The Times of Israel a publicat noul meu articol “O rugă de Yom Kippur care va fi auzită”

În ceea ce privește binele și răul – „Indiferent de modul în care ne comportăm sau de locul în care ne aflăm, vom scăpa de orice până la urmă, pentru că Dumnezeu este bun și binevoitor pentru poporul nostru”. Acesta este calculul evreiesc obișnuit de Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru a spune clar și simplu: Gândiți-vă de două ori, pentru că acesta este un nonsens pur. „Tratamentul nostru special” poate fi de fapt rezumat, ca lovituri constante care ne împing mereu către căutarea profundă a sufletului, despre comportamentul nostru egocentric și dăunător față de ceilalți. Admiterea însăși a stării noastre necorectate este totuși un mare pas către adevărata rugăciune de care avem nevoie, una care va aduce iertare și salvare.

Dar ce este o rugăciune adevărată? Este un proces intern de autoexaminare, care ne aduce la înțelegerea faptului că am o problemă, că nu pot căuta nicio justificare a modului în care sunt sau a dorințelor și acțiunilor mele egoiste în propriul beneficiu, în detrimentul altora. Aceasta este natura cu care fiecare dintre noi a fost creat și pe care am moștenit-o de la naștere, așa că, pentru a ne ridica deasupra ei și a dori să fim cu adevărat atenți cu ceilalți, trebuie să strigăm către Creator pentru ajutor, pentru corectare.

Anul acesta, pandemia de coronavirus prezintă o oportunitate specială pentru o astfel de rugăciune. Situația noastră strâmtorată ne ajută prin adăugarea urgenţei strigătului nostru. Restricțiile congregaționale nu trebuie să interfereze cu esența sau eficacitatea rugăciunii noastre. Conexiunea fizică nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în inimă, locul spiritual unde are loc rugăciunea. În loc să stea ca un obstacol în calea conexiunii noastre, separarea fizică va dezvălui adevărata distanță dintre noi, marile goluri și separarea dintre inimile noastre.

Prin necazurile neplăcute ale vremurilor noastre, putem descoperi în cele din urmă ce ar trebui să cerem. Dacă vom ajunge la un astfel de discernământ, această criză actuală ne va fi de un ajutor neprețuit. După cum este scris:

„Nu există un moment mai fericit în viața unei persoane decât atunci când descoperă cât de absolut neputincios este, și își pierde credința în propriile forțe, deoarece a depus toate eforturile posibile, dar nu a ajuns la nimic. Aceasta pentru că tocmai în acest moment, în această stare, el este pregătit pentru o rugăciune completă și clară către Creator.”

– Cabalistul Rav Yehuda Ashlag, Pri Hacham: Igrot Kodesh.

Trebuie să ne rugăm pentru vindecarea rănilor pe care ni le facem reciproc, în viața noastră de zi cu zi, atunci când îi tratăm pe toți și tot ce ne înconjoară cu nepăsare și lipsă de considerație, urmărindu-ne doar obiectivele personale, împotriva binelui comun.

Astfel, adevăratul păcat este faptul că nu vreau să știu care este păcatul meu, cum îi rănesc pe alții. Doar atȃt. Pentru că dacă aș fi știut, atunci mi-ar fi fost clar că ar fi trebuit să mă întorc la Creator, cerându-I corectarea mea. În starea noastră actuală de neconștientizare, nu suntem în stare să descoperim în acțiunile noastre situația reală cu care ne confruntăm. Noi nu credem că acțiunile și calitățile noastre sunt chiar atât de rele.

Păcatul meu este că nu văd adevăratul meu rău, nu mi-l atribui mie și refuz să cred că trebuie să mă schimb. Nu cer să pot să-i iubesc pe ceilalți, să-i ajut pe toți și să mă sacrific chiar și puțin, de dragul umanității. Nici măcar nu mă gândesc la asta. Deci, trebuie să ajungem în primul rând la realizarea faptului că acesta este păcatul nostru și acesta ar trebui să fie locul adevăratei remușcări în inimile noastre.

În lumea noastră globalizată, devine mai clar în fiecare zi, că umanitatea este din ce în ce mai conectată și interdependentă. Totul în realitate este atât de complicat, încât chiar dacă nu cauzez rău în mod activ nimănui, nu înseamnă că nu am provocat niciun rău. Pur și simplu faptul că nu am făcut bine altora, prin urmare, prin această omisiune am provocat rău. Inacțiunea noastră este și păcatul nostru. Deci, în loc să încercăm să reparăm lumea, trebuie mai întâi să ne reparăm pe noi înșine și să învățăm cum să fim un exemplu pentru ceilalți.

În special de acest Yom Kippur, în timp ce ne confruntăm cu o puternică plagă a naturii sub forma coronavirusului, putem ajunge la înțelegerea faptului că situația ne oferă fiecăruia o oportunitate de introspecție profundă. Ne putem da seama că o rugăciune reală nu este o lectură mecanică a versetelor, ci o examinare profundă, pe noi înșine, care ne apropie de o cerere onestă de unitate, ca obiectiv final.

Fie ca toți să realizăm adevărata conexiune a inimilor noastre și să fim înscriși și marcați în Cartea Vieții, pentru un an bun!

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Sarbatori | Add Comment →