Monthly Archives: octombrie 2020

Virusul separării

Problema coronavirusului nu se limitează la o singură țară, deoarece trăim în ultima generație, când Creatorul extinde aceeași atitudine asupra întregii umanități, fără excepție, la toate nivelurile, la toate gradele și în toate statele.

Chiar și pe o insulă mică pierdută în Oceanul Pacific, apare brusc coronavirusul. Ne întrebăm, cum a reușit să ajungă acolo dacă oamenii trăiesc izolat de restul lumii? Cu toate acestea, virusul este transmis și acolo.

Astăzi, medicii și cercetătorii încep să spună că virusul este transmis prin aer. Asta înseamnă că virusul se răspândește mii de kilometri în toate direcțiile? Apare pur și simplu din natură, din interiorul ei.

Apare datorită faptului că nu există nicio legătură între noi într-un moment în care eram deja obligați să ne unim, datorită acestei lipse de legătură între natura minerală, vegetală și animală, apare coronavirusul. Vom descoperi în continuare manifestările sale la plante, animale și chiar în materia neînsuflețită.

În primul rând, vom descoperi că virusul a ajuns în cele mai îndepărtate părți ale globului, fără niciun factor uman și chiar afectează animale și plante. De unde vine? Din absența conexiunii care trebuie să existe între toate părțile realității. Oamenii sunt responsabili pentru asta! Prin urmare, ar trebui să învățăm și să ne gândim la asta.

Tot ce ni se cere este conștientizarea garanției reciproce, sentimentul că suntem în ultima generație. În afară de aceasta, nu mai este nevoie de nimic. Dacă înțelegem că suntem dependenți unii de alții și că gătim în aceeași oală, acest lucru va fi suficient pentru a începe treptat să ieșim din criză. Vom începe deja să vedem unde este vindecarea.

Cu ajutorul garanției reciproce, ne putem salva de coronavirus. Totul depinde de legătura corectă dintre noi. Coronavirusul este o consecință a lipsei de unitate dintre noi. Numai din acest motiv, se manifestă.

Toate problemele și toate tipurile de viruși apar deoarece nu există o corespondență între părțile naturii și, prin urmare, nu se pot conecta între ele începând de la nivelul atomilor, moleculelor și până la particule mai mari și mai complexe. Părți ale naturii nu se pot uni într-un singur sistem și acest lucru dă naștere la toate problemele – cum ar fi o tumoare canceroasă, o formațiune malignă care nu are legăturile corecte cu celelalte țesuturi.

Prin urmare, lupta împotriva coronavirusului poate fi doar la nivel uman, dacă gândim bine unul despre celălalt. La urma urmei, prin unitatea noastră, vom atrage forța binelui care va uni pe toată lumea. Această forță este mai mare și mai puternică decât toate adversitățile noastre și va vindeca totul pentru noi.

Asocierea noastră este un remediu pentru toate problemele, fizice și mentale, personale și sociale. Când ea trece prin toate straturile conexiunilor dintre oameni, animale, plante și mineral, atunci întreaga lume va deveni una și va fi conectată cu o singură forță, în garanție reciprocă.

Din lecția zilnică de Cabala 24.09.2020, „Credința deasupra rațiunii”

De pe înălțimile Olimpului

Întrebare: Un leader ar trebui să-și arătate slăbiciunile deoarece el este de asemenea un om și nu o super mașină?

Răspuns: Nu, nu i se cere asta unui leader. Leader-ul trebui să arate care sunt țelurile superioare.

Și managerul, leaderul, orice sef, trebuie să arate că știe cum să controleze o situație, că știe cum să facă sarcini specifice și în același timp trebuie să aibă grijă să furnizeze performerilor remunerație pentru munca făcută.

Întrebare: Oamenii ar trebui să urmeze exemplul leader-lui? Sau ar trebui să rămână la depărtare.

Răspuns: În general el trebuie să rămână de neatins, să inspire oamenii de departe, de pe înălțimea Olimpului său. Desigur, el nu are nevoie deloc de asta, dar el trebuie să fie în special pe Olimp pentru a-i inspira pe aceia de sub el.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

Ghid pentru masă rotundă, partea 10

Masa rotundă: nevoia de o bază educațională

Observație: Cu cât mergem mai departe, cu atât înțeleg mai mult că metoda meselor rotunde, care este utilizată în multe industrii, necesită multă pregătire.

Înainte de a pune oamenii în cercuri, trebuie să le oferi un fel de curs educațional. Astăzi, putem ține o masă rotundă doar pentru a consolida conexiunile, dar nu pentru a rezolva conflicte grave la nivel național.

Comentariul meu: Nu poți pune laolaltă, la o masă rotundă, membri ai Parlamentului. În primul rând, trebuie să treacă printr-o perioadă lungă de formare și reeducare. Abia atunci pot fi așezați la o masă rotundă. Abia atunci vor putea dezvolta decizii de stat cu adevărat rezonabile.

Întrebare: Cercurile pot fi folosite doar pentru a întări conexiunile?

Răspuns: Ce înseamnă „a întări conexiunile”? Dacă se termină corect și dacă termină cu găsirea unor neînțelegeri, a unor rezerve, atunci de ce?

Observație: Dar am ținut deja mese rotunde în masă și oamenii s-au simțit destul de implicați reciproc și au fost fericiți.

Comentariul meu: Poate că s-au bucurat că și-au exprimat punctul de vedere. Dar întrebarea este dacă i-au ascultat și pe alții în același timp. În orice caz, este de dorit ca aceștia să aibă o bază educațională puternică.

Din KabTV „Abilitățile de management”, 09.07.2020

Ghid pentru mesele rotunde, partea 22

Remarcă: Procesul cercurilor construiește relații puternice și rezolvă situațiile de conflict. Promovează deschiderea față de dialog și schimbarea motivației de la exterior ( cum ar fi, sub un bici) la interior acolo unde o persoană înțelege deja de ce ar trebui să facă ceva. Oamenii muncesc cu rădăcina problemei, egoismul lor și nu doar cu problemele exterioare. În plus, cercurile formează o viziune sistematică.

Concluzia: Metoda cercului nu este eficientă doar pentru comunicare, luarea deciziei și rezolvarea conflictului ci este de asemenea baza pentru a crea o societate a viitorului.

Comentariul meu: Sigur. Și noi trebuie să ne îndreptăm spre asta.

Întrebare: Consideri masa rotundă ca singura metodă care va fi folosită de toată lumea sau mai sunt alte metode?

Răspuns: Nu. Cu excepția cercului, nu este nimic. Noi ar trebui să ne străduim să aplicăm această metodologie oriunde este posibil, în toate sferele de activitate unde sunt implicate mai mult de o persoană.

Întrebare: Tu și profesorul tău ați folosit de asemenea această metodă?

Răspuns: Eram doi dintre noi și el s-a gândit că eram un grup.

Întrebare: Deci chiar și două persoane pot munci conform cu metoda cercului?

Răspuns: Da. Așa este spus: Minimul celor mulți este doi”.

Mesele rotunde există pentru a aduce o persoană, un grup de oameni, chiar și întreaga umanitate, la o stare similară cu legea integrală a naturii. Dacă ei se unesc cu adevărat și vor să rezolve o problemă, atunci ei pot veni cât de aproape posibil de soluția corectă sau cel puțin de cea mai mare rezoluție în a rezolva această problemă.

De pe KabTV “Abilități de management” 7/9/20

Totul este îndreptat spre conexiune

Întrebare: Rezultatul muncii umane este un produs, un serviciu sau informație. Înainte ca un produs să ajungă la consumator el trece prin zeci, dacă nu milioane de mâini. De exemplu, ca eu să beau o ceașcă de cafea, probabil milioane de oameni au investit eforturile lor în colectarea și producerea ei. Poate asta cumva să ne conecteze între noi?

Răspuns: Dacă înțelegem cât de mult suntem conectați unii cu alții în determinarea unei existențe mai mult sau mai puțin normale, tolerabile sau chiar bune pentru toată lumea, ne vom aprecia unii pe alții. Asta ar trebui să fie demonstrat tuturor.

Întrebare: Înainte oamenii aveau ferme organice și mâncau ce creșteau în gradina lor. Nu aveau mult contact cu alții.

Astăzi, dacă te uiți la lucrurile gospodăriei, eu cred că întreaga lume a luat ceva parte la producerea lor. Este vreun fel de însemnătate profundă în asta?

Răspuns: Din acest exemplu, putem să vedem că ne este mai bine comunicând între noi să ne furnizăm nouă înșine mai ușor. Până la urmă, în unele locuri ale lumii este bine să producem, în altele să extragem, în altele să procesăm și așa mai departe. Adică totul depinde de condițiile naturale.

Așa cum este scris în Tora: “Mergeți și câștigați unii de la alții”.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“Naţiunile Unite? Nu, popoarele unite” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Naţiunile Unite? Nu, popoarele unite

Este o lume nouă. O pandemie globală a evidențiat punctele slabe ale tuturor sistemelor create de omenire. Provocările enorme economice și de sănătate, problemele sociale profunde și societățile polarizate sunt la ordinea zilei la nivel internațional. Este posibil ca bătrânele Națiuni Unite să dețină soluțiile pentru aceste rele? În timp ce organizația sărbătorește 75 de ani, este clar că ceea ce nu a reușit să realizeze până acum nu se poate aștepta să se concretizeze brusc. Omenirea trebuie să-și dea seama că soluțiile pentru crizele actuale nu vor proveni de la niciun corp geopolitic, ci doar de la corectarea individuală a relațiilor noastre umane: de la egoism la altruism.

Apelul la acțiune pentru ONU ar trebui să aducă oamenii împreună printr-un program de educație cuprinzător, de conexiunea socială, ca o condiție pentru societățile în care fiecare este mai aproape unul de celălalt. La sfârșitul zilei, unitatea popoarelor este cea care face națiunile unite cu adevărat.

„Într-o lume interconectată, este timpul să recunoaștem un adevăr simplu: solidaritatea este interesul propriu. Dacă nu reușim să înțelegem acest fapt, toată lumea pierde”, a declarat secretarul general al ONU, António Guterres, în timpul Adunării Generale care a sărbătorit virtual 75 ani de existenţă, pentru prima dată în istorie, în timp ce COVID-19 arată cine conduce într-adevăr spectacolul care se desfășoară în lume și cine-i stabilește condițiile.

Și dacă impactul celei mai cuprinzătoare pandemii pe care l-am experimentat nu a fost suficient de dureros pentru atât de mulți oameni, avem alte crize care așteaptă în scenariul nostru covârșitor internațional: tensiuni geopolitice în creștere, sărăcie crescândă, foamete, sisteme de educație sărace și depășite, ură, fanatism și antisemitism.

Se revelează în viața noastră de zi cu zi, într-o manieră fără precedent, cât de interdependenți suntem la nivel global. Un principiu de bază al interdependenței este că, în cazul în care o piesă eșuează, întregul mecanism se oprește sau șchiopătează. Astfel, am ajuns să ne dăm seama cât de mult conexiunea noastră lină este indispensabilă, pentru a permite oamenilor și națiunilor să prospere. Dimpotrivă, dacă nu reușim să ajungem la o schimbare profundă către relații reciproce pozitive între noi toți, atunci ne putem aștepta să experimentăm presiuni și crize crescânde, într-o cădere constantă, așa cum a fost cazul de-a lungul anilor.

După 75 de ani de existență a ONU, nu pot fi atribuite organizației prea multe realizări. Prin ochii unui cetățean obișnuit, dintr-o țară îndepărtată, se poate pune întrebarea: „Ce a făcut această organizație pentru mine?” În loc de cooperare globală în fața provocărilor amenințătoare, asistăm în schimb la un club de reprezentanți ai guvernului, care își aruncă acuzații reciproc, emisari ai unor înalți lideri mondiali care trag focuri în opoziție și fac cheltuieli extravagante.

M-am întâlnit mai demult cu reprezentanți superiori ai ONU și UNESCO, așa că înțeleg că ei funcționează conform unei politici prestabilite. Prin urmare, știu mai bine că nu pot să mă aștept ca brusc, politica ONU să se comporte diferit mâine dimineață. În situația noastră actuală, ei nu au nicio șansă de succes. Ei primesc linii ideologice clare de la șefii lor de stat respectivi și se comportă conform scenariului, fără să se abată la dreapta sau la stânga. Este clar că sunt vizibil politicieni și nimic mai mult.

Cu toate acestea, o cerere pentru abolirea ONU nu este o alternativă. Este încă, un spațiu diplomatic important pentru a ne întâlni și a discuta, în loc să ne angajăm în războaie și lupte. Cu toate acestea, pentru ca ONU să funcționeze benefic pentru omenire, ar fi necesară întoarcerea ei de la un capăt la altul pentru a stabili un obiectiv mai înalt, a raționaliza organizația și a o îmbunătăți și actualiza. Chipul ONU este chipul comunității internaționale care descrie chipul și starea fiecărei țări și persoane din lume. Și întrucât fiecare persoană este egoistă prin natură, tendința sa este să se îngrijească numai de sine. Cu alte cuvinte, nu ne putem aștepta la nimic mai mult decât același lucru de la o organizație care seamănă cu starea lumii și o reflectă.

Următorul pas pe care umanitatea îl dorește de la o organizație globală este să acționeze ca o arenă și o platformă pentru unitate în loc de diviziune. În loc să treacă în revistă și să estompeze crizele cu care se confruntă omenirea, cu cuvinte frumoase care sună bine, sper că ONU va da mâna cu alte organizații internaționale pentru a pune interesele și binele tuturor cetățenilor lumii în centrul atenției. Pentru ONU, apelul la acțiune ar trebui să fie să aducă oamenii împreună printr-un program cuprinzător de educație pentru conexiune socială, ca o condiție pentru societățile în care fiecare este mai aproape unul de celălalt. La sfârșitul acţiunii, unitatea popoarelor este cea care face națiunile cu adevărat unite.

“Dependenţa de nedorit” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Dependenţa de nedorit

Dintr-o dată nu putem scăpa de dependența noastră de ceilalți. Nu vrem să fim dependenți de ceilalți, dar dacă ei nu sunt atenți, m-ar putea infecta și, dacă nu sunt atent, eu i-aș putea infecta.

Cum mă pot proteja de ei? Ce se întâmplă dacă sunt iresponsabili? Dar și eu sunt adesea iresponsabil, așa că, pot avea încredere în ceilalți că sunt responsabili? Chiar am dreptul să mă aștept la asta din partea lor?

Deci, Covid a apărut cu un mesaj în fazele sale acute: fiți amabili unul cu altul. Cu o forță de necrezut a restabilit echilibrul sistemic al Pământului. Ne-a trimis acasă și ne-a ținut acolo, pentru ca natura să se poată recupera. Și odată ce a făcut-o, virusul ne-a lăsat să ieşim, dar ne-a spus să nu ne purtăm iarăşi rău.

Covid-19 ne-a obligat să recunoaștem și să abordăm interdependența noastră. Nu am vrut; am vrut să continuăm să ducem o viață lipsită de griji, ca și cum am putea continua să facem tot ceea ce ne dorim, fără responsabilitatea acțiunilor noastre. Dar natura ne-a aruncat o minge cu efect. De nicăieri, ne-a aruncat un virus în față și ne-a forțat să regândim tot ceea ce am știut despre noi înșine, societate și despre lumea în care trăim.

Până să avem Covid printre noi, am exploatat și manipulat pe toată lumea și totul, iar toți ceilalți au făcut la fel. Câștigătorul jocului înșelător a fost cel care a exploatat și a înșelat cel mai mult, și a scăpat de asta. Am creat o societate de oameni nefericiţi, trataţi cu un nivel ridicat de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, fără speranță sigură și trecȃnd prin vieți fără scop și pline de durere. Și nici față de natură – sol, plante și animale – nu am arătat milă.

Deci, Covid a apărut cu un mesaj în fazele sale acute: fiți amabili unul cu altul. Cu o forță de necrezut a restabilit echilibrul sistemic al Pământului. Ne-a trimis acasă și ne-a ținut acolo, pentru ca natura să se poată recupera. Și odată ce a făcut-o, virusul ne-a lăsat să ieşim, dar ne-a spus să nu ne purtăm iarăşi rău.

Nu am ascultat, așa că acum s-a întors, mai puternic decât înainte. Nu este o pedeapsă; este mai mult un frâu pe care natura îl folosește pentru a ne îndrepta acolo unde doreşte. Astăzi, vrea ca noi să mergem către responsabilitatea reciprocă. Ne-a făcut deja reciproc responsabili unul faţă de celălalt la nivel fizic, prin responsabilitatea noastră pentru sănătatea celuilalt. Acum vrea să fim responsabili unul faţă de celălalt la nivel emoțional, spiritual, așa încȃt să ne simțim reciproc nevoile și să nu avem nevoie de restricțiile fizice pe care ni le impune astăzi.

Coronavirusul ne învață să gândim bine unii despre alții mai degrabă, decât negativ, să tindem la sănătatea celuilalt, chiar dacă nu vrem, deoarece sănătatea fiecaruia depinde de a tuturor celorlalți. Dar virusul aspiră la mai mult. Dacă ne gândim unii la alții din proprie voință, virusul nu va trebui să ne forțeze. Și acesta este scopul său: să ne facă să ne gândim unii la alții, să ne îngrijim de ceilalţi și să construim o umanitate unită, precum natura însăși.

Când vom deveni ca natura, vom înțelege de ce ne-a trimis virusul. Vom vedea integralitatea sistemului care ne-a generat și a tot ceea ce ne înconjoară. Vom înțelege ciclurile vieții și scopul ei și vom forma o societate umană unită, ai cărei oameni înțeleg de ce sunt aici și se bucură de fiecare moment al vieții lor.

“O rugă de Yom Kippur care va fi auzită” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O rugă de Yom Kippur care va fi auzită

În ceea ce privește binele și răul – „Indiferent de modul în care ne comportăm sau de locul în care ne aflăm, vom scăpa de orice până la urmă, pentru că Dumnezeu este bun și binevoitor pentru poporul nostru”. Acesta este calculul evreiesc obișnuit de Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru a spune clar și simplu: Gândiți-vă de două ori, pentru că acesta este un nonsens pur. „Tratamentul nostru special” poate fi de fapt rezumat, ca lovituri constante care ne împing mereu către căutarea profundă a sufletului, despre comportamentul nostru egocentric și dăunător față de ceilalți. Admiterea însăși a stării noastre necorectate este totuși un mare pas către adevărata rugăciune de care avem nevoie, una care va aduce iertare și salvare.

Dar ce este o rugăciune adevărată? Este un proces intern de autoexaminare, care ne aduce la înțelegerea faptului că am o problemă, că nu pot căuta nicio justificare a modului în care sunt sau a dorințelor și acțiunilor mele egoiste în propriul beneficiu, în detrimentul altora. Aceasta este natura cu care fiecare dintre noi a fost creat și pe care am moștenit-o de la naștere, așa că, pentru a ne ridica deasupra ei și a dori să fim cu adevărat atenți cu ceilalți, trebuie să strigăm către Creator pentru ajutor, pentru corectare.

Anul acesta, pandemia de coronavirus prezintă o oportunitate specială pentru o astfel de rugăciune. Situația noastră strâmtorată ne ajută prin adăugarea urgenţei strigătului nostru. Restricțiile congregaționale nu trebuie să interfereze cu esența sau eficacitatea rugăciunii noastre. Conexiunea fizică nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în inimă, locul spiritual unde are loc rugăciunea. În loc să stea ca un obstacol în calea conexiunii noastre, separarea fizică va dezvălui adevărata distanță dintre noi, marile goluri și separarea dintre inimile noastre.

Prin necazurile neplăcute ale vremurilor noastre, putem descoperi în cele din urmă ce ar trebui să cerem. Dacă vom ajunge la un astfel de discernământ, această criză actuală ne va fi de un ajutor neprețuit. După cum este scris:

„Nu există un moment mai fericit în viața unei persoane decât atunci când descoperă cât de absolut neputincios este, și își pierde credința în propriile forțe, deoarece a depus toate eforturile posibile, dar nu a ajuns la nimic. Aceasta pentru că tocmai în acest moment, în această stare, el este pregătit pentru o rugăciune completă și clară către Creator.”

– Cabalistul Rav Yehuda Ashlag, Pri Hacham: Igrot Kodesh.

Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea rănilor pe care ni le facem reciproc, în viața noastră de zi cu zi, atunci când îi tratăm pe toți și tot ce ne înconjoară cu nepăsare și lipsă de considerație, urmărindu-ne doar obiectivele personale, împotriva binelui comun.

Astfel, adevăratul păcat este faptul că nu vreau să știu care este păcatul meu, cum îi rănesc pe alții. Doar atȃt. Pentru că dacă aș fi știut, atunci mi-ar fi fost clar că ar fi trebuit să mă întorc la Creator, cerându-I corectarea mea. În starea noastră actuală de neconștientizare, nu suntem în stare să descoperim în acțiunile noastre situația reală cu care ne confruntăm. Noi nu credem că acțiunile și calitățile noastre sunt chiar atât de rele.

Păcatul meu este că nu văd adevăratul meu rău, nu mi-l atribui mie și refuz să cred că trebuie să mă schimb. Nu cer să pot să-i iubesc pe ceilalți, să-i ajut pe toți și să mă sacrific chiar și puțin, de dragul umanității. Nici măcar nu mă gândesc la asta. Deci, trebuie să ajungem în primul rând la realizarea faptului că acesta este păcatul nostru și acesta ar trebui să fie locul adevăratei remușcări în inimile noastre.

În lumea noastră globalizată, devine mai clar în fiecare zi, că umanitatea este din ce în ce mai conectată și interdependentă. Totul în realitate este atât de complicat, încât chiar dacă nu cauzez rău în mod activ nimănui, nu înseamnă că nu am provocat niciun rău. Pur și simplu faptul că nu am făcut bine altora, prin urmare, prin această omisiune am provocat rău. Inacțiunea noastră este și păcatul nostru. Deci, în loc să încercăm să reparăm lumea, trebuie mai întâi să ne reparăm pe noi înșine și să învățăm cum să fim un exemplu pentru ceilalți.

În special de acest Yom Kippur, în timp ce ne confruntăm cu o puternică plagă a naturii sub forma coronavirusului, putem ajunge la înțelegerea faptului că situația ne oferă fiecăruia o oportunitate de introspecție profundă. Ne putem da seama că o rugăciune reală nu este o lectură mecanică a versetelor, ci o examinare profundă, pe noi înșine, care ne apropie de o cerere onestă de unitate, ca obiectiv final.

Fie ca toți să realizăm adevărata conexiune a inimilor noastre și să fim înscriși și marcați în Cartea Vieții, pentru un an bun!

Căștigă consimțământul celuilalt pentru a participa în uniune

Întrebare: Expresia din Tora: “Mergeți și câștigați unul de la celălalt”, ce înseamnă?

Răspuns: Asta înseamnă că prin a ne uni între noi în formatul corect noi ajungem la o asemenea stare unde în conexiunea alstruistică dintre noi, în proprietatea dăruirii și iubirii reciproce, noi începem să revelăm straturile superioare ale universului.

Eu câștig de la o altă persoană consimțământul ei de a participa alături de mine într-o asemenea uniune care ne va da simțul următorului nivel al naturii.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“O Sukkah a păcii pentru întreaga lume” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “O Sukkah a păcii pentru întreaga lume

Vă rugăm să rețineți că postările de pe bloguri sunt contribuiţii ale terților. Opiniile, faptele și orice conținut media din acestea sunt prezentate exclusiv de către autori și nici The Times of Israel, nici partenerii săi nu își asumă nicio responsabilitate pentru acestea. Vă rugăm să ne contactați în caz de abuz. În caz de abuz, raportați această postare.

Acesta este un sezon de neuitat al sărbătorilor evreiești. Sărbătoarea Sukkot din acest an va fi caracterizată de restricții în felul în care este sărbătorită de obicei, din cauza pandemiei. Adunările tradiționale extinse și ospitalitatea vor trebui să aștepte. De ce se desfășoară astfel evenimentele? Pentru a ne determina să reflectăm și să ne dăm seama că situația noastră cu pandemia nu vine ca o lovitură de pedeapsă, ci ca un apel de trezire pentru a analiza starea de ură și diviziune dintre noi. Prin menținerea separării noastre fizice, natura încearcă să inverseze starea noastră de separare și să ne apropie inimile una de cealaltă, pentru construirea unei adevărate Sukkah de iubire și unitate, care să acopere întreaga umanitate pentru un bun viitor.

Festivalul Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) este considerat o sărbătoare plină de bucurie. Anul acesta nu există niciun motiv să ne simțim diferit, întrucât ni s-a oferit o oportunitate extraordinară de a analiza tratamentul defectuos reciproc dintre noi și de a-l corecta. Pentru aceasta, trebuie făcută o analiză profundă a sufletului. Este similar cu nevoia unui diagnostic precis înainte de a putea primi medicamentul potrivit, pentru a-și reveni complet dintr-o boală.

Suntem obișnuiți să ne trăim viața într-un parteneriat confortabil cu ego-ul nostru. Cu toată onestitatea, nu putem face pe victimele ca și cum am fi niște miei nevinovați pentru sacrificare, care au fost fără să vrea, sub controlul acțiunilor noastre egoiste față de ceilalți, ca și când am fi fost fără cuvânt sau liber arbitru. Comportamentul nostru egoist este intenționat și ne-a îndeplinit interesele egocentrice, chiar dacă acestea au fost în detrimentul celor din jurul nostru. Prin urmare, natura ne semnalează că nu suntem demni să stăm împreună într-o Sukkah comună și să-i întâmpinăm pe Ushpizin(oaspeți) până când nu corectăm modul în care relaționăm unii cu alții. Virusul ne învață că, în lumea noastră interdependentă, supraviețuirea întregii civilizații este în pericol, dacă nu considerăm drept obiectivul nostru principal cooperarea în beneficiul nostru reciproc

Conform înțelepciunii Cabalei, umanitatea intră într-o etapă de dezvoltare numită „Ultima generație”. Aceasta se referă la un proces treptat de schimbare, în timpul căruia o nouă societate trebuie construită, în așa fel încât funcționarea ei să corespundă și să se alinieze legilor naturii, ceea ce înseamnă că va fi în conexiune și echilibru cu natura. Această nouă societate trebuie să știe să se gestioneze corect pentru a ajunge la o stare echilibrată. Această perioadă de tranziție oferă o cale de intrare în prima generație, care începe să realizeze adevărata iubire față de ceilalți. Cu toate acestea, până la atingerea acestei stări, starea opusă este dezvăluită în fața ochilor noștri – una a atitudinilor și acțiunilor exploatatoare și nesăbuite. Această stare neplăcută de separare este dezvăluită, ca noi să privim în noi înșine, să vedem daunele pe care le provocăm și să cerem ajutor de la forța superioară care controlează toată realitatea, pentru a face o corectare.

Sukkot simbolizează frumosul proces de schimbare interioară a atributelor noastre egoiste, în timpul căruia luăm „resturile hambarului și a vinăriei” – elemente care reprezintă calitatea iubirii pentru ceilalți și care acum ni se par a nu avea nici o valoare – și le ridicăm deasupra capetelor noastre ca cele mai prețioase și mai importante atribute, ca un acoperiș care ne acoperă de soarele arzător. Sukkot este o chemare să ieșim din „casa” noastră egoistă confortabilă, adică iubirea noastră de sine și să construim o nouă structură, o Sukkah, simbol al noii lumi pe care o putem crea dacă dobândim calitățile de dăruire și frăție.

Prin urmare, adevăratul sens al acestui festival este de a construi o nouă realitate, de înțelegere și susținere reciprocă – o Sukkah de pace – prin forța pozitivă pe care o generăm prin unitatea noastră. Noi, poporul evreu, trebuie să fim un exemplu de coeziune, și să deschidem calea pe care să o urmeze alții, adunând întreaga lume sub un mare acoperiş de stuf, în care vom fi uniți ca unul singur. Când se va întâmpla acest lucru, locuința temporară a Sukkah va fi finalizată ca spațiu comun pe care îl facem unul pentru celălalt în inimile noastre, asigurând umanității o viață sănătoasă și o coexistență fericită, sub un singur acoperiș global.

Sarbatori Fericite!