Revelația Creatorului depinde doar de conexiunea dintre noi, de natura și puterea acestei conexini. Nu există o altă modalitate de a dezvălui Creatorul decât de a recrea rețeaua de conexiuni dintre noi în cadrul căreia se poate manifesta Creatorul.

O astfel de rețea a fost creată inițial, dar mai târziu a fost spartă. Acum trebuie să o restaurăm. Diferența este că, făcând acest lucru, depășim rezistența ego-ului pe care Creatorul l-a pus în toate dorințele în timpul spargerii, așa cum se spune: „Am creat înclinația rea”.

Cu toate acestea, în ciuda acestei rezistențe, vrem să restabilim această conexiune între noi toți. Și atunci Creatorul va fi dezvăluit în cadrul acestei rețele, deoarece va apărea o diferența de potențial între plus și minus, dorința de a primii plăcere și dorința de a dărui, suficientă pentru revelația Creatorului. Creatorul va începe să se dezvăluie în contrastul dintre aceste două calități: dăruire și primire.

În caz contrar, creațiile nu sunt capabile să dezvăluie forța superioară. Înainte de păcatul pomului cunoașterii, creația a existat ca Adam HaRishon, un suflet care nu înțelegea ce i se întâmplă. Rețeaua sa internă nu a putut să-l dezvăluie pe Creator; de aceea, Creatorul a trebuit să o spargă.

Acum, pentru a-l dezvălui pe Creator, trebuie să transformăm dorința egoistă, formată în timpul spargerii, în dorință de dăruire.

Și apoi, în această diferență de potențiale, dorința egoistă de spargere și dorința altruistă creată în timpul corectării, îl vom dezvălui pe Creator între plus și minus. Cu cât este mai mare diferența dintre plus și minus, cu atât este mai mare revelația Creatorului.

Din Congresul mondial de Cabala, „Descoperirea vieții în grupul zece” 25.02.2021, „Bucuria în adunare”, lecția 1

Filed under: Congrese, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, In Quora: „De ce mi se întâmplă lucruri rele în viața mea?”

Lucrurile rele nu ni se întâmplă de fapt, dar o anumită revelație se petrece astfel încât sa fim nevoiți să corectăm ceva.

Când această revelație se întâmplă, ea se simte întotdeauna într-un mod rău sau negativ. Atunci noi trebuie să parcurgem acea stare negativă cu acțiuni care duc către o stare bună și pozitivă, adică spre o conexiune pozitivă și buna cu ceilalți semeni cât și cu natura.

Cu alte cuvinte, percepem evenimentele rele și negative care se desfășoară în viața noastră doar pentru a efectua o corecție. „Corecție” înseamnă că ar trebui să ne propunem să construim conexiuni pozitive cu ceilalți, ajungând la o înțelegerea reciprocă, decizii comune, considerație cat și activități.

Mai pe larg, natura umană este o dorință de primi bucurie, iar această dorință suferă un proces de dezvoltare de la starea sa de ruptura inițială, care ne oferă o percepția a separării de ceilalți cat și de  natură, către o stare în care dorința noastră capătă o formă corectată, unde ajungem să putem iubi, să dăruim și să fim in conexiune pozitiva cu atât cu ceilalți cat și cu natura.

Înțelepciunea Cabala explică spargerea inițială a acestei dorințe în povestea despre păcatul Arborelui Cunoașterii, cunoscut și ca spargerea sufletului  Adam HaRișon („Primul Om”). Întreaga noastră dezvoltare ne conduce către un punct în care va trebui să corectăm această dorință egoistă și să dobândim o formă similară naturii – altruistă.

Când înțelegem ce se află în spatele procesului nostru de dezvoltare și către ce ne îndreptăm, ne putem deplasa atunci către starea noastră finală într-un mod mult mai plăcut, atât conștient cat și nedureros. Pe scurt, ne îndreptăm către o stare de interconectare totală și interdependență in sistem, stare pe care textele cabalistice o descriu ca o stare de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Cu cât putem fi de acord mai repede cu un astfel de sens și ne putem organiza într-o societate pentru a realiza conexiuni pozitive, cu atât mai repede vom trece de la o dezvoltare în care vedem creșterea cantităților de „lucruri rele” apărute în viața noastră, la una în care devenim echilibrați si in armonie cu natură.

Apoi, când ne echilibrăm cu forma pe care natura ne îndeamnă să o atingem, vom experimenta un nivel cu totul nou de armonie, de fericire, de încredere și securitate, împreună cu înțelegerea și senzația deplină a cine și ce suntem și de ce am fost puși si aduși aici, în această realitate.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce este scris în Biblie să-ți onorezi mama și tatăl? “

A cincea poruncă este „Cinstește-ți tatăl și pe mama ta, pentru ca zilele tale să se prelungească pe pământul pe care ți-l dă Domnul, Dumnezeul tău”. Ce înseamnă acest lucru și cine sunt tatăl și mama?

Conform înțelepciunii Cabala, care descrie Biblia în funcție de limbajul ramurilor, unde oamenii fizici, fenomenele și obiectele din lumea noastră indică fenomene spirituale, structuri și procese din lumea superioară, tatăl și mama sunt forțele Hassadim ( milă, dăruire) și Hochma (înțelepciune, primire).

Creatorul este forța superioară. El este urmat de două inferioare: Hochma și Bina. Hochma este forța tatălui, iar Bina este forța mamei. Apoi, există alte șase derivate care compun Zeir Anpin: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod și Yesod.

Ultima Sefira este Malchut, care finalizează procesul de creație.

Expresia „Onorați-l pe tatăl vostru și pe mama voastră” înseamnă că ar trebui să îi oferim lui Hochma și Bina posibilitatea de a crea astfel încât tot ceea ce au să apară în cele șase Sefirot ale lui Zeir Anpin, cele șase forțe inferioare.

„A onora” înseamnă să aștepți revelarea lor în creație, deoarece Hochma și Bina, tată și mamă, există înainte și deasupra creației. Creatorul creează prin aceste forțe. Prin urmare, cele șase Sefirot ale lui Zeir Anpin sunt create de tată și de mamă, ceea ce dă formă creației.

„Onorați-l pe tatăl vostru și pe mama voastră” înseamnă astfel să lăsați aceste forțe să acționeze în noi. De exemplu, în lumea noastră, poate un făt din pântecele mamei sale să ia decizii pe cont propriu? De asemenea, cât poate face un copil mic? Părinții fac totul pentru ei. Astfel, aici discutăm atitudinea corectă a celui inferior, ființa creată, față de cel superior, Creatorul. Noi, în lumea noastră, trebuie să lăsăm forțele superioare să acționeze asupra noastră și să ne formeze.

Bazat pe discuția „Stări spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 26 decembrie 2016. Scris / editat de studenții Dr. Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă porunca „Să nu ucizi” dacă nu ceea ce spune?“

A șasea poruncă, „Să nu ucizi”, înseamnă să nu cauzezi niciun prejudiciu altora.

Cele cinci porunci anterioare explică un proces care ne conduce la primirea forțelor numite Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod și Yesod și trebuie să devenim un vas care lasă aceste forțe să acționeze corect în noi, fără a interfera cu efectul lor asupra noastră.

Folosirea corectă a acestor forțe înseamnă să le folosim de dragul dăruirii și, prin urmare, „Să nu ucizi” înseamnă contrariul, că folosim aceste forțe în folosul nostru.

Cu alte cuvinte, dacă ne folosim de conexiunea noastră cu forțele spirituale, cu Creatorul, în folosul nostru, atunci acest act se numește „ucidere”. Procedând astfel, ne ucidem dorința, care este materia fundamentală a existenței noastre. Dorința noastră este ucisă pentru că devine plină de plăcere; plăcerea care vizează autosuficienţa ucide dorința, iar dorința se stinge.

Pe baza emisiunii TV, „Stări spirituale” cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 26 decembrie 2019. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă „Amintiți-vă ziua Sabatului pentru a o păstra sfântă?“

O săptămână este un ciclu, iar fiecare a șaptea zi este o pauză care parcă oprește apoi repornește universul.

Este scris că Creatorul a lucrat șase zile și s-a odihnit în Sabat, în ziua a șaptea.

Aceasta înseamnă că și noi ar trebui să lucrăm timp de șase zile și să ne odihnim în a șaptea zi. Cu toate acestea, munca noastră diferă de cea a Creatorului.

Lucrarea Creatorului este creația. Conform înțelepciunii Cabala, zilele săptămânii reprezintă cele șase Sefirot ale lui Zeir Anpin – Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod și Yesod – șase direcții.

Dimpotrivă, munca noastră este să ne schimbăm în conformitate cu aceste șase Sefirot. Când terminăm acea transformare, ajungem la ultima Sefira. Cu toate acestea, ultima Sefira se dezvăluie în noi de la sine. Aici, nu avem nimic de făcut, doar să nu ne amestecăm.

Dacă atragem corect cele șase forțe asupra noastră, atunci cea de-a șaptea forță a Sabatului, Șabatul, de la cuvântul Shvita (o pauză în timpul lucrului), face toată lucrarea de la sine, deoarece nu avem nicio interferență în acțiunile Creatorului.

Primim tot ce este posibil în cele șase etape, așa-numitele „șase zile”, care se conectează în noi, iar apoi în a șaptea zi, primim rezultatul lor. Cu alte cuvinte, lucrăm în cele șase zile pentru a semăna cu calitățile de iubire și dăruire ale Creatorului, iar în a șaptea zi, trebuie doar să-l lăsăm pe Creator să realizeze asupra noastră concluzia și rezultatul celor șase zile de muncă.

Pe baza emisiunii TV, „Stări spirituale” cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 26 decembrie 2019. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că trăim într-un sistem de conexiune absolută unul cu celălalt, deci fiecare determină soarta celuilalt?

Răspuns: Nu este un sistem pe care l-am creat noi înșine. Este un sistem al naturii care ne ține împreună.

Întrebare: Și în sistemul în care trăim, avem libertatea de a ne determina soarta unul altuia, datorită interconectării noastre?

Răspuns: Nu ne alegem natura, existăm în ea. Nu putem face nimic în acest sens. Trebuie să o luăm ca un dat.

Astăzi ne apropiem de o stare care ne arată că nu suntem absolut liberi, deoarece am crescut din acele cadre, acele legi, acele contracte sociale în care am existat înainte, când ni se părea că suntem liberi.

Astăzi cerem un alt tip de libertate: libertatea spirituală. Prin urmare, umanitatea începe acum o nouă etapă a dezvoltării sale – deasupra ego-ului. Începem să simțim că egoismul este stăpânul nostru de sclavi.

Libertatea din punctul de vedere al Cabalei este pentru noi să realizăm că nu avem libertate și că dorim să dobândim niște calități noi, adică să obținem libertatea în sensul absolut al cuvântului: libertatea asupra naturii noastre.

KabTV “ Stări Spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Marele rabin cabalist Akiva a spus că Tora este iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Răspunsul meu: Aceasta este direcția sa generală, o lege generală.

Întrebare: Ce ar fi trebuit descris acolo pe mii de pagini? Totul este destul de simplu: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Nici nu trebuie să explici ceva aici. Dar am văzut de-a lungul istoriei că nimeni nu reușește. Cine poate îndeplini această lege?

Răspuns: Împlinirea legii este un lucru. Chiar și a înțelege ce este scris este, de asemenea, imposibil.

Această lege include întreaga natură, absolut toate caracteristicile unei persoane, dorințele și gândurile sale, tot ceea ce se poate întâmpla umanității în întregime până la sfârșitul veacurilor. Toate acestea sunt cuprinse într-o propoziție foarte simplă: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Adică, tot ceea ce se întâmplă este necesar doar pentru implementarea acestei reguli.

Iubirea aproapelui este legea unităţii corecte. La fel ca la nivelul mineral, atomii constând din protoni și electroni se combină pentru a forma molecule, la fel și la nivelul omului, oamenii trebuie să se unească în același mod.

Numai că trebuie să facem acest lucru nu instinctiv, ci pe cont propriu. Torah este o instrucțiune care explică unei persoane cum să facă asta singură și să ajungă la realizarea legii iubeşte-ţi aproapele.

Dar trebuie să știi cum să abordezi acest lucru. Înainte de orice, o persoană trebuie să-și cunoască propria natură, natura aproapelui, cum să se apropie de el și ce să facă. Nu este deloc ușor! Pentru aceasta este nevoie de mii de cărți.

Uită-te la lumea din jurul nostru. Cine pune în aplicare acest lucru? Dacă totul ar fi atât de ușor! Oamenii nici nu vor să se apropie de acest concept.

Comentariu: Din păcate, nu înțelegem că exact asta spune Tora. De-a lungul istoriei, înțelepții nu au putut niciodată să explice acest lucru.

Răspunsul meu: Cel care doreşte, primește explicații. Pentru aceasta, el trebuie să vină la un cabalist și să învețe de la el.

KabTV “ Stări Spirituale” 03.06.2019

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce nivel trebuie să fie grupul astfel încât războaiele din lume să se termine și agresiunile să dispară?

Răspuns: Acest lucru necesită recunoașterea răului către care, dacă nu toți, atunci trebuie să vină cel puțin principalele dorințe ale umanității, principalele Kelim (vase).

Nu trebuie să fie corectați pe deplin, dar trebuie să ajungă la recunoașterea răului și să tânjească după legătura dintre ei, astfel încât forța pozitivă pe care intenționează să o întrețină între ei îi va conecta.

Atunci toate războaiele din lume se vor opri. Între timp, acestea sunt necesare pentru a forța omenirea să tânjească spre bine. Dacă nu ar fi războaie, oamenii nu ar simți că trebuie să se conecteze în vreun fel.

Într-adevăr, răul nu este chiar rău. Este pur și simplu un bun neîmplinit pe care suntem prea leneși să-l umplem.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 02.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne așteaptă un mare congres și în prezent desfășurăm activități reciproce foarte intense în grupurile de zece. Ce depinde de fiecare dintre noi? Ce poate face fiecare dintre noi?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să ne pregătim pentru acesta, iar la congres să simt că mă dizolv în alții. Împreună cu ei, vreau să devin vasul pe care Creatorul îl umple și primește plăcere de la noi. Asta e tot.

Întrebare: De ce depinde pregătirea?

Răspuns: Depinde cât de mult ne dorim împreună să se întâmple asta. Trebuie să fiu conectat la prietenii mei în așa fel încât „eu” -ul meu nu există, ci doar „noi”. Și apoi „noi” dispare și simțim doar Creatorul.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Trebuie să tânjim după asta. Se spune: „Sfârșitul unui act se află în gândul preliminar”.

Din emisiunea de pe KabTV„Profesor – student”, 07.02.2019

Filed under: Congrese, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Beneficiul din ancheta „imparţiala” a Curţii Penale Internaţionale împotriva Israelului”

Fatou Bensouda, procurorul din cadrul anchetei Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la posibile „crime de război” împotriva Israelului, a promis că ancheta „se va desfășura independent, imparțial și obiectiv, fără teamă sau favoare”. Dreaptă. După cum a subliniat prim-ministrul Benjamin Netanyahu, CPI, care a fost înființată pentru a preveni ca atrocități precum Holocaustul să se repete, urmăreşte acum statul evreiesc. În loc de imparțialitate autentică, „închide ochii la Iran, Siria și celelalte dictaturi care comit adevărate crime de război în stânga și în dreapta”, a spus Netanyahu. Ca întotdeauna, cel mai simplu mod de a expune antisemitismul este de a căuta standarde duble și, în acest caz, nu ar putea fi mai evident.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Cu toate acestea, oricine mă cunoaște sau care mi-a citit cărțile, Alegerea evreiască și Ca un mănunchi de trestii, nu va fi surprins dacă nu exprim nemulțumiri împotriva antisemiţilor sau existenței antisemitismului. De fapt, înțeleg pe deplin de unde vine și îl tratez mai degrabă ca pe un fenomen natural și o chemare la acțiune decât ca pe o acuzație nejustificată împotriva poporului meu.

Nu mă mir deloc că lumea ne judecă după un alt standard decât judecă restul națiunilor. Ei așteaptă ceva diferit de la noi și judecă în consecință. Putem afirma că suntem la fel ca toți ceilalți, că nu suntem diferiți de nicio altă națiune, dar nimeni nu crede această declarație și, în adâncul nostru, nici noi.

În loc să ne plângem de dublul standard al lumii împotriva evreilor, ar trebui să îl vedem atât ca un compliment, cât și ca o provocare. Ei se așteaptă ca noi să fim mai drepți decât toți ceilalți, mai etici decât toți ceilalți și, atunci când nu reușim testul lor, ne acuză de crime împotriva umanității.

Încercăm să fim drepți și etici, dar lumea nu ne crede. Este greșit, desigur; nicio armată nu este mai atentă la încălcarea drepturilor omului decât armata israeliană, dar nimeni nu ne crede și dintr-un motiv întemeiat: această conduită etică nu este fiabilă dintr-un motiv foarte simplu – modul în care ne tratăm reciproc. Mai întâi trebuie să învățăm cum să ne raportăm unii la alții și apoi lumea va asculta argumentele noastre despre a fi virtuoși. Ei văd în modul nostru de a ne trata reciproc o mărturie a răutății noastre, și nu vor crede niciun cuvânt pe care îl spunem în instanță, înainte de a acţiona conform a ceea ce spunem că suntem.

Permiteți-mi să vă întreb acest lucru: ați avea încredere în cineva despre care știați că este rău cu propriul său frate, a furat de la propria soră, și-a închis propriii părinți pentru a pune mâna pe banii și proprietățile lor și apoi v-a spus că este o persoană bună ? Nu, nu aţi face asta, și pe bună dreptate. Acesta este modul în care lumea ne vede pe noi evreii – ca pe o bandă de militari care se fură unii pe alții, se înșeală unii pe alții, trădându-se unii pe alții, în timp ce pretind că sunt inofensivi și nevinovați. În ochii lor, suntem vinovați chiar înainte de începerea procesului la CPI și nu contează ce vom spune în apărarea noastră.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Ei știu că suntem deștepți; ei știu că suntem capabili; și ei știu cu ce am contribuit la lume. Totuși, ei știu de asemenea, că nu pot avea încredere în noi, deoarece văd cum ne tratăm unii pe alții. Dacă dorim un tratament corect oriunde, trebuie să începem prin a face acest lucru între noi și apoi vom începe să vedem lumea schimbându-și abordarea față de noi.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, fapte istoricen despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti și Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→