Michael Laitman, pe Quora: “Cum ne poate ajuta unitatea să luptăm împotriva COVID-19?“

În timp ce scriu acest articol, la mai bine de un an de când pandemia de coronavirus a lovit lumea, efectele sale sunt încă simțite foarte puternic, iar omenirea nu a reușit încă să înţeleagă virusul. Germania este pe cale spre un alt blocaj, Franța este în blocaj, iar în India situația a atins extremul, în timp ce în Brazilia, numărul morților este în continuă creștere.

Pentru o anumită perioadă de timp, am simțit coronavirusul ca fiind problema comună a umanității. Acum, însă, există sentimentul că fiecare țară trebuie să se ocupe de ea separat. Secretarul general al ONU se plânge de inegalitatea în distribuția globală a vaccinului și rămânem cu întrebarea despre când și cum se va termina pandemia.

Unitatea – și nimic mai puțin decât unitatea globală care cuprinde întreaga omenire – este cheia pentru rezolvarea pandemiei COVID-19. Până când nu ne unim în întreaga lume și începem să ne raportăm la această problemă la nivel global, unde ne pasă de toată lumea la fel cum ne pasă de noi înșine, până atunci pandemia va continua să ne fărâme. Unitatea, considerația reciprocă și sprijinul reciproc sunt, așadar, necesare pentru a ieşi din această pandemie.

Trebuie să vedem umanitatea lucrând în consimțământ, împreună, ca o singură familie, în loc să vedem de exemplu, unele țări vaccinându-și populațiile pentru că își permit, iar altele nu fac acest lucru pentru că nu își permit.

Natura, cu această lovitură, ne tratează pe toţi la fel. Astfel, ar trebui să învățăm de la natură cum se raportează la noi și să facem pași spre relaționarea între noi – întreaga umanitate ca o singură entitate – în același mod. Prin urmare, cheia înfrângerii pandemiei este să puteți oferi ajutor acolo unde este mai întâi necesar, pe cât posibil. Aceasta necesită grijă globală și consimțământ, dincolo de problemele noastre individuale și naționale.

Scris/editat de studenţii Cabalistului  Dr. Michael Laitman.
Imagine de NASA pe Unsplash

Filed under: Coronavirus - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot să-mi distrug ego-ul (egoismul)?“

Nu este nevoie să distrugem ego-ul.

Ceea ce ar trebui să facem este să construim un nou nivel de iubire, altruism și conexiune pozitivă cu ceilalți și cu natura deasupra egoului. Înclinația de a crea o nouă atitudine pozitivă deasupra ego-ului este descrisă în înțelepciunea Cabala ca acoperind cu „iubire deasupra crimelor”.

Dacă încercăm să distrugem ego-ul, doar îl vom face de două ori mai rău. Nu ar trebui să atingem ego-ul, nici să-l micșorăm, nici să-l sporim. Dimpotrivă, ar trebui să ne concentrăm exclusiv pe construirea unei atitudini pozitive de iubire, altruism, bunătate și grijă pentru ceilalți deasupra ego-ului.

Scopul ego-ului este să ne conducă la realizarea răutății sale, că dorind să beneficiem în detrimentul celorlalți și al naturii, dăunăm tuturor, inclusiv nouă înșine. Cu toate acestea, o astfel de revelație ar trebui să acționeze ca o trambulină prin care sărim şi acționăm într-un mod opus, iubitor și grijuliu față de ceilalți, deasupra ego-ului. Vom descoperi apoi cum tot răul din lumea noastră, care se bazează pe calitatea egoistă din noi, există numai pentru a ne conduce la bunătate.

Pentru a ajunge la vieți mai fericite, mai echilibrate și mai armonioase, trebuie să ne angajăm în creație, nu în distrugere. Dacă ne mutăm accentul în afara nivelului nostru egoist și ne concentrăm complet pe construirea unei noi societăți de indivizi conectați pozitiv, cu legături de iubire, altruism și bunătate care să existe în conexiunile noastre, atunci vom invita forțele altruiste pozitive, care există în natură, în conexiunile dintre noi și vom începe să vedem cum ni se deschide o nouă lume armonioasă.

Bazat pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 18 Februarie, 2021. Scrisn/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Imagine de Liz Dougherty pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În ce constă adevărata putere a Israelulu”

Rachetele din Gaza sunt înspăimântătoare și cu siguranță ne perturbă viața. Cu toate acestea, adevăratul monstru care a apărut în această rundă a conflictului arabo-israelian este violența arabilor care sunt cetățeni israelieni împotriva evreilor. Aseară, revoltaţii au trecut prin toate afacerile evreiești din Old Acra, în nordul Israelului și le-au incendiat pe toate. În Lod, Tamra și Acra au fost efectuate tentative de linşaj. De asemenea, evreii au fost răniți cu focuri de armă trase în casele din Lod, precum și cu pietre și sticle cu cocktail Molotov. În Haifa, 60 de evrei au fost răniți prin inhalarea fumului după ce arabii au incendiat mașinile deținute de evrei, iar lista continuă. Toate acestea se adaugă sutelor de rachete lansate din Gaza în Israel, ucigând mai mulți oameni, rănind mult mai mulți și distrugând case și bunuri.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Un astfel de haos este suficient pentru a zdruncina încrederea oricui și chiar a făcut-o. Israelienii își pierd încrederea, dar cred că este cel mai bine, deoarece acum putem începe să o aşezăm pe o bază solidă.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Nu contează cât de divizați suntem; nu contează cât de profund ne urâm pentru diferitele noastre opinii sau culturi. Dacă răspândim un înveliş de solidaritate peste toate diferențele noastre din cauza simplului fapt că suntem evrei și esența poporului nostru este unitatea deasupra diviziunii, atunci nu ne va veni nici un rău. Dimpotrivă, procedând astfel vom câștiga respectul și favoarea lumii. Mai jos este o porţiune de istorie evreiască care ne spune povestea unității, diviziunii și a unității finale și modul în care aceasta afectează alte națiuni.

În timpul domniei lui Antioh al III-lea cel Mare (222 – 187 î.Hr.), Iudeea era condusă de Imperiul Seleucid, dar se bucura de o autonomie aproape completă, atât timp cât își plăteau impozitele (rezonabile) regelui. De fapt, în Antichitățile evreilor, Flavius Josephus scrie că Antiochus cel Mare a considerat că este datoria sa să păzească autonomia evreilor. Pentru a-și arăta aprecierea pentru asistența lor și venerația față de modul lor de viață, el a scris o scrisoare oficială care le permite evreilor să trăiască după felul lor: „Din cauza evlaviei lor față de Dumnezeu, [Antioh a decis să] le acorde, ca o pensie pentru [lucrarea Templului] lor … douăzeci de mii de bucăți de argint, pe lângă abundența de făină fină, grâu și sare”. Succesorul său, Seleucus IV Philopator a păstrat statu quo-ul evreilor, care au continuat să trăiască nestingheriți în Iudeea.

Chiar și Antioh Epifan, care i-a succedat lui Seleuc al IV-lea, nu a avut inițial intenția de a schimba statu quo-ul din Iudeea, dacă nu ar fi fost anumiţi evrei care au decis să-l incite împotriva fraților lor. Acei evrei au vrut să impună cultura elenistică asupra Iudeii și să preia controlul asupra țării. Pentru a realiza acest lucru, liderul lor Yason [Jason], a plătit lui Epifan o sumă grea de bani, pentru care în schimb, acesta l-a eliminat pe Marele Preot în funcție în Ierusalim și i-a predat poziția lui Yason.

Yason a transformat repede Ierusalimul într-un polis, l-a redenumit Antiochia și a construit un gimnaziu la poalele Muntelui Templului. În plus, evreii eleni au abandonat obiceiurile străvechi care țineau de Templu și au început să semene diviziune în țară. De fapt, elenii au semănat atât de multă diviziune încât au luptat chiar între ei, între susținătorii lui Iason și susținătorii lui Menelau (care în 170 î.Hr. l-a plătit pe Antioh pentru a-l demite pe Yason și a-l face Mare Preot). Când Antioh Epifan și-a scris infamul decret prin care le cerea tuturor evreilor să devină eleniști, mulți dintre evrei erau deja de acord cu cerințele sale. De fapt, conform Cartii Macabeilor (Vol. 1), „mulți dintre israeliți au fost de acord cu religia sa și au adus sacrificii idolilor”.

Dar știm finalul poveștii: familia Hasmoneană din Modiin s-a revoltat împotriva decretului și sub conducerea lui Iuda Macabeu, evreii s-au unit și i-au dat afară pe eleniști. Mai mult decât atât, Antioh al V-lea Eupator, care i-a succedat lui Antioh Epifan, a restabilit evreilor acordul de libertate pe care îl semnase străbunicul său Antioh al III-lea, și a pus sigiliul final asupra Revoltei Hasmonee când l-a executat pe Menelau ca pedeapsă că l-a ademenit într-un război pe care nu voia să-l ducă.

Astăzi, la douăzeci și trei de secole după această poveste, se pare că nu am învățat prea multe. La fel ca atunci, și acum trebuie să luptăm pentru libertatea noastră pentru că înainte nu am luptat pentru unitatea noastră. Dacă acesta ar fi fost singurul nostru obiectiv, nu ne-ar fi trebuit să ne facem griji pentru nimic altceva, la fel cum evreii din Iudeea s-au bucurat de libertatea lor atât timp cât și-au păstrat unitatea.

Atât timp cât încă mai avem o țară, trebuie să ne îndreptăm atenția către solidaritatea noastră, către unitatea noastră, deoarece aceasta este adevărata noastră armă. În timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri, trebuie să combatem și mai mult separarea dintre noi, întrucât acest lucru va determina în cele din urmă rezultatul războiului împotriva arabilor.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Încotro mergem de aici?”

Nici nu ne-am recuperat bine din Covid-19 și deja suntem în război cu vecinii noștri. Și de data aceasta, nu este doar cu vecinii noștri de peste granița cu Gaza, ci literalmente cu vecinii noștri de alături: arabii israelieni care trăiesc pașnic cu israelienii de mai bine de cinci decenii. De fapt, majoritatea tinerilor care se revoltă acum nu au cunoscut nimic altceva decât viața pașnică alături de israelieni. Lucrează în Israel, cu evrei israelieni, au mers la universități israeliene cu evrei israelieni și își trimit reprezentanții în parlamentul israelian, Knesset. Cu toate acestea, acum se revoltă împotriva evreilor, ridică steaguri ale Palestinei, unde nu vor să trăiască, și ard steagul israelian, unde doresc să trăiască. Ei linșează, împușcă și lapidează evrei, ard magazinele evreiești, sinagogile și mașinile și scandează „Moarte evreilor”.

De la o zi la alta, ura noastră unul față de celălalt devine din ce în ce mai intensă și veninoasă. În consecință, pasiunea vecinilor noștri de a ne alunga de aici se intensifică proporțional. Ecuația este clară și simplă; trebuie doar să fim suficient de cinstiți pentru a o vedea: Când ne urâm reciproc, ei ne urăsc; atunci când vrem să ne distrugem reciproc (așa cum am făcut în cel de-al Doilea Templu), ei vor să ne distrugă.

Pentru noi evreii, acesta este un șoc major. Majoritatea israelienilor nu și-au imaginat că vecinii lor arabi asta au simțit despre ei. Situația are nevoie de o evaluare serioasă. Trebuie să ne gândim unde să mergem de aici și în primul rând de ce suntem aici. Nicio altă națiune nu trebuie să pună aceste întrebări, ci noi evreii, trebuie să o facem. Pentru că dacă nu ne putem explica nouă înșine, și chiar mai important, lumii (!), de ce existăm și de ce anume aici, în Israel, atunci nu vom avea niciun drept moral să fim aici sau chiar să existăm.

Răspunsul nu este să ne spunem că suntem aici pentru că trebuie să ne salvăm de antisemitism în urma Holocaustului. Deja, națiunile regretă votul în favoarea înființării unui stat evreiesc în Palestina în noiembrie 1947. Încă nu au decis să inverseze această decizie, dar dacă ar trebui să voteze din nou pentru ea, ar vota copleșitor împotriva întregii idei.

Deci ce ar trebui sa facem? Trebuie să ne reamintim că suntem aici nu pentru a construi un adăpost împotriva antisemitismului, ci pentru a ne restabili poporul. Am devenit o națiune la poalele Muntelui Sinai, când ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și am fost însărcinaţi imediat să transmitem acea unitate către restul lumii, sau așa cum o exprimă Tora, să fim „o lumină pentru națiuni”. Acesta este motivul pentru care bătrânul Hillel i-a spus omului care l-a întrebat ce înseamnă să fii evreu: „Ceea ce urăști, nu-i face aproapelui tău; aceasta este întreaga Tora, iar restul este comentariu”(Șabat, 31a). Acesta este și motivul pentru care rabinul Akiva, ai cărui discipoli au scris atât Mișna, cât și Cartea Zohar, au spus că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este principala lege a Torei (Jerusalem Talmud, Nedarim, 30b). Ar trebui să ne întrebăm dacă respectăm această lege, pentru că, dacă nu o facem, atunci nu merităm să fim aici.

Cred că adevărul este evident. De la o zi la alta, ura noastră unul față de celălalt devine din ce în ce mai intensă și veninoasă. În consecință, pasiunea vecinilor noștri de a ne alunga de aici se intensifică proporțional. Ecuația este clară și simplă; trebuie doar să fim suficient de cinstiți pentru a o vedea: Când ne urâm reciproc, ei ne urăsc; atunci când vrem să ne distrugem reciproc (așa cum am făcut în cel de-al Doilea Templu), ei vor să ne distrugă.

Dar opusul este la fel de adevărat: când ne iubim, ei ne iubesc. Ne determinăm soarta determinând modul în care ne raportăm unii la alții. Nu știu unde vom merge de aici, dar știu ce trebuie să facem dacă vrem să mergem oriunde spre bine: trebuie să începem să ne dezvoltăm iubirea unul pentru celălalt. Cu cât lucrăm mai mult la acest lucru, cu atât mai repede situația noastră se va îmbunătăți.

 [Oameni merg pe lângă vehicule arse, intrând într-o clădire, după confruntări violente din orașul Lod, Israel între manifestanți arabi israelieni și poliție, pe fondul unor tensiuni ridicate din cauza ostilităților dintre militanții Israel și Gaza și a tensiunilor din Ierusalim 12 mai 2021. REUTERS / Ronen Zvulun]

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Urmărirea Shechina înseamnă urmărirea stării în care se afla sufletul nostru comun înainte de spargerea lui Adam HaRishon. Eram cu toții uniți ca un singur suflet, plini de lumina superioară, de prezența Creatorului.

Dar nu ne-am putut ține de conexiunea noastră, deoarece în fiecare dintre noi a apărut o dorință personală, conexiunea s-a dezintegrat, iar lumina, prezența Creatorului s-a îndepărtat. Aceasta înseamnă că Shechina a plecat.

Ne-a rămas doar o strălucire minusculă, cu o scânteie slabă de viață, măsura minimă a luminii superioare date nouă pentru a susține viața, astfel încât să putem reveni la starea perfectă în care ne aflam. Dar te poți întoarce acolo numai prin propriile tale eforturi, propriei tale cereri, rugăciuni și eforturilor de a te uni.

Orice pași îndreptați către conexiune, chiar și cei fizici, sunt importanți, deoarece ne aduc mai aproape de conexiunea interioară. Drept urmare, ne vom întoarce la starea anterioară și prezența Creatorului, numită Șechina, ne va umple. Toate golurile și fisurile dintre noi vor fi umplute cu prezența Creatorului.

Prin urmare, de fiecare dată când ne simțim îndepărtați unul de celălalt, trebuie să ne imaginăm cum Creatorul poate umple aceste lacune. Nu este nevoie să ne reunim în așa fel încât să eliminăm toate fisurile dintre noi, ci avem nevoie de Creator pentru a umple toate aceste goluri așa cum apa umple defileul dintre munți și formează fiorduri.

Deci, în măsura anulării noastre, a respingerii egoismului, lumina superioară va umple întreg spațiul dintre vârfurile noastre și ne va conecta împreună. Atunci vom simți că suntem cu adevărat unul. Dar nu suntem conectați între noi în mod direct, ci doar prin Creatorul care este între noi. Ne străduim să atingem această stare ca un singur om cu o singură inimă.

Nu este nevoie să ne întoarcem la vechea stare, la aceeași inimă. Aceasta trebuie să fie inima în care Creatorul umple toate golurile, întregul spațiu dintre noi.

Vom simți din ce în ce mai mult această separare. Din ce în ce mai multe diferențe și dezacorduri de tot felul vor fi dezvăluite între noi. Nu le anulăm, ci vrem să le umplem cu Shechina, Creatorul. Prin urmare, toată munca noastră constă în urmărirea Shechina, prezența Creatorului care ne leagă.

Nu suntem capabili să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar Creatorul poate intra între noi și ne poate uni. Fără prezența Creatorului și conexiunea dintre noi, ne simțim în exil. Ieșim din exil dacă Creatorul este revelat între noi și ne conectăm între noi prin El.

Creatorul este revelat doar ca o conexiune între noi; este imposibil să ne conectăm decât dacă Creatorul umple toate golurile dintre noi și ne conectează. Dacă suntem atât de diferiți și distanți unul de celălalt, atunci doar forța superioară ne poate conecta, ne poate egaliza și stabili contactul între noi.

Din lecția zilnică a Cabalei 5/4/21, „Urmărind Shechina“

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un scriitor întreabă: „Vreau să înțeleg cum pot să mă descurc cu mine însumi. Nu pot să nu spun adevărul oamenilor. Mă simt rău dacă îlascund și, prin urmare, rup constant relațiile; Spun adevărul. Nu știu ce să fac.”Acesta este un strigăt din inima lui.

Răspunsul meu: Acesta nu este un strigăt din inimă. Este un strigăt de egoism pentru că vrea să-și impună opinia altora. El crede că înțelege starea altora, starea lor greșită, starea lor posibilă corectă și vrea să le impună înțelegerea. Acesta este egoismul absolut care trebuie pur și simplu distrus din tine însuți.

Cine îți dă dreptul să-ți impui altora părerea, sentimentele și gusturile tale ?! Așteaptă asta de la tine ?! Chiar dacă crezi că acest lucru te va face mai bun, tot nu îți dă dreptul să te apropii de ei și să începi să le completezi cu raționamentul tău, gusturile, obiectivele și așa mai departe.

Comentariu: Trebuie să spun că există o mulțime de oameni care cred asta.

Răspunsul meu: Există o este o astfel de educație.

Întrebare: Există, în general, un astfel de adevăr care trebuie spus?

Răspuns: Adevărul este doar să oferi omului voință liberă, astfel încât să-și aleagă adevărul și atât. Acesta este cel mai important lucru în creșterea copiilor și în relațiile dintre adulți.

Întrebare: Cum o putem face?

Răspuns: Învățați o persoană tehnica revelației corecte a vieții. Dacă ar fi așa, atunci am trăi cu toții perfect și așa va fi cândva.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă cineva crede 100% că are dreptate și pur și simplu este obligată să transmită asta altora?

Răspuns: Atunci trebuie să se închidă și să se înghită pentru a nu se îneca în propriul său adevăr!

Ce egoism are! Acest egoism nu-i permite nici măcar să-l simtă. Singurul lucru pe care îl poate face este să înțeleagă pur și simplu cât de egoist este, că este obligat să umple pe altul cu opinia sa.

E oribil! Acest lucru este afirmat foarte simplu: „Cea mai mare limită a înțelepciunii este în tăcere”.

Întrebare: Adică, este mai bine să taci în acel moment?

Răspuns: Da.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.03.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este scris în actul creației: Să se umple apele cu creaturi vii care roiesc. Adică nu poți ucide o persoană care se numește ființă, ființă vie. (Cartea Zohar)

Apa este lumina lui Hassadim. Totul provine din apă. Nici din sol nu poate crește nimic fără apă.

Astfel, porunca „Să nu ucizi” corespunde actului de creație „Să se umple apele cu creaturi vii care roiesc”, adică apariția tuturor ființelor vii, nu mai la nivel vegetativ, ci cu calități mai dezvoltate, animate .

În acest sens, Darwin a avut dreptate când a privit întreaga imagine. Singurul lucru despre care a greșit a fost legea dezvoltării naturale, că natura însăși găsește modalități de dezvoltare. Acest lucru este pre-programat și se realizează treptat în funcție de datele informaționale care vin de la bun început, de la primul act de creație.

Darwin nu a înțeles acest lucru. Prin urmare, suntem în această incertitudine. Pe de o parte, se pare că are dreptate că există o dezvoltare și, pe de altă parte, nu vedem cum se dezvoltă un lucru din celălalt, unde sunt etapele intermediare și așa mai departe. Aici oamenii nu sunt de acord și nu pot găsi răspunsuri.

Cabala răspunde foarte simplu la acest lucru. Cu mai bine de două mii de ani în urmă în Cartea creației (Sefer Yetzirah), Avraam a scris deja despre aceste creații că totul provine din datele informaționale. Nu este nimic nou. Ceea ce vedem în fața noastră nu este altceva decât datele informaționale din manifestările din ce în ce mai noi ale creației.

Aceste creații apar ca și când nu ar fi existat niciodată înainte. Cu toate acestea, ele au existat, dar numai sub formă de forțe sau informații, iar acum ele se manifestă în fața noastră. Deci, acest lucru nu este nimic neobișnuit – Darwin avea dreptate.

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 11

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYetse, articolul 13: Regele Solomon și-a stabilit cartea despre șapte Havalim [Hevel înseamnă „aburi de respirație”, precum și „vanitate”, „inutilitate”] pe care se află lumea. Aceștia sunt stâlpii și marginile care formează existența lumii și de aceea sunt numite Havalim.

Cele șapte Sefirot, cele șapte părți, cele șapte dorințe ale sufletului, transformându-se din egoiste în altruiste, devin stâlpii pe care stă lumea spirituală.

Deoarece corpul nu poate exista fără Hevel, lumea există doar pe Havalim [pluralul lui Hevel]. Există șapte dintre acestea, după cum este scris, „Hevel Havalim [vanitatea deșertăciunilor] spune Kohelet; Hevel Havalim, totul este Hevel [deșertăciune ””, astfel șapte Havalim.

Comentariu: Dar cuvântul Hevel se repetă doar de cinci și nu de șapte ori.

Răspunsul meu: Nu.  Cuvântul „Havalim” este la plural. Fiecare dintre acestea înseamnă două. Așa spune Cartea Zohar. Este scris Hevel Havalim (vanitatea deșertăciunilor). „Havalim” înseamnă două.

Întrebare: Este ca o enigmă matematică. De ce este totul ascuns atât de mult?

Răspuns: Nu, nu este ascuns; doar că există părți duble care trebuie tratate în acest fel. La urma urmei, tot ceea ce este scris inițial în Cartea Zohar sau în Tora este o înregistrare pur mecanică și foarte exactă a tuturor stărilor noastre consecutive, prin cauză și consecință, o mișcare pas cu pas pe care trebuie să o parcurgem, unul după altul. Acesta este de obicei modul în care este scris un program.

Îmi amintesc când am început să studiez cibernetica, prima dată am fost foarte surprins de modul în care erau scrise programele. Înregistrezi o mișcare după alta, așa cum ar trebui să se întâmple într-un computer.

Astfel, aceasta este o înregistrare a muncii sufletului nostru, adică a centrului nostru interior de calcul, care înțelege doar un singur lucru: plăcere sau suferință, plus sau minus, și diferența dintre ele în raport cu saturația sa completă, starea perfectă care este stabilită înainte.

Tora, din cuvântul „Hora’ah” (instrucțiune) este un program conform căruia lucrăm la fiecare nivel, linie cu linie, literă cu literă. Prin urmare, nu puteți schimba literele și cuvintele din acesta. Acesta este un text consecvent, deoarece ne spune cum mergem din lumea noastră prin toate cele 125 de grade până la starea noastră completă, finală și perfectă.

Prin urmare, atunci când începeți să citiți, cuvintele, semnificația lor, forma lor singulară sau plurală, forma lor masculină sau feminină, combinațiile de litere și așa mai departe devin importante.

La urma urmei, toate acestea au o semnificație în program. Există tot felul de elemente în litere. Ordinea literelor indică tranziția pe care trebuie să o faci de la starea ta curentă. Fiecare literă este un simbol, un bloc, o matrice a stării tale particulare.

Să presupunem că într-un moment îmi pot explica starea cu o literă și momentul următor cu alta. Dacă fac un cuvânt din aceste litere, îmi spune ce fel de schimbări interioare finale realizez printr-un anumit număr de schimbări. Și apoi trec la următoarea, și așa mai departe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O revoluție liniștită în familie

În trecut, am putut stabili un contact între noi cu ajutorul psihologiei simple și astfel să ne echilibrăm viața. Era partea feminină, partea masculină și partea comună. A trebuit să facem acest lucru pentru a genera a treia parte.

În ansamblu, fiecare familie a reprodus acest model antic și totul a fost clar. Astăzi, însă, legăturile s-au rupt și acest model nu mai există. Ego-ul a crescut atât de mult încât un bărbat nu vrea să lucreze pentru familia sa, iar o femeie nu vrea copii sau o familie, deși acestea sunt practic cele mai naturale lucruri pentru ea. Instinctul matern nu mai este activ.

Pentru un bărbat, întrebările „De ce ar trebui să lucrez pentru alții?” și „De ce nu ar trebui și ea să meargă la muncă?” vin sus. Acesta este exact momentul în care se dezvoltă treptat profesiile și oportunitățile femeilor de a munci în afara casei și de a cere drepturi egale, precum bărbații. De obicei, există o cerere pentru femei în locuri în care bărbații nu pot lucra ca în locuri de muncă de secretariat și există, de asemenea, oportunități care se deschid pentru femei pentru locuri de muncă precum conducerea țărilor.

În general, lumea s-a schimbat foarte mult în ultimul secol și s-a întâmplat ceva: o revoluție neobservată a avut loc , în liniște. Acum, ar trebui să apară în noi întrebarea „Cum ar trebui să continuăm de aici și ce ar trebui să facem cu noi înșine și cu lumea?”.

Deja ne este greu să stabilim contactul unul cu altul în aceste zile și ego-urile noastre ne controlează.

Nu mai vrem familii și copii. Vrem să creăm o lume în care fiecare să se simtă confortabil. Aceasta înseamnă că nu voi avea nevoie de nimic și că modernizarea mă va servi. Dronele vor zbura prin fereastra mea, îmi vor oferi pizza și cola și totul va fi bine.

În curând vom dezvolta o astfel de tehnologie încât toată lumea va avea un „cuptor” în camera sa, pizza va fi trimisă direct prin conducte speciale, se va materializa acolo și o vom putea consuma.

Pe scurt, vom face orice pentru a rupe cumva omul din lumea sa naturală obișnuită și nu putem face nimic în acest sens, deoarece acest plan este încorporat în natură. Dar, datorită înțelepciunii Cabalei, ne putem imagina ce se va întâmpla în viitor.

Lucruri foarte interesante se vor întâmpla în viitor. Vom descoperi brusc că am atins un nivel de dezvoltare care ne deprinde teribil. Totul va fi aparent bine, dar de fapt nu vom simți deloc plăcere și nu vom găsi nicio satisfacție în nimic.

În trecut, o persoană era mulțumită doar știind că va veni acasă de la serviciu, va sta cu familia în jurul mesei și va lua masa împreună. Au fost copii și a fost căldura familiei și liniștea. Aceasta era viața de familie obișnuită pentru om, dar când ego-ul a crescut, a înțeles că acest lucru nu mai este pentru el.

Interesant este faptul că viața de familie printre animale durează foarte puțin. La urma urmei, animalele ar putea fi, de asemenea, supuse unui plan pe tot parcursul vieții, dar nu sunt! Se întâlnesc, copulează, femela este lăsată în general pe cont propriu pentru a-și crește urmașii în timp ce masculul îi abandonează și, de fapt, nu există familie. Nu trăiesc ca cupluri după aceea și nu au grijă de descendenți împreună, cu excepția câtorva specii.

Există foarte puține exemple în natură în care masculul și femela rămân împreună mulți ani, în timp ce oamenii locuiesc într-o familie dintr-un motiv.

Psihologii explică faptul că acest lucru este necesar pentru a crea o societate din ce în ce mai mare sub forma unui stat. O persoană este atrasă de asta pentru a se dezvolta dintr-o comunitate mică într-un stat mare. Într-o comunitate, totul se făcea împreună și deci nu erau familii acolo. Apoi, nevoia de a avea propria casă și propria familie a apărut la om, diferit de animalele care trăiesc în peșteri sau în tufiș și nu au nevoie de nimic mai mult decât atât.

Astăzi, nu este clar în ce fază ne dezvoltăm, respingând tot ceea ce era obișnuit pentru om, inclusiv o casă, o familie și copii. Suntem confuzi și instituția familiei se destramă. Copiii locuiesc cu părinții lor, de ce ar trebui să plece de acasă dacă este atât de bine cu mama și tata? Sau pot să părăsească casele și să nu aibă niciun contact cu părinții. Aceasta este starea în care ne aflăm astăzi.

KabTV „Fundamentele Cabalei” din 19.03.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost necesară spargerea sufletului comun?

Răspuns: Pentru a înțelege ce înseamnă Creatorul.

Să spunem că luați o statuie frumoasă sau ceva magnific, o operă uimitoare a naturii și o împărțiți în bucăți mici. Frângeți perfecțiunea, care este precum Creatorul. Așa a fost creat Adam.

Însuși Creatorul își ia și sparge iubita, singura Sa lucrare, în miliarde de bucăți. De ce? Cum? Dacă cineva ar fi văzut asta din afară…! Nu înțelegem de ce a creat lumea atât de rea, atât de îngrozitoare. El l-a creat pe om atât de îngrozitor, atât de jos. Marele, perfectul, eternul Creator a creat ceva complet opus Lui însuși și totuși se bucură că suferim aici ?!

Cum poate fi așa? Nu aș dori această stare în care existăm niciunui dușman, această stare defectuoasă, meschină, umilită, în permanență în căutarea încercării de a ne împlini cumva. Aceasta este o stare teribilă! Dacă vorbim despre eternul și perfectul Creator, puterea care poate face orice, El a creat brusc așa ceva ?!

Acest lucru se datorează faptului că ne vedem în această stare de spargere și nu înțelegem că este cea mai bună. Dacă începem să ne adunăm treptat din ea, ne vom aduna în asemănarea cu Creatorul. Mai mult, din această lucrare, vom înțelege cine este Creatorul.

Vom începe să înțelegem întregul plan al Creatorului: de ce a decis El să se reducă la nivelul cel mai opus față de perfecțiunea inițială și să ne dea ocazia să creăm treptat această perfecțiune din noi înșine?

Oamenii care vor să se ridice la nivelul Creatorului se întreabă despre sensul vieții, despre sensul suferinței: „Pentru ce exist? Care este sensul vieții noastre? Despre ce este vorba și care este scopul ei? ”

Când aceste întrebări stringente apar în om și viața nu îi mai zâmbește, trebuie să găsească un răspuns la acestea. Simte că orice altceva nu are gust și tot ce mai rămâne de făcut este să se arunce în droguri, alcool sau orice altceva doar pentru a uita de această monotonie. Deci, unor astfel de oameni li se arartă de sus că există o metodă de realizare a perfecțiunii, care se numește știința Cabalei.

Această metodă a fost ascunsă de multe mii de ani. Cartea Zohar, scrisă acum două mii de ani, spune că va fi dezvăluită peste două mii de ani, când ne maturizăm pentru a ne da seama că lumea noastră și existența noastră sunt defecte, nu putem face nimic cu noi înșine și ne confruntăm cu disperare totală.

Atunci Cartea va găsi pe om și va spune: „Ești sigur că îți ridici mâinile în frustrare? Atunci îți voi arăta calea. ”

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 3

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→