Întrebare: Esența înțelepciunii Cabalei este unitatea dorințelor, intențiilor, gândurilor și sufletelor. Care este principalul instrument care dă efectul lipiciului spiritual între acestea? Ce le leagă?

Răspuns: Ele sunt legate de dorința noastră, atunci când noi, în grupul de zece, vrem să fim împreună atât de mult încât simțim o dorință reciprocă, interacțiune și gânduri reciproce, adică manifestarea unui sentiment complet nou de reciprocitate pe care nimeni nu l-a avut înainte.

Nu este încă spiritual, dar este deja manifestarea unicului câmp pe care Creatorul îl binecuvântează. Și atunci ne vom conecta din ce în ce mai strâns până când în minte, în inimă și în intenție, vom începe să simțim cum vrem să ne ajutăm reciproc, să ne manifestăm în interiorul celuilalt și să ne conectăm între noi.

Apoi, stabilind această rețea de conexiune, vom simți Creatorul care este acolo, ca și cum L-am prins în această rețea ca pe un delfin imens.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 3/1/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem contracara zvonurile potrivit cărora tot ceea ce se întâmplă este doar o repetiție a lumii în spatele scenei, înainte de curățarea globală a populației Pământului, înainte de vaccinarea globală, „ciparea” populației?

Răspuns : În situații extreme, ca o regulă, apar astfel de zvonuri. Oamenii încearcă să explice ce s-a întâmplat prin faptul că a fost grefă sau vaccin sau ceva similar care afectează oamenii într-o asemenea manieră. Nu mă raportez la astfel de lucruri și nu vorbesc pentru sau împotriva lor.

Ceea ce face natura oricum se întâmplă, iar oamenii nu pot împiedica asta. Prin urmare, relaționează-te calm la asemenea zvonuri, lasă-i pe oameni să vorbească. Chiar înainte ca oamenii să înceapă să vorbească, virusul ne va schimba întreaga viziune asupra lumii. De aceea, nu contează. Natura merge totuși pe propriul drum.

Oamenii sunt predispuși la faptul că cineva pune în mișcare niște mecanisme în spatele nostru, jucând jocuri politice, economice sau de altă natură. Este tipic pentru noi ca problemele să arate ca ceva ce presupunem că înțelegem, că undeva pe Pământ cineva stă și răsucește totul. Dar toate acestea sunt foarte superficiale.

Acum, schimbările se petrec la scară globală, afectând absolut toată lumea: bogați și săraci, bolnavi și sănătoși, bătrâni și tineri, bărbați și femei. Este doar un virus, și asta este tot. Se cercetează în toate țările și nimeni nu știe ce să facă cu asta. Cine poate gestiona asta? Nu acorda atenție acestor povești.

Desigur, există multe posibilități mici, egoiste, de a spune ceva despre cineva: „Soacra mea a făcut-o în bucătăria ei, iar acum mi-o trimite.”

Cu ceva timp în urmă, am făcut un stagiu în Leningrad, actualul Sankt Petersburg, într-un spital pentru bolnavi mintali. Erau o mulțime de astfel de oameni cu povești aparent veridice. Oameni inteligenți, cu perspective largi, cu profunzime. Stăteau în fața ta în pijamale de spital și spuneau astfel de lucruri – ai putea scrie un roman.

Deci nu asculta bârfe. Înainte de a scrie un roman, timpul său a trecut deja, oamenii vor deveni mai înțelepți pentru că vor fi deja în al doilea, al treilea sau al patrulea act al acestei drame. Nici măcar dramă, ci o producție grandioasă a Creatorului care trebuie urmărită și admirată.

De ce admirată? Desigur, noi plătim asta cu viața și suferința noastră, dar în final, vom fi transformați.

S-ar putea să plătim personal un preț mare, dar umanitatea va avansa: spre adevăr, spre esență, spre revelația sensului interior, programul interior al naturii. Vor începe să înțeleagă cum funcționează natura. Aceasta este cea mai importantă plăcere umană pentru cei care sunt în viață și pentru cei care s-au ridicat deja la celălalt nivel al existenței.

Cea mai importantă plăcere umană este atingerea programului interior al naturii, uriașul său computer interior numit Shechina. El vede cum funcționează pe toate nivelurile, în orice moment, prin toate lumile. Iar această înțelegere, sentimentul a ceea ce se întâmplă, oferă plăcere eternă, infinită. Aceasta este realizarea Creatorului.

Din Fundamentele Cabalei” din KabTV, 5/5/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Prădătorii care îşi vindecă prada și ce putem învăța din supermarketuri”

Odată cu creșterea poluării aerului în China la niveluri „normale” în zilele anterioare COVID, și cu țări din întreaga lume care sărbătoresc redeschiderea economiilor lor, speranța de schimbare pe care mulți au avut-o în timpul perioadei de blocaj cu aer-curat-apă-curată, pare să se estompeze. Dar natura ne-a arătat deja că nu ne vrea aşa cum am fost. Dacă revenim la normal, natura va reveni la pedepse, cu o răzbunare.

Problema este în relațiile noastre.

Natura nu ne dorește, nu pentru că mâncăm alte animale sau emitem carbon. Nu ne vrea pentru că sunrem răi unul la altul, iar prin atrocitățile noastre unul împotriva celuilalt, distrugem întreaga planetă.

Umanitatea, vârful creației, a dăunat creației mai mult decât oricare altă creatură. De fapt, este singura creatură care a mers împotriva creatorului său: Mama Natură. Prin Coronavirus, a fost prima dată când natura ne-a arătat că ne poate lovi pe toți, oriunde și oricând, dacă alege acest lucru. Dar a făcut-o cu compasiune. Numărul de decese de la COVID-19 nu este cu adevărat mult mai mare decât cel al unei gripe sezoniere, dar a speriat lumina vieții din noi. A fost prima dată când oamenii obişnuiţi și liderii de stat deopotrivă, au rămas derutaţi și neputincioși în fața Mamei Natura.

Natura ne-a trimis un mesaj: nu voi mai tolera frivolitatea egoistă.

Nu va tolera să jefuim și să ucidem, să epuizăm resursele și să le poluăm, să otrăvim și să sufocăm totul și pe toată lumea, doar pentru a putea fi în vârful mormanului de resturi pe care le-am creat pe parcurs.

Orice altă creatură, numai umanitatea nu, se comportă exact așa cum ar trebui, iar acest lucru contribuie la binele comun. În filmele pentru copii, deseori pictăm fețe crude de prădători, cum ar fi tigri sau lupi. Dar adevărul este că acești prădători împiedică suprapopularea prăzii și epuizarea surselor de hrană ale acestora, care ar rezulta, și mențin efectivele sănătoase și puternice, mâncând pe cei slabi și bolnavi.

Un lup nu va ucide mai mult de o căprioară sau un elan o dată. După ce ucide, va mânca tot ce are nevoie și va merge să se odihnească, până când îi va fi foame din nou. Oamenii sunt exact opusul: ucid mult mai mult decât au nevoie pentru a mânca și se mândresc cu uciderea celor mai puternice și sănătoase animale. Oamenii nu ucid ca să mănânce; ei omoară pentru a-și arăta puterea.

Să luăm un alt exemplu.

Când mergeți la sectorul de lactate din orice supermarket modern, veți găsi o gamă nesfârșită de brânzeturi. Acum douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani aceste brânzeturi nu existau. Au apărut doar pentru că producătorii de produse lactate concurează în fața clienților, astfel încât produc o diversitate din ce în ce mai mare de alimente, sperȃnd să obțină tot mai mult spațiu pe rafturi, în detrimentul altor producători. În acest proces, mai mult de jumătate din producție este aruncată, prețul produsului crește, mai multe resurse sunt extrase inutil din pământ, mai multe animale sunt maltratate, aerul devine mai poluat cu emisiile de mașini și camioane, traficul devine mai congestionat, iar angajații companiilor concurente își pierd locul de muncă, deoarece compania lor nu și-a putut aduce produsul pe rafturile magazinelor. De fiecare dată când alegem o brânză în locul alteia, fără să ştim, facem o mulțime de oameni nefericiţi.

Problema nu este ceea ce consumăm și cu siguranță nu că ne bucurăm de o mâncare bună și de alte atracții pe care viața le are de oferit.

Dimpotrivă, sunt cu totul pentru asta. Problema este în relațiile noastre. Natura nu ne dorește, nu pentru că mâncăm alte animale sau emitem carbon. Nu ne vrea pentru că suntem răi unul la altul, iar prin atrocitățile făcute unul asupra celuilalt, distrugem întreaga planetă.

Acesta este motivul pentru care pun un astfel de accent pe educație și nu pe reducerea consumului, sau pe instituirea altor restricții. Ele nu vor ajuta decât dacă vom rezolva problema acolo unde ea există – între noi, în dorința noastră de a ne distruge unii pe alții.

Obligându-ne să rămânem acasă, coronavirusul ne-a obligat să nu mai concurăm și, odată cu aceasta, am încetat să distrugem Pământul. Dacă ne întoarcem la a sări la gâtul celuilalt, natura ne va trimite un alt mesager, care ne va separa mai ferm, până când vom învăța lecția.

Întrucât deja avem voie să ne reunim și să interacționăm, să folosim pauza care ni s-a oferit pentru a începe, pentru a încerca să fim mai buni unii cu alții. Așa cum răutatea noastră, a unuia față de celălalt a îmbolnăvit Pământul, care apoi ne-a îmbolnăvit pe noi, bunăvoinţa noastră, a unuia față de celălalt, ne va vindeca, apoi va vindeca Pământul.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Intensitatea impactului luminii este aceeași la fiecare nivel sau intensitatea crește în funcție de înălțimea nivelului?

Răspuns: Bineînțeles. Punctul din inimă trezește un impact mai puternic al luminii asupra sa, în funcție de nevoia de a se dezvolta, care este determinată de mediul său.

Studiem în Talmud Eser Sefirot despre acest lucru într-o manieră foarte precisă. Cele cinci lumini NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) se schimbă pe fiecare nivel în funcție de intensitatea sa și de nevoia de a hrăni sufletul.

Întrebare: Cum putem determina dacă punctul din inimă s-a trezit? Ce simte o persoană?

Răspuns: Dacă o persoană simte o dorință foarte puternică de a înțelege pentru ce trăiește, ce este dincolo de propria sa viață și moarte, cum sunt organizate și construite lumea și universul, cine le gestionează, de ce, cum și în ce scop, dacă consideră că fără un răspuns la astfel de întrebări, nu poate continua să ducă o viață liniștită și că nu se poate bucura de nimic în viață, atunci o atitudine atât de serioasă față de sensul vieții ar trebui să-l aducă la înțelepciunea Cabala și să-i arate unde poate găsi răspunsurile la aceste întrebări.

Întrebare: Știm ce înseamnă să primim în lumea corporală. În ce sens această primire diferă de spiritualitate?

Răspuns: Primirea spirituală este umplerea cu atribute altruiste. În măsura în care mă aflu în starea de iubire și dăruire, încep să simt însușirile care mă umplu.

Întrebare: Ne adunăm în grup de zece și începem să ne ridicăm sufletul în el până când simțim ascensiunea și adeziunea, ca urmare, se creează sufletul acestui grup. Ce urmează?

Răspuns: În continuare, aceste grupuri vor începe să se adune și astfel veți începe să măriți și să uniți sufletul general până când va ajunge la starea sa inițială ideală în care toată lumea se reunește într-o structură generală, în care Creatorul este revelat într-o manieră perfectă.

Întrebare: Este adevărat că Tora este o carte de coduri care are patru niveluri de studiu?

Răspuns: Da, este adevărat. Tora este o carte care nu-i înțeleasă deloc. Descrie totul ca o poveste istorică, dar de fapt nu este o poveste istorică. Există patru niveluri de atingere a Torei și fiecare este mai profund decât celălalt. Înțelepciunea Cabala se implică în revelația tuturor acestor niveluri, a intrării treptate la codul Torei.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV, 9/2/2

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În lumea spirituală există doar obiecte cu dorință independentă, conștientă. De exemplu, un creion nu există acolo, deoarece nu are această dorință.

Răspunsul meu: Ca și în cazul tuturor materiilor neînsuflețite, are dorința comună a acestei chestiuni: de a-și menține forma. În lumea spirituală nu există natură inanimată, vegetativă sau animată, deoarece toate dorințele acestor niveluri sunt îndreptate doar spre autoconservare.

Nicio o persoană obișnuită nu există acolo. Aceasta este o natură imaginară, deoarece nu emană, nu produce nimic de la sine. Este ocupată doar să își mențină existența în cea mai confortabilă formă și nimic mai mult.

Întrebare: Se dovedește că întreaga lume spirituală se află exclusiv în creierul nostru?

Răspuns: Desigur. Unde altundeva? La urma urmei, într-adevăr nu există spațiu. Dorința spirituală se numește spațiu.

Întrebare: Dar există rădăcinile tuturor obiectelor și fenomenelor materiale?

Răspuns: Aceasta este obligatoriu. Ele sunt în dorința noastră și, prin urmare, sunt reproduse în ea.

Întrebare: Puteți spune care este, de exemplu, o masă în spiritual? Ce i se face, cum se folosește?

Răspuns: Există o anumită forță sau, așa cum o numim, Reshimo (înregistrare informațională), care desenează această masă în noi.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 6/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce lumea spirituală este numită “superioară”?

Răspuns: O numim superioară deoarece este deasupra proprietăților noastre. Proprietățile noastre sunt proprietățile primirii și, prin urmare, noi suntem foarte dependenți de dorințele noastre egoiste și de împlinirea lor.

Iar lumea superioară, acestea sunt proprietățile care cuprind dorința de a dărui, împlinirea, iubirea și hrănirea altora. Deoarece ele (proprietățile) sunt independente, libere în esența lor, ele sunt numite superioare.

În plus, ele sunt mai aproape de Creator în atributele lor. El este dăruirea și iubirea absolută. Și, prin urmare, tot ce este mai aproape de El, le definim ca fiind deasupra noastră, de ex. mai aproape de cauza rădăcină.

Întrebare: Vorbind despre lumea superioară, noi deseori o numim spirituală.

Răspuns: Lumea superioară este numită spirituală deoarece nu este materială.

Întrebare: Este o diferență între termenii “lumea spirituală” și “lumea superioară”?

Răspuns: Nu, acestea sunt nume comune, nespecificate.

Întrebare: Ce este dobândirea spirituală?

Răspuns: Comprehensiunea naturii în calitatea dăruirii, egală Creatorului, este numită dobândirea spirituală.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 6/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Dacă totul este aici pentru un motiv, despre ce ne învață Coronavirusul?”

Coronavirusul a venit să ne învețe despre cât de mult depindem unul de celălalt și, astfel, cum trebuie să ne asumăm mai multă responsabilitate în atitudinile noastre unul față de celălalt.

Dacă ne uităm la evenimentele majore din istoria lumii, inclusiv la războaiele mondiale și la pandemiile din trecut, chiar și ele nu au implicat întreaga umanitate în măsura în care a făcut-o coronavirusul.

Astfel, am fi înțelepți să învățăm o lecție de interdependență globală de la coronavirus și să ne intensificăm jocul pentru a ne gândi și a acționa mai responsabil și mai considerabil unul de celălalt, tratându-ne reciproc ca membri ai unei singure familii umane, fiecare persoană având aceeași importanță.

Deși, în mod normal, avem în vedere doar propria noastră sănătate, coronavirusul ne-a obligat să acordăm atenție sănătății celorlalți din jurul nostru, conectând direct sănătatea noastră cu a lor.

Am fost angajați să menținem o listă de condiții pentru a nu-i infecta pe ceilalți – menținerea igienei personale, spălarea mâinilor în mod regulat, rămânerea la domiciliu în timpul închiderii, purtarea măștilor și susținerea unei distanțe de doi metri în public – și pe măsură ce economia se redeschide, perioada de distanțare continuă să ne facă să ne gândim la sănătatea celorlalți, deoarece sănătatea bună a celorlalți ne asigură noua insine sănătatea bună și invers.

Acesta este un mod clar în care coronavirusul ne-a învățat o lecție de interdependență.

Întrebarea devine apoi: Cât de mult aplicăm această lecție în viața noastră?

De aici, ne vom comporta într-un mod în care beneficiul societății conduce procesele noastre de gândire sau vom recurge la prioritizarea beneficiilor de sine, fără să luăm în considerare efectul asupra celorlalți, conform obiceiurilor noastre pre-coronavirus?

Considerarea celorlalți înainte de a ne considera pe noi înșine se opune naturii noastre umane egoiste, care ne situează constant înaintea altora.

Totuși, oricat de greu este pentru noi să ne gândim să beneficiem de alții, coronavirusul ne-a arătat cum natura ne poate obliga să facem asta indiferent dacă ne place sau nu.

Cu toate acestea, natura nu are intenția de a ne face să suferim.

Dimpotrivă, există o imensă împlinire și plăcere locuind în natură, care vrea să o descoperim.

Isi dorește să ne dezvoltăm în creaturi atotcuprinzătoare, atotștiutoare și sensibile și poate face acest lucru ridicându-ne deasupra gândurilor și dorințelor noastre proprii.

Cum? Oferindu-ne situații în care suntem obligați să ne conectăm mai bine pentru a supraviețui.

Astfel de presiuni sunt similare cu contracțiile nașterii. Precum un bebeluș devine presat să părăsească lumea lui confortabilă, dar îngustă din pântece și să intre într-o lume nouă din afară, la fel suntem și noi presati de evenimente precum coronavirusul sa ieșim din percepțiile egoiste ale lumii noastre, confortabile, dar înguste si sa intram intr-o nouă percepție a interdependenței noastre.

Mai mult decat atat, precum bebelușul nu știa că viața sa în pântece este minusculă, întunecată și constrânsă, nici noi nu reușim să vedem cum trăirea doar în conformitate cu cerințele ego-ului – beneficiul de sine în detrimentul celorlalți – este o lume minusculă, întunecată și constrânsă în comparație cu lumea pe care o putem descoperi atunci când ne orientăm principalul obiectiv către beneficiul altora.

Oricât de mult apreciem și dorim să avem dragoste, pace, adevăr, fericire, încredere, susținere, încurajare și îngrijire în viața noastră, nu reușim să vedem cum aceste calități sunt realizabile la o scară mult mai mare atunci când responsabilitatea și considerația reciprocă devin valoarea conducatoare în întreaga societate.

Atunci când fiecare își propune să beneficieze pe toți și când încurajăm să contribuim la societate ca un principal marker al succesului, în loc să ne creștem cu orice preț averea, atunci vom experimenta o viață armonioasă, echilibrată cu natura și vom simți un nou sentimentul de calm, răspândit în toată societatea, împlinindu-ne pe toți.

Sper, astfel, că vom adopta lecția de a fi mai responsabili și mai atenți unii față de ceilalți, pe care coronavirusul a venit să ne învețe.

Cu toții avem un rol special în a contribui la o societate care ne poate face viața grozavă și, până când vom face niște pași în aceasta direcție a noastră, natura ne va trimite memento-uri prin multe asemenea probleme, pandemii printre ele.

Mai sus o poză de Engin Akyurt de pe Unsplash.

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “A trăi, în loc doar de a ne cȃştiga existenţa ”

Am putea numi „viață” perioada dinaintea pandemiei, sau a fost doar o cursă obligatorie pentru a ne câștiga viața? Această întrebare apare acum, întrucât suntem obligați să trecem rapid la o nouă stare, la o nouă realitate. Putem face tot ce este mai bun din noul nostru început, dacă ne dăm seama că există mai multe obiective împlinitoare în viață, decât vȃnarea unor ambiții anoste, trecătoare și inutile.

„Asta se întâmplă cu umanitatea acum. Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre aceasta nu ne este ușor”.

Îmi amintesc de mine, copil fiind, de cum mă răsfăţau părinții și îmi ofereau tot ce îmi doream sau aveam nevoie. Deodată, la o anumită vârstă, au început să mă preseze și să-mi ceară autodisciplină în studiile mele, asigurându-se că sunt la curent cu ceea ce mi se cerea. Nu am înțeles ce se întâmplă. Dacă doreau ca eu să am atât de mult succes, de ce nu l-au aranjat? De ce dintr-o dată, totul a fost în sarcina mea? Îmi amintesc cum mă tulbura această întrebare.

A fost nevoie de timp pentru a putea accepta cu bucurie că viața mea este împărțită în două perioade: prima este copilăria, când am fost sub protecția completă a părinților mei, iar a doua perioadă, la vârsta adultă, un timp în care trebuia să stau pe cont propriu, oricât de mult mă iubeau părinții și doreau ce este mai bun pentru mine. A trebuit să ating maturitatea de unul singur.

Acest lucru se întâmplă cu umanitatea, în acest moment.

Trece printr-o fază de creștere, iar impulsul pe care l-am primit spre asta nu este ușor. Este necesar să începem să abordăm diferit viața și noi nu vrem. Vrem să fim lăsați în pace, în lumea noastră personală și să facem după bunul plac, așa cum am făcut până astăzi.

Dacă „să te maturizezi” în lumea noastră, înseamnă să intri pe piața muncii, să mergi la baruri și să călătorești în întreaga lume fără scop sau împlinire reală, aceasta este de fapt definiția „copilăriei”.
Până acum, oamenii s-au concentrat în primul rând pe obiective pe termen scurt, pe ceea ce era în fața ochilor și imediat relevant.

Obiecte materiale, care merg de la un răsfăţ la altul, competiție nesfârșită pentru a depăși pe alții, lupte și războaie pentru dominare, construirea și sfâșierea, și construirea încă o dată – acestea au fost jocurile noastre copilărești. Deodată, a venit momentul când nouă, ca societate globală, ni se cere să ridicăm ochii de la locul de joacă și să ne dăm seama de situația noastră, în peisajul mai mare. Care este scopul acestei lumi în care ne regăsim? Ce este această viață? Aceste gânduri sunt ceva cu care nu suntem obișnuiți.

Până astăzi ne așteptam să trăim viața la maxim, dar am încercat să obținem această satisfacție în mod artificial, concentrându-ne să ne distrăm fără să luăm în considerare ce este în jur. Nu am dat niciun fel de atenție exemplelor pe care comportamentul naturii ni le-a oferit, care ține cont de echilibrul întregului ecosistem.

Modul în care ne-am condus viața nu este viața reală.

Nici măcar nu am început să înțelegem ce înseamnă cu adevărat viața. Vârsta adultă va fi atinsă numai atunci când vom începe să creștem în conformitate cu planul naturii, când vom începe să ne măsurăm în conformitate cu regulile și caracteristicile sale, care sunt integrale, conectate.

A trăi viața înseamnă a o înțelege, a-i simți esența și scopul. Viața reală este capacitatea de a gusta sensul suprem al existenței noastre, de a simți rețelele și legăturile complexe din univers. Aceasta este ceea ce putem numi viața adevărată: atunci când înțelegem că tot ce se naște sau este creat, are un scop și un obiectiv pentru existența sa.

Pentru ce trăim? De ce am fost creați?

Este ceva ce trebuie încă descoperit. Acesta va fi dezvăluit atunci când vom crește nu numai cronologic, ci și prin discernămintele noastre interne. Acest exercițiu, pe care natura ni l-a oferit astăzi cu coronavirusul, este primul nostru test în maturizare, adică pentru a descoperi sensul vieții.

Dacă vrem să fim copii deștepți, trebuie să înțelegem ce ţine viața în cămară pentru noi, să ne bucurăm cu entuziasm și să ne îndreptăm cu multă încredere. În caz contrar vom experimenta provocările primite la vârsta adultă, ca suferință. Într-un fel sau altul, va trebui să creștem. A sosit momentul să lăsăm în urmă jucăriile bogăției și onoarei și să găsim adevărata comoară, adevăratul scop al vieții, care există în relații coerente și armonioase între noi.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Perceptie - Niciun comentariu→