Întrebare: Este suficient să-ți iubești aproapele și să-ți satisfacă dorințele pentru a atinge obiectivul?

Răspuns: Este suficient dacă îi iubesc grupul de zece. A iubi aproapele este un concept egoist. Dar dacă mă alătur grupului de zece, încerc să mă conectez cu prietenii mei și să mă anulez în fața lor, dacă mă așez complet, astfel încât să încerc să mă apropii mai mult de ei, atunci îmi fac treaba.

Încep să simt conversația Creatorului cu mine, ceea ce El face în mine: crește ura, o înlătură, trece în mod constant prin proprietățile mele și în acest fel eu simt.

Întrebare: Suntem aranjați în așa fel încât să ne simțim încrezători doar atunci când tot ceea ce este în jurul nostru este logic și explicabil, atunci când presupusul este confirmat de real, când doritul coincide cu posibilul. Cum muncește omul în grupul dezee dacă acest lucru nu se întâmplă?

Răspuns: Trebuie să ne stabilim un scop clar pentru noi înșine, să privim cum ne putem conecta cu acesta și să avem multe discuții în grupul de zece despre aceasta și cum să ne unim în progresul spre țel. Fiecare se transformă într-o singură persoană, într-o singură imagine în obiectivul spre care progresează.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 29/12/19

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă văd că nu am nicio putere să merg prin credință deasupra rațiunii, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Cere să primești putere.

Remarcă: Da, dar nu vine mereu răspunsul. Până la urmă acesta este asemenea unui sistem.

Comentariul meu: Nu contează. Trebuie să ceri tot timpul.

Întrebare: Să discutăm despre o situație specifică: un prieten îmi aduce un plic în care văd un dolar în loc de 1.000 de dolari. Ce ar trebui să fac? Să-i cer să-mi dea 999 USD înapoi? Sau ce? Ce să fac?

Răspuns: Treaba ta.

Întrebare: Este clar că dacă îl rog pe Creator și obțin puterea de a merge prin credință mai presus de rațiune, atunci totul este conform planului. Și dacă nu?

Răspuns: Nimic nu se va întâmpla până când nu vei primi răspuns de la Creator.

Întrebare: Deci, totul funcționează în acest fel: nu pot accepta acest lucru până când Creatorul nu îmi dă puterea?

Răspuns: Și cine ți-a dat un dolar înapoi?

Întrebare: Dacă nu există nimeni în afară de El, atunci Creatorul îmi dă. În principiu, se dovedește că acesta este un joc cu Creatorul, nu-i așa? Doar că tu trebuie să-l vezi?

Răspuns: Dacă vezi, tot acest efect dispare. A vedea înseamnă deja în rațiune și nu prin credință mai presus de rațiune.

Întrebare: Într-adevăr, aceasta este deja credința în rațiune. Înseamnă că intenționat nu vreau să văd?

Răspuns: Desigur.

Remarcă: Da, dar de fapt nu facem astfel de exerciții.

Comentariul meu: Fiecare o face în măsura în care îi este dat de Sus.

Întrebare: Este foarte dificil să găsești în timpul zilei că ai astfel de oportunități. Am luat un exemplu concret care este mai mult sau mai puțin clar. Dar când te afli într-o lecție, nu există astfel de condiții. După lecție, mergi la muncă. Unde putem găsi un astfel de exerciții?

Răspuns: Diseminarea este foarte importantă. Dacă o persoană este angajată în diseminarea acestei cunoștințe la orice nivel, atunci aceasta acoperă lucrarea sa spirituală personală. Creatorul va avea grijă de ea. Principalul este că o persoană răspândește numele Creatorului în lume, o abordare reală a Lui.

Întrebare: Cum se raportează asta la starea mea spirituală? Să zicem, în câteva ore trebuie să dau o prelegere. Desigur, le voi spune elevilor cine este Creatorul, istoria dezvoltării dorințelor etc.

Răspuns: Dacă le spui din toată inima să răspândească numele Creatorului în întreaga lume, atunci aceasta acoperă toată munca ta spirituală personală. Creatorul va avea grijă de asta. Vei avea grijă de El și El va avea grijă de tine.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 01/04/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul sau natura, adică unul și același lucru, ne influențează constant, mai ales prin probleme materiale. Și dacă eu doresc să mă conectez cu această forță, ar trebui să devin asemănător cu ea conform legii asemănării de formă?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Dar, prin aceste probleme, nu pot înțelege ce vrea această forță de la mine. Pentru asta, trebuie să mă ridic la nivelul său?

Răspuns: Trebuie să te ridici peste aceste probleme, la sursa lor.

Întrebare: Dacă am devenit egal în calitate cu Creatorul într-un procent, calitatea dăruirii, voi înțelege designul naturii?

Răspuns: Da. Pe măsură ce te ridici deasupra dorințelor tale la Sursa așa-numitelor tale probleme, Îl înțelegi și începi să înțelegi sensul acțiunilor Sale.

Comentariu: Este interesant că, dacă vorbim despre asemănarea proprietăților la nivel fizic, atunci particulele încărcate în mod egal se resping reciproc. Există însă un alt exemplu, cu un receptor radio care captează undele prin echivalența calităților. Rezultă că, cu cât nivelul naturii este mai înalt, cu atât această lege funcționează ca și cum ar fi în opoziție. Creatorul este calitatea dăruirii, noi suntem calitatea de primire. Se dovedește că nu pot deveni asemănător Lui decât prin transformarea intenției, în timp ce primirea în sine rămâne?

Răspunsul meu: Poți fi opusul Creatorului: El este cel care dăruiește, tu ești primitorul. Dar dacă intențiile tale coincid, atunci ești cu El, deși în acțiuni ești opus.

Întrebare: Rămân mereu opusul Lui? Dacă El este plus, eu sunt minus, nu devin și eu plus?

Răspuns: Nu. Pur și simplu efectuezi acțiunea la cererea Creatorului și astfel devii egal cu El, deși acțiunea ta este opusă. Dar tu faci asta pentru că vrei să fii ca El. Acțiunea nu este importantă, ceea ce este important este motivul, adică intenția.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 10/06/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este dezvoltarea umană?“

Dezvoltarea umană este dezvoltarea conexiunilor pozitive, deasupra diferențelor și separărilor noastre înnăscute.

Înainte de existența oamenilor, conexiunile s-au format la nivelurile mineral, vegetal și animal, care au deschis calea pentru oameni, să se dezvolte și să se conecteze.

De exemplu, particulele conectate în atomi și compuşi care le-ar putea susține conexiunile, au continuat să trăiască, în timp ce acelea care nu au reușit să facă acest lucru, s-au descompus și au devenit caduce.

La nivelurile mineral, vegetal și animal, natura menține echilibrul.

Cu toate acestea, la nivel uman, unde avem o anumită responsabilitate pentru dezvoltarea noastră, vedem că am făcut multe greșeli iar asta ne-a provocat multă suferință nouă înșine și dezechilibru cu natura.

În loc să ne concentrăm dezvoltarea pe conexiunea pozitivă unii cu ceilalţi, deasupra tendinţelor noastre de respingere, le lăsăm să definească așa-numita „dezvoltare”, până astăzi.

Ca atare, ne-am dezvoltat științific, cultural, tehnologic și economic, adică în numeroase domenii superficiale, dar nu am reușit să dezvoltăm cel mai important aspect al vieții noastre: atitudinea și relațiile noastre, unul cu celălalt.

În acest proces, ne-am pus în opoziție cu natura și experimentăm efectele secundare ale acestui fapt. În loc să devenim ființe sociale mai fericite, mai sănătoase și mai încrezătoare, simțim depresie în creștere, stres, anxietate și singurătate.

Natura ne arată un exemplu despre modul în care celulele și organele funcționează în beneficiul întregului organism în care există, și primesc ceea ce au nevoie pentru a opera în beneficiul întregului organism. Dacă o celulă primește mai mult decât ceea ce are nevoie pentru funcționarea organismului, devine canceroasă și aduce boală.

Societatea umană de astăzi este ca un grup de celule canceroase, fiecare dȃnd prioritate propriului beneficiu, peste beneficiiul celorlalţi.

O schimbare către o societate umană mai sănătoasă, mai fericită și mai încrezătoare are nevoie de o schimbare în prioritățile noastre: ca toți să preferăm beneficiul celorlalţi, decât beneficiul personal.

De asemenea, ne putem aștepta la tot mai multe evenimente care ne vor arăta întinderea interdependenței noastre – unul cu celălalt, și cu natura.

Coronavirusul a fost cel mai recent astfel de eveniment.

Prin urmare, pe măsură ce ne îndreptăm către viitor, cu cât ne conectăm mai mult între noi, cu atât vom deveni mai bine pregătiți pentru a face față schimbărilor care au loc în lume, întrucât măsura conexiunilor noastre va fi măsura echilibrului nostru cu natura .

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Modul surprinzător de a ieşi dintr-o stare proastă”

Mulți oameni doresc să își arate durerea atunci când suferă sau sunt într-o dispoziție proastă, după cum se spune „Întristarea împărtășită este o întristare înjumătățită”. Dar dacă proiectezi emoții negative și îi împovărezi pe ceilalți cu durerea ta, pentru că îți este ţie mai ușor, acest lucru este pur și simplu super egoist. În schimb, ceea ce ar trebui să faci este să îți pui un zâmbet pe față și să acționezi ca și cum totul este în regulă. Dacă faceți asta, veți constata că ați ieșit cu adevărat din situația voastră, deoarece atunci când “jucaţi”, deveniți ceea ce “jucaţi”.

De exemplu, gândește-te la o mamă cu copilul ei. Chiar și în cele mai grave circumstanțe, va încerca să se arate veselă pentru copilul ei. Și în momentul în care face acest lucru, este emoțională cu copilul ei și chiar este fericită. Dacă are mari probleme, probabil că va cădea înapoi mai târziu, dar cel puțin pentru acel moment, a ieșit din ea însăși și s-a simțit bine tocmai pentru că a încercat să facă pe altcineva să se simtă bine.

Singura cauză a suferinței este ego-ul nostru. Odată ce ne ridicăm deasupra lui, nu mai suferim. Profesorul meu, RABASH, obișnuia să râdă de sine când se simțea jos; râdea de propriul ego. Și odată ce a făcut asta, nu mai era jos.

[Foto de Jamie Brown pe Unsplash]

Filed under: Depresie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă coborâre în Spiritualitate și, în funcție de ce urcăm sau coborâm?

Răspuns: Scopul Creației este de a obține o revelare deplină a Creatorului și o astfel de revelare este realizată în măsura în care proprietățile noastre sunt similare cu proprietățile Sale. Prin urmare, ascensiune se referă la similaritatea calităților omului cu ale Lui sau, înălțarea la El într-o măsură mai mare decât înainte. Coborâre se referă la distanțarea noastră de El.

Creatorul este proprietatea dăruirii și iubirii absolute. Dacă ne apropiem mai mult de El, adică dacă dobândim această proprietate, atunci urcăm la El ca și cum am urca un munte. Cu toate acestea, dacă apare în noi egoism suplimentar pe care nu l-am acoperit încă cu dăruire și dragoste atunci, sub influența lui, coborâm de pe munte.

Întrebare: Este ca și cum inspirâm și expirăm. Înainte de a mă ridica trebuie întotdeauna să cad. Se dovedește că un nou strat de egoism este dezvăluit. Asta este ceea ce numim coborâre?

Răspuns: Da. Deși, în general, aceasta nu este o cădere. În Cabala, aceasta se numește „creștere în linia stângă”, deoarece nu poți urca fără un nou strat de egoism.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 27/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar – O tehnică de exaltare

Întrebare: Rashbi, autorul Cărții Zohar, a trăit în timpul Imperiului Roman. Ca un oponent arzător al romanilor, el s-a ascuns într-o peșteră din Pkiin pentru 12 ani cu fiul său. După 12 ani, ei au ieșit din peșteră, au adunat alți opt oameni și au scris Cartea Zohar.

Ce este așa de special la această carte? De ce este scrisă într-un limbaj criptat? Nu a fost posibil să explice nevoia pentru unitatea oamenilor într-un mod mai simplu?

Răspuns: Nu. Această carte nu este despre unitatea oamenilor. Aceasta este o tehnică de exaltare a sufletului, nu un tratat ideologic despre cum să atragi oamenii, aducându-i mai aproape și să le explici că ei au nevoie să se unească.

Întrebare: Ce înseamnă exaltarea sufletului? Nu este asta o uniune cu alții?

Răspuns: Exaltarea sufletului are loc atunci când o persoană, împreună cu alți oameni ca el, se grăbesc spre Creator, adică la o singură forță. Așa că, ei se unesc între ei.

Adică Cartea Zohar nu este menită să educe oamenii obișnuiți. Ea descrie înțelegerea acelora care sunt deja într-o uniune.

Întrebare: Putem să spunem că această carte este o tehnică pentru corectarea egoismului?

Răspuns: Nu. Ea vorbește despre cum, ca un rezultat gradual, pas cu pas al corecției egoismului, o persoană revelează forța superioară.

Întrebare: De ce, să spunem, Mishna ori Talmudul sunt menite pentru educația oamenilor, dar Cartea Zohar nu este?

Răspuns: Mishna este scrisă într-un limbaj complet diferit. Nu obligă nimic: doar o predă și asta este. Noi vedem că oamenii încă studiază Mishna, dar nu schimbă oamenii la rădăcină lor.

Întrebare: Adică Mishna este scrisă într-un limbaj istoric simplu. Oamenii îi înțeleg poveștile și parabolele?

Răspuns: Da. Reflectă lumea spirituală într-o formă alegorică.

Întrebare: Cartea Zohar vorbește despre tot felul de fenomene abstracte rupte din viața unei persoane obișnuite. Limbajul Cabalist descrie Sefirot, Partzufim, etc. A fost ascuns din cauza aceasta și oamenii nu au putut să îl înțeleagă?

Răspuns: Nu. A trebuit să fie deschisă doar când umanitatea devenea cu adevărat vretnică să o folosească pentru ascensiune spirituală.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 8/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu deseori spui că lumea exterioară nu există cu adevărat, că este o iluzie și că este doar percepția noastră. Ce percepem dacă lumea exterioară nu există?

Răspuns: Tu te simți pe tine în interiorul tău, dorințele tale care descriu imaginea lumii tale în interiorul tău.

Întrebare: Să presupunem că este o ceașcă de ceai în fața ta, ar putea să fie coniac în schimb? Până la urmă dacă este o iluzie, există cu adevărat o diferență între ceai și coniac?

Răspuns: Dacă schimbi anumite dorințe în interiorul tău vei avea coniac în acea ceașcă în loc de ceai, nicio problemă. Știi cum să schimbi dorințele tale în acest fel?

Comentariu: Nu, asta întreb.

Răspunsul meu: Acesta este motivul pentru care ai ajuns la înțelepciunea Cabala, pentru a învăța cum să faci asta. Tot ceea ce simți este în dorințele tale și asta este ceea ce descrii pentru tine însuți. Dacă vrei să descrii coniac în loc de ceai, poți să faci asta, îți promit. Sunt multe povești despre Cabaliști în privința acestei chestiuni.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/15/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Legătura noastră cu lumea spirituală fare loc fie printr-o carte scrisă de cabaliști, fie prin oameni care au atins deja acest sistem?

Răspuns: Nu, legătura cu lumea superioară este foarte dificil de obținut printr-o carte. Poate fi doar printr-un profesor și deci, în mod constant, din generație în generație.

Cartea nu înlocuiește comunicarea cu un profesor cabalist. Puteți citi multe cărți care pot direcționa o persoană către obiectivul potrivit, dar o puteți realiza doar învățând de la profesorul potrivit.

Mai mult, nu toți cabaliștii, cei care au atins cea mai înaltă stare a naturii, pot fi profesori. Depinde de rădăcina sufletului. Cineva îl are, cineva nu. Ca și în lumea noastră: o persoană poate fi un om de știință grozav, dar un profesor nu foarte bun, adică nu i se oferă aceste abilități. Există, pe de altă parte, cei care predau extrem de bine, dar ei înșiși sunt de doi bani .

Întrebare: Deci, conexiunea cu lumea superioară are loc prin două componente: un profesor și o carte?

Răspuns: Da. Prin urmare, această știință este numită „Cabala”, adică „primire”, inclusiv de la învățător.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Ce-ti spune Coronavirusul despre viața?”

Coronavirusul ne învață pe toți să recunoaștem interdependența noastră globală.

Înainte de coronavirus, eram într-o lume în care există o concurență egoistă vicioasă, unde cu cât puteam exploata mai mult pe alții, cu atât mai mult puteam profita.

Astăzi, însă, toți depindem unul de celălalt, deoarece orice încălcare a condițiilor de distanțare socială stabilite ar putea însemna o altă victimă a coronavirusului.

Ni s-a dat un adversar reciproc prin acest coronavirus și trebuie să ne exercităm considerația și responsabilitatea reciprocă pentru a-l învinge.

Cu toate acestea, adevăratul nostru rival este mult mai profund decât coronavirusul.

Chiar dacă coronavirusul este o particulă aproape invizibilă, care a provocat multe decese, boli, și ne-a răsturnat infrastructurile socio economice, există un inamic mult mai viclean și complex, care nu are nici o formă fizică – natura noastră umană egoistă.

Ego-ul uman, care este dorința noastră de a lua totul în beneficiul nostru și în detrimentul celorlalți, ne pune în mod neîncetat unul împotriva celuilalt, făcând pe fiecare să depună eforturi constant pentru superioritatea sa față de ceilalți.

Orice succes pe care îl avem în lupta asta, este de scurtă durată, ca și cum am fi cu toții într-un joc de remorcher, iar unul dintre noi reușește momentan să tragă mai puternic decât ceilalți, înainte de a pierde acest control și de a deveni din nou împins alături de toți ceilalți. În cele din urmă, o astfel de luptă ne face pe toți să cădem, așa cum ne-a arătat rapid coronavirusul.

Atunci, cum este posibil să învingem o atitudine care este încorporată chiar în natura noastră încă de la naștere?

Este posibil, în primul rând, acordând mai multă atenție modului în care acționează în detrimentul nostru, chiar dacă aparent este în beneficiul nostru; iar în al doilea rând, este posibil să ne depășim natura egoistă prin prioritizarea valorilor noastre.

În loc să apreciem indivizi de succes, înstăriți și puternici, așa cum am făcut cel puțin până la debutul coronavirusului, dacă în schimb apreciem conexiunea umană pozitivă și actele care servesc la creșterea iubirii, grijii și unității în societate, atunci o astfel de influență socială pozitivă înconjurătoare ne-ar oferi instrumentele necesare pentru a ne schimba gândirea: de la utilizarea egoistă a celorlalți pentru beneficiul de sine, la folosirea ta altruistă pentru a beneficia pe ceilalți.

Coronavirusul ne-a învățat că umanitatea poate ajunge rapid pe un teren comun atunci când condițiile o solicită.

Folosind acest exemplu, putem lua măsuri suplimentare spre o unificare din ce in ce mai mare prin propria noastră alegere liberă. Cu alte cuvinte, în loc să așteptăm ca natura să ne influențeze cu mai multă suferință pentru a ne uni din nou, putem lua unitatea noastră în propriile mâini și să căutăm în mod activ cum să plasăm beneficiul celorlalți deasupra beneficiului personal în interacțiunile noastre de zi cu zi și în orice moment.

Fotografie de Nick Bolton pe Unsplash.

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→