Medium a publicat noul meu articol “Gata cu “vacile sacre”

Anii trecuți au fost o lungă procesiune de împrǎştiere a“vacilor sacre”. De la bănci, la politică și politicieni, la agenții de informații și chiar poliție, nicio instituție nu mai este sacră și nimic nu este mai presus de ridicol și dispreț.

Când în societate există atâta separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul acestora: unitatea.

Chiar și noţiunea sacră a libertății de exprimare, articulată în Primul amendament din Constituţia SUA, a fost deturnată și măcelărită de, ei bine, luptătorii pentru libertatea de exprimare.

Unde ne duce această dezintegrare? Nu putem crede pe nimeni și ne este frică să o spunem, deoarece nu există libertatea de exprimare. Mai rău totuși, speranţa că lucrurile se vor îmbunătăți se estompează rapid.

„Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa.”

Aceasta este o situație foarte periculoasă. În același timp, este singura situație din care este posibil să ne dezvoltǎm. Când în societate există atât de multă separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul ei: unitatea. America este într-o situație de “acţioneazǎ sau mori”. Fie oamenii se unesc mai presus de toate cele care îi separă, fie ultimele fire care mai țin țara împreună se vor strânge, și va izbucni un al doilea război civil.

Vestea bună este că nu este prea târziu. Atât timp cât există comunicare, există speranța că oamenii vor asculta rațiunea și vor înțelege că nu va exista dreptate sau pace pentru nimeni, dacă nu există grijă pentru toată lumea. Grija, sau cel puțin preocuparea, stă la baza construirii unei societăți juste.

Gândiți-vă la părinții cu copiii lor: când copiii se ceartă, părinții ar putea da dreptate unui copil sau celuilalt, dar cu siguranță vor acționa din iubire pentru ambii și, prin urmare, în mod corect, sǎ încerce să răspundă nevoilor ambilor copii.

Poporul american nu are părinți; nimeni nu va spune Americii cine are dreptate și cine greșește, în lupta pe care națiunea chinuită o experimentează. Drept urmare, dacă poporul american nu adunǎ puterea de a pune binele comun deasupra interesului personal, acesta se va cufunda în vărsare de sânge și toată lumea va pierde.

Anul acesta, 2020, este un an critic. Trei factori au convers în acest an, fiecare dintre ei putând dezmembra orice societate: COVID-19, protestele George Floyd și alegerile prezidențiale. Împreună, cele trei formează o furtună perfectă, care pentru a fi depǎşitǎ, va avea nevoie de o națiune cu adevărat curajoasă.

Chiar și acolo unde poliția nu a fost desființată, este dificil să vezi cum pot ei singuri să-i împiedice pe oameni sǎ izbucneascǎ total în violențǎ. Cu excepția cazului în care oamenii reuşesc să-și reținǎ frustrarea, mânia și, în principal, ura față de cealaltă parte sau culoare, nicio poliție sau Gardǎ Națională nu va ajuta. Este alegerea fiecărui individ să dea exemplu de reținere, respect și, în cele din urmă, grijă de ceilalți, pur și simplu pentru că fiecare, fiecare persoană, este o ființă umană. Și așa cum aş vrea ca alții să mă trateze, la fel trebuie să-i tratez și eu pe ceilalți.

Odată atins acest nivel de restricție, este posibil să vorbim despre apropierea oamenilor. Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa. America este casa tuturor raselor, a tuturor culorilor, a tuturor religiilor și a tuturor viziunilor politice.

Dacă nu ar fi această diversitate, America nu ar fi America. Dar pentru a vedea acest lucru, americanii trebuie să pună națiunea înaintea diviziunii, întregul înaintea părților. Atunci, și numai atunci, ei vor putea să se unească și să fie modelul de rol care pot și trebuie să fie, liderul lumii libere.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

De ce evreii își urăsc rădăcina?

Remarcă: Primii inchizitori din Spania au fost de origina evreiască. Așa cum este scris în documentele istorice: “Un zel special în eradicarea ereziei a fost afișat de confesorul Reginei Isabella care însuși se trage dintr-o familie marranos, primul Mare Inchizitor Thomas Torquemada”.

În plus, inițiatorul fondării Inchiziției Spaniole a fost Alonso de Spina, un călugăr francez de origine evreiască. Și evreul Deza Diego a devenit al doilea Inchizitor General după Torquemada.

Răspunsul meu: În mod natural. Cei mai teribili anti-semiți sunt, în primul rand evreii care își urăsc rădăcina. Ei simt că este spirituală. Este prea înaltă, opusă acestei lumi și, prin urmare ei au o dorință urgentă să scape de ea. Dar deoarece nu pot să o facă, totul se transforma într-o ură teribilă față de propriul lor popor.

Remarcă: Uitându-ne în urma la motivele pentru tragedia exilului spaniol, noi vedem clar că ele nu sunt de natură economică sau religioasă.

Răspunsul meu: Nu este nicio justificare pentru asta. Este absolut irațional.

Pentru mai multe pe acest subiect, citiți cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea de astăzi și Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-semitism, fapte istorice despre anti-semitism ca o reflecție a discordiei sociale evreiești.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 7/29/19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Shamati”, 34, „Profitul pământului”: Se știe din cărți și de la autori că Creatorul este binevoitor. Aceasta înseamnă că îndrumarea Lui apare celor inferiori ca bună și care face bine, şi acest lucru trebuie să-l credem.

Noi nu simțim asta, dar aceasta este o precondiție dacă dorim să avansăm.

Prin urmare, atunci când cineva examinează comportamentul lumii și începe să se examineze pe sine sau pe alții, cum suferă ei sub Providență în loc să se încânte, așa cum se potrivește Numelui Său – Bunul care face bine – în această stare, îi este greu să spunǎ că Providența se comportă într-un mod bun și face bine și o împarte din abundență.

Întrebare: Cum putem simți asta?

Rǎspuns: Nu ar trebui să blestemăm nimic în lume și nici pe Creator, din cauza răului pe care îl vedem, ci să stabilim de ce îl vedem și atunci vă veți da seama că vedeți lucrurile în acest fel în funcție de corupția voastră. Acesta este un paradox. Când văd că oamenii se raportează la mine sau unii la alții într-un mod rău, trebuie să spun că este pentru că eu nu sunt corectat. În general, trebuie să văd o imagine absolut ideală în fața mea, care este făcută doar din atribute de bunătate, iubire și conexiune reciprocă.

Cum poate fi asta? Mi se spune pentru că am atributele opuse, contrare și ar trebui să le schimb, iar atunci lumea cumplită în care trăim se va transforma în rai.

Întrebare:  Nu te deranjează că trebuie să crezi că Creatorul este binevoitor?

Rǎspuns:  Sǎ crezi nu înseamnă că închid ochii și cred că această lume este absolut ideală și că numai eu o văd ca fiind coruptă. Trebuie să accept că Creatorul este binevoitor ca o precondiție a activității mele, ca să mă corectez, astfel încât să fiu sigur că voi atinge această stare.

Întrebare: Aceasta înseamnă că există o stare și există îndoieli? Și toate acestea trăiesc în interiorul meu?

Rǎspuns:  Da, așa avansăm.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 12/15/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Acum este de o importanță vitală pentru noi să examinăm legile naturii, să știm ce ne cere, ca să nu ne pedepsească fără milă. Am spus că natura obligă omenirea să ducă o viață socială, iar acest lucru este simplu. Dar, în acest sens, trebuie să examinăm legile pe care natura ne obligă să le respectăm, adică pe cele referitoare la viața socială.

La o examinare generală, descoperim că există doar două legi care trebuie urmate în societate. Acestea pot fi numite 1) „primire” și 2) „dăruire”. Aceasta înseamnă că fiecare membru al societății trebuie, prin natura lui, primește de la societate ce are nevoie și trebuie să aducă prin munca sa beneficiu la bunăstarea societății. Și dacă omul va încălca una din aceste două legi, va fi pedepsit fără milă.

Întrebare: Cum poate omul să construiască în sine acest echilibru?

Răspuns: Trebuie să ne uităm la ceea ce se întâmplă în natură.

Natura este un sistem global, închis, integral. Pe de o parte, suntem partea sa cea mai înaltă. Pe de altă parte, suntem partea sa cea mai înțeleaptă, care are liber arbitru.

Nu acționăm numai în funcție de instinctele noastre, ci ne schimbăm pe noi înșine schimbând mediul din jurul nostru. Ne putem educa pe noi înșine.

Totuși, nu suntem doar animale, ci suntem ființe create deasupra animalelor. Trebuie să luăm în considerare acest lucru și să încercăm să acționăm într-un mod care este bun pentru noi și pentru copiii noștri.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 12/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La cine se referă porunca “Iubește-ți prietenul ca pe tine însuti”? Se referă la toți aceia din jurul meu sau la prietenii din grupul de zece?

Răspuns: Întâi și întâi se referă la tine personal. Când lucrezi în grupul de zece, tu încerci să îi iubești pe alții, ceea ce înseamnă că încerci să iubești prietenii din grupul de zece ca pe tine însuti, iar încercările de a încercă să dobândești acest atribut vă aduce pe toți la o stare numită sufletul.

În alte cuvinte, atunci când zece oameni revelează fiecare atributul spiritual de a se conecta ca și cum sunt un singur corp comun, care nu este comun, desigur, deoarece este egoul dintre ei, dar atunci încearcă să se conecteze deasupra egoului, încercările lor de a se uni crează o imensă putere potențială.

Așa că pe de-o parte, egoul este revelat între ei și pe de altă parte, unitatea puternică este revelată. Aceste două atribute coexistă unul deasupra celuilalt, ceea ce înseamnă că este despre crearea unui obiect numit un Partzuf, în care este un ego imens și deasupra lui este imensa forță spirituală a Creatorului care îi conectează.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 12/29/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 34, “Profitul unui pământ”: “Prin urmare, este imposibil să dobândești ceva într-o claritate completă dacă paralela sa este absentă. De exemplu: este imposibil să estimezi și să spui că ceva este bun dacă opusul său lipsește, indicând răul. Este la fel cu amărăciunea și dulceață, iubirea și ura, foamea și sațietatea, setea și saturația, adeziunea și separarea. Rezultă că este imposibil să ajungem să iubim adeziunea înainte de obținerea urii separării.”

Dacă vrem să fim înțelepți și capabili să apreciem orice stare, noi trebuie să fim în starea opusă și apoi putem să apreciem ce avem. Într-un asemenea caz noi simțim frica de a pierde ce avem, apreciem ce avem și nu ne dăm drumul.

Acesta este adevăratul sentiment al apropierii.

Întrebare: Avem nevoie să simțim constant această trepidație?

Răspuns: Trebuie. Iubind pe cineva, menținând un sentiment constant de anxietate, frică de a pierde această iubire, asta este o mare îndemânare. Altfel această iubire este copilăroasă, fără valoare.

Întrebare: De ce nu este suficient să trecem pur și simplu peste separare pentru a dobândi iubirea ci trebuie să urâm separarea?

Răspuns: Ce înseamnă să trecem peste ceva? Treci peste și uiți? Nu! Atunci tu nu vei simți iubirea ci doar un sentiment plăcut ușor. Este spus despre asta că “nu este nimeni la fel de înțelept ca cel cu experiență”, că trecând prin toate stările și apreciind bucuria a ceea ce are în comparație cu teama că el ar putea de asemenea să îl piardă, atunci el gradual păzește ce are. Altfel totul va fi pierdut.

În principiu, multele vieți care ne sunt date astfel încât să acumulăm experiență, noi vom începe să apreciem ce avem și vom găsi fericirea adevărată. Și ea va consta din opusul stării rele. Așa am fost creați; suntem ființe create și suntem opuși față de Creator.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/15/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă 1235 – De la inovația tehnologică la inovația socială

 Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Inovația pe care epoca coronavirus o cere umanitatea nu este tehnologică, ci socială; trebuie să construim relații noi, pozitive, interdependente între noi. Trăim într-un sistem de legi care include relațiile dintre oameni. Modificările acestor relații afectează întregul sistem.

În primul rând, trebuie să simțim că suntem toți conectați între noi pe glob, că aparținem unui sistem integral, precum o familie.

În al doilea rând, viitorul nostru luminos depinde de atitudinea noastră pozitivă unul față de celălalt, indiferent de diferențele dintre naționalitățile sau originile noastre.

În al treilea rând, trebuie să învățăm aceste legi și să le punem în aplicare în legătura dintre noi. Inovația în domeniul fericirii va avea loc atunci când o persoană se simte fericită, deoarece toată lumea din jurul său este fericită.

Inovația în domeniul împlinirii de sine se va întâmpla atunci când fiecare se va simți responsabil pentru întreaga lume din punctul său de vedere unic. Dacă există o garanție reciprocă între noi, vom descoperi suficiente resurse naturale pentru a susține toată lumea și pentru a le asigura bunăstarea. Nimeni nu se va teme de nimic. Dacă ne raportăm corect la oameni și la natură, vom rezolva de la rădăcină toate problemele noastre de sănătate. Dincolo de sănătatea noastră, inovația socială ne va ajuta, de asemenea, să ne ridicăm peste această viață și să atingem esența existenței noastre.

De la „New Life 1235 – De la inovația tehnologică la inovația socială”, KabTV ”, 5/8/20

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Punctul de cotitura al lumii”

Peste tot în lume, există un sentiment în crestere, că ne aflăm într-o stare foarte sensibilă și precară. Cu toate că terenul este aparent încă stabil, în ciuda problemelor globale, tot ce se află sub aparenţe, clocoteşte. Dar, în ciuda tuturor temerilor și a pericolelor, această situație poate fi transformată în bine, dacă ne reexaminăm perspectiva asupra vieții, ca indivizi și ca societate.

Ne lipsesc cunoștințele, înțelegerea și senzația că existăm într-o lume interconectată – suntem un sistem integral, un singur mecanism.

Dacă, odată, era suficientă mâncarea de pe masă, astfel ca o persoană să-și considere ziua încheiatǎ cu succes, astăzi, viața fără computer, aparat de aer condiționat sau televizor este greu de imaginat. Epoca tehnologică a creat un mediu artificial în cadrul sistemului naturii, oferind confort creaturii, fără de care existența umană este greu de imaginat. În același timp, împreună cu toate progresele tehnologice, au apărut noi pericole. Războiul convențional nu mai este necesar pentru a paraliza o regiune sau o țară întreagă. O tastatură este suficientă pentru a lansa un atac cibernetic, care sǎ punǎ în pericol siguranța a mii sau milioane de persoane. Și pe lângă amenințările umane, planeta se clatinǎ, în pragul dezastrelor ecologice care se întrevǎd, peste casa noastră comună.

La baza tuturor problemelor noastre stă intensificarea egoismului uman: oamenii își construiesc succesul propriu pe distrugerea celorlalți. Fără echivoc, acesta este incubatorul pentru conflict și război. Egoul cuiva pare să întǎreascǎ interesul și punctul său de vedere, deasupra celorlalți, provocând diviziune și fricţiuni. Aceasta este natura umană și, dacă nu reușim să recunoaștem că, atunci când vom produce rău altora, ne dăunăm nouǎ înșine (întrucât suntem cu toții conectați într-un sat global), probabil că nu vom supraviețui secolului XXI.

Ne lipsesc cunoștințele, înțelegerea și simțirea că existăm într-o lume interconectată – suntem un sistem integral, un singur mecanism. În această viziune clară a realității, o persoană nu poate face nimic pentru propriul beneficiu, decât dacă se asigură înainte că nu dăunează altora. Pe scurt, nimic nu poate fi bun pentru mine, doar dacă este bun pentru toată lumea.

Cel mai important cabalist Rav Yehuda Ashlag s-a referit în articolul său „Pacea în lume”, la nevoia unei abordări integrale, pentru ca umanitatea să prospere, „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată în fericirea sa de cǎtre toate țările din lume, este necesar ca, în aceeaşi măsură, individul să fie devotat întregii lumi, ca o roată într-o mașină. Prin urmare, posibilitatea de a ne purta bine, sǎ fim fericiţi și pașnici într-o singură stare, este de neconceput atunci când nu este la fel în toate țările din lume și invers.”

În consecință, el a subliniat, de asemenea, „Rezultǎ astfel, că individul și colectivul sunt unul și același, iar individul nu este rănit din cauza devoţiunii sale către colectiv, devreme ce libertatea colectivului și libertatea individului sunt una și aceeași”.

Dacă lumea vrea să vadă un viitor pozitiv, înclinația naturală a individului de a preamǎri sinele, în detrimentul altora, va trebui transformată și canalizată în acțiuni pozitive din care să beneficieze întreaga societate. În locul unei competiții autodistructive, egoiste, rasa umană nu poate decât sǎ-i cuprindǎ pe cei care ridică ştacheta mai sus, în beneficiul întregii societăți. Într-un astfel de scenariu, oamenii nu vor privi pe ceilalți din dorința de a-i distruge sau de a-i diminua, ci vor căuta modalități de ridicare a nivelului de viață al fiecǎruia, astfel încât toți vor fi mulțumiți.

Având o perspectivǎ largǎ, acum suntem la o răscruce și, prin urmare, trebuie să ne angajăm să reevaluăm modul nechibzuit în care am progresat până acum. Dacă persistăm în aceeași formă de concurență egoistă, lucrurile amenință, că vor ieşi rapid de sub control și vor sfârşi într-un război nuclear sau catastrofe ecologice. Prin urmare, este crucial să ne schimbăm rapid traseul și să învățăm cum să ne îndreptăm în siguranță pe noi înșine și umanitatea către un nou mod de viață, în care sǎ fim în armonie cu natura, ale cărei părți sunt toate conectate.

În centrul schimbării pe care fiecare dintre noi trebuie să o facem, este trecerea conștientă de la urmărirea confortului personal egoist, la o căutare care să asigure bunăstarea tuturor. În lumea noastră interconectată, nu există altă modalitate de a garanta siguranţa și un viitor bun pentru noi, copiii și nepoții noștri. Împreună putem construi o viață a adevărului, o viață în care interesul cel mai înalt al tuturor este cea mai apreciată marfă. Dacă începem să mergem mai departe în această direcție împreună, vom descoperi rapid cât de multe lucruri minunate ni se deschid, lucruri care acum rămǎn ascunse în adâncul naturii.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Credința deasupra rațiunii este etapa spirituală pe care trebuie să o construim deasupra etapei noastre prezente care este numită “rațiune”.

Pe nivelul superior, nu eu conduc dorințele, senzațiile și rațiunea mea; doar Creatorul conduce. Acesta este cel mai înalt nivel pentru mine în care “Nu este nimeni în afară de Creator, binele care face bine”. Este numit nivelul credinței. Eu mă pot comporta față de ce a furnizat el, că eu “cred”, adică eu obțin proprietatea dăruirii sau Bina.

Mă ridic deasupra mea și spun: “Am ochi, dar nu văd. Am urechi, dar nu aud”; adică eu accept autoritatea Creatorului. Și în măsura în care pot decide pentru mine însumi că doar Creatorul acționează în toată realitatea, nivelul meu spiritual de credință este mai înalt decât rațiunea.

Prin urmare, toată munca mea, din acest moment până la sfârșitul corecției, este să obțin un nivel tot mai mare de credință deasupra rațiunii. Sunt un total de 125 de trepte de urcat astfel încât de fiecare dată puterea noastră de dăruire, care este numită credință, depășește puterea primirii, care este numită rațiune.

Până la urmă noi nu înțelegem Creatorul și nu Îl simțim. De fiecare dată noi trebuie să Îl înțelegem de la capăt, venind de la o stare de necunoscut complet și insensibilitate, la o stare de rațiune și senzație, adică de la o stare inconștiență într-o stare de conștiință.

Și, prin urmare, eu trebuie să accept pe deplin guvernarea Creatorului, conducerea sa peste întreaga mea lume. Asta se numește credință. Eu dețin, în măsura în care pot, în cunoaștere și în simțire că Creatorul este singurul conducător în lume.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 5/20/20, Scrierile lui Rabash “În ceea ce privește deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie societatea viitorului?

Răspuns: Societatea viitorului este o societate în care oamenii vor începe să simtă toate formele de viață în același timp. O persoană nu va simți că există doar într-o parte a universului, cea mai nesemnificativă și cea mai mică parte, numită „lumea noastră”.

În plus față de aceasta, mai sunt mulți pași pe care îi putem înțelege, realiza și simți pe toți în timp ce încă trăim în această lume. Lumea noastră este partea egoistă a universului, iar restul este altruist. Le putem combina pe toate în interiorul nostru.

Dar pentru a începe să simțim celelalte niveluri, trebuie să ieșim din egoismul nostru. Atunci vom vedea ce este universul de fapt.

Întrebare: Acum există un lucru precum gândirea în dimensiunea 5D (5 dimensiuni). 3D este atunci când gândești egoist, pentru tine, iar 5D este atunci când simți această lume ca o singură minte, o singură umanitate. La ce ar trebui să ne străduim pentru a gândi ca un singur organism?

Răspuns: Pentru aceasta trebuie să te ridici deasupra egoismului tău și să dobândești proprietatea dăruirii, a iubirii. Trebuie să te pierzi pe tine însuți, să nu te mai simți ca un centru, și vice versa, să îi simți pe ceilalți ca un centru, ca un obiectiv către care dai totul. Și tu exiști doar pentru asta. Apoi veți simți nivelul de 5D și așa mai departe.

Din „Întâlnirile cu Cabala: Victoria Bonya” de la KabTV 29/03/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie - Niciun comentariu→