Monthly Archives: mai 2019

Este necesar să cercetăm semnificația textelor?

Întrebare: Atunci când citim din sursele originale împreună cu un prieten sau în grup, trebuie să organizăm ateliere pentru a înțelege mai bine semnificația textelor?

Răspuns: Da și nu. Adevărul este că uneori analiza semnificației textului ne induce în eroare și, în loc să ne cufundăm în senzații și legături mutuale, începem să disecăm textul în elemente și calități fonetice, ortografice sau lingvistice. Cred că acest lucru este inutil.

Este posibil să analizăm textul doar din perspectiva realizărilor noastre specifice: ce anume ar trebui să obținem de aici în sprijinul conexiunii noastre, pentru a-L revela pe Creator. Doar atât! Restul va veni pe parcurs.

De îndată ce vom începe să revelăm manifestarea Creatorului între noi, vom pătrunde în cabala practică și atunci tot ce scrie în carte va deveni clar. Vom începe să înțelegem ceea ce este scris în Studiul celor zece Sefirot și în alte surse.

Din lecția de cabala din limba rusă 2/11/19

Consecința avansării

Întrebare: Unii dintre studenții noi care se confruntă cu probleme apărute din senin, consideră că acestea sunt legate de studiul cabalei. Este adevărat?

Răspuns: Nu. Problemele legate de studiul cabalei apar doar într-un grup în care prietenii încep să simtă respingere și ostilitate. Ele rezultă din avansare, astfel încât omul să se poată ridica peste aceste obstacole de fiecare dată și nimic mai mult.

Întrebare: De unde vine senzația că urmează să se întâmple ceva? Poate dintr-o creștere a sensibilității?

Răspuns: Sensibilitatea crește într-adevăr. Cum altfel am putea depăși diversele obstacole pentru a ne ridica tot mai sus deasupra lor și a ne defini din punct de vedere spiritual, dacă nu le-am percepe? Obstacolele existau și înainte, însă acum se manifestă mai mult, tocmai pentru că noi merităm și putem să ne ridicăm peste ele.

Din lecția de cabala din limba rusă 11/18/18

Gândurile mele pe Twitter 06.05.2019

 

De ce naziștii urăsc evreii?

Cabalistul Dr. Michael Laitman continuă să explice rădăcina antisemitismului și rolul poporului evreu răspunzând la întrebarea: „De ce naziștii urăsc evreii?”

Naziștii nu i-au urât pe evrei de la început.

După o vreme, au văzut problema ca pe un mijloc foarte bun de a uni poporul, precum și o cale de a-l controla, pentru că nu toți germanii erau naziști. Hitler a folosit-o într-o manieră foarte eficientă pentru a uni oamenii și pentru a atrage atenția întregii lumi, asupra lui însuși. Și astfel naziştii au descoperit că ura ȋmpotriva evreilor îi ajută.

Un alt lucru este că ei au văzut evreii ca și concurenți, pentru că ei credeau că evreii doreau să stăpânească lumea, iar naziștii voiau și ei să stapânească lumea. Pe de altă parte, ei au văzut cum, de mii de ani, evreii dominau știința, filozofia și finanțele.

Iar naziștii și-au dorit să construiască Reich-ul de o mie de ani și i-au văzut pe evrei ca oameni care au reușit ȋn astfel de actiune, iar acum era ca și cum le-ar fi venit lor rândul, să aducă istoria nazistă veșnică, în lume. Prin urmare, au urât și au distrus evreii.

 

Frica de a face rău grupului

Întrebare: În munca mea cu grupul de zece, simt că fac rău prietenilor. Chiar și atunci când fac asta, nu am nicio putere să mă opresc. Cu toate acestea, sunt foarte supărat că nu pot schimba nimic. Este asta o rugăciune? Sau ar trebui să fac ceva mai mult pentru a inversa această situație și să trec la următoarea stare?

Răspuns: Trebuie să vă rugați și să cereți grupului de zece să vă ajute să deveniți amabili și buni. Încercați să fiți sinceri cu ei, în mod direct.

Faceți același lucru și cu Creatorul. Să nu vă fie teamă să faceți acest lucru, fiindcă vă va ajuta. Dacă nu faceți acest lucru, atunci dezvoltarea voastră spirituală în această viață nu va funcționa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/09/18

Parametrii astronomici și calendarul evreiesc

Întrebare: Cum sunt zilele împărțite conform calendarului evreiesc?

Răspuns: Există 24 de ore pe zi, patru anotimpuri și de patru ori Anul Nou evreiesc, într-un program schimbător. Același program există între zi și noapte: zilele sunt mai lungi și nopțile mai scurte vara şi, invers, în timpul iernii.

Conform calendarului evreiesc, o oră nu este exact de 60 de minute și fiecare dintre ele exact de 60 de secunde, ci vorbim despre o unitate convențională, care nu este constantă, ci depinde de timp.

Conform calendarului obișnuit, se consideră că există 12 ore de la apus până la răsărit și de la răsărit până la apusul următor sunt de asemenea 12 ore. Dar, prin orele de lumină, 20 de ore ar putea să dureze de la răsărit până la apus, iar noaptea (întunericul) ar dura doar patru ore.

În acest caz, ora de zi și ora de noapte sunt absolut diferite. Este puţin la fel ca sunetul, care nu se poate măsura pe un cadran uniform, ci pe o scală logaritmică.

Pentru că lungimea zilei și a nopții se schimbă în fiecare zi, înseamnă că durata orelor de noapte și de zi se schimbă în fiecare zi. Ele depind numai de Partzuf Zeir Anpin din lumea Atzilut și care, de fapt, gestionează aceste acțiuni, deoarece lumina superioară, care trece prin ele în Malchut (iar Malchut suntem noi), definește totul.

Dacă am ști exact cum funcționează, am simți acest sistem ca o mașină astronomică gigantică, care ne înconjoară și astfel ne afectează. Apoi, am începe să ne apropiem de parametrii săi interni: ce înseamnă mai multă lumină – mai puțină lumină, mai cald – mai rece? Dacă am trăi și lucra în conformitate cu aceste ore, am avea o viață complet diferită.

Pe de altă parte, cum este posibil să existăm în acestă mecanică? De ce avem nevoie de ea? De ce ar trebui să ne afecteze în acest fel? Dacă ne-am restructura și am trăi în conformitate cu ea, cum am putea simți natura și pe noi, înșine? Este interesant! Aceasta înseamnă că am începe să simțim sistemul în conformitate cu influența sa asupra noastră. Lumea înconjurătoare, spațiul, stelele, totul ar străluci într-un mod diferit.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/30/18

“Puteam să fiu eu Eva” (The Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Puteam să fiu eu Eva

Germania 2019: “Există peste 12,000 de neo-naziști activi care sunt pregătiți să folosească violența,” scrie într-un raport oficial german. Ne dă fiori acest document care sună exact ca in anii 1930, cand o fetiță evreică a venit pe lume în Budapesta, Ungaria. La vârsta de 13 ani, în primăvara anului 1944, adolescenta Eva Heiman a început să scrie un jurnal personal, la fel ca tinerii de azi, prin canalele oferite de rețelele sociale. Trei luni mai târziu a fost luată de acasă și dusă la moarte, la Auschwitz. Au trecut de atunci 75 de ani și iată că un proiect extraordinar a luat naștere pe Instagram, “Eva Stories,” sau Poveștile Evei, care urmărește trasarea vieții acestei tinere, oferind o privire „modernă” asupra zilelor negre ale Holocaustului. Este o adevărată tragedie faptul că acele zile întunecate se întorc, o dată cu creșterea antisemitismului în America și în întreaga lume, dar acestea sunt semnele prevestite de înaintași, care ne arată că trebuie să ne unim, aceasta fiind singura salvare posibilă a poporului evreu.

În timp ce cultura lumii noastre se reduce la nivelul unui ecran de smartphone, lumea noastră internă trebuie să se dezvolte. Deși unii ar vrea să împingă Holocaustul la marginile memoriei istorice, trebuie totuși să ne străduim sa cercetăm trecutul și viitorul nostru. Ar trebui să cerem răspunsuri pentru a câștiga noi perspective și a arunca o lumină nouă asupra realității.

Dacă Eva ar trăi azi, ea s-ar întreba, „Cum este posibil ca antisemitismul să-și ridice capul oribil în anul 2019, în toate colțurile pământului și în toate limbile, după tot ce s-a întâmplat? Cum se face că evreii sunt încă cel mai persecutat popor de pe glob? De ce erupe aceeași ură arzătoare din mijlocul ungurilor și germanilor, dar și al americanilor și rușilor? Cum este posibil ca mintea sclipitoare a evreilor – capabilă să conducă o navetă pe lună, să creeze o inimă artificială, sau să câștige premii Nobel și Oscar, dar și să construiască platforme pentru rețele sociale – să nu reușească să învingă ura manifestată față de noi de mii de ani încoace?”

În ciuda felului ei grațios de a fi și al zâmbetului inocent, desigur că Eva a trecut prin multe și ar putea spune, „Nu, ura față de noi nu izvorăște din gelozie. Oamenii nu ne urăsc pentru că suntem cei mai deștepți, cei mai de succes și mai inventivi, și nici pentru că sunt convinși că noi controlăm media, băncile și comerțul.”

Eva ar putea medita asupra motivului profund al acestei uri de neînțeles: „Nu cumva antisemitismul este o lege a naturii, un fenomen imposibil de eliminat? Poate că toate aceste lovituri primite de la natură ne imploră să ne oprim și să ne punem întrebări mult mai profunde.”

Desigur că, după toate cele îndurate, ea ar dori să audă ce au de spus cei care ne urăsc, „Evreii sunt de vină pentru toate relele omenirii, căci au grijă doar de ei.”

Apoi s-ar întoarce la surse pentru a învăța de la înțelepții noștri și ar descoperi că există într-adevăr o conexiune strânsă, internă, între Israel și națiunile lumii. Ea s-ar grăbi să înțeleagă ce înseamnă cu exactitate acest lucru: faptul că evreii sunt obligați să paveze calea către unitatea mai presus de toate diferențele. Singura soluție de rezolvare a tuturor relelor din lume, inclusiv a antisemitismului, este atingerea stării de unitate a umanității.

Povestea Evei ar putea deveni și a noastră dacă nu devenim martori avizați cu privire la motivele și modul în care cresc și se dezvoltă în lume ura și bigotismul. Povestea Evei ar trebui să sublinieze pericolele profunde ale antisemitismului dar și faptul că magnitudinea și intensitatea acestui proces pot crește și se pot extinde cu rapiditate. Ura persistă și se întărește zi după zi. Dacă ne unim și devenim exemple de iubire frățească, vom putea lumina omenirea îndrumând-o către unitate și eliminând toate amenințările la adresa noastră. Poate că atunci Eva ar posta pe Instagram cuvintele pe care și-ar fi dorit să le poată scrie în scurta ei viață: „În Israel se află secretul unității lumii.”

 

De unde gândul că evreii conspiră să conducă lumea?

Gândurile mele de pe Twitter din 05.05.2019

Cabalistul Dr. Michael Laitman continuă să explice rădăcina antisemitismului și rolul poporului evreu, răspunzând la întrebarea: „De unde gândul că evreii conspiră să preia controlul lumii de la Națiunile Lumii?”

Acesta provine din faptul că în poporul Israel există metoda de corectare a lumii, iar această metodă trebuie ca, în cele din urmă, să se răspândească în întreaga lume, în toate națiunile, pentru ca ei să folosească această metodă și să aducă lumea într-o stare bună, întreagă și perfectă.

Națiunile lumii o simt pe plan intern, la nivel biologic. Nici măcar nu știu de unde provine, dar se simt dependenți de evrei. Ei simt că există ceva despre evrei care îi face pe evrei superiori, că ei au un fel de secret, pe care îl ascund de fiecare din lume, că evreii au o metodă de corectare a lumii și, probabil, așteaptă un timp când îl pot vinde la cel mai înalt preț, că vor putea controla lumea prin ea.

Acesta este un gând natural care se trezește în toate națiunile.

Acestea au început să simtă asta nu mult timp după distrugerea Templului, iar acesta este un lucru care nu va dispărea până când nu vom disemina metoda de corecție către restul lumii, până nu ne vom deschide complet și vom explica nouă, înşine și lumii întregi care  este starea în care suntem noi și lumea.

Cabalistul Dr. Michael Laitman explică de ce unii evrei îi urăsc pe evrei și Israelul.

Rădăcinile lor spirituale arată că sunt o națiune fondată pe unirea lor deasupra separării dintre ei, pentru a descoperi legea naturii, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și răspândirea acestei  iubiri tuturor celorlalte națiuni, adică a fi „o lumină pentru națiuni „.

De aceea, după cum strămoșii evrei au devenit odată evrei, realizând acest nivel strâns, de unitate, ei au obligația să o atingă din nou. Dar, datorită exilului din aceasta stare de unitate și a lungii lor integrări în națiunile lumii, ei au devenit inconștienți de această obligație și mulți au ajuns să o disprețuiască, deoarece nu doresc să fie obligați să se unească, ci mai degrabă să prospere și să reușească în conformitate cu valorile din societatea individualistă competitivă în care s-au născut și au crescut.

Aceasta este ceea ce distanțează evreii de alte națiuni.

Urâm rădăcina noastră spirituală, pentru că este împotriva propriei noastre naturi. Este ceea ce ne desparte de alte națiuni, pentru că, datorită acestui lucru, ele nu ne pot accepta.

Oricine din națiunile lumii poate deveni evreu, 100% evreu. Ori, ca evreu, nu va putea deveni niciodată francez sau german sau oricine altcineva. Va rămâne mereu un evreu și, de aici, ura către situația în care el nu o poate controla sau în care nu poate alege liber cine este el.

Toate celelalte națiuni pot, dar el nu poate, iar asta îl distruge și îl face să urască Israelul.

Esența poporului Israel este ceva pe care el nu și-o poate explica sieși, dar dorește să lucreze la ea în cel mai agresiv mod. Și vedem într-adevăr că toate aceste organizații sunt pline de evrei, că cei mai mari antisemiți sunt evrei.

Din această cauză, pentru că nu pot scăpa de rădăcina lor evreiasca, pentru ca nu pot rupe aceasta rădăcina. Iar ei nu pot deveni francezi sau germani sau orice altceva. Ei rămân evrei. De aceea, urăsc de moarte rădăcina lor spirituală. O urăsc într-un mod etern și spiritual.

Ce pot învăța evreii, din atacul armat de la Sinagoga din San Diego? (The Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “ Ce pot învăța evreii, din atacul armat de la Sinagoga din San Diego?

„Prefer să mor sau să-mi petrec restul vieții în închisoare decât să știu că nu am făcut nimic pentru a opri acest rău”, se arată într-un manifest publicat online de către atacatorul care a ţintit evreii la o sinagogă din California, săptămâna aceasta. Când ne apropiem de Ziua Reamintirii Holocaustului, în memoria a șase milioane de evrei care au murit sub regimul nazist, incidentul sângeros este o reamintire brutală că ura față de evrei rămâne adânc înrădăcinată și departe de a fi eradicată. Și până când evreii nu îşi vor îndeplini funcția în lume – sa fie ca o ”conductă” pentru ca forța unității să se răspândească – ne putem aștepta la mai multe asemenea izbucniri.

Cineva s-ar putea întreba de ce se confruntă încă poporul evreu cu acest flagel, după o lungă istorie de persecuție. Ce impulsionează mințile răutăcioase ale celor care urăsc evreii, cum ar fi cel de 19 ani, care a ucis un închinător evreu și a rănit alte trei persoane, în atac? Înțelepciunea Cabalei descrie fenomenul antisemitismului ca fiind o lege a naturii menită să-i constrângă pe evrei să se unească.

Atacatorul a fost un student în asistenţă medicală și un pianist minunat încă de la vârsta de patru ani, dintr-o familie normală, „tipul de lângă noi”, ultimul care ar fi putut fi suspectat să comită un astfel de act. El a scris următoarele cuvinte: „Familiei și prietenilor mei. Vă pot auzi deja vocile. Cum ai putut să-ți distrugi viața? Ai avut totul! Ai avut o familie iubitoare. Ai avut prieteni buni. Ai avut o biserică … înțeleg de ce v-aţi pune întrebarea asta. Dar acum vă pun eu o întrebare : Ce valoare are viața mea în comparație cu întreaga rasă europeană?”  Logica cere să se înțeleagă de ce amenințările existențiale la adresa evreilor provin din orice fel de mediu și atât de aleator.

Conform cărții Zohar, cartea originară a înțelepciunii Cabalei – o carte care se ocupă de aspectele interne ale Torei și ale secretelor sale, o carte care explică comportamentul lumii în toate straturile ei – răspunsul este după cum urmează :
„Israelul este inima întregii lumi și, așa cum organele trupului nu pot exista nici măcar un moment în lume, fără inimă, la fel, toate națiunile nu pot exista în lume fără Israel”.

Așa cum inima funcționează pentru a oferi un flux de sânge, care dă viață organelor corpului, tot la fel și funcția lui Israel este de a oferi omenirii un spirit indispensabil de viață – forța de conexiune și abundența spirituală. Cu alte cuvinte: Evreii trebuie să fie „o lumină pentru neamuri”.

Atât timp cât noi evreii menținem unitatea între noi – aceeași armonie care există în toate părțile minerale, vegetale și vii ale naturii – atunci suntem asigurați de echilibru, calm și liniște. Dar, odată ce abandonăm  interconectarea noastră benefică și fiecare se înrădăcinează în propria sa lume mică, scufundându-se în noroiul său egoist, echilibrul intern al sistemului se destabilizează. Și repercusiunile apar apoi în lume într-o formă negativă, ca izbucniri de ură împotriva evreilor.

Astfel, cu cât mai repede se vor trezi evreii la faptul că actele antisemite, în creștere lor exponențială, încearcă să ne spună că am stagnat în funcția noastră față de lume și că, prin aceasta, blocăm forța unificatoare de a atinge omenirea, atunci cu atât mai devreme vom putea începe să privim la modul în care putem să ne îndeplinim rolul nostru, vom stabili legături pozitive și vom experimenta o realitate mult mai armonioasă. Speranța mea este să ne dăm seama de aceasta cât mai repede, mai degrabă decât mai târziu, ceea ce ne va îndepărta atât pe noi înșine, cât și întreaga lume de suferinţă, precum și să aducem un nou fel de împlinire în viața noastră.

Viața nouă nr. 221 – Fericirea este un fenomen colectiv

Viața nouă nr. 221 – Fericirea este un fenomen colectiv

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat:

Relațiile noastre reprezintă o componentă cheie a calității vieții noastre. Cum proiectăm o dispoziție în mediul înconjurător și cum vom crea fericirea în jurul nostru?

Oamenii se „infectează” reciproc cu interese, pasiuni și dorințe. Oamenii sunt construiți din mediul care îi înconjoară, deoarece suntem cu toții conectați într-o rețea de conducte invizibile. Mediul poate afecta toată lumea cu o stare bună, inclusiv pe cei care se confruntă cu moartea. Pentru a îmbunătăți starea de spirit a celorlalți, proiectăm bucurie și încredere. Când influențăm pe cineva care are o stare bună, primim dublu fericirea!   [142273]
Din KabTV „Viata noua #221 – Fericirea este un fenomen colectiv” 8/13/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Într-un grup de oameni cu aceleași idei

Întrebare: Ce ar trebui să fac când mă copleșesc emoții extrem de negative? Astfel de lucruri nu pot fi discutate în grup, dar nici nu le pot ține pentru mine, fiindcă ar începe o depresie adâncă. Cu cine pot să discut asta? Ca să spun drept, nu sunt încă într-un grup și studiez on-line primul semestru.

Răspuns: Cu cine putem să discutăm astfel de lucruri dacă nu suntem într-un grup? Cu nimeni. Nu te sfătuiesc să vorbești cu nimeni despre acest subiect, fiindcă nimeni nu te va înțelege.

Trebuie să fii într-un grup permanent și atunci vei putea să discuți asta cu acei prieteni (colegi de grup) care studiază cu tine, deoarece au de a face cu aceleași probleme și au aceleași întrebări ca și tine. Altfel nu va merge.

Dacă ai deja un grup și un profesor, atunci poți să pui întrebări și să discuți acolo anumite subiecte. Profesorul ar trebui să vă pună din când în când în cercuri, pentru ca voi să vă obișnuiți să discutați.

Întrebare: Ar trebui ca omul să-și împărtășească sentimentele atunci când este deprimat?

Răspuns: Da. Poți să spui ceea ce simți. Nu este nimic rău în asta. Toți trecem prin stări asemănătoare. Deci, tu nu vei spune nimic deosebit de nou. Nu va exista niciuna din tainele tale personale, intime.

Dar vei putea discuta despre asta numai în grup, numai cu aceia cu care studiezi, nu în afara grupului – nu cu rudele, nu la muncă și nu acasă.

Întrebare: Unde este limita interzicerii împărtășirii stărilor tale interioare cu ceilalți și discutarea furtunii de trăiri cu alți studenți noi?

Răspuns: Nu pot să-ți spun asta, fiindcă tu încă nu înțelegi despre ce niveluri vorbim. Cred că trebuie să citești întâi 20-30 de articole ale lui Rabash, care explică munca în grup.

Este posibil să vorbești despre fazele dezvoltării tale spirituale, despre viața ta spirituală între voi, în grup. Dar numai în grup.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 16/12/18