Noul meu articol pe Linkedin “Un timp al urii, un timp al iubirii”

Înțelepții noștri au scris despre timpul nostru în multe locuri, cum ar fi în Masechet Sanhedrin, Masechet Sotah și Tikkuney Zohar. Ei au scris că, în vremea noastră, „Insolenţa va crește … fața generației este ca fața câinelui, drepții vor fi aruncați, înțelepciunea autorilor va rătăci și drepții vor fi năpăstuiți”. Într-adevăr, trăim într-un moment de insolență, vanitate, anularea celuilalt, dar în principal ură.

Dar nu trăim într-o perioadă rea. Ura dintre noi s-a ascuns tot timpul în noi, dar circumstanțele de acum au dezvăluit-o. Acum, după ce a fost dezvăluită, ne invită să o reparăm, să ne reparăm aversiunea cu grijă și compasiune și să construim poduri de iubire, deasupra urii noastre reciproce. Și întrucât întreaga lume trece prin acest proces, este un semn că întreaga lume este gata să transforme toată ura în iubire.

Rasa umană este unică. Avem o vocație – să construim în mod conștient o societate ai cărei membri se simt ca un întreg, unit. Această unitate ne va conduce la un nou nivel expansiv de conștientizare: conștientizarea întregului univers și nu numai. Acesta este motivul pentru care omenirea a devenit din ce în ce mai conectată.

Până în prezent, acest proces a avut loc „de unul singur”, fără participarea noastră conștientă. Pentru a lansa etapa finală, în care întreaga umanitate se conectează, trebuie să participăm cu toții. Acesta este motivul pentru care loviturile de astăzi, cum ar fi epidemia de coronavirus, sunt de natură globală, pentru a ne împinge să acționăm ca unul la nivel global, și să dezvoltăm conștiința globală.

Natura nu poate face munca pentru noi, iar noi nu vom deveni conștienți. Poate dezvălui sfărâmarea, ura dintre noi, dar nu poate construi puntea iubirii. Aceasta este sarcina noastră, sarcina generației noastre. Manifestarea urii este chemarea naturii de a ne manifesta iubirea. Dacă amânăm răspunsul nostru, ea ne va atenţiona mai puternic, dezvăluind mai multă ură. Dacă îmbrățișăm chemarea și ne alăturăm procesului, atunci iubirea va acoperi ura și ne va umple de o bucurie atât de mare despre care nu am știut niciodată că există.

Dar nu va fi sfârșitul procesului. Pentru a ne dezvolta și mai mult, natura ne va dezvălui în noi o ură și mai profundă și mai vicioasă, pe care în prezent nu o putem vedea sau simți. Și ea va apărea numai pentru a o acoperi cu iubire. Pe măsură ce procesul continuă, vom crește la niveluri din ce în ce mai ridicate de conexiune, grijă și iubire, până când vom fi cu toții cu adevărat ca unul.

Acesta este motivul pentru care un timp al urii este întotdeauna un timp pentru iubire, pentru a construi iubirea deasupra urii.

Filed under: Coronavirus, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Dacă Israelul ar fi fost America”

De luni de zile, urmăresc cu o îngrijorare crescândă nonșalanța inconştientă a israelienilor față de Covid-19. Mi-e teamă că acum este prea târziu pentru a anula daunele. În ultima săptămână, numărul mediu de morți a fost de 31 de persoane, iar rata crește rapid, deoarece multe spitale au depășit capacitatea maximă iar personalul medical este epuizat. În mod proporțional, 31 de decese sunt echivalente cu o rată de decese zilnice de 1130 de persoane în SUA. Și crește repede. Și în ceea ce privește cazurile noi, nimeni nici măcar nu se apropie de Israel. Pe 3 septembrie, numărul de cazuri noi confirmate a fost de 2.990 numai în acea zi. O săptămână mai târziu, pe 10, numărul zilnic era de 4.400. Șase zile mai târziu, pe 16 septembrie, 6.600 de teste au fost pozitive, iar o săptămână mai târziu, pe 23 septembrie, nu mai puțin de 11.300 de persoane au fost testate pozitiv la coronavirus în acea zi. Dacă Israelul ar fi America, această rată ar însemna 419.000 de cazuri noi confirmate într-o singură zi!

Și în tot acest timp, secțiuni întregi ale națiunii ignoră în mod sfidător ordinele de carantină ale guvernului. Ei spun că nu se vor conforma până când alte sectoare nu se vor conforma. Ei protestează împotriva modului de gestionare de către guvern a crizei Covid-19, şi refuză să poarte măști, sau să păstreze distanța socială. În primul val al pandemiei, am fost umăr la umăr și aproape am eliminat virusul. În al doilea val, am devenit un exemplu de țară paralizată de certurile interne.

În lupta împotriva virusului, se pare că am comis toate erorile posibile. Dar când nici măcar nu suntem de acord să încercăm un parcurs al acțiunii și, dacă nu reușește, să încercăm altul, nu rezultă niciun fel de acțiune, iar rezultatele oribile încep acum să se arate. În scurt timp, numărul proporțional al deceselor din Israel va depăși cu o marjă imensă pe cel al tuturor țărilor. Deoarece lumea examinează întotdeauna Israelul cu o privire mai atentă, vom deveni o dovadă că dezbinarea cauzează distrugerea.

Închiderea care a fost declarată acum va produce probabil rezultate slabe, nu pentru că este o idee proastă, ci pentru că nu suntem uniți și nu ne supunem. Încă facem tot ce vrem, în ciuda ordinelor guvernamentale și a încercărilor poliției de a le pune în aplicare. Rezultatul va fi că oamenii vor cădea pe străzile Israelului, la propriu.

Coronavirusul ar fi putut fi o oportunitate de a servi ca model pozitiv. Când lumea este în întuneric, frică și dezbinare, am putea fi un exemplu de unitate. Am putea arăta cum ne ridicăm peste diferențele și antipatiile noastre (profunde) și să ne unim, pentru a învinge un inamic, de altfel invincibil. Dar eșuăm si cei de stânga și cei de dreapta, ne gândim doar la noi înșine, și ne vedem doar propriile interese.

Tocmai am sărbătorit Yom Kippur, Ziua Ispășirii, când ar fi trebuit să ne ispășim păcatele. Dar Yom Kippur nu ne ispășește de păcatele împotriva semenilor noștri și chiar în aceste zile sfinte ale evreilor, am comis nenumărate păcate împotriva vecinilor noștri, nerespectând regulile simple, care ar fi putut tăia lanțurile de infectare.

Nivelul actual al urii interne și al diviziunii din societatea israeliană a devenit un risc existențial. Slăbim rândurile și capacitatea de a rezista agresivității. Mai mult, suntem pe punctul de a erupe cu acte interne de violență și agresiune.

De mai multe ori, înainte, am fost consumați de războaie civile. În ultimul, ne-am pierdut suveranitatea și ne-au trebuit aproape două milenii să o recâștigăm. Acum vedem că relele care ne-au cauzat distrugerea atunci, sunt încă la fel de active și amenință să aducă iarăși peste noi osânda, dacă nu punem frână ego-urile noastre.

Nu putem și nu ne vom convinge reciproc să o facem. Trebuie doar să ne amintim că a fi Israel înseamnă să menținem unitatea, în ciuda diferențelor dintre noi, deasupra lor. Pe lângă faptul că, făcând acest lucru, vom da un exemplu pe care alții vor dori să-l urmeze, realizarea acestui lucru ne va salva națiunea de un alt război civil și un alt exil.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce rămâne după moarte?

Răspuns: Nimic nu dispare în univers. Pur și simplu nu mai simțim existența noastră în corpul fizic și începem să ne simțim într-o altă formă.

Întrebare: Este lumea noastră o iluzie sau o realitate?

Răspuns: Care este diferența? O iluzie este ceva ce credeam înainte că este real și apoi s-a dovedit brusc o iluzie, ceva imaginar. Poate fi invers. Nu e nicio diferență. Nu le putem distinge una de alta; nu avem cu ce să-l comparăm.

Întrebare: Deci, nu există obiectivitate?

Răspuns: Nu, desigur că nu. Nu putem să ne ridicăm deasupra noastră și să începem să simțim universul, nu din noi înșine. Prin urmare, nu putem vorbi despre lucruri care se întâmplă în afara corpului, în afara vieții și a morții.

Din KabTV „Kabbalah Express”, 01.09.2020

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La începutul acestui an, mai multe surse de știri au raportat un sondaj al Școlii de Jurnalism a Universității Carleton, în care, aproape jumătate din cei 2.000 de canadieni, au raportat credința în teoriile conspirației coronavirusului, de la o armă biologică proiectată la o acoperire 5G.

Cine se află în spatele pandemiei din punctul tău de vedere?

Răspuns: Este egoismul uman care nu vrea să ne lase să ne ridicăm deasupra lui și să avem o legătură bună cu ceilalți oameni. Cu toata lumea! Doar pentru a fi într-o conexiune bună, fără tot felul de teorii ale conspirației și fără dominația cuiva asupra cuiva.

Refuzul de a ne trata bine reciproc duce la faptul că virusurile se trezesc între noi. Nu vom scăpa de asta până nu ne corectăm atitudinea.

Din KabTV „Cabala Expres”, 27.09.2020

Filed under: Coronavirus - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce ți-am citit cărțile, am realizat faptul că nu ești socialist și nu vrei să-i deposedezi pe cei bogați de posesiunile lor. De ce ar dori cei bogați să plătească taxe de școlarizare pentru 80% din populația lumii?

Răspuns: Desigur că un asemenea gest nu poate fi făcut, la început, în mod voluntar de cei bogați. Dar, la fel ca într-o revoluție, aceste lucruri sunt impuse de necesitate. O persoană nu poate deține un milliard, în timp ce alta nu are suficienți bani pentru a-și acoperi necesarul de hrană al familiei. Este un dezechilibru clar. Prin urmare, va trebui să echilibrăm aceste relații.

La început este necesar să ne organizăm relațiile într-o structură complet diferită – ce înseamnă „bani – marfă – bani”?

Drept rezultat, trebuie să fie adoptată o lege conform căreia fiecare om va primi suma de bani necesară pentru a trăi decent. Acest lucru va fi însoțit de angajamentul de a munci pentru comunitate în concordanță cu capacitatea individului și, în același timp, de a primi educație în scopul de a deveni un părinte responsabil.

Din emisiunea KabTV “Era post-coronavirus” 6/4/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Eșecul religiei de a uni evreii

Întrebare: La mijlocul secolului al XIX-lea, a început un mare val de emigrare a evreilor din Germania și Austria în America. Numărul lor în țară a crescut cu câteva zeci de mii. Au fost împărțiți aici în „aborigeni”, care erau sefarzii care trăiau în America de câteva sute de ani și „germani”, care tocmai sosiseră.

Comunitatea sefardică, bine stabilită, nu a acceptat imigranți germani (askenazi). Așa cum scria scriitorul american Stephen Birmingham: „Noii imigranți erau săraci, aveau nevoie de băi, lucrau ca ambulanți, vorbeau cu accente. Le lipsea statutul social pe care îl obținuseră primele familii evreiești, creșterea, educația, totuși se numeau frați… Au fost o jenă. La începutul anilor 1800, aceștia amenințau că vor distruge țesătura societății evreiești din America, amenințând sentimentul „tribal” care se află în centrul tuturor sentimentelor de evrei. ”

Cum s-a întâmplat ca o religie și tradiții comune să nu poată uni oamenii într-o singură familie?

Răspuns: Evreii nu se pot uni prin religie. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în istorie. Dimpotrivă, religia lor uimitoare îi separă.

Și acest lucru este firesc, deoarece adevărata religie este știința Cabalei, care spune că trebuie să te ridici deasupra tuturor diferențelor, deasupra naturii egoiste. Doar în acest caz vei fi ceea ce se numește evreu, adică cineva care unește întreaga umanitate.

Și dacă acest început nu se află într-o persoană, dacă nu își înțelege adevărata funcție cosmică de a uni pe toți și totul, atunci este separat de restul. Prin urmare, există o imensă fragmentare și separare într-o singură familie, împotriva tuturor. Nu există o națiune mai dezunită intern decât evreii.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” KabTV, 18.11.19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În trecut, un lider era ales în funcție de cât de veridice veneau promisiunile sale, de carisma sa, de curajul și determinarea în luarea deciziilor și numai după asta de modul în care va conduce afacerile de stat, cum se va ocupa de șomaj, de veniturile oamenilor curând.

Psihologii de afaceri au ridicat întrebarea: ce se va întâmpla în perioada post-coronavirus? Vederea noastră despre talentul de lider se va maturiza pentru a se baza pe preocuparea pentru bunăstarea oamenilor? Cum crezi că vor fi viitorii lideri?

Răspuns: Liderul viitorului va fi o persoană care înțelege cum să adune oamenii împreună. Asta e tot. Nimic altceva. Dar avem nevoie de o mică notă aici: nu este ca Mao, Lenin sau Troțki care s-ar ridica pe un camion blindat și ar inspira oamenii. Au existat atât de mari personalități inspiraționale.

Cert este că avem nevoie de o persoană care nu își propune să învingă pe cineva pe cheltuiala altuia, ci să unească absolut pe toată lumea. Aceasta este o problemă, deoarece întotdeauna concurăm împotriva cuiva.

Acest lucru nu se poate întâmpla aici. Suntem cu toții împreună împotriva felului nostru, a esenței noastre, a egoismului nostru iubit. Un lider trebuie să cunoască firea autentică a lumii și cum putem face față acestei firi. Sau, mai bine zis, cum să nu avem de-a face cu ea. În caz contrar, cum poate fi lider dacă nu înțelege cu ce are de-a face?

El trebuie să înțeleagă și să simtă pe deplin Natura, altruismul acesteia, natura finită auto-închisă și valoarea acesteia. El ar trebui să înțeleagă că omul trebuie să ajungă să obțină o asemănare completă cu Natura prin unitatea unul cu celălalt, ceea ce se numește aderență la Ea, cum să realizeze acest lucru, ce fel de forțe, legătura sa cu Natura ar trebui să-l ajute în acest sens.

Firea noastră este egoistă, dar mediul este altruist. Deci, trebuie să mă schimb de la egoist la altruist față de alți oameni. Deci, atunci când ne refacem cu toții în acest fel, vom deveni ca natura generală a lumii – altruistă. Aceasta este ceea ce trebuie să realizăm.

Acesta nu este un obstacol ridicat; aceasta este Natura care stabilește această barieră pentru noi. Cu siguranță se va întâmpla! Veți vedea în câteva luni cum va începe lumea să se îndrepte spre acest lucru.

Liderul va trebui să ofere lumii o metodă de unire a întregii umanități. El trebuie să se străduiască în acest sens. Nu poate exista altă cale.

Din KabTv „Știri cu Michael Laitman” 13/07/20

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Observație: Astăzi respectul pentru profesori scade rapid. În liceu elevii sunt violenți față de profesori. Se raportează o rată ridicată de amenințări care vin din partea elevilor către profesori. Mulți dintre ei chiar trec la acțiuni. Toată lumea caută un exemplu de profesor pe care o persoană îl poate respecta și urma dar nu îl găsește.

Comentariul meu: Copiii îl văd pe profesor ca pe un țap ispășitor: „Ce ne înveți? Ce fel de lume ne oferi? Ce vrei de la noi? ” și așa mai departe. Adică, există multă furie în ei față de această lume.

Nu pot primi împlinire, saturație și satisfacție din partea lumii și, prin urmare, se pare că o aruncă asupra profesorilor ca reprezentanți ai acestei lumi, care sunt în fața lor în fiecare zi timp de multe ore. Iar profesorii îi pun să facă niște exerciții, să rezolve probleme și să susțină examene inutile.

Întrebare: Copiii înțeleg că nu vor folosi niciodată în viață acest lucru?

Răspuns: Desigur. Astăzi, profesorul reprezintă cea mai urâtă ființă din lume pentru copil, care îi forțează și restricționează. Acesta este un temnicer legal.

Observație: Inutil să spun că este teribil. Îmi amintesc de profesorii mei, nu aveam un astfel de sentiment. Se părea că va fi util într-o zi. Acum totul se revarsă brusc cu o mare forță.

Comentariul meu: Oamenii nu au nevoie de nimic din ceea ce se întâmplă la școală, din ceea ce învață la școală. Nu au nevoie de nimic dintre acestea și nu vor folosi nimic.

Întrebare: De ce anume are nevoie o persoană de la un profesor? Ce înțelepciune?

Răspuns: Conexiunea cu ceilalți. O conexiune bună, corectă între ei. Doar acest lucru ar trebui predat la școală. Și „doi plus doi rezultă patru” se adaugă pentru dezvoltarea creierului. Așadar, nu putem face nimic în acest sens, va trebui să refacem toate acestea.

Este necesar să se predea, desigur. Totuși, în primul rând pentru a învăța ce are nevoie o persoană în viață. Și asta este doar conexiunea corectă între oameni.

Întrebare: Putem continua să oferim educație pe baza acestei conexiuni?

Răspuns: Oferă educație, dă orice vrei. Dar principalul lucru este educația corectă. În caz contrar, educația cu aceste științe exacte îi va determina pe oameni să construiască arme și orice altceva care să ducă la mijloacele de rănire reciprocă.

Observație: Cu alte cuvinte, dă-i fizică, va face o bombă nucleară. Dă-i chimie, va crea arme chimice.

Comentariul meu: Bineînțeles. Ce vrei de la ei? Tu i-ai învățat asta. Nu ați rezistat faptului că natura crește întotdeauna egoismul în ei. Ținând cont de faptul că egoismul se dezvoltă constant în ei, le-ați dat cunoștințe pentru a putea folosi acest egoism în detrimentul propriu. În mod involuntar, profesorul devine o sursă a răului.

Întrebare: Dacă mesajul profesorului este: Vă învăț să vă conectați cu oamenii, să vă conectați cu natura, această ură va dispărea?

Răspuns: Profesorul ar trebui să explice că suntem cu toții un singur sistem, că ar trebui să fim conectați unul cu celălalt în sensuri bune, și nu în cele rele. Indiferent de ce suntem conectați. Cu toate acestea, sarcina noastră este de a transforma o conexiune rea într-una bună. Apoi vom începe să simțim o lume complet diferită în această conexiune bună dintre noi.

Întrebare: Vor simți copiii asta?

Răspuns: Trebuie să facem acest lucru pentru ca cei care sunt deja în școală să simtă asta. Atunci profesorul va fi dorit, singurul.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 03.08.2020

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Ridicați-vă deasupra opiniilor opuse

Observație: Atunci când discutam în cercuri, respingerea este foarte frecventă, mai ales dacă cineva spune lucruri care sunt contrare părerii mele.

Comentariul meu: Ar trebui să fiți fericiți să identificați opiniile opuse, deoarece ridicându-ne deasupra lor, putem ajunge la următorul nivel de rezolvare a problemelor.

Oricât de mult as crede că problema este de nerezolvat, oricat de mult as simti că nu suntem capabili să ne ridicăm deasupra ei din cauza unor contradicții uriașe, ar trebui să înțelegem că această problemă are o misiune specială, o valoare specială.

Dacă nu putem ajunge la un acord comun, trebuie să continuăm să lucrăm asupra ei cu respect pentru această problemă, deoarece în cele din urmă ne poate duce la următorul nivel de soluții complet diferite, la stari diferite.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de management”din 09.07.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cum am “câştigat” situaţia de a fi prima ţintă a Covid”

Ce timpuri! În primul val al lui Covid-19, am petrecut Paștele în carantină și nu am reușit să-l sărbătorim cu familiile noastre lărgite, așa cum făceau familiile evreiești, de secole. Am avertizat atunci că, dacă nu învățăm lecția pe care virusul încearcă să ne-o dea, vom suferi de o epidemie și mai rea.

Nu am învățat nimic. Întreaga lume a privit Israelul cu uimire, deoarece aproape am eliminat virusul, am ușurat blocajul și am revenit la viața normală. Dar viața „normală” a fost motivul pentru care am ajuns pe primul loc la Covid, așa că acesta a revenit cu răzbunare. Acum, încă o dată lumea ne privește, dar din motivul opus. Am devenit un model de incompetență, cu mai multe infecții pe cap de locuitor decât orice altă națiune – de la vârf la nivelul cel mai de jos, în câteva luni.

În aceste zile, zilele Sărbătorilor Înalte, a doua perioadă a anului în care familiile evreiești se reunesc, intrăm încă o dată în închidere completă. Natura ne-a întors mândria împotriva noastră și a făcut din Israel râsul lumii.

Pentru a înțelege modul în care am „câștigat” atenţionarea naturii, trebuie să înțelegem cine este poporul Israel, de unde venim și care este rolul nostru. Maimonide, Midrash Rabbah și multe alte surse ne spun că în timpul patriarhului Avraam, acesta a observat conlocuitorii construind Turnul Babilonului, unde locuise. El a observat că aceştia erau din ce în ce mai înstrăinați unul de altul, ceea ce l-a determinat să caute o explicație. Cartea Pirkey de Rabbi Eliezer (Capitolul 24) scrie că babilonienii „voiau să vorbească unii cu alții, dar nu își cunoșteau limba. Ce au facut? Fiecare și-a luat sabia și s-au luptat până la moarte. Într-adevăr, jumătate din lume a fost sacrificată acolo și de acolo s-au împrăștiat peste tot în lume”.

Ura dintre oamenii lui Avraam l-a tulburat. El a reflectat asupra situației dificile a poporului său și și-a dat seama că intensificarea ego-ului era cauza urii lor. Pentru a o depăși, el a chemat oamenii să-și sporească coeziunea, pentru a se potrivi cu creșterea ego-ului. În Mishneh Torah(Capitolul 1), Maimonide descrie acest lucru, pe Avraam începând „să ofere răspunsuri poporului din Ur al Caldeenilor”, explicând de ce societatea lor se dezintegra și ce ar putea face în legătură cu aceasta.

Cu toate acestea, răspunsurile lui Avraam nu au plăcut întregii lumi din Babilon. Midrash (Beresheet Rabbah) ne spune că Nimrod, regele Babilonului, a încercat să-l convingă pe Avraam că a greșit. Când regele a eșuat, l-a expulzat pe Avraam din Babilon.

Dar în timp ce exilatul Avraam rătăcea spre Canaan, oamenii „s-au adunat în jurul lui și l-au întrebat despre cuvintele sale”, scrie Maimonide. „El i-a învățat pe toți … până când mii și zeci de mii s-au adunat în jurul său și ei sunt oamenii casei lui Avraam. El a plantat acest principiu în inimile lor, a compus cărți despre el și l-a învățat pe fiul său, Isaac. Și Isaac a stat, a învățat, a avertizat și l-a învățat pe Iacov și l-a numit învățător, să stea și să predea … Și Tatăl nostru Iacov i-a învățat pe toți fiii săi.” Acesta a fost începutul poporului Israel, dar încă nu explică rolul nostru în lume.

La câteva secole după Avraam, Moise a vrut să facă la fel ca predecesorul său. El a aspirat să unească poporul Israel și s-a confruntat cu acerba rezistență a lui Faraon. La fel ca Avraam înaintea lui, Moise a fugit cu poporul său, cu excepția faptului că de această dată erau milioane. Sub Moise, triburile ebraice s-au unit și au devenit o națiune, dar numai după ce s-au angajat să fie „ca un singur om cu o singură inimă”.

Mai mult, imediat după ce s-au unit și au devenit o națiune, poporul Israel a fost însărcinat să transmită metoda unității către întreaga lume, pentru a finaliza ceea ce Avraam a intenționat să realizeze atunci când a început să vorbească despre unitate mai presus de ură. „Moise a dorit să finalizeze corectarea lumii în acel moment. … Cu toate acestea, el nu a reușit din cauza corupțiilor care au avut loc pe parcurs”, a scris Ramchal în comentariul său despre Tora. Dar odată ce Israelul a atins unitatea, li s-a dat sarcină să o transmită mai departe, sau așa cum a spus-o Tora, să fie „o lumină pentru națiuni”.

Adesea ne place să credem că responsabilitatea noastră față de lume este un lucru ce ţine de trecut. Nu este aşa. Ambii, antisemiţii ne învinovățesc pentru necazurile lor, iar înțelepții noștri ne învinovățesc pentru necazurile pe care națiunile ni le aduc. Rolul nostru, de a aduce lumina unității în lume, este la fel de valabil acum ca întotdeauna. Cartea Sefat Emet scrie: „Copiii lui Israel au devenit garanți pentru a corecta întreaga lume … totul depinde de copiii lui Israel”, și multe alte cărți ale înțelepților noștri scriu în mod similar.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi în Israel, este ușor să vedem că avem nevoie disperată de garanție reciprocă, de unitatea care ne-a făcut să fim o națiune. Fără ea nu suntem o națiune, nu suntem „o lumină pentru națiuni” și atât noi cât și lumea suferim.

Această abandonare a garanției reciproce dintre noi ne-a „câștigat” avertismentul dat de Covid. Este atât de ușor de văzut că, dacă am fi avut grijă unii de alții, doar puțin, am fi luat măsurile minime de precauție pentru a nu ne infecta reciproc, și epidemia ar fi încetat. Și, așa cum am fost un exemplu excelent în primul val și aproape că am îngrădit virusul, suntem cel mai rău exemplu din al doilea val, „întunericul pentru națiuni”.

De acest Yom Kippur (Ziua Ispășirii), nu ar trebui să regretăm păcatele, astfel încât să putem începe noul an cu o bază curată, gata să păcătuim din nou. Trebuie să recunoaștem care este singurul păcat pe care îl comitem și să ne angajăm să-l oprim. Și păcatul este numai lipsa noastră de garanție reciprocă, ura neîntemeiată unul față de celălalt, înstrăinarea și cruzimea față de frații noștri. Dacă ne angajăm să încercăm să o oprim, să ne inversăm atitudinea de la negativ la pozitiv, anul următor va fi liber de Covid. Îl vom învinge prin unitatea noastră și vom suferi dacă vom rămâne separaţi.

Și așa cum acum suntem un exemplu rău, atunci când ne vom uni, vom deveni din nou „o lumină pentru națiuni” și vom câștiga cu adevărat acceptarea lumii.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→