Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Vremuri care necesită o mână dură ”

În Israel există o atmosferă tensionată în aceste zile. În decurs de o săptămână, un total de 11 persoane au fost ucise în atacuri teroriste comise fie de arabii israelieni, fie de palestinienii care au intrat ilegal în Israel. Fără îndoială că nu ar trebui să lăsăm frica să ne copleșească și să ne perturbe viața, dar în același timp este evident că există panică în societatea israeliană. Recentele atacuri inspirate de tactica ISIS au demonstrat că astfel de acte se pot întâmpla oriunde și în orice moment.

Orice oraș din lume care a fost afectat de terorism se poate raporta la sentimentul de panică și anxietate care pătrunde pe fiecare stradă, pe fiecare centimetru din cartiere întregi. Frica, neîncrederea, mânia și tristețea sunt toate sentimente care descriu starea de spirit actuală a israelienilor care simt că le-a fost luat dreptul de a trăi o viață normală.

Înțelepții noștri au scris: „Cine vine să te omoare, omoară-l mai întâi” (Midrash Rabbah, 21:4) și „Dacă vine cineva să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Tanchuma, Pinhas, capitolul 3). Această lege străveche se aplică și celor care se protejează pe ei înșiși sau pe alții de o amenințare existențială. Scopul este să salveze vieți de la cei care doresc în mod deliberat să ne omoare pe noi sau pe alții.

Teroriştii de astăzi nu se tem de nimic; nici chiar propria lor moarte nu este un factor de descurajare. Ei știu că dacă reușesc să facă rău vor fi salutați ca eroi în orașele lor natale, pozele lor vor împodobi piețele și vor fi distribuite bomboane pe străzile unde au locuit pentru a sărbători crimele pe care le-au comis. Am văzut asta de multe ori în atacurile anterioare. În plus, familia criminalului va primi o compensație financiară generoasă de la cei care susțin terorismul. Și în cazul în care teroristul supraviețuiește și ajunge la închisoare, el sau ea va găsi acolo condiții mai bune decât le aveau unii dintre ei acasă.

Chiar dacă am acoperi fiecare stradă și fiecare cartier cu personal de pază, nu am reuși să eliminăm amenințarea și teama care ne năpădește. Cu toate acestea, dacă începem să răspundem cu o mână de fier celor care caută să ne omoare, așa cum ni se cere, am putea combate efectiv teroarea. Dacă, pe de altă parte continuăm să rămânem încremeniţi, cercul terorii se va lărgi și vom continua să asistăm la evenimente violente și extreme care ni se vor întâmpla și ne vom confrunta din nou și din nou cu imaginile sfâșietoare ale orfanilor și văduvelor.

Suntem într-o luptă constantă pentru siguranța noastră aici, în Israel. De la atac la atac, simțim unde de șoc care ne obligă să ne punem întrebări: De ce să trăiesc așa, cu ce scop? Dacă nu aici, unde aș putea locui?

Dacă ne evaluăm corect situația, vom ajunge în cele din urmă la cel mai simplu adevăr: dușmanii noștri externi pot fi neutralizați doar de unitatea noastră internă. Existența noastră depinde de cât de mult ne sprijinim și ne ajutăm unii pe alții. Trebuie să construim o societate care să trăiască în garanție reciprocă peste diferențele dintre noi, pentru că „iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă” (Lev. 19:18) este marea regulă a Torei. Dacă am trăi în conformitate cu ea, toți oamenii ar simți o iluminare pozitivă emanată de poporul evreu și datorită ei și restul umanității s-ar apropia mai mult de realizarea acestei reguli.

Dacă implementăm acest principiu și ne unim unul cu celălalt ca membrii unei familii unite, nimeni nu ne va putea face rău. Astfel, solidaritatea și coeziunea internă sunt apărarea adevărată și de durată împotriva dușmanilor noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Natura are multă iubire, dar nu altruism”

Cercetători din Australia, care intenționau să efectueze un studiu asupra coţofenelor australiene, au atașat dispozitive de urmărire minuscule, cântărind doar 2,7 g, la cinci păsări dintr-un stol de coţofene, pentru a le urmări mișcările și obiceiurile. În mod surprinzător, în câteva ore păsările cu dispozitive au fost toate îndepărtate din stol de către celelalte. Coţofenele urmărite au încercat să îndepărteze singure dispozitivele, dar nu au reușit. Când celelalte păsări le-au văzut încercările de a se elibera de curelele trackerului, au sărit în ajutor și în câteva minute au fost eliberate.

Oamenii de știință au explicat că „Deși suntem familiarizați cu faptul că coţofenele sunt creaturi inteligente și sociale, acesta a fost primul exemplu despre care știm, care a arătat acest tip de comportament aparent altruist: a ajuta un alt membru al grupului fără a obține o recompensă imediată și tangibilă”.

Între 2005 și 2007, am întâlnit-o de mai multe ori pe celebra primatoloagă Jane Goodall. Am avut mai multe conversații fascinante despre natură și despre diferența dintre comportamentul uman și cel animal. Într-una dintre conversațiile noastre, ea mi-a împărtășit că atunci când petreci mult timp în natură ajungi să simți că este plină de iubire, iar singurii care nu simt asta suntem noi, oamenii.

Într-adevăr, dacă examinezi natura îndeaproape, este ușor să vezi câtă iubire există în ea. Cu toate acestea, iubirea nu este altruism. Există întotdeauna un motiv în spatele lucrurilor pe care animalele le fac unul pentru celălalt, care vine din interesul propriu. În cazul coţofenelor, păsările cu dispozitive au arătat brusc diferit faţă de restul stolului, așa că celelalte păsări le-au ajutat să-și refacă aspectul „normal”.

Fiecare pasăre dintr-un stol sau fiecare animal dintr-o haită simpatizează cu restul membrilor grupului. Deoarece supraviețuirea unei păsări depinde în mare măsură de mărimea stolului, este clar în interesul păsărilor să aibă un stol cât mai mare posibil. Acest lucru le oferă mai multă protecție față de rivali sau potențiali prădători.

Oamenii, după cum a remarcat Goodall, sunt diferiți. Avem o trăsătură suplimentară, dacă o putem numi așa: ne face plăcere să vedem suferința altora. Când alții suferă, mai ales când ăsta este rezultatul propriilor noastre acțiuni, ne simțim superiori, iar plăcerea superiorității față de ceilalți este o trăsătură unică umană.

De aceea, până la nivel uman totul în natură este perfect echilibrat. Există iubire instinctivă și totul funcționează armonios. Dar când oamenii intră în discuţie, pofta nepotolită de superioritate perturbă întregul sistem. Aceasta este ceea ce ne face să exploatăm și să abuzăm de alții, să consumăm în exces, să strângem bogății inutile și să epuizăm resursele pământului.

Pentru că suntem lipsiți de iubire naturală cu excepția relațiilor de sânge, dar astăzi până și aceste legături se destramă, suntem singurele ființe de pe planetă care trebuie să „muncească” pentru a-i iubi pe ceilalți. Nu va fi altruism, deoarece acțiunile noastre nu vor fi fără recompensă. Cu toate acestea, răsplata noastră va fi să vedem bucuria altora. Numai atunci când vom putea opera în acest fel vom înceta să ne abuzăm de împrejurimile noastre și unii de alții.

Pe scurt, antidotul pentru încântarea noastră în superioritate este să dezvoltăm un sentiment opus: plăcerea de a vedea succesul celorlalți. Doar atunci când cultivăm acest sentiment între noi ca societate, vom avea șansa de a deveni grijulii ca și restul animalelor din natură și vom crea un mediu sustenabil în care toți putem înflori.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Salutul nazist al unor studenţi canadieni demonstrează un antisemitism înrădăcinat”

Săptămâna trecută, „O profesoară evreică, fiică a supraviețuitorilor Holocaustului, a fost înconjurat de studenți care au făcut salutul “Heil Hitler” în clasă la o școală din North York”, a  informat Toronto City News. Acesta nu a fost nici primul, nici al doilea astfel de caz în Canada. CBC a informat că acesta este „al treilea incident din această lună care implică elevi care efectuează un salut nazist în cadrul Consiliului școlar al districtului Toronto”. S-ar putea să-i surprindă pe unii oameni că există antisemitism în Canada, dar nu ar trebui. Ura pentru evrei se răspândește rapid și va prolifera în întreaga lume până când noi evreii vom lua măsurile necesare pentru a o elimina.

Nu ar trebui să ne surprindă că există antisemitism în Canada, deoarece mulți dintre locuitorii săi provin din națiuni în mod inerent antisemite din Europa. Afișările pe care le vedem astăzi exprimă doar ceea ce a fost ascuns în inimile lor până acum, dar nimic fundamental nu s-a schimbat în modul în care ei simt față de evrei.

Mai mult decât atât, antisemitismul nu va dispărea până când nu-i vom usca izvorul. Deoarece ura evreilor este exprimată de neevrei, le atribuim originea. Dar ei nu sunt originea. Înțelepții noștri ne spun de nenumărate ori că atunci când ne urâm, provocăm ura lumii față de noi. Chiar dacă nu simțim că îi urâm pe alți evrei, însăși existența antisemitismului înseamnă că ura există printre noi, chiar dacă pe ascuns.

Înțelepții noștri s-au referit la ura de sine a evreilor drept sinaat himam (ura fără motiv). Ei au explicat că aceasta este ceea ce a cauzat căderea noastră în zilele celui de-al Doilea Templu și exilul din Țara lui Israel. În timp ce ne referim la ea ca ură de sine, în esență este aceeași boală care ne-a distrus acum două milenii.

Prin urmare, putem folosi antisemitismul ca senzor al urii de sine. Chiar și atunci când nu simțim, dacă există antisemitism, înseamnă că ne urâm unii pe alții. În consecință, antidotul pentru antisemitism este întărirea unității evreiești. Aceasta este acțiunea pe care trebuie să o facem.

Întotdeauna am știut acest lucru și l-am respins mereu, chiar și în fața celor mai demonice primejdii. În 1929, dr. Kurt Fleischer, pe atunci lider al liberalilor în Adunarea Comunității Evreiești de la Berlin, a declarat că „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne aduce împreună și a ne uni”. Din păcate, asta nu s-a întâmplat și nu ne-am reunit.

În zilele noastre, când antisemitismul își ridică din nou capul urât, nu trebuie să uităm că deținem cheia care îl poate încuia definitiv și acea cheie este propria noastră unitate. Dacă ne întoarcem unul către altul cu intenții bune, vom bloca antisemitismul în afara lumii noastre. Dacă noi continuăm să ne tratăm unii pe alții cu dispreț, dezgust și îngâmfare, așa cum facem adesea astăzi, ușa urii față de evrei se va deschide până la capăt și un tsunami de antisemitism ne va copleşi.

Veți găsi mai multe despre acest subiect în cărțile mele  Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea orei de astăzi şi Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice asupra antisemitismului ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→