Corecția poate fi făcută doar cu ajutorul Torei, a luminii superioare, care inițial a umplut sufletul comun și apoi a ieșit din el și a rămas în afară ca lumina înconjurătoare. Lumina așteaptă ca dorințele să fie pregătite pentru a reintra în ele, conform legii similarității proprietăților. Prin urmare, toate corecțiile sunt posibile numai prin conexiunea noastră comună: mentală și fizică. De aceea, noi trebuie să încercăm să ne conectăm până când încetam să mai simțim că suntem separați de corpuri fizice.

Iar dacă vedem corpurile, acesta este un semn despre cât de diferiți suntem între noi. Și, de îndată ce începem să ne ridicăm deasupra corpurilor noastre materiale, deasupra divizării inițiale, lumea materială se „topește” și se pierde di percepția noastră.

Iar această lume nu va mai rămâne, ci numai dorințele noastre conectate între ele, ceea ce ne face să ne străduim pentru o și mai mare conexiune și unitate, pentru ca, în acest fel, să revelăm lumea superioară în schimbul lumii care este în fața noastră acum, Adică, cu alte cuvinte, să începem să vedem materia din interiorul nostru.

Din congresul mondial de Cabala „Ziua trei” – 2/21/19, „Legământul sării”, lecția 9

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala poate ajuta să schimbi harta destinului tău, chiar dacă este decis în stele?

Răspuns: Soarta fiecăruia dintre noi este foarte clar definită. Dacă luăm punctele de început și de final ale căii noastre, atunci, indiferent ce spui, fiecare suflet trebuie să treacă prin toate aceste etape și să ajungă la destinația sa finală, realizarea sa completă.

Depinde de cum vei păși pe calea ta: rapid sau lent, căzând sau târându-te sau urcând sau, invers, să zbori de la un punct la altul. Este o diferență mare dacă vei trece printr-o suferință serioasă, fiind în negativ sau dacă vei fi în pozitiv.

Cu toate acestea, punctul final pentru fiecare dintre noi a fost deja stabilit. Așa că, tot ceea ce ne oferă știința Cabala este cu scopul de a nu te încetini.

Să spunem că un suflet vine de la punctul „A” la punctul „B”. Tu te poți opri la punctul „n” și să mergi la punctul „m”, pe parcursul a câtorva vieți, într-o suferință teribilă, ori poți ajunge acolo repede, ca într-un zbor. Prin urmare, noi determinăm pasul avansării noastre, magnitudinea sa și calitatea sa. Asta depinde de noi!

Asta este ceea ce ne oferă știința Cabala, care ne lasă să vedem întreaga perspectivă și, astfel, să putem aproxima scopul ultim la care trebuie să ajungem.

În mod practic, fiecare segment al căii este obținerea scopului ultim, doar că pe o scală tot mai mare: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida, sau cele 125 de trepte ale dezvoltării graduale a sufletului.

În măsura în care ne dezvoltăm sufletul, noi începem să simțim cum dobândim și deschidem natura, să fim incluși în ea, să începem să o vedem și să o înțelegem. Este ca o mare simfonie care ne implică și pe noi și ne permite să fim participantul ei integral. Atingerea unei asemenea armonii, atunci când fiecare parte din miliardele de stări se conectează cu toate celelalte într-o interacțiune perfectă, este cea mai mare plăcere.

Întrebare: Noi avansăm pe o cale directă sau este tot timpul o undă sinusoidală?

Răspuns: O sinusoidă există, așa cum este spus: „Nu este niciun om drept în lume care să nu se împiedice”. Însă, ideea este că atunci când te împiedici, să te ridici imediat, să avansezi rapid, așa încât chiar și greșelile noastre vor servi pentru a ne împinge spre căutare, însemnătate și să ne inspire spre o avansare continuă.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 12/30/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul lucru este să asamblăm și să refacem sufletul comun care s-a spart după păcatul Copacului Cunoașterii. Noi am primit deja acest vas spart în pregătirea pentru munca noastră. Ceea ce ni se cere este acțiunea, despre care este scris: „Să-mi facă un Templu și Eu am să locuiesc în mijlocul lor”.

Templul este un vas sfânt, direcționat complet spre dăruire. Noi îl construim din cărămizile noastre, punând piatră peste piatră, din inimile de piatră care se pot conecta cu alte cărămizi. În acest fel construim Templul din egoismul nostru, din dorințele noastre sparte, lipindu-le împreună și creând un loc în care forța superioară, Creatorul, să locuiască în noi.

Aceasta este singura noastră muncă și scop și, prin urmare, noi trebuie să verificăm tot timpul cât de benefice sunt fiecare acțiune, gând și dorință, pentru construirea acestui turn sfânt, Templul.1

Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 4/28/19, De la punctul din inimă la un zece (Pregătire pentru Congresul Latin American 2019)

1 Minutul 0:20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare : În munca spirituală ne ridicăm deasupra opusului opiniilor noastre. Ca urmare, devin un specialist în clarificări, iar opinia grupului de zece devine la fel de importantă pentru mine ca și propria mea opinie. Trebuie să abordez în mod constant dorințele prietenilor și ale lumii, dar spui că nu trebuie să fac asta, ca femeie?

Răspuns: În zilele noastre, nu a existat încă un stat în care femeile, în număr așa de mare, să se grăbească să descopere lumea spirituală. Salut acest lucru și sunt foarte mulțumit de asta.

Acest lucru sugerează că, într-adevăr, am ajuns într-o stare nouă, în care lumea ar trebui corectată. Totuși, organizarea femeilor în grupuri de zece mi se pare, astăzi, o acțiune nerealistă.

Încă nu va funcționa ca și în cazul bărbaților. Va fi mult mai fictiv, mai artificial. Există astfel de condiții între femei, pe care nu le pot depăși. Ele au o problemă mult mai serioasă în interacțiunea dintre ele, decât bărbații.

Un bărbat nu are relații antagoniste atât de naturale, ca femeile. Prin urmare, nu știu cum să direcționez relațiile dintre femei. Vedem din Tora că bărbații se unesc în grupuri, în grupuri de zece, iar femeile se adună în jurul lor, fără însă a se uni una cu alta.

Așa s-a întâmplat atunci când a fost primită Tora, la muntele Sinai, unde femeile stăteau în spatele bărbaților, înconjurându-i. Alegoric, se spune întotdeauna că femeile fac o muncă auxiliară bărbaților. Ele pun presiune asupra lor, îi organizează, îi obligă să progreseze și, în acest sens, ele nu sunt de mare ajutor și ne dau putere.

Vedem cum o femeie, deși este foarte tăcută, totuși transformă lumea din jurul nostru. Nu spunem că bărbații sunt foarte vocali, dar este doar un joc, care curând va trece. Iar orice altceva în lume este determinat de o femeie.

Așadar, trebuie să găsim o formă de diseminare a femeilor, de participare a femeilor, de comunicare feminină în Cabala, pe care am înțelege-o și care ar corespunde dezvoltării spirituale. Încă nu pot să exprim asta clar. O spun așa cum este.

Nu-mi pot imagina un grup de zece de femei. Femeile sunt interconectate foarte artificial, nu ca bărbații. Și nu pot spune același lucru bărbaților și femeilor, deoarece fiecare se simte complet izolat de ceilalți. Nu este așa cu bărbații. Ei se îmbrățișează, se așează unul cu celălalt și între ei predomină un sentiment de comunitate. Aceasta este natura lor!

Ne vom dezvolta în continuare și vom deveni mai înțelepți!
Din Lecția de Cabala din limba rusă 2/11/19

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Antisemitismul continuă să crească în lume. Acum ceva vreme, în California, în timpul rugăciunii de la sfârșitul Paștelui, un atac terorist a avut loc într-o sinagogă, rezultând o persoană ucisă și alte câteva rănite. Totuși, asta încă nu reușește să-i facă pe oameni să asculte. Se pare că acest lucru nu ȋi privește; la urma urmei, se întâmplă „undeva, acolo, departe”. Asta arată cât de mult ne împietrește Creatorul inima, astfel încât o persoană este indiferentă chiar și la astfel de incidente. Cu doar șase luni în urmă, o tragedie similară a avut loc într-o sinagogă din Pittsburgh, dar toată lumea a uitat deja de ea.

Prin urmare, poporul evreu este numit „popor cu gât înțepenit”. O persoană nu răspunde acestor avertismente, gândindu-se că acest lucru s-a întâmplat pe o stradă din apropiere și nu i se poate întâmpla ei. Uităm ce s-a întâmplat ieri, să nu mai vorbim de acum câteva luni și nu observăm că tensiunea crește. Să fii înțepenit înseamnă să primești o lovitură, să te trezești pentru o clipă și apoi să uiți totul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată.

Problema este că nu există o senzație acumulată de durere, îndreptându-se către un punct în care o persoană va fi forțată să răspundă. Totul dispare ca „apa în nisip”.

Cel mai important este să înțelegem că acest lucru nu este un eveniment aleator, ci unul natural, care decurge din temelia creației. Acest proces va continua și nu se va termina decât dacă vom începe să facem ceva în acest sens. Kabbalah explică acest fenomen pe o bază științifică și a avertizat despre acest pericol de acum mulți ani, în timp ce toată lumea râdea despre o astfel de posibilitate. Acum nu mai este o chestiune de râs și, totuși, nimeni nu vrea să asculte Cabaliștii. Va veni timpul când oamenii nu vor mai avea de ales și vor trebui să asculte.

Indiferent de cât de închistat a fost poporul Israel, Creatorul l-a condus, totuși, din Egipt, lovindu-l și făcându-l să sufere. În timpul nostru s-ar putea să fie la fel. Cabaliștii continuă să avertizeze, dar ei nu cred, așa cum odată, nu l-au crezut nici pe Moise.

Este foarte simbolic faptul că, în doar câteva zile, lumea va marca Ziua Memoriei Holocaustului, iar același Holocaust se poate întoarce … Fie evreii se vor uni, fie va fi foarte rău. Unitatea este o soluție nu numai pentru antisemitism, ci și pentru corectarea generală a lumii, corectarea umanității, pentru criza globală tot mai mare și un nou război mondial care se poate produce și despre care se vorbește deja în mod deschis (Minutul 00:20).
Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/28/19, Diseminarea Înțelepciunii Cabalei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce calea către primul nivel spiritual nu este limitată de timpul fizic și depinde doar de pregătirea omului?

Răspuns: Nu este limitată în timp, deoarece nu există timp fizic în spiritualitate. Totul depinde numai de dezvoltarea dorinței tale, cât de mult poți primi un răspuns la ea.

Întrebare: Care este sensul miilor de încarnări anterioare, dacă omul începe tot timpul să lucreze de dragul lui?

Răspuns: De fiecare dată începe la nivele diferite. Niciodată nu se întâmplă nimic în zadar, noi constant mergem înainte.

Întrebare: Este o opinie că, Creatorul nu trimite unei persoane încercări care sunt dincolo de abilitățile sale. Există sprijin pentru asta în Înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Cu siguranță. De regulă, omul nu are șansa să eșueze complet. I se trimite doar ceea ce poate tolera.

Întrebare: Este spus: „Dacă-ți schimbi locul, îți schimbi norocul”. Poate o persoană să-și schimbe singură locația sau și asta vine, de asemenea, de la Creator?

Răspuns: O dorință este numită un loc, deoarece este locul pentru primirea luminii. Prin schimbarea dorinței sale, persoana în mod necesar își schimbă norocul, soarta, deoarece starea sa spirituală se schimbă imediat.

Întrebare: Cum avansează omul și ce obține prin crearea condițiilor pentru avansare și revelarea Creatorului pentru alți oameni?

Răspuns: Tot ceea ce trece prin el la alți oameni și ceea ce obțin ei, el obține întâi în el, însuși.

Întrebare: Există exerciții în înțelepciunea Cabala pentru menținerea percepției corecte a lumii, pentru creșterea eforturilor și pentru concentrarea pe intenție?

Răspuns: Cu siguranță că sunt. Îmi pare foarte rău că nu ai văzut asta încă. Trebuie să înveți acest lucru metodic și serios.

Întrebare: Mediul sufletelor prezente etern ale Cabaliștilor din trecut și prezent, nu este un câmp de energie suficient de puternic?

Răspuns: Nu, deoarece noi trebuie să acționăm în cooperare reciprocă cu aceia care sunt similari cu noi, așa încât suntem schimbați în relație cu ei și îi obligăm să se schimbe în relație cu noi.

Întrebare: În timp ce trecem prin toate nivelurile înțelepciunii Cabala este posibil să obținem imortalitatea fizică?

Răspuns: Nu poate să fie imortalitate fizică, deoarece starea fizică este o stare imaginară și doar ție ți se pare că exiști în ea.

Întrebare: Dacă unul dintre prieteni își corectează una din proprietățile sale, această proprietate va fi de asemenea corectată în toți prietenii din grup?

Răspuns: Da, asta este absolut corect. Aceasta este legea unui sistem închis, altfel nu poate să corecteze această proprietate în el.

Din lecția de Cabala în limba rusă 11/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am încredere în Baal HaSulam și în tine, dar nu mă pot apropia de Rabash. Cum mă pot apropia mai mult de el?

Răspuns: Baal HaSulam este un mare cabalist care a dobândit, generalizat și sistematizat știința cabalei. Noi suntem angrenați în cabala pentru a o stăpâni, dar nu sub formă de știință, ci ca metodă de dobândire a spiritualității. Aceste două lucruri sunt diferite, chiar dacă sunt interdependente.

Dacă omul dorește să intre în lumea spirituală cu propria sa persoană, pentru el Baal HaSulam este doar un teoretician care nu poate să-l conducă înainte. Cel care ne conduce înainte este Rabash, el ne explică fiecare etapă în care ne aflăm, ce să facem, cum să acționăm, ce fel de interacțiuni trebuie să avem în grup, între noi și cu Creatorul.

Îmi aduc aminte cum și-a scris primul articol, stând lângă mine pe o bancă din parc. I-am dat o hârtie de staniol de la o cutie de țigări și, pe spatele ei, a scris un mic articol, primul din viitoarele trei volume.

La început i-am pus întrebări și el a scris răspunsuri la acestea. În acest fel au apărut primele sale articole. Mai târziu, a scris totul singur.

Fără aceste articole nu am fi putut avansa. În fiecare lecție de dimineață dedicăm o oră și jumătate, până la două ore, studiului articolelor lui Rabash, doar o jumătate de oră Studiului celor zece Sefirot și o jumătate de oră articolelor lui Baal HaSulam.

Putem afirma că este de neînțeles cum au putut stăpânii oamenii spațiul spiritual mai înainte de Rabash, cum au putut simții totul în ei și cum au avansat pe diversele niveluri. Toate acestea ne vin din învățătura sa tocmai pentru că, în zilele noastre, sufletele care coboară în această lume au nevoie de ea.

Rabash este un compendiu practic de cabala, iar Baal HaSulam este mai mult un teoretician cabalist.

Pentru a te apropia de Rabash, trebuie să citești articolele sale și să asculți lecțiile noastre. Toate acestea sunt în arhivă, le poți folosi gratis, accesul este complet liber. Ca atare, îndrăznește!

Din lecția de cabala în limba rusă 12/23/18

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Paștelui stă în fruntea tuturor sărbătorilor și a tuturor timpurilor în procesul spiritual, pentru că simbolizează ieșirea din dorința de a primi plăcere pentru sine, către dorința de a dărui sau, mai precis, din dorința de a primi pentru sine, față de dorința de a primi de dragul dăruirii. De aceea, Paștele este atât de important; la urma urmei, este o intrare în lumea spirituală, către simțirea și înțelegerea spiritualității.

Înainte de aceasta, omul trece prin numeroase stări, plecând de la natura sa originară, când este în interiorul dorinței de a se bucura și nici nu realizează asta. Apoi, el începe să se întrebe de ce trăiește. Aceasta înseamnă că o existență simplă animalică nu-l satisface și vrea să înțeleagă sensul vieții, sursa ei, cauza și scopul ei. Un animal nu-și pune astfel de întrebări; acesta este începutul nașterii unui om.

Intrarea în spiritualitate începe cu faptul că o persoană simte dintr-o dată că nu mai poate să se gândească la sine și dorește să facă acțiuni în afara egoismului său. Paștele simbolizează intrarea într-o lume nouă, începutul unei noi stări, Lishma, începutul dăruirii, credinței, dobândirea proprietății lui Bina, conform căreia începem să muncim. (Minutul 0:10)

Numai atunci când omul simte și înțelege că nu poate acționa de dragul dăruirii, el poate fi considerat în exil. Este exilul din proprietatea dăruirii, pe care dorește să o dobândească și nu poate. Doar acest lucru măsoară amploarea și greutatea exilului. (Minutul 2:00)

Omenirea este împărțită în trei părți. O parte sunt aceia în care s-a manifestat deja punctul din inimă și conduce o persoană la Cabala sau o face să o caute. O altă parte încă nu înțelege de ce sunt necesare toate acestea. Iar cea de-a treia parte se luptă exclusiv pentru realizarea corporală, fără atingerea intenției, pentru menținerea intenției pentru sine. Pe această bază, omenirea poate fi divizată în mai multe grupuri, națiuni și tot felul de curente. (Minutul 23:00)

Egipteanul din mine mă convinge că lucrul cel mai important este de a efectua acțiunile pe care Tora le cere de la noi, dar fără a acorda atenție intenției, adică a poruncilor exclusiv corporale. Dacă nu întreb despre rezultatele muncii mele, înseamnă că sunt egiptean, că eu lucrez în conformitate cu egipteanul  meu interior. Însă, dacă încep să mă preocup de intenție, atunci mă găsesc în Egipt ca un sclav, în exilul din lumea spirituală.

Există o realitate spirituală în care totul este de dragul dăruirii, dar eu exist în egoismul meu. Măsura în care aceasta mă deranjează, mai mult sau mai puțin, determină locul meu în procesul spiritual, până când ajung la o stare în care o astfel de viață devine mai rea decât moartea pentru mine și simt că trebuie să părăsesc intenția egoistă. Aceasta înseamnă că sunt deja pe punctul de a mă elibera, adică la ieșirea din exilul egiptean.

Egiptenii mei interiori mă țin și mă conving că trebuie să continui ca și înainte și totul va fi bine, fiindcă lucrul principal este acțiunea, iar intenția nu contează. Dacă sunt de acord cu acest lucru, eu devin un egiptean. Dar, dacă lupta interioară pentru intenție apare în mine, atunci văd că sunt sub puterea egiptenilor și doresc să scap de această sclavie. Și atunci îmi dau seama că principalul lucru nu este acțiunea, ci intenția și că trebuie să scap de intenția pentru mine, însumi. Iar pentru asta am nevoie de lumina care reformează ca să fug din Egipt.

Sunt gata pentru orice, numai să nu rămân în intenția egoistă. Nu am nevoie decât de capacitatea de a efectua această acțiune. M-am despărțit deja de intenția pentru mine, însumi, dar nu am atins încă intenția de dăruire. Încă nu știu ce este dăruirea și cui să dăruiesc, dar asta înseamnă că sunt deja la ieșire. (Minutul 38:40)

Schimbarea de la egiptean la Israel înseamnă că încă nu am puterea de a face o acțiune de dăruire. Dar nici nu vreau să o împlinesc de dragul ego-ului și, de aceea, încă nu știu cum să o îndeplinesc de dragul dăruirii. Prin urmare, nu știu ce să fac. Aceasta este ieșirea din Egipt, adică în întuneric total, când nu știm ce să facem. Și, abia apoi, vine mântuirea. (Minutul 51:30)

Este scris că egiptenii lucrează cu cărămizi albe, fără nici un fel de urmă sau murdărie. Dacă aș adăuga egoist, cărămidă după cărămidă la munca mea, în fiecare zi, atunci construiesc o clădire frumoasă, albă ca zăpada, fără nicio murdărie sau umbră de îndoială, simțindu-mă complet sfânt. Egiptenii din Egipt nu pot experimenta nicio conștientizare a răului pentru că ei iau exemplu din ceea ce face întreaga lume; de ce altceva are nevoie omul?

Aceștia sunt cei șapte ani de sațietate – când omul se alătură muncii egiptenilor și se asigură de succesul ei. Nici nu-și dă seama că acționează egoist. Această conștientizare este deja rezultatul impactului luminii care reformează, care iluminează constant în mici porții, ridicându-l treptat . „Mulți bani mărunți adunați, devin o cantitate mare.” (Minutul 53:30)

Dacă nu există putere în această muncă, atunci nu rămâne de făcut decât un singur lucru: o rugăciune. Cererea adresată Creatorului rezolvă toate problemele. La urma urmei, scopul a tot ceea ce ni se întâmplă este să ne oblige să contactăm Creatorul. În Egipt dobândim tot felul de mijloace și metode de conexiune cu Creatorul. Trebuie să găsim soluția pentru orice greutate pe care Egiptul ne-o pune în față, printr-o nouă conexiune cu Creatorul.(Minutul 1:01:25)

Greutatea muncii depinde numai de intenție. Dacă intenția este de dragul Creatorului, de dragul dăruirii, atunci zburați ca și când ați avea aripi, fără să simțiți greutatea în muncă, ca și cum ați părăsi câmpul gravitațional al Pământului și plutiți în spațiu. Dacă pentru voi, munca este grea, atunci cărați valiza greșită și nu vă îndreptați spre Creator (Minutul 1:50:40)

Noi primim influența Creatorului prin întregul suflet spart al lui Adam HaRishon. Creatorul percepe numai întregul suflet, adunat. Între timp, pot avea o legătură inițială, personală și foarte limitată cu Creatorul, dar încă mă atinge prin sufletul comun.

„…lumina superioară este în starea de completă nemișcare”, adică ea umple Kli-ul comun. Dar eu pot atinge o conexiune cu Creatorul, doar în măsura conexiunii mele cu sufletul comun. Să presupunem că m-am conectat cu unul din cele douăzeci de miliarde de oameni; în această măsură ajung la un contact, care se face întotdeauna printr-o conexiunea comună. Creatorul este în interiorul tuturor ființelor create, într-o formă perfectă, pentru că toată lumea a ajuns deja la sfârșitul corectării, iar eu mă conectez cu această stare.(Minutul 1:55:50)

Care este diferența dintre Matza și pâine? Matza este tot pâine, dar pâinea săracului, făcută exclusiv din făină și apă. Chiar și apa din ea este în cantități limitate. Nu poți să faci pâine fără niciun pic de apă și, prin urmare, se adaugă apă într-o cantitate mică, doar pentru a frământa aluatul și a nu-l lăsa să se acrească. Acesta este un semn că încă nu putem lucra cu dorințele noastre de dragul dăruirii, dar nici nu mai dorim să lucrăm pentru dorința de primire. Adică, este un fel de stare intermediară: nici aici și nici acolo. Matza semnifică împlinirea pentru a scăpa. (Minutul 2:03:00)

Din prima parte a Lecţiei Zilnice Kabbalah din 4/21/19, Scrierile lui Rabash, voi. 1, articolul 14, „Legătura dintre Paște, Matza și Maror” (1987)

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum determinăm în ce lume ne aflăm? De ce există această lume inferioară?

Răspuns: Cu toții ne aflăm în egoism. Aceasta este ceea ce se numește lumea noastră și o percepem în interiorul nostru.

Lumea noastră inferioară există doar pentru ca noi să putem să urcăm în lumea superioară, dându-ne un punct de început, la care putem cădea și din care ne putem ridica în permanență, de fiecare dată, la un nivel mai înalt al lumii superioare.

Întrebare: Trăind într-o lume egoistă, cum putem folosi egoismul mai eficient pentru a ajunge la spiritualitate?

Răspuns: Trebuie să folosim lumea noastră egoistă pentru că suntem siliți să existăm în ea în mod fizic. În rest, toată atenția noastră ar trebui să fie dedicată stării noastre în grup. Crearea unui Kli spiritual, al rețelei spirituale a forțelor în care se va revela Creatorul, depinde de conexiunea noastră, a fiecăruia dintre noi, cu toți ceilalți.

Din lecția de cabala din limba rusă, 12/23/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 229 – Fericirea și siguranța

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat:

Fericirea noastră depinde de sprijinul pe care ni-l furnizează mediul și de cunoașterea faptului că viitorul nostru este în siguranță. Cum obținem siguranța că ne va aduce fericirea?

O mare nevoie s-a trezit pentru a construi noi relații în societate, care ne vor oferi căldura, siguranța și libertatea de a înflori. O rețea socială sigură trebuie construită pentru a furniza asistența și protecția generală pentru cei în nevoie. Toată lumea trebuie să participe la construirea acestei societăți sigure. Este imposibil să cumperi siguranța cu bani sau să o obții singur. A plăti taxele nu este suficient. Oamenii trebuie să se investească pe ei, înșiși, emoțional în viața celorlalți și să învețe cum să depășească respingerea reciprocă prin devotament și responsabilitate, pentru a construi conexiunea deasupra a orice.

De pe KabTV „O viață nouă #229 – Fericirea și siguranță”, 9/12/13

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→