lui o imagine numită Creator. De fiecare dată, el formează această imagine tot mai sus și Creatorul pe care-L creează devine tot mai sublim.

Dar, este un lucru complicat și nu vă sfătuiesc să discutăm despre asta cu oameni obișnuiți, deoarece acest concept nu devine ușor de înțeles decât atunci când noi baze, definiții și senzații spirituale se manifestă la o persoană.

Întrebare: Deci, asta vrea să spună că, în locul indicațiilor, există aspirații și eforturi care se dezvoltă într-o persoană și care îl fac să avanseze?

Răspuns: Noi resimțim indicațiile în interiorul nostru. Ce este ”o indicație”? Ce indică?! Cine execută aceste indicații dacă ele sunt scrise undeva? Nu este nimic astfel! Nimeni nu le realizează! Dacă pentru cineva, după natura sa egoistă, ceva pare a fi benefic, atunci el o va face, dacă nu – atunci, nu el nu va putea să se constrângă să o facă.

”Eu nu pot” – asta vrea să spună ”eu nu sunt capabil”. ”Nu o vreau” – înseamnă că eu nu sunt proiectat așa. De fapt, nu există diferență între ”eu vreau” și ”eu realizez”.

Dacă oamenii nu muncesc asupra naturii lor, dacă ei nu cred că trebuie să schimbe baza acestei naturi, să modifice formatul său, atunci ei consideră: ”Creatorul a poruncit și noi o facem”. De fapt, noi nu putem să ne schimbăm. Încercați să o faceți! Vedem că nimic nu se schimbă, ci continuă să se degradeze.

Din acest motiv, nu pot exista indicații de nici un fel. Dacă o persoană simte în interiorul ei un anumit impuls care crește și începe să ardă în ea, în această măsură ea va munci la utilizarea acestui impuls. Brusc, persoana descoperă în interiorul ei un nou scop și, pentru a-l atinge, este necesar să facă anumite acțiuni.

Totuși, persoana nu studiază indicațiile prescrise în cărți, încercând să le realizeze – asta nu o va ajuta! Dacă dorințele sale sunt diferite, ea nu are nevoie de cărți. Noi vedem ce se întâmplă cu toate aceste religii.

Deci, toate acțiunile sunt efectuate numai în interiorul unei persoane și doar după parametrii care sunt acumulați și conectați în ea și care o conduc. Este o nebunie să credem că putem să le refacem conform indicațiilor cuiva. Dacă asta era posibil, ar însemna că sunt programat și sunt doar un zombi. Citesc ca o mașină orice instrucțiune și mă reorganizez. Adică, mă debranșează, pur și simplu, de la aparatul meu de analiză funcțională și mă programează.

Nu mai sunt o persoană, ci doar un animal în mâinile lor, deoarece o persoană – este aceea are ajutorul liberului arbitru, ajutorul capacității sale de analiză, studiază progresiv tot ce i se întâmplă și ajunge la concluzii care sunt în afara naturii sale.

Această persoană începe să înțeleagă că există o anumită punte de tranziție spre o natură diferită, spre un alt univers, o altă lume. Aici începe Cabala.

Această punte îngustă – este, de fapt, un sacrificiu: transferul intențiilor egoiste în intenții altruiste.

Din emisiunea ”Secretele Cărții Eterne”, 13.11.2013

Dorința Creatorului: a face bine creaturilor Sale

Întrebare: Cum eforturile noastre, pentru a duce la conexiunea oamenilor, la unitate și a crea, de la ei toți, o armată de formatori și educatori, merg împreună cu întregul proces de corectare?

Răspuns: Suntem în această lume și, în primul rând, trebuie să fim conectați la Creator. Prin urmare, ne conectăm și formăm un grup între noi. Acum, este imposibil să urcăm spre spiritualitate, dacă nu o facem pentru eliberarea tuturor sufletelor care sunt în ego.

  

Am atins o stare numită răscumpărarea finală. Deja am realizat această revoluție în trecut, părăsind Babilonul 1500 de ani Î.Hr., până în anul 2014.

Întrebare: Unde este Avraam care a părăsit Babilonul cu studenții săi în această lume, astăzi?

Răspuns: Avraam suntem noi, grupul nostru care vrea să progreseze spre dăruire și spre revelarea Creatorului și care trage lumea întreagă în spatele lui. Misiunea acestui grup este numită Avraam.

Credeți că Avraam despre care ne vorbește Tora este numele unei persoane sau unei idei, al unei misiuni, școli sau mișcare? Îl imaginați pe Avraam ca un bătrânel cu un baston, un revoluționar care a vrut să schimbe lumea? Avraam este  numele unei înclinații, numele unei mișcări, o idee, o filozofie, o perspectivă, de aceea este numit părintele națiunii. Grație acestei cunoașteri, acestei abordări, acestei filozofii, oamenii pot organiza viața lor în mod diferit, nu conform dorințelor corpului fizic, ci în funcție de mintea lor care aspiră să iasă spre un spațiu mai larg. Noi suntem în el, dar trebuie să-l descoperim și să trăim în el.

Întrebare: De ce ar trebui să ne întoarcem spre oameni și să-i învățăm această ideologie?

Răspuns: Este imposibil să completăm corecția în alt mod. Avem nevoie să traversăm starea în care suntem noi toți acum în lumea noastră, de anti-iubire și anti-dăruire, spre iubire și dăruire. Dobândim vase, lipsuri, dorințe cu care putem descoperi mai târziu, o realitate diferită.

Întrebare: Cine a cerut această corecție? A fost constrângerea lui Avraam?

Răspuns: A fost pasiunea (dorința) Creatorului, El vrea corectarea noastră! Dorința Lui este de a face bine creaturilor Sale.

Din Lecția zilnică de Cabala, 11.04.2014, Discuție despre diseminare: Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

 

Cel născut azi nu este responsabil pentru ieri

Întrebare: O persoană trebuie să efectueze o muncă specifică, cu decepțiile sale, angoasele sale, sau pur și simplu să sufere?

Răspuns: În general, nu vă sfătuiesc să pătrundeți în aceste stări, trebuie să le trăiți cât mai ușor posibil, ca și cum nu ați simți nimic și nu v-ați aminti ce s-a întâmplat. În fiecare zi trebuie să fiți o nouă persoană.

Este spus că ”prostul stă cu mâinile încrucișate și își face griji”. Ce am făcut, de ce am făcut, oh-la-la! M-am înșelat, am făcut prostii! În primul rând, este stupid, deoarece asta reflectă lipsa de credință în cuvintele înțelepților, care au spus că totul este controlat de sus și Creatorul a stabilit în avans rezultatele acțiunilor voastre.

Așadar, urmăm un mod de comportament diferit și nu privim niciodată înapoi. Desigur, nu ajungem mereu să o facem deoarece, brusc, vin gândurile și începem să ne culpabilizăm pentru ce am făcut, pentru prejudiciul pe care am putut să-l aducem.

Aceste stări ne sunt date în mod special și ni se cere să ne ridicăm deasupra.

Tot ce trăim alunecă în trecut și totul este făcut de conducerea superioară. Nu sunteți autorizați să interveniți în acest domeniu, nici să credeți că puteați să schimbați ceva în trecut și să aveți rezultate diferite. Totul s-a întâmplat sută la sută cum trebuia să se întâmple, și vom descoperi la finalul corecției cât a fost de corect.

Aveți încredere în experiența mea, niciodată nu trebuie să credem că în trecut a existat ceva ce a depins de voi. Nimic nu a depins de voi! De aceea, în fiecare nou moment trebuie să deveniți o nouă persoană, ca și cum v-ați naște. Ce așteptați de la mine? Nu aveți nimic să mă întrebați, ca și cum ați fi un nou-născut.

Ești nou-născut – deci, începi să muncești din nou, judecând ”cine sunt și ce sunt – care este forța superioară căreia trebuie să-i semăn. Ah, bine – am un grup, este formidabil! Ce trebuie să fac cu ajutorul acestui grup? Să mă conectez la ei? Bine, de acord, o să fac asta. Și, de ce să fac asta, cum reușesc?”

Astfel, începi să discerni în fiecare secundă fără să știi nimic. Nu lăsa nimic să frâneze din trecut în spatele tău. De fapt, în fiecare moment un nou Reshimo se descoperă în tine deci, cum este posibil de a continua ceva? A fost deja făcut și este ca o hrană digerată – nu putem să începem din nou să o mâncăm. Trebuie să vrei să fii în întregime nou, ca un nou-născut.

Din Lecția asupra unui articol de Rabash, 14.04.2014

O tensiune critică în scopul deconectării

Atunci când dorințele pentru spiritualitate, pentru scopul creației, pentru Creator, apar în noi, înseamnă că un punct negru care face parte din Malchut, este trezit în noi. Dar, acest punct negru este înconjurat de dorința de primire, de ego, din toate părțile.

 

Dacă vom reuși să ridicăm punctul nostru în afara egoului, adică să fie deasupra egoului și egoul rămâne în totalitate jos, adică noi suntem atrași de Creator chiar dacă egoul ne trage în direcția opusă, atunci acest punct va fi deconectat de ego. Nu iau în considerare egoul meu în înclinația mea spre Creator. Aceasă deconectare este numită Tzimtzum (restricție).

Dacă conectăm toate punctele noastre, un mare punct negru se formează. El este negru pentru că resimte întunericul. El vrea să aspire la Creator, dar nu știe cum să o facă. Toate punctele noastre sunt deasupra, conectate unele cu altele, și marele nostru ego general rămâne jos, trăgându-ne în jos.

Dacă vom atinge o masă critică din aspirația noastră pentru Creator, în opoziție cu egoul, adică vom atinge o tensiune suficient de puternică atunci, sub influența Luminii Înconjurătoare, ne deconectăm de ego și îndeplinim Tzimtzum Aleph (prima restricție). Este ceea ce numim Exodul din Egipt, deconectarea de dorința noastră de primire.

Din Lecția zilnică de Cabala, 11.04.2014, Discuție despre diseminare: Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman