Rugăciunea se numește munca în inimă, deoarece mintea opune rezistenţă și trebuie să merg împotriva ei. Adică îi cer Creatorului ceva la care întreaga mea natură se împotrivește; de aceea fiecare rugăciune necesită o muncă specială în inimă pentru că vreau să merg împotriva minții și rațiunii mele, care îmi dovedesc contrariul.

Oricum, nu vreau să înțeleg cu mintea mea că merită să lucrez pentru Creator. Vreau să lucrez doar cu credință deasupra rațiunii.

Este interesant cum funcționează, deoarece simt că totul din mine se opune: nu vreau conexiune, studiu, acțiuni altruiste, diseminare și conexiune cu prietenii. Nu vreau să folosesc niciun mijloc care să mă poată apropia de Creator.

Această împotrivire interioară devine din ce în ce mai explicită în fiecare zi, dar de fiecare dată trebuie să acționez exact în sens opus. Văd această reticență în mine și știu exact unde este în egoismul meu, dar în exterior trebuie să fac exact opusul.

Nu există nimic care să mă atragă la asta și să mă oblige, nimeni nu mă forțează, dar eu însumi încerc să găsesc puterea de a face ceva de dragul dăruirii deasupra rațiunii mele. Așa se face trecerea de la rațiune la deasupra rațiunii, deasupra dorinței. Aceasta este trecerea de la lumea corporală la lumea spirituală. Întreaga lume spirituală este construită deasupra rațiunii, deasupra dorinței mele normale.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 22.11.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Pacea”, Baal HaSulam scrie că „ Providența Sa ne-a poruncit să respectăm cu toată puterea noastră Mitzva dăruirii către alții, cu mare precizie, în așa fel încât niciun membru dintre noi să nu muncească mai puțin decât măsura necesară pentru a asigura fericirea societății și reușita acesteia. Iar atâta timp cât nu o executăm pe deplin, natura nu va înceta să ne pedepsească și să se răzbune. ”

Unde poate cineva să găsească energia necesară pentru a îndeplini legea dăruirii?

Răspuns: Doar în societate.

Întrebare: Se pare că există un plan superior care controlează cât de mult dăruiesc și cât de mult primesc, nu doar fizic, ci în comunicarea cu alte persoane. În ce fel pot adăuga?

Răspuns: În atitudinea ta față de ceilalți. O persoană are ceea ce este necesar și suficient. Natura ne-a oferit totul mult mai mult decât animalelor care petrec ore în fiecare zi căutând hrană. Avem nevoie doar de interacțiunea corectă dintre noi și ceilalți pentru a atinge cel mai înalt obiectiv.

Întrebare: Deci, a dărui societății înseamnă să alergi și să faci ceva pentru ea?

Răspuns: Nu. Omul este cel mai nenorocos element al naturii. El trebuie să aibă întotdeauna grijă de cum să-și asigure necesarul. Nici unul dintre animale nu lucrează atât de mult pentru vizuina lor, mâncare sau de dragul urmașilor. Totul este mult mai simplu pentru ele. Omul este o creatură înrobită de natură.

Uită-te la felul în care trăim. O persoană crește până la vârsta de 20 de ani. El este întotdeauna obligat, obligat și obligat. El nu face nimic pentru el însuși. Doar i se pare că da.

Chiar și atunci când capătă niște abilități și crede că se dezvoltă vizitând muzee, teatre, discoteci și orice altceva mai există, îi este impus de societate. Acestea nu sunt dorințele sale interioare personale, ci ceea ce a primit de la alții și este obligat să le îndeplinească.

Întrebare: Ce vor face oamenii în societatea integrată despre care scrii atât de mult?

Răspuns: În această societate viitoare, o persoană, prin conexiunea sa integrală corectă cu ceilalți, va experimenta următorul nivel al naturii și se va ridica la acesta tot timpul.

Pentru el, fiecare zi, fiecare minut va fi realizarea armoniei superioare, perfecțiunea cea mai înaltă. În principiu, aceasta este ceea ce este menit să ne umple. Așa am fost creați, dar nu simțim încă acest lucru.

O persoană va explora ceea ce îi lipsește pentru fericirea completă și o va primi.

Din „Abilități de comunicare” de la KabTV, 21.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egalitatea unul dintre principalele principii ale comunicării?

Răspuns: În general, da. Însă aceasta este egalitate condiționată deoarece nu este nicio persoană care este egală cu alta. Altfel noi am fi devenit unul.

Principiul comunicării corecte este că toți se pot exprima pe ei înșiși cât mai complet posibil într-o acțiune colectivă.

Întrebare: Pe parcursul istoriei, sensul egalității sociale s-a schimbat constant. În antichitate egalitatea a fost ținută în interiorul moșiilor, în timp ce nu era nicio egalitate între moșii.

În filozofia medievală creștină se credea că toată lumea este egală în fața lui Dumnezu deși toată lumea înțelegea ce este Dumnezeu în propriul lor fel.

În epoca iluminismului conceptul egalității sociale a fost bazat pe calitățile personale, pe individualism: toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale și egalitate în fața legii. Însă ei nu iau în considerație că toți oamenii sunt diferiți prin natură și astfel tot a reieșit a fi inegalitate.

Învățăturile socialiste conduc oamenii la egalizare.

Ca rezultat al dorinței constante pentru egalitate, societatea a ajuns la triumful liberalismului și al permisivității. Cum vezi următoarea etapă a dezvoltării?

Răspuns: Egalitatea înseamnă că toată lumea ar trebui să se străduiască să facă societatea integrală în măsură abilitaților lor. În această integralitate noi vom deveni egali în mod condiționat.

Toți vor primi și dărui cât de mult pot, au nevoie și cât ar trebui. Nu putem să cântărim fiecare persoană și să spunem cât de mult datorează și cât de mult nu. Relația corectă dintre oameni este cea care ar trebui să îi conducă nu la egalitatea statistică, ci la cea condiționată.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea tot ceea ce au vrut și toată lumea ar fi satisfăcută cu nevoile lor, ar fi posibil să spunem că suntem egali în asta?

Răspuns: Nu. Chiar dacă îți imaginezi un asemenea viitor fantastic, asta nu va da nimic.

Nu este suficient pentru natura noastră doar să primim. Noi trebuie de asemnea să dăruim deoarece suntem elemente sociale care există unul pe seama celuilalt. Așa că aici trebuie să intri într-un alt paramentru: cât de mult primesc și cât de mult dau. Una nu poate exista fără cealaltă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol “Fântâna tinereţii veşnice” a apărut în Medium.

De-a lungul secolelor, au fost create nenumărate metode și tratamente, care pretind că opresc sau diminuează procesul de îmbătrânire, deoarece oamenii experimentează schimbări fiziologice profunde, psihologice și sociale asociate cu îmbătrânirea. Oamenii de știință israelieni susțin că au găsit secretul căutării și a mentinerii tinereţii pentru totdeauna. Chiar dacă acest lucru se dovedește a fi posibil, nu înseamnă nimic fără a explora subiectul de la un nivel mai profund, unul care răspunde la cea mai importantă întrebare dintre toate: „Pentru ce trăiesc?”

Cercetările științifice de la Universitatea Tel Aviv și Centrul Medical Shamir din Israel au plasat un grup de persoane sănătoase în vârstă de 64 de ani în camere hiperbarice și le-au furnizat sesiuni de niveluri ridicate de oxigen timp de trei luni. Oamenii de știință responsabili pentru experiment susțin că terapia a întârziat procesul de îmbătrânire, l-a „inversat” și a transformat performanța acelor indivizi la niveluri similare cu a persoanelor cu 25 de ani mai tinere.

Îmbătrânirea sperie și frământă majoritatea oamenilor. Întrucât procesul natural de îmbătrânire aduce fără încetare o persoană din ce în ce mai aproape de sfârșitul vieții și de necunoscut, poate implica și angoasă. Bătrânețea și moartea nu sunt neapărat un lucru plăcut, dar tot ce se întâmplă în natură are un scop și un beneficiu clar, pe care s-ar putea să nu le realizăm. Așadar, nu ar fi recomandat să încerci să manipulezi sau să schimbi orice stare naturală.

Este mult mai înțelept pentru noi să mergem mână în mână cu procesul natural de îmbătrânire și să învățăm să ne adaptăm confortabil la situația noastră, în loc să luptăm artificial cu fenomenele naturale de îmbătrânire. Oamenii îmbătrânesc; se întâmplă natural. Întrebarea este dacă noi, ca societate, ne comportăm corect cu oamenii de-a lungul întregului proces al ciclului de viață. Trebuie să examinăm: „ Sunt vârstnicii ocupați și simt că societatea are nevoie de ei?” Într-adevăr, o societate sănătoasă ar trebui să considere contribuțiile lor ca fiind importante!

Dacă nu aș avea programul meu zilnic de predare, aș ieși fericit și aş curăța strada. Aș aduna prieteni care locuiesc în cartierul meu și le-aş cere să facă curățenie cu mine în jurul clădirilor. De ce nu? Este sănătos să te miști afară, să respiri aer curat, să faci un efort fizic și să fii în compania celorlalți. La terminarea acestei activități comune m-aș așeza împreună cu prietenii mei pe banca cartierului și aş bea cafea. Orice lider al comunității care se respectă, poate oferi o astfel de activitate socială și multe altele, rezidenților săi în vârstă. Cetățenii noștri în vârstă au o experiență și înțelepciune de o viață, pe care să le împărtășească în calitate de mentori și să-i ajute pe cei care tocmai își încep drumul.

Și dacă exemplul de curățenie pare cuiva ca fiind nevrednic sau nedemn, problema se află în interiorul persoanei însăși. Este important să instruiți toți membrii societății să aibă grijă de mediu și să servească comunitatea. Din acest principiu este mai clar că societatea trebuie educată în mod corespunzător pentru a respecta și aprecia bătrânețea, pentru a-i oferi un loc, pentru a-i dedica gândurile. Atitudinea corectă a societății ar trebui să fie aceea de a descoperi cât de mult are nevoie de persoanele în vârstă. Întrebați-i pe copii, ei înțeleg bine acest lucru, deoarece această premisă este construită în mod natural în ei.

Bunicii, părinții și copiii ar trebui să mențină legături de conexiune, care curg din generație în generație, dând naștere unui spirit de tinerețe în rândul vârstnicilor din familie. Bătrânii înțeleg deja că cineva ar trebui să accepte viața așa cum vine și învață cum să se străduiască să fie mai presus de toate grijile și să proiecteze astfel de atitudini către nepoți. Cei mici primesc atât de multe cadouri neprețuite de la bunici, un exemplu de iubire care este necondiționată, căldură simplă, fără calcule.

Pe scurt, îmbătrânirea nu ar trebui să fie o perspectivă înfricoșătoare. În loc să ne gândim că nu mai avem altceva cu care să contribuim, anii de aur ar trebui să deschidă o mulțime de oportunități pentru realizări noi, atunci când ne dăm seama că cel mai important aspect al unei vieți bogate și semnificative se găsește în conexiunea umană. Tocmai întrebările: „Care este sensul vieții?” și „De ce trăiesc?” sunt porțile către o lume nemărginit mai bună.

Știind că răspunsurile la aceste întrebări pot fi găsite în relațiile noastre umane, în conexiunea noastră și în acțiuni care au un beneficiu de durată pentru ceilalți, transcendem viața noastră corporală. Înțelegem că există un mecanism colosal, care ne înconjoară viața și lumea, care depășește existența în corpul nostru fizic temporar. Această estimare ne pregătește în profunzime pentru a intra în lumea largă, eternă, la un nivel superior al existenței, dincolo de limitele timpului și spațiului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Azi la mall, mâine la morgă”

În fiecare țară sunt multi cei care neagă Corona. Îi puteți vedea demonstrând împotriva blocării inițiate de guvern, umblând fără mască, lăudându-se cu nepăsarea și indiferența față de răul pe care îl pot provoca altora, prin infectarea lor și umplând locuri publice ca și cum ar fi 2019. Deci, ce se întâmplă dacă mai mult de un sfert de milioane de americani au murit și alții, nenumărați, suferă de complicații post corona pe care nimeni nu le poate explica, vindeca sau spune cât vor dura? Deci, dacă „libertatea de exprimare” a mea pune în pericol viața altcuiva? Într-o țară liberă, sunt liber să fac ceea ce vreau, nu?

Gresit. Suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, atât timp cât nu dăunează altora. Când vine vorba de Covid-19, un comportament iresponsabil în public nu intră în această categorie; riscă sănătatea altora și, eventual, viața lor.

Aș dori să sugerez o idee autorităților care doresc să oprească ciuma: să înceapă o campanie și să o intituleze „Azi la mall, mâine la morgă”. Înregistrați imagini ale oamenilor cu camerele de securitate în locurile publice, cum se distrează și petrec fără griji, cum ignoră măsurile de siguranță, nu poartă măști, nu păstrează distanța necesară și nu evită contactul. Două săptămâni mai târziu, treceți în revistă aceste date și verificați-le cu înregistrările de noi cazuri confirmate de Covid. Sunt sigur că rezultatele, în ciuda tuturor legilor privind confidențialitatea care protejează datele cu caracter personal, vor arăta suficiente dovezi că virusul este foarte real și că oamenii suferă consecințele acțiunilor lor.

Nu este intenția de a răzbuna un comportament neglijent, ci pur și simplu de a demonstra că pericolul este real. Acest act, oricât de rece ar părea, poate salva numeroase vieți expunând adevărul că atât de mulți oameni încearcă să nege faptul că virusul este real și este aici!

Odată ce oamenii își dau seama că există într-adevăr o problemă, că cei 270.000 de morți Covid au fost oameni adevărați care nu mai sunt alături de noi, vor fi mai deschiși să analizeze modalități de rezolvare a situației. Atunci trebuie să începem să vorbim despre responsabilitatea reciprocă, solidaritatea, interdependența și toate acele idei frumoase și adevărate care par atât de nesubstanțiale oamenilor până când interdependența îi lovește în față, deoarece ei sau cineva pe care îl iubesc au fost infectați de o persoană neglijentă.

Trebuie să realizăm și să începem să acționăm în consecință, că există o regulă de bază pentru întreaga natură: toate ființele sunt un singur sistem, o singură entitate. Așa cum nu există un organ bolnav, iar restul corpului este sănătos, nu există o persoană bolnavă, iar restul umanității să fie sănătoasă. O boală oriunde este o boală peste tot. Faptul că nu simțim acest lucru nu înseamnă că nu este adevărat; înseamnă că simțurile noastre sunt defecte, că suntem bolnavi de înstrăinare și că, pentru a vindeca restul bolilor noastre, trebuie mai întâi să vindecăm condiția înstrăinării.

Dacă lucrăm la acest lucru împreună, putem schimba realitatea. Putem învăța să ne simțim unii pe alții, să ne simțim conectivitatea și dependența reciprocă. Putem descoperi beneficiile responsabilității reciproce și solidarității, dar mai întâi trebuie să ne angajăm în comun pentru a o face. Când ne vom îmbolnăvi de izolare și singurătate, vom putea să ne vindecăm de mândria noastră fără sens și să începem să ne conectăm. Când ne-am săturat de înstrăinare, vom putea vedea că înstrăinarea este adevărata noastră boală.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Pe cel care vine să te ucidă, ucide-l tu mai întâi”

Înțelepții noștri au scris: „Pe cel care vine să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Rabbah, 21: 4) și „Dacă vine cineva să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Tanchum, Pinhas, Capitolul 3). Cu câteva zile în urmă, omul de știință în domeniul nuclear iranian, Mohsen Fakhrizadeh, considerat creierul programului nuclear iranian, a murit după ce mașina sa a fost aparent pândită într-un district de la est de Teheran. Deși majoritatea degetelor indică Israelul, nu aș exclude posibilitatea ca aceasta să fie o ispravă a forțelor americane. Oricum ar fi, sunt în totalitate în favoarea acesteia. O persoană care își dedică viața distrugerii altora ar trebui eliminată. Aceasta nu este doar legea antică evreiască, așa cum tocmai am spus, este un lucru rezonabil de făcut în ochii fiecărei persoane sensibile. Fakhrizadeh și-a dedicat viața dezvoltării unei bombe atomice care să distrugă statul Israel și să-i omoare poporul. Acest lucru face ca uciderea lui să fie un act clasic de autoapărare.

Există rapoarte despre unele organizații evreiești care au denunțat uciderea sa. Chiar dacă cuvintele lor sunt simple lupte împotriva forțelor puternice anti-Israel, pe care doresc să le contreze și să le aplaneze, o astfel de poziție dovedește că nu au nicio dorință pentru existența statului Israel.

Decizia de a lua viața cuiva, chiar dacă este cel mai rău dușman al tău, nu vine ușor. Este nevoie de luni, dacă nu de ani de deliberare și cântărire a tuturor opțiunilor. Dar odată ce este clar că doar eliminarea acelei persoane va opri progresul unui plan de genocid, chiar dacă doar temporar, devine justificat să-l ucidă și să perturbe strategia.

În cazul Iranului, este evident că scopul său este de a folosi arme nucleare pentru a distruge Israelul. De asemenea, este evident că nu au niciun plan să înceteze sau să încetinească eforturile lor de a construi astfel de arme. Prin urmare, eliminarea șefului științific al departamentului nuclear iranian este o mișcare înțeleaptă și necesară.

De fapt, chiar luând în considerare posibilul răspuns iranian, cum ar fi atacurile asupra ambasadelor sau folosirea împuterniciţilor lor în Orientul Mijlociu pentru a ataca Israelul, nu mă îndoiesc că au fost calculate costurile și au fost trase concluziile corecte.

Este adevărat că Israelul este în pericol acum, dar când nu a fost când Fakhrizadeh era în viață? Israelul a fost în pericol de când primii evrei au părăsit Babilonul în urma lui Avraam și au decis să construiască o nouă națiune pe baza iubirii celorlalți, opusă față de restul lumii.

Ultimul incident nu schimbă nimic în imaginea de ansamblu. Tot ce face este să câștige timp Israelul pentru a obține un control asupra rolului său în lume: unirea rândurilor sale și stabilirea unui model de solidaritate deasupra disputelor.

Dacă oamenii Israelului se unesc între ei mai presus de toate diferențele lor, vor deveni modelul de care lumea are disperată nevoie. Aceasta este singura împrejurare în care națiunile vor considera existența Israelului drept legitimă și chiar dezirabilă. Solidaritatea internă și responsabilitatea reciprocă sunt singurele remedii pentru ura împotriva noastră. Ele sunt singura noastră apărare adevărată împotriva bombelor nucleare, deoarece vor neutraliza ura care le creează.

Dar până când ne înțelpţim și ne ridicăm peste ură, sunt necesare operațiuni specifice, pentru a ne oferi mai mult timp de a ne îndeplini sarcina. Singurele întrebări sunt, cât de mult timp putem cumpăra și cât de mult va trece până când devenim înţelepţi și facem ceea ce am fost meniţi să facem în lume.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum are loc schimbarea în inima omului? Eu înțeleg că această constrângere nu poate schimba sentimentele noastre, dar nu văd că educația schimbă sentimentele noastre.

Răspuns: Adevărul este că nu avem un exemplu de asemenea educație. Până la urmă educația de astăzi este bazată pe constrângere când se acționează prin pedeapsă și nu prin încurajare.

Educația prin încurajare înseamnă că îi arăți unei persoane cum circumstanțele bune duc la un viitor bun și cum faptele rele duc la eșec. Când studiem știința Cabala, lumina superioară înconjurătoare acționează asupra noastră și trezește în noi stările corectate viitoare prin strălucirea ei. Dar nu se întâmplă astfel în nicio altă metodă.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “De ce îmi pasă (şi scriu) de lume”

Recent, am primit câteva întrebări despre interesul meu pentru chestiuni „lumești”. Se pare că acești cititori cred că cei care studiază Cabala nu ar trebui să se intereseze de lumea materială și de actualitate. Cu toate acestea, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Cabaliștilor le pasă foarte mult de lume și din motive foarte bune.

Dar, înainte de a detalia motivele pentru care scriu și vorbesc despre lumea în care trăim, este important să realizăm că, făcând acest lucru, nu sunt în niciun caz primul. Mari Înțelepți de-a lungul secolelor au fost foarte interesați de evenimentele din timpul lor. De asemenea, deseori au scris despre asta. Numai în secolul al XX-lea, doi giganți spirituali s-au exprimat în diferite ocazii cu privire la lumea din jurul lor. Când marele Rav Kook a văzut că evreii erau în pericol în străinătate, el a scris o pledoarie pentru venirea lor în țara Israelului. Într-o declarație publicată în cartea Eseuri din Raaia, el le-a cerut: „Adunați-vă unul câte unul, nu așteptați cuvinte și ordine formale; nu așteptați premise de la cei cunoscuţi. Faceţi ce puteți, fugiţi și adunaţi-vă”. După alte câteva propoziții, el adaugă: „Amalek, Petlura [liderul antisemit ucrainean], Hitler și așa mai departe, se trezesc, reînvie. Cel care nu a auzit [chemarea] …căci urechile i-au fost astupate … va auzi împotriva voinței sale”.

Un contemporan al lui Rav Kook, marele Rav Yehuda Ashlag – cunoscut sub numele de Baal HaSulam pentru comentariul lui (Sulam –Scara) la Cartea Zohar și tatăl profesorului meu, Rav Baruch Ashlag (RABASH) – a scris în detaliu despre actualități . Eseurile sale „Pacea”și „Pacea în lume” și expunerea sa largă Scrierile ultimei generații sunt câteva dintre publicațiile în care și-a exprimat opiniile despre actualitate și politică, atât în Israel, cât și în întreaga lume.

Dar Baal HaSulam a lucrat neobosit pentru a-și face cunoscute ideile și în special avertismentele. A publicat un ziar intitulat „Națiunea”,în care se ocupa doar de actualitate și a prezis rezultatul celui de-al doilea război mondial, conflictele Israelului cu arabii și multe altele.

În eseul „Pacea”, Baal HaSulam analizează comunismul rus și prezice căderea acestuia.Deși a scris articolul în 1932, era deja convins de prăbușirea supremă a Rusiei. În cuvintele sale, „Mergi și vezi ce a devenit [Rusia]: în loc să crească și să depășească realizările țărilor capitaliste, aceasta s-a scufundat, din ce în ce mai jos”. Rețineți că, în 1932, a scris deja la timpul trecut, ca și cum ar fi fost o afacere încheiată. „Acum”, continuă el, „nu numai că viața muncitorilor nu a reușit să beneficieze puțin mai mult decât în țările capitaliste, dar nici măcar nu își pot asigura pâinea și hainele zilnice pe corpul lor”. Mai târziu în eseu, Baal HaSulam explică că acest lucru li s-a întâmplat pentru că nu au reușit să-și educe poporul despre importanța unității și a solidarității.

Baal HaSulam nu își oprește explicația cu Rusia. În Scrierile ultimei generații, scris la scurt timp după al doilea război mondial, el explică încă o dată de ce nu a reușit comunismul și ce va urma: „Rusia sovietică a dovedit deja că o societate insuficient dezvoltată va inversa guvernarea cooperativă în cea mai rea guvernare din lume. Mai mult, [Marx] a presupus că faza ulterioară a ruinei guvernării [democraţia capitalistă] de astăzi este guvernarea muncitorilor, dar realitatea a arătat [poate o referire la Weimar] că guvernarea ulterioară guvernării actuale este guvernarea nazistă sau fascistă”.

Am putea crede că a fost o alunecare a creionului, ca să spunem așa, dar Baal HaSulam își arată foarte clar punctul de vedere. În scrierile sale, el menționează cuvântul nazist, naziști sau nazism de 27 de ori și cuvântul „fascist” sau „fascism” de 11 ori. În extrasul de mai jos, el avertizează că este probabil ca regimul nazist să iasă din stânga mai degrabă decât din dreapta: „Ar trebui să luăm în considerare și faptul că toți cei care distrug procesul natural al guvernării dreptei au provenit de fapt din proletariat și au ieșit din mijlocul lor și nu neapărat sovieticii, dar majoritatea naziștilor erau, de asemenea, inițial socialiști puri, ca și majoritatea fasciștilor. Chiar și Mussolini însuși a fost inițial un lider socialist entuziast ”.

Mai jos, Baal HaSulam se întoarce la Marx și scrie despre pericolul apariției nazismului specific în țările democratice, capitaliste: „[Marx] a crezut că etapa ulterioară a regimului burghez [capitalist] ar fi un regim muncitoresc cooperativ, dar în final, suntem martori vii că, dacă guvernul democratic burghez ar fi distrus acum, un regim nazist și fascist ar crește imediat în locul său”. Mai rău încă, „Ori de câte ori guvernul democratic este distrus, un regim fascist, nazist, îl va moșteni”.

Baal HaSulam nu s-a mulțumit să scrie despre predicțiile sale. A participat fizic la adunări și adunări politice din Polonia înainte de a se muta în țara Israelului. Aici s-a întâlnit cu lideri politici și sociali și a încercat să-i convingă să includă educația spre unitate în platformele, discursurile și scrierile lor. S-a întâlnit cu David Ben Gurion, primul prim-ministru al Israelului; Zalman Shazar, al treilea președinte al Israelului; Moshe Sharett, al doilea prim-ministru al Israelului; Haim Arlosoroff, șeful Departamentului politic al Agenției Evreiești, renumitul poet Hayim Nahman Bialik și mulți alții. În toate aceste întâlniri, el s-a străduit să promoveze agenda unității deasupra diferențelor. Din păcate, ei nu au ascultat și astăzi ne confruntăm cu consecințele.

Învăţătorul meu, RABASH, primul fiu născut și succesor al lui Baal HaSulam, mi-a vorbit pe larg despre actualități și cum se vor dezvolta. Știa că îi voi continua drumul și drumul tatălui său. Am vorbit despre asta de multe ori și este angajamentul meu față de el și de Baal HaSulam să continui prin eforturile mele săavertizez omenirea despre cataclismul care se apropie.

Trebuie să înțelegem că un cabalist se raportează la lume într-un mod foarte diferit decât alți oameni. Unul și singurul scop al unui cabalist este de a ajuta pe toată lumea să dezvolte calitatea iubirii celorlalți.

Cabaliștii se străduiesc să se conecteze mai presus de toate diferențele, știind foarte bine că toate aceste diferențe provin din forța singulară, binevoitoare, care a creat lumea și sunt implantate în lume tocmai pentru a putea dezvolta calitatea iubirii celorlalți, pentru a contracara respingerea firească pe care o simțim față de cei care se opun opiniilor noastre. Dacă nu ar fi existența opozanților, nu am simți ura și, prin urmare, nu am avea niciun impuls pentru a dezvolta iubirea, pentru a o contracara. Se pare că, chiar și pe cei pe care îi urâm, Creatorul – forța iubirii și a dăruirii – i-a pus acolo pentru a ne ajuta să creștem și să devenim indivizi iubitori.

Nenumăratele conflicte din lumea noastră sunt oportunități de a depăşi ura prin construirea iubirii între noi. Acesta este motivul pentru care în primul rând apar aceste conflicte. Dacă recunoaștem acest lucru și lucrăm la construirea iubirii, conexiunea noastră se întărește și societatea noastră prosperă. Dacă nu profităm de moment și cedăm în fața urii noastre, forța dăruirii va trebui să ne dea o ură și mai mare pentru a ne obliga să construim iubire deasupra ei. Se pare că, cu cât evităm mai mult aceastămuncă, cu atât aducem asupra noastră mai multe dureri și greutăți crescânde.

Trebuie să înțelegem că spiritualitatea înseamnă dăruire, iubire. Nu este un univers paralel sau o stare de conștiință „ridicată” în care deveniți distanți și indiferenți față de viața materială. Dimpotrivă, spiritualitatea este o abordare a vieții în această lume, care schimbă percepția noastră despre ea. Sarcina unui cabalist este, prin urmare, să îi ajute pe toți oamenii să vadă forța acțiunii în spatele a tot ceea ce se întâmplă și să îi ajute să se conecteze cu ea. Un cabalist trebuie să se intereseze și să scrie despre actualitate ca mijloc de a explica operațiunile forței care dăruie, a Creatorului, și de a sfătui oamenii cum să-și direcționeze viața, să stabilească propriile conexiuni cu Creatorul și să obțină fericirea și încrederea în viață.

Când cabaliștii observă lumea, ei caută cele mai ușoare, mai rapide și mai plăcute modalități prin care oamenii pot realiza transformarea pozitivă pe care doresc să o avanseze. Dacă acest mod necesită sprijin pentru o anumită entitate sau direcție politică, ei o vor susține. Nu au de câștigat beneficii personale ca urmare a sprijinului lor, sau orice alt motiv ulterior. Singura lor motivație pentru susținerea oricărei entități sau organizații politice sau nu, este avansarea umanității către conexiune, responsabilitate reciprocă și solidaritate. Cabaliștii vor sprijini pe oricine susține asta și vor combate pe oricine o împiedică.

Deoarece cabaliștii doresc ca toată lumea să fie conectată și să dobândească calitatea iubirii, le pasă de întreaga lume: de toți oamenii, animalele, plantele și planetele. Rav Kook i-a spus odată renumitului autor Alexander Ziskind Rabinovitz (AZAR): „Mi-aș dori ca întreaga umanitate să poată fi pusă într-un singur corp, ca să-i pot îmbrățișa pe toţi”. Aceasta este atitudinea unui adevărat cabalist.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Ierusalim, inima lumii”

Descoperim un nou scop în viața noastră, pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt în gândurile și sentimentele noastre de grijă reciprocă și empatie. Ne aliniem la interconectarea globală perfectă și reciprocitatea existentă în natură.

Actori sud-africani repetă pașii de dans „Jerusalema” în timp ce se pregătesc să filmeze un lungmetraj special, bazat pe succesul viral al muzicii, după ce o provocare la dans online a captivat milioane de oameni din întreaga lume, la Cape Town Film Studios din Cape Town, Africa de Sud, 24 septembrie 2020. REUTERS / Mike Hutchings

Determinarea și tenacitatea pandemiei de a-și continua răspândirea globală a creat o amorțeală și ne-a adormit. O oboseală generală s-a extins în întreaga omenire, așa că dorința de a găsi orice sursă de mulțumire, este doar firească. Recent, o melodie în limba zulu a venit împreună cu un mesaj de speranță – Jerusalema – care s-a transformat într-un dans colectiv, care a luat lumea cu asalt. Răspândirea sa ca un incendiu arată cât de dornici sunt oamenii să se conecteze. Acum întrebarea este cum poate acel sentiment de conexiune să fie ridicat la un nivel mai înalt de unitate, care depășește acțiunile noastre fizice și distanțele dintre noi pentru a ne oferi o bucurie durabilă.

Ierusalimul este inima, centrul lumii, epicentrul tuturor dorințelor și aspirațiilor, o stare în care totul se bazează pe iubirea reciprocă unul față de celălalt. Când vom ajunge la o astfel de stare prin conexiunea inimii noastre, nu numai că vom activa noi senzații de trai, spirite înalte și energie, dar vom atinge și o bucurie nemărginită și eternă.                                  Michael Laitman

Unii dintre studenții mei m-au întrebat despre senzația globală „Jerusalema”, explicând că tema sud-africană a devenit un imn al carantinei, pe măsură ce dansurile de grup s-au răspândit în fiecare parte a planetei pentru a ridica spiritul în timpul restricțiilor Covid-19. Răspunsul meu este că dansul, mai ales într-un grup, este o activitate pozitivă, deoarece dă un sentiment de comunitate. În același timp, starea de disperare a umanității va aștepta în continuare să reapară, de îndată ce ultimele zbateri ale epidemiei vor dispărea și fiecare se va întoarce la locul său și își va face griji cu privire la viitorul incert.

Cu alte cuvinte, o activitate de grup pentru divertisment va acționa ca un fel de terapie și ne va scăpa de realitate, dar nu ne va permite să închidem ochii ca niște copii speriați, fără a ne ascuți mintea cu întrebări semnificative despre ceea ce încearcă micul virus să ne înveţe. Pandemia solicită o examinare mai profundă a stării lumii, a ceea ce am construit în mod greșit până acum și a ceea ce trebuie să fie inversat pentru îmbunătățirea umanității – că virusul stârnește nevoia de conexiune între noi în scopul unei vieţi mai bune.

Interesant este faptul că tema cântecului despre Jerusalem ca “acasă”, ca loc special în viață, poate fi explicată printr-o perspectivă profundă din înțelepciunea Cabala. În cartea lui Ari Arborele vieții, este scris că, dacă o persoană ajunge la revelarea forței superioare prin atitudini corecte de iubire și dăruire față de ceilalți, descoperă o calitate specială numită „Ierusalim”, care se referă nu la un loc fizic, ci la o stare de unitate perfectă.

Prin urmare, Ierusalimul de astăzi, care este un oraș sfânt pentru cele trei mari religii ale lumii, nu este adevăratul Ierusalim despre care au scris profeții și înțelepții. Ierusalimul (Yerushalayim) reprezintă „orașul perfect” (Ira Shlemah) în care toți realizăm perfecțiunea în relațiile dintre noi, completându-ne reciproc. Descoperim un scop nou în viața noastră, pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt, în gândurile și sentimentele noastre de grijăreciprocă și empatie. Ne aliniem la interconectarea globală perfectă și reciprocitatea existentă în natură.

Ierusalimul este inima, centrul lumii, epicentrul tuturor dorințelor și aspirațiilor, o stare în care totul se bazează pe iubirea reciprocă unul față de celălalt. Când vom ajunge la o astfel de stare prin conexiunea inimii noastre, nu numai că vom activa noi senzații de trai, spirite înalte și energie, dar vom atinge și o bucurie nemărginită și eternă.

— Publicat pe  26 Noiembrie, 2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Comentariu:  Există astăzi tehnologie, care creează o realitate falsă. Am ajuns într-o stare în care progresul tehnologic ne-a făcut posibil să reproducem vocea unei persoane și să realizăm videoclipuri în care să pot pune orice cuvinte vreau, în gura oricui. De exemplu, este posibil să faci un videoclip cu tine, dr. Laitman, în care spui: „Cred că este mai bine ca nimeni să nu studieze înțelepciunea Cabala”, și vei spune: „Nu, nu am fost eu ”, dar vei putea viziona videoclipul și te vei vedea cum o spui.…

Răspunsul meu: Deci, nu vă uitaţi la nimic.

Întrebare: Deci asta este întrebarea mea: unde ne duc toate astea?

Răspuns: Până la un punct în care nu cred nimic din ce văd sau aud. Nimic. Am doar o singură sursă, care este cartea pe care am primit-o de la profesorul meu și forța superioară, prin care mă conectez.

Întrebare: Deci, spuneți că în viitor este de preferat pentru o persoană să nu creadă pe nimeni, adică să creadă …?

Răspuns:  Desigur că nu. Nici măcar să asculte sau să privească.

Întrebare: Deci, cum vor comunica oamenii?

Răspuns: Ei vor trebui să învețe cum să comunice cu adevărat corect. Toate simțurile prin care simt realitatea, sunt înșelătoare. Va trebui să învățăm cum să comunicăm corect, până când ne conectăm „ca un singur om cu o singură inimă”.

Întrebare: Ce vrei sa spui?

Răspuns: Înseamnă că ceea ce trebuie să corectăm este inima noastră.

Întrebare: Care este esența corectării în sine?

Răspuns: Este că toată lumea doreşte beneficiul celorlalți.

Întrebare: Și ce spune asta despre adevăr și minciuni?

Răspuns: Nu vor exista minciuni. Voi minți pe cineva pe care îl iubesc cu adevărat?

Întrebare:  Deci, ce înțeleg este că lumea înaintează spre o minciună asupra vieții, sau minciună …?

Răspuns:  Așa a fost de multă vreme. Cred că toată lumea poate fi de acord.

Întrebare: So tomorrow it will be impossible to believe anything that you see, hear, perceive, so I have to build a shelter, go in there, and come out… Deci mâine va fi imposibil să crezi orice vezi, auzi, percepi, așa că trebuie să construiesc un adăpost, să intru acolo și să ies …

Răspuns: Trebuie să te corectezi pe tine și pe ceilalți, să fii cu adevărat într-o inimă împreună cu ceilalți …

Întrebare: Mă derutezi de tot. Este asta adevărat sau fals?

Răspuns: Acesta va fi adevărul. Dacă toată lumea gândește la fel, atunci acesta este adevărul.

Întrebare:  Dar cum va gândi toată lumea la fel? Suntem diferiți …

Răspuns: Ne vom corecta.

Întrebare: Cum vom fi atunci la fel?

Răspuns: În iubirea noastră reciprocă. Aceasta este natura superioară, că toți suntem într-o relație bună unul cu celălalt și apoi simțim între noi forța binelui, care locuiește printre noi toți, și acesta este de fapt adevărul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→