Întrebare: Din cate înțeleg, dorințele noastre sunt neutre și intenția este cea care le face egoiste?

Răspuns: Da. Intenția determină vectorul și magnitudinea dorinței.

Să spunem că vreau să mănânc un fruct. Cât de mult îl vreau, ce trebuie să fac pentru el, în ce măsură exactă trebuie să mă duc după el, asta este deja determinat de intenție.

Întrebare: Care dorințe sunt egoiste și care sunt normale atunci când eu doar mă umplu pe mine și nu intenționez să fac rău nimănui?

Răspuns: Din punctul de vedere al naturii, oricare din dorințele noastre pe care le simțim ca o mișcare a unuia față de celălalt, de a ne uni și interconecta, toate sunt adevărate, corecte, bune, în regulă. Și dacă ne simțim distanți între noi, opuși, pregătiți să ne contrazicem între noi, atunci, desigur, aceste dorințe ruinează lumea, ne distrug și într-un final ne regăsim la “albia spartă”.

Întrebare: Dorințele noastre de bază pentru hrană, sex și familie sunt considerate egoiste?

Răspuns: Acesta nu este egoism deoarece natura omului face necesar pentru el să împlinească aceste dorințe, iar el le realizează în măsura în care natura îl forțează.

Întrebare: Și dacă eu folosesc în mod egoist pe cei mai apropiați din familie?

Răspuns: Asta este deja dincolo de ce a intenționat natura, ăsta este deja egoism. Și acelea din dorințele noastre care sunt îndreptate spre menținerea vieții normale ale unei persoane nu sunt numite egoiste, ele doar sunt fundamentale, naturale.

Întrebare: Deci dacă împlinesc o dorință pe seama altora, acesta este numit egoism?

Răspuns: Desigur, deoarece îi umilești pe alții și te ridici deasupra lor.

Întrebare: Ce este greșit dacă joc sporturi, ascult muzică, merg la concerte, călătoresc, merg în vacanțe peste graniță în fiecare lună? Cui îi fac rău?

Răspuns: Este foarte posibil să nu fie niciun rău în privința societății umane. Dar în plus de societate, mai este de asemenea și natura din jurul nostru. Îi faci rău? Nu acționezi opus integralității ei?

Întrebare: Așa că eu trebuie tot timpul să mă controlez pe mine Însumi, dacă fac rău cuiva sau la ceva?

Răspuns: Da, căci ești parte din întreaga natură.

Comentariu: Dar asta este o condiție ideală.

Răspunsul meu: Nu, este o condiție necesară. Acest lucru trebuie învățat și explicat. O persoană trebuie să fie conștientă de asta și să se adapteze la această stare.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 4/23/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dispariția împlinirii dorințelor ne lasă dublu devastați?

Răspuns: Desigur. Până la urmă, dorința și împlinirea, care ai vrut să o obții, ar fi trebui să se simță ca plăcere, dar în schimb lasă amărăciune. Prin urmare, noi experimentăm dubla devastație atât din dorință cât și din împlinire.

Întrebare: Este o poveste despre un băiat care a pierdut o monedă, stă și plânge. Un trecător îl întreabă: “De ce plângi?” Auzind răspunsul băiatului, el îi dă o monedă, iar acesta plânge chiar mai mult. Trecătorul spune: “Ți-am dat o monedă. De ce plângi din nou?” Băiatul raspunde: “Aș fi avut două dacă o aveam pe a mea”.

Rezultă că câștigul este simți în dorințele noastre mult mai puțin decât pierderea?

Răspuns: Da. Asta se numește Ibud mi keren (pierdere din suma capitală). Dacă am avut un dolar și l-am pierdut, nu este la fel ca și cum am meritat acest dolar sau am castigat doi. Pierderea personală a cuiva este simțită mai acut decât achiziția altuia.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 4/23/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un discurs pentru completarea Zohar-ului”: Aceasta au spus înțelepții noștri: „Să fie toate acțiunile voastre pentru Creator”, adică alipirea (Dvekut) cu Creatorul. Nu faceți nimic care să nu promoveze acest obiectiv al alipirii. Acest lucru înseamnă că toate acțiunile voastre. vor fi de a dărui și de a aduce beneficii semenului. În acel moment, veți obține echivalența de formă cu Creatorul – întrucât toate acțiunile Lui sunt de a dărui și de a face bine, așa că și voi, veți face toate acțiunile voastre doar pentru a dărui și pentru a face bine celorlalți. Acesta este Dvekut complet.

Și am putea să ne întrebăm despre aceasta: „Cum poate fiecare acțiune să fie în beneficiul altora? La urma urmei, omul trebuie să muncească pentru a susține pe altul și familia aceluia”.

Întrebare: Spunem că sectoarele economice inutile, ocupațiile inutile și excesul pe care îl producem vor dispărea în curând. Cum poate o persoană să înțeleagă această situație? Unde se poate reprofila dacă profesia sa devine inutilă?

Răspuns: Natura este formată din patru niveluri: mineral, vegetal, animal și uman. Care este diferența dintre natura umană și cea animală? La urma urmei, în conformitate cu structura corpului nostru, suntem cu siguranță animale, cu un mic adaos, trebuie să creăm o anumită societate și anumite condiții pentru noi înșine.

Nu putem trăi doar în „pielea” noastră; trebuie să ne îmbrăcăm. Nu putem mânca produse pregătite din natură, trebuie să le procesăm cumva, să le gătim. Suntem bolnavi și trebuie să fim tratați cu tot felul de medicamente. Cu alte cuvinte, deși omul este mult mai dezvoltat decât specia animală cea mai apropiată de el, este în același timp și în aceeași măsură sau chiar mai mult, imperfect.

Dacă ne uităm la cum se comportă animalele, acestea au un cerc social foarte mare. Doar că nu înțelegem pe deplin mediul lor.

Omul nu comunică cu semenul său fel. El este preocupat doar de propriile interese, comunică de exemplu despre fotbal și despre lucruri similare, despre orice altceva, în afară de îmbunătățirea relațiilor unul cu altul.

Fiindcă nu analizăm și nu ne apropiem unul de celălalt peste relațiile noastre rele, suferim. La urma urmei, de fapt, nu efectuăm ceea ce natura consideră că e necesar.

Mai mult de sută la sută din timpul alocat nouă în viață, îl cheltuim pentru lucruri complet inutile. De exemplu, în fiecare zi petrecem 10 ore la serviciu, iar în natură, să zicem că sunt programate două-trei ore.

Dar atunci, ce fac restul timpului? Animalele consacră acest timp relațiilor lor. Se odihnesc împreună, stau la soare, rătăcesc pe cărări, stau în copaci. Noi ce facem? Nu dedicăm timp la așa-numitul „timp liber”, deși nu este liber, nu îl folosim la clarificarea relațiilor cu natura și unul cu celălalt și, prin urmare, starea noastră este deplorabilă.

Trebuie să ne gândim cu atenție și să decidem cum vom trăi când acest virus complex, global și integral se va retrage și ne va oferi posibilitatea de a ne apropia unul de celălalt într-un mod nou.

Natura este integrală, nu face nimic în zadar, totul în ea este prevăzut. Prin urmare, tot ceea ce se întâmplă acum este menit să clarifice interacțiunea ulterioară a tuturor părților sale.

Nu se îndreaptă decât către o interacțiune și mai mare. Se dovedește că ar trebui să fim atenți la nepotrivirile noastre și la modul în care putem să ne îndreptăm către relații mai corecte și mai bune. Sper că umanitatea va fi pregătită pentru acest lucru.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 12/04/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ceva în oameni care îi împiedică să își dezvăluie dependența lor unii de alții. Aceasta este ceea ce noi numim egoism. Ce consideri tu, ca un cabalist, ca este egoismul?

Răspuns: Egoismul este iubirea pentru sine, ceea ce este opus iubirii pentru orice altceva: elemente minerale, vegetale, animale și umane ale naturii.

Întrebare: O definiție a acestui concept este aceea că „egoismul este un comportament care este determinat în totalitate de dorința unei persoane care vizează propriul său beneficiu și avantaj.” Esti de acord cu asta?

Răspuns: Aici trebuie adăugat că, de regulă, aceasta este o aspirație contrară intereselor și beneficiilor tuturor celorlalți. Adică nu mă împlinesc doar eu, o fac folosindu-i pe alții.

Observație: Mai mult decat atat, aceasta umplere duce la devastare.

Răspuns: Desigur, pentru că atunci când cineva se împlinește cu ceva, ajunge imediat la un sentiment de gol și o dorință și mai mare de a fi satisfăcut.

Observație: In plus, egoismul nostru nu este controlat de noi, ci de o societate care ne definește valorile.

Răspuns: Obținem aspirații egoiste din afară, fie într-un mod simplu, când comparăm averea noastră cu ceea ce are aproapele nostru, sau vin de sus, nu se știe de unde. Dar în fiecare moment apar noi impulsuri egoiste, ego-ul se dezvoltă și suntem creați cu o dorință generală de a-l satisface.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era”, 4/2/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Fără revoluția științifică și tehnică, oamenii din secolul 19 au lucrat 16 – 18 ore zilnic, doar pentru a se hrăni. Dacă nu ar fi fost nicio revoluție tehnologică, de unde ar fi venit acum oportunitatea de a lucra 2 – 3 ore și de a avea tot ce ai nevoie?

Răspuns: Nu spun că sunt împotriva dezvoltării tehnologice și a tuturor oamenilor de știință. Eu spun că ceea ce crează o persoană este ceea ce îl controlează. Dintr-un proprietar el devine un sclav.

Uită-te la ce au devenit băncile și instituțiile noastre financiare. Ele au înrobit o persoană. Omul nu trebuie să muncească atât de mult.

Tu îmi aduci secolul nouăsprezece ca exemplu și eu iți voi aduce secolul douăzeci și unu că exemplu. Ce s-a întâmplat cu o persoană astăzi? Lucrează mai puține ore? Nu. Se simte mai liber? Nu.

Și ce s-a întâmplat cu performanța sa? Este folosită în special pentru a înrobi omul tot mai mult și să arunce produsele muncii sale în mare. Altfel, dacă el nu ar munci, ce ar face?

El ar avea foarte mult timp liber! Este periculos. Ar începe grandirea libera, ar începe tot felul de întâlniri care ar fi inadecvate și obiective pentru autorități, vor apărea noi tendințe și așa mai departe. Nu avem nevoie de asta!

Lasă oamenii să muncească de la 15 la 20 de ore pe zi sau cel puțin 10. Dar dacă o persoană muncește 10 ore, noi le vom da peste acestea alte două ore să ajungă la muncă și două ore de la muncă și va funcționă în regulă. El ar veni acasă, ar lua cina, s-ar uita jumătate de ora la TV și s-ar băga în pat. Iar asta s-ar întâmpla tot timpul.

Îi vom rezerva un concediu undeva departe. Așa că se va învârti și noi îl vom inunda cu reclame: Nu ai văzut asta încă, nu ai cumpărat asta încă, etc. Așa că el va lucra așa pentru restul vieții sale. Omul a fost un sclav în secolul nouăsprezece și va fi un sclav în secolul douăzeci și unu.

Dar este o problemă: Asta este ceea ce ar vrea proprietarii nostrii însă natura nu este de acord cu asta. Și astfel sunt tot felul de coronavirusi și alte lucruri.

Am intrat într-o stare numită “ultima generație” când trebuie să obținem o dependență integrală, corectă, prietenoasă și înțelegerea reciprocă între noi. Dacă asta nu se întâmplă, noi vom fi pedepsiți nu numai cu viruși ci cu orice altceva.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Gata cu “vacile sacre”

Anii trecuți au fost o lungă procesiune de împrǎştiere a“vacilor sacre”. De la bănci, la politică și politicieni, la agenții de informații și chiar poliție, nicio instituție nu mai este sacră și nimic nu este mai presus de ridicol și dispreț.

Când în societate există atâta separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul acestora: unitatea.

Chiar și noţiunea sacră a libertății de exprimare, articulată în Primul amendament din Constituţia SUA, a fost deturnată și măcelărită de, ei bine, luptătorii pentru libertatea de exprimare.

Unde ne duce această dezintegrare? Nu putem crede pe nimeni și ne este frică să o spunem, deoarece nu există libertatea de exprimare. Mai rău totuși, speranţa că lucrurile se vor îmbunătăți se estompează rapid.

„Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa.”

Aceasta este o situație foarte periculoasă. În același timp, este singura situație din care este posibil să ne dezvoltǎm. Când în societate există atât de multă separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul ei: unitatea. America este într-o situație de “acţioneazǎ sau mori”. Fie oamenii se unesc mai presus de toate cele care îi separă, fie ultimele fire care mai țin țara împreună se vor strânge, și va izbucni un al doilea război civil.

Vestea bună este că nu este prea târziu. Atât timp cât există comunicare, există speranța că oamenii vor asculta rațiunea și vor înțelege că nu va exista dreptate sau pace pentru nimeni, dacă nu există grijă pentru toată lumea. Grija, sau cel puțin preocuparea, stă la baza construirii unei societăți juste.

Gândiți-vă la părinții cu copiii lor: când copiii se ceartă, părinții ar putea da dreptate unui copil sau celuilalt, dar cu siguranță vor acționa din iubire pentru ambii și, prin urmare, în mod corect, sǎ încerce să răspundă nevoilor ambilor copii.

Poporul american nu are părinți; nimeni nu va spune Americii cine are dreptate și cine greșește, în lupta pe care națiunea chinuită o experimentează. Drept urmare, dacă poporul american nu adunǎ puterea de a pune binele comun deasupra interesului personal, acesta se va cufunda în vărsare de sânge și toată lumea va pierde.

Anul acesta, 2020, este un an critic. Trei factori au convers în acest an, fiecare dintre ei putând dezmembra orice societate: COVID-19, protestele George Floyd și alegerile prezidențiale. Împreună, cele trei formează o furtună perfectă, care pentru a fi depǎşitǎ, va avea nevoie de o națiune cu adevărat curajoasă.

Chiar și acolo unde poliția nu a fost desființată, este dificil să vezi cum pot ei singuri să-i împiedice pe oameni sǎ izbucneascǎ total în violențǎ. Cu excepția cazului în care oamenii reuşesc să-și reținǎ frustrarea, mânia și, în principal, ura față de cealaltă parte sau culoare, nicio poliție sau Gardǎ Națională nu va ajuta. Este alegerea fiecărui individ să dea exemplu de reținere, respect și, în cele din urmă, grijă de ceilalți, pur și simplu pentru că fiecare, fiecare persoană, este o ființă umană. Și așa cum aş vrea ca alții să mă trateze, la fel trebuie să-i tratez și eu pe ceilalți.

Odată atins acest nivel de restricție, este posibil să vorbim despre apropierea oamenilor. Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa. America este casa tuturor raselor, a tuturor culorilor, a tuturor religiilor și a tuturor viziunilor politice.

Dacă nu ar fi această diversitate, America nu ar fi America. Dar pentru a vedea acest lucru, americanii trebuie să pună națiunea înaintea diviziunii, întregul înaintea părților. Atunci, și numai atunci, ei vor putea să se unească și să fie modelul de rol care pot și trebuie să fie, liderul lumii libere.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

De ce evreii își urăsc rădăcina?

Remarcă: Primii inchizitori din Spania au fost de origina evreiască. Așa cum este scris în documentele istorice: “Un zel special în eradicarea ereziei a fost afișat de confesorul Reginei Isabella care însuși se trage dintr-o familie marranos, primul Mare Inchizitor Thomas Torquemada”.

În plus, inițiatorul fondării Inchiziției Spaniole a fost Alonso de Spina, un călugăr francez de origine evreiască. Și evreul Deza Diego a devenit al doilea Inchizitor General după Torquemada.

Răspunsul meu: În mod natural. Cei mai teribili anti-semiți sunt, în primul rand evreii care își urăsc rădăcina. Ei simt că este spirituală. Este prea înaltă, opusă acestei lumi și, prin urmare ei au o dorință urgentă să scape de ea. Dar deoarece nu pot să o facă, totul se transforma într-o ură teribilă față de propriul lor popor.

Remarcă: Uitându-ne în urma la motivele pentru tragedia exilului spaniol, noi vedem clar că ele nu sunt de natură economică sau religioasă.

Răspunsul meu: Nu este nicio justificare pentru asta. Este absolut irațional.

Pentru mai multe pe acest subiect, citiți cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea de astăzi și Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-semitism, fapte istorice despre anti-semitism ca o reflecție a discordiei sociale evreiești.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 7/29/19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Shamati”, 34, „Profitul pământului”: Se știe din cărți și de la autori că Creatorul este binevoitor. Aceasta înseamnă că îndrumarea Lui apare celor inferiori ca bună și care face bine, şi acest lucru trebuie să-l credem.

Noi nu simțim asta, dar aceasta este o precondiție dacă dorim să avansăm.

Prin urmare, atunci când cineva examinează comportamentul lumii și începe să se examineze pe sine sau pe alții, cum suferă ei sub Providență în loc să se încânte, așa cum se potrivește Numelui Său – Bunul care face bine – în această stare, îi este greu să spunǎ că Providența se comportă într-un mod bun și face bine și o împarte din abundență.

Întrebare: Cum putem simți asta?

Rǎspuns: Nu ar trebui să blestemăm nimic în lume și nici pe Creator, din cauza răului pe care îl vedem, ci să stabilim de ce îl vedem și atunci vă veți da seama că vedeți lucrurile în acest fel în funcție de corupția voastră. Acesta este un paradox. Când văd că oamenii se raportează la mine sau unii la alții într-un mod rău, trebuie să spun că este pentru că eu nu sunt corectat. În general, trebuie să văd o imagine absolut ideală în fața mea, care este făcută doar din atribute de bunătate, iubire și conexiune reciprocă.

Cum poate fi asta? Mi se spune pentru că am atributele opuse, contrare și ar trebui să le schimb, iar atunci lumea cumplită în care trăim se va transforma în rai.

Întrebare:  Nu te deranjează că trebuie să crezi că Creatorul este binevoitor?

Rǎspuns:  Sǎ crezi nu înseamnă că închid ochii și cred că această lume este absolut ideală și că numai eu o văd ca fiind coruptă. Trebuie să accept că Creatorul este binevoitor ca o precondiție a activității mele, ca să mă corectez, astfel încât să fiu sigur că voi atinge această stare.

Întrebare: Aceasta înseamnă că există o stare și există îndoieli? Și toate acestea trăiesc în interiorul meu?

Rǎspuns:  Da, așa avansăm.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 12/15/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→