Noul meu articol pe Linkedin “De la corp la minte ”

Valul actual provoacă mai multă confuzie ca niciodată. Dacă anterior, experții credeau că vaccinările în masă sunt necesare pentru a stopa răspândirea virusului, acum există experți care consideră că ar trebui să renunțăm la toate măsurile de pază, deoarece tulpina actuală va transforma pandemia într-o boală endemică precum răceala comună. Chiar nu știu cum se va termina, sau dacă se va termina vreodată. Oricum, un lucru este clar: necazurile noastre nu se vor termina. Va veni o nouă amenințare, care nu ne va afecta trupurile ci mintea.

Pentru a începe, toată problema este în mintea noastră. Mintea noastră este cea care este bolnavă și ne îmbolnăvește trupurile și restul lumii. Din acest motiv, cred că problemele viitoare vor fi mai complexe și mai sofisticate, mai subtile. Ele nu ne vor ataca corpurile, ci creierul. Ca urmare, vom începe să gândim diferit și să vedem lucrurile diferit.

Boala din mintea noastră are de-a face cu atitudinea noastră față de ceilalți. Suntem atât de abuzivi față de ceilalți, încât nu ne putem opri nici chiar atunci când știm că în acest proces ne facem rău nouă înșine. Există o anecdotă despre un bărbat a cărui invidie față de aproapele său l-a învins. Într-o zi, bărbatul a găsit o lampă. Când a frecat-o, a ieșit un spirit care i-a promis că îi va da tot ce vrea, dar cu o avertizare: „Orice îți dau, îi voi da aproapelui tău de două ori”. Bărbatul invidios s-a gândit puțin la asta și în cele din urmă i-a spus spiritului: „Scoate-mi unul dintre ochi”.

Asta ne facem noi înșine. Mintea noastră caută dominația, puterea și bogăția în detrimentul celorlalți. În acest proces, distrugem însăși sursele de abundență care fac lumea noastră să poată fi vieţuită. Am devenit atât de preocupați în a-i copleși pe ceilalți, încât nu ne putem opri din încercarea de a-i distruge chiar și atunci când în cele din urmă înseamnă să ne distrugem pe noi înșine.

Această atitudine va fi ținta noului virus care ne va infecta. Sper că se va întâmpla mai devreme decât mai târziu, dar nu pot fi sigur. Ceea ce știu este că atunci când va veni, vom începe să recunoaștem daunele pe care le-am cauzat mediului înconjurător.

Din păcate, învățăm doar prin durere. Doar loviturile ne deschid ochii pentru a vedea că mergem în direcția greșită. Dacă ne folosim intelectul pentru a învăța mai repede, vom scuti o mare parte din durere, dar depinde de dorința noastră de a învăța. Deocamdată, din păcate, nu pot spune că suntem în modul de învățare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Se îndreaptă Israelul spre un război civil?“ Pe baza cercetărilor efectuate în țări aflate în situații similare, futuristul David Passig a discutat despre cum este probabil ca trei sau patru generații mai târziu să aibă loc un război civil în Israel. Totuși, nu văd că va exista un război civil în Israel. Într-adevăr însă, ceea ce unise cândva țara, a început să se topească și văd că ar putea exista dispute și diferențe de opinii între evrei, dar nu un război. Cum am ajuns la ruina Primului și celui de-al Doilea Templu și a diferitelor stări prin care am trecut? S-a întâmplat între evrei. Nu grecii sau romanii au venit în Israel pentru a schimba lucrurile, ci noi înșine ne-am făcut asta (pentru mai multe despre aceasta, vezi capitolul 1 al cărții mele, Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism). De aceea cred că nu vor mai fi războaie civile, pentru că probabil am învățat ceva din acele experiențe. Cu toate acestea, trebuie să ne angajăm mult mai riguros în educație, în a explica cine suntem, de ce suntem atât de diferiți și ce trebuie să corectăm. Aceasta ar trebui să fie cel puțin aproximativ jumătate din ceea ce învață copiii din Israel la școală. Corectarea unică pe care trebuie să o facă societatea israeliană constă în înțelegerea rolului său față de lume, care este să se unească deasupra diferențelor dintre noi și, ca atare să devină un canal pentru răspândirea unității în întreaga lume. Este important de menționat că unitatea nu înseamnă că toată lumea are aceleași opinii. Unitatea are loc deasupra diferențelor și diviziunilor noastre de opinie. Israelul ar trebui să fie alcătuit din milioane de egoiști care au dispute constante și care sunt foarte îndepărtați unul de celălalt și trebuie să învețe cum să se unească deasupra diferențelor lor și să ajungă la iubire și apropiere comună. Adică pe de o parte trebuie să existe revelarea răului și, bazată pe aceasta dezvăluirea iubirii. Bazat pe videoclipul „Se îndreaptă societatea israeliană spre război civil?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Profesorul de psihologie americano-canadian Michael Persinger a cercetat parapsihologia și fenomenele paranormale. El a fost coautor al Space-Time Transients and Unusual Events. El a afirmat că fenomenele paranormale erau legate de fenomenele naturale, care la rândul lor fac apel la misterele timpului și spațiului și că în ceea ce privește timpul, credem că procesele care au loc sunt oarecum magice – trecutul se transformă în viitor și așa mai departe. Spuneți că toate stările existente, atât trecutul cât și viitorul, sunt înregistrate și nu putem schimba nimic. Răspunsul meu: Timpul nu există deloc. Există o singură stare. Senzația de timp curge doar în raport cu noi, deoarece suntem în proces de înțelegere a acestei stări unice, integrale, perfecte. Acest lucru poate fi asemănat cu o persoană care este inconștientă și își revine treptat în fire. Deodată, o cameră de spital, un pat, o asistentă și câteva zgomote încep să apară în fața lui: „Înainte, această lume nu exista, dar acum a apărut și văd ce a creat Dumnezeu”. I se pare că tot ceea ce vede nu a existat înainte și a apărut abia acum. Prin urmare, el numește procesul de apariție a ceva nou relativ la sine „trecerea timpului”. Întrebare: Putem spune că schimbarea dorințelor noastre ne oferă o senzație de timp? Răspuns: Desigur. Dacă nimic nu s-ar schimba în noi – tocmai în noi pentru că schimbarea și capacitatea noastră de a simți schimbarea vin din interior– atunci timpul nu ar exista. Din KabTV “Prim-plan. Anamneza” 2/19/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Psihologii, religiile și mișcările spirituale etichetează adesea mândria drept cel mai mare rău. Mândria se află în spatele insultelor, bolilor, războaielor și a tot felul de suferințe. Autoarea Nancy DeMoss Wolgemuth susține că există 41 de dovezi ale mândriei, care includ: auto-infailibilitatea, o atitudine patronală față de ceilalți, un sentiment de exclusivitate de sine, sentimentul de victimă, lauda, capacitatea de a pune un adversar la locul său și aşa mai departe, toate aceste dovezi de mândrie din noi, dar deghizate.

De ce i se dă mândria unei persoane?

Răspuns: Aceasta este calitatea noastră principală!

Acesta este tocmai egoismul nostru, care se presupune că vrea să ridice o persoană deasupra celorlalți. Mândria este dată pentru ca eu să realizez cât sunt de păcătos, vicios, neînsemnat, prost, slab etc. Este pentru ca eu să înțeleg în toate acțiunile și gândurile mele, adică în mintea și dorințele mele, că dacă vreau să fac ceea ce trebuie, trebuie să acționez numai prin forța conexiunii cu Creatorul.

Întrebare: Înseamnă că nu este rea, ci mai degrabă bună?

Răspuns: Desigur! A fost creată pentru a ne arăta cât de neînsemnati suntem dacă suntem sub controlul mândriei.

Comentariu: Psihologia și religiile spun că este cel mai mare rău. Cu toate acestea, până la urmă, spuneți că acesta este cel mai mare bine.

Răspunsul meu: Răul ne conduce la binele absolut. Este ceea ce a creat Creatorul: „Am creat răul și am dat Tora, lumina superioară, pentru a-l corecta”. Deci, du-te și corectează-te.

Creatorul a creat mândria pentru ca noi să realizăm prin ea lipsa noastră de semnificație și să dorim prin toate mijloacele să scăpăm de ea și prin urmare, să găsim putere, să găsim mintea care să se întoarcă către Creator, ca El să o facă. Astfel, mândria ne conduce la Creator, ne ajută să găsim o conexiune cu El și ne permite să atingem înălțimea Creatorului.

Întrebare: În ce se transformă mândria în acest caz?

Răspuns: În total acord cu Creatorul. Nu mai rămâne nimic din ea decât bucurie în obținerea măreției Creatorului.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/4/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceasta înseamnă că el trebuie să creadă mai presus de rațiune și să-și imagineze că a fost deja răsplătit cu credința în Creator, pe care Îl simte în organele sale și el vede și simte că Creatorul conduce întreaga lume ca binele care face binele. Deși atunci când privește în rațiune vede opusul, ar trebui să lucreze în continuare deasupra rațiunii și ar trebui să i se pară ca și cum poate simți deja în organele sale că așa este cu adevărat, că Creatorul conduce lumea ca binele care face binele. (Rabash, articolul 28, „Ce este a nu adăuga și a nu lua în muncă?”).

Trebuie să crezi mai presus de rațiune, adică contrar înțelegerilor, opiniilor și credințelor tale, și să-ți imaginezi că ai fost deja răsplătit cu credința în Creator, ca și cum L-ai simți deja cu toate organele tale, și vezi și simți că Creatorul conduce lumea întreagă ca binele care face binele. Trebuie să fim clari în privința asta.

Și deși în momentul de față nu Îl simt aşa de bun pe Creatorul care umple lumea întreagă cu atitudinea Lui bună, încerc cât pot de bine să-mi imaginez ce fel de lume este, în care se manifestă un astfel de fenomen când totul în jur este umplut.cu revelarea puterii bune.

Indiferent unde mă întorc, indiferent ce gândesc, indiferent ce fac, indiferent ce întâlnesc, peste tot văd manifestarea bunătății Creatorului. Prezența Lui umple întreaga lume.

Imaginează-ți că Creatorul (forța bună, pozitivă) umple întreaga lume și tu și prietenii tăi te unești în așa fel încât să vreţi să simțiţi această forță prin intenția voastră de bunătate. Vreţi să deveniţi un detector care să dezvăluie această putere, în măsura în care vreţi să o creaţi între voi în grup.

Pentru a face acest lucru, trebuie să existe mai mulți oameni care dăruiesc, influențându-se reciproc în mod pozitiv, astfel încât în conexiune unii cu alții să descopere o calitate care să le dezvăluie Creatorul care umple totul. Așa creăm Kliul (vasul) pentru revelarea Creatorului.

Avem totul pentru asta. Nu contează că încă nu vedem sau simțim nimic. Principalul lucru este că suntem împreună. Ne vom strădui pentru asta cât de mult putem. Și în conformitate cu aceasta, îl vom forța treptat pe Creator să Se dezvăluie pe Sine în conexiunea pe care o creăm artificial între noi în simţire.

Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Mergând în credinţă deasupra raţiunii,” Lecţia 5

Filed under: Fara categorie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiezi Cabala de mai bine de patruzeci de ani. Chiar nu există o altă cale de a-l revela pe Creator în afară de iubire?

Răspuns: Dacă iubirea pentru creaturile Sale este singura Lui calitate și nu există nimic altceva, atunci cum putem să-L explorăm dacă nu posedăm acest instrument – iubirea? Numai atunci vom putea să-L descoperim, să-L simțim și să știm cum să ne apropiem de El.

Întrebare: Dar în Evul Mediu existau pustnici, chiar și printre cabaliști, care se retrăgeau din lume pentru câteva luni și îl atingeau pe Creator. Asta înseamnă că era încă posibil să te apropii de Creator într-un anumit fel. Este numai prin iubirea creației? Sunt atât de multe metode spirituale.

Răspuns: Și ei vorbesc cu toții despre asta. Dacă aceste metode sunt cel puțin oarecum apropiate de adevăr, atunci  acestea vorbesc despre iubire.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 12/14/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Ai primit o scrisoare de la un tânăr.

Bună ziua, dragă Michael!

Știu că mă vei ajuta. Sunt abonat la toate programele tale. Să fii sănătos! Acesta este lucrul cel mai important.

Sunt imobilizat la pat încă din copilărie. Am o boală rară, care evoluează. Eu și iubiții mei părinți ne luptăm cu asta încă din copilărie. Dar s-a agravat în ultima vreme. Este dureros să mă mișc. Și recent, în urmă cu doar șase luni, a apărut o nouă metodă de tratament care a ajutat deja pe mulți să se recupereze. Dar necesită un transplant de organe de la o rudă apropiată.

Tatăl meu a decis imediat să devină donatorul meu. A fost testat și totul a ieșit bine. Dar am aflat că este foarte periculos pentru tatăl meu. Nu este chiar atât de sănătos și nimeni nu știe cum îl va afecta operația. Când am aflat despre asta, i-am spus tatălui meu că nu sunt de acord, că nu vreau transplantul, dar el a insistat. El nu vrea să audă nimic. Ce ar trebui să fac? Cum să îl conving? Eu nu vreau! Mi-e frică. Firește, vreau să mă fac bine, dar mi-e teamă pentru tatăl meu! Mama mea nu spune nimic și nici sora mea nu spune nimic.

Îți scriu ție. Ajută-mă! Sunt epuizat când mă gândesc la asta! Între timp, starea mea se înrăutățește.

Răspunsul meu: Trebuie să-i oferi tatălui tău oportunitatea de a-ți da din nou viață. Îmi pare rău pentru tine și pentru tatăl tău. Este ceva prin care trebuie să treceți împreună.

Întrebare: Dar ce va simți el dacă va accepta?

Răspuns: Ei trec prin asta împreună, prin această operație, împreună!

Întrebare: Adică, ca și cum tatăl îi dă din nou viață?

Răspuns: Da! Iar băiatul înțelege deja, se vede din scrisoarea lui, că altfel va avea un sfârșit tragic. Cum va putea trăi tatăl său dacă băiatul moare?

Întrebare: Deci, printre altele, el își salvează tatăl?

Răspuns: Bineînțeles. Ar trebui să-i dea tatălui său posibilitatea de a-l ajuta.

Comentariu: Nu e de mirare că a scris că atât mama cât și sora mea sunt tăcute.

Răspunsul meu: Pentru că aceasta este decizia lui personală.

Comentariu: Se va maturiza instantaneu, va deveni un adult de îndată ce va lua această decizie.

Răspunsul meu: Adevărat.

Comentariu: Ce întrebări mature pentru acești copii!

Răspunsul meu: Viața este plină de decizii provocatoare.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 11/1/21

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate nevoile unui copil sunt asigurate de pântecele mamei. Ar trebui ca grupul să asigure, de asemenea, toate nevoile unui prieten?

Răspuns: Nu toate nevoile unui prieten, ci mai degrabă nevoile sale spirituale.

Deasupra grupului se află Creatorul. Iar dacă un prieten se anulează în fața grupului, Creatorul va avea grijă în mod clar ca el să primească de la acesta tot ceea ce este necesar

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor”, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Jucându-ne de-a Dumnezeu ”

Viața este plină de jocuri. Animale, bebeluși, copii, toată lumea se joacă. Când devenim adolescenți, începem diferite jocuri, care devin din ce în ce mai sofisticate în timp. Ne îmbrăcăm și scoatem personaje de icoane pe care le admirăm sau care ne influențează, dar în acest proces pierdem legătura cu cine suntem.

Jocurile sunt un mijloc natural de dezvoltare. Ele ne ajută să ne pregătim pentru următorul nostru nivel de dezvoltare – fizic, intelectual, emoțional sau spiritual. Pe măsură ce creștem, ajungem să simțim că trebuie să ne ascundem adevăratul sine și să ne îmbrăcăm într-o persoană care va fi populară. Așa începem să uităm cine suntem.

Pe măsură ce creștem, dezvoltăm noi persoane pentru fiecare nouă fază a vieții. Dezvoltăm o persoană pentru a fi cu prietenii, o persoană pentru a fi acasă cu familia, o persoană pentru a fi părinte, o persoană pentru a fi la serviciu, cu străinii sau oriunde mergem. În cele din urmă chiar și atunci când suntem singuri și nu avem nevoie să purtăm nu știm ce „persoană”, pentru că suntem atât de neobișnuiți să fim doar noi.

Uneori noaptea, înainte de a adormi ni se strecoară în minte o întrebare: „Cine sunt eu? Știu cu adevărat cine sunt fără toate măștile și imaginile pe care le-am îmbrăcat de-a lungul vieții? Și cel mai important, voi găsi vreodată din nou adevăratul “eu”?”

Răspunsul la această întrebare este că este posibil, dar cu o singură condiție. Trebuie să joci un joc special pentru asta și să îmbraci o persoană specială: trebuie să joci jocul de a fi Dumnezeu. Dumnezeu nu este un Moș Crăciun care stă pe un nor, sau o entitate care guvernează universul. Dumnezeu, cunoscut altfel sub numele de Creator, este o calitate, un atribut: Dumnezeu este o calitate a dăruirii absolute și a grijii față de ceilalți. Doar calitatea bunătății absolute poate genera ceva, deoarece orice altceva privește în interior pentru a se mulțumi pe sine mai degrabă, decât în ​​exterior pentru a construi o ființă nouă și independentă.

Așa cum o mamă dă viață prin iubirea ei, Creatorul dă viață prin iubirea Lui. Dacă vrem să ne regăsim adevăratul sine, trebuie să ne jucăm de a fi asemenea Creatorului, într-o stare de pură dăruire și grijă față de ceilalți.

Poate fi incomod la început, dar la fel este și cu fiecare “persoană” cu care ne-am îmbrăcat. Așa cum fiecare persoană devine naturală după un timp, tot așa va fi și personajul celui care dăruie.

A juca jocul de-a Dumnezeu înseamnă a urmări să devii asemănător cu calitatea dăruirii, calitatea care generează întreaga viață. Este cel mai complicat și mai complex joc existent. De asemenea, este de departe cel mai plin de satisfacții.

Nu există perdanți în acest joc, pentru că poți juca atât timp cât vrei, până când câștigi. Când câștigi, devii persoana pe care o jucai. Cu alte cuvinte, calitatea dăruirii devine a doua natură, o nouă natură pe care o plasezi deasupra celei originale și ambele există în tine.

Odată ce ați obținut acea altă natură, percepția voastră se extinde pentru a cuprinde toată realitatea. Înțelegi brusc de ce se întâmplă totul pentru că vezi lucrurile din aceeași perspectivă care a creat totul și susține totul. Înțelegi nu numai prezentul, dar și trecutul și viitorul devin cunoscute, iar „timpul” capătă un sens cu totul nou. Pe măsură ce percepția noastră devine nemărginită, la fel și simțul existenței noastre, iar viața și moartea devin faze ale dezvoltării, în timp ce noi înșine le transcedem pe ambele, pe măsură ce devenim omniprezenţi şi omniscienţi, precum calitatea care a generat și care susține lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Și-au atins ființele umane întregul potențial ca specie?“

Ne vom atinge potențialul maxim atunci când ne deschidem inimile unul față de celălalt și, în inima noastră comună simțim o realitate complet diferită, deasupra limitărilor ego-ului nostru.

Ne vom afla atunci într-o stare în care vom putea oferi tuturor abundență prin gândurile noastre, trăind într-o rețea cu atâta conexiune reciprocă încât nimeni nu ar avea nevoie de altceva.

Trebuie doar să învățăm cum să folosim cea mai mare sursă de energie – forța superioară. O putem primi din aer. Există chiar aici și acum, dar nu o simțim.

Forța superioară este nesfârșită, deoarece este diferită de forța de primire care este natura noastră. Nu avem idee cum o mică scânteie din acea sursă de energie a pătruns în universul nostru, a creat galaxiile, planetele, oamenii, animalele și așa mai departe – că totul și toată lumea a fost creată dintr-o mică scânteie a acelei forțe. Înțelegi cât de puternică este? Noi încă nu o putem înțelege, până în ziua de astăzi. Pur și simplu vitalizează tot ceea ce există.

Cum putem profita de această sursă de energie? În primul rând, trebuie să înțelegem că proprietățile sale sunt cele ale iubirii, dăruirii și conexiunii. Echivalând forma noastră cu calitățile ei de iubire, dăruire și conexiune, atunci nu îi mai aducem nicio tulburare și o lăsăm să curgă nestânjenit în viața noastră.

Apoi ne vom realiza întregul potențial – descoperind întreaga amploare a iubirii, dăruirii și conexiunii dintre noi și cu forța superioară.

Bazat pe videoclipul „Cum poate atinge umanitatea întregul său potențial” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→