La știri (RT): „O mamă care și-a ajutat fiul să treacă linia de sosire într-o cursă de 10 km, în timp ce acesta părea gata să se prăbușească de epuizare, a costat alergătorul o medalie de argint.

„Artem Burtsev a condus evenimentul în regiunea rusă din Orientul Îndepărtat Yakutia pentru cea mai mare parte a duratei sale.”

„Aproape de final însă, a început să se poticnească în căldura de 34C (93F) și a fost depășit de un adversar.”

„Văzându-și fiul luptându-se, mama lui a fugit pe pistă și l-a ajutat să treacă peste linia de sosire.”

„Dar s-a stabilit că interferența îl va costa pe Burtsev o medalie de argint”.

Întrebare: Poate ar trebui să facem invers? Poate ar trebui să promovăm un atlet care îl ajută pe un atlet sau o mamă care vine în ajutorul copilului ei, mai degrabă decât cine câștigă primul loc. Dvs. ce credeţi?

Răspuns: Desigur. De fapt, sportul a devenit neplăcut. Nu există bucurie sau ușurință în el; nu există plăcere în el. E ca un război.

Întrebare: Acesta este sentimentul pe care îl aveţi când îl priviţi?

Răspuns: Nu îl mai urmăresc.

Întrebare: Acesta este motivul pentru care nu îl mai vizionați?

Răspuns: Da.

Întrebare: Înainte, era în regulă să îl urmăriţi?

Răspuns: Mai înainte, desigur.

Întrebare: În ce s-a transformat sportul?

Răspuns: Sportul s-a transformat într-o vânătoare! E ca și cum ai ieși în junglă să vânezi această medalie. Trebuie să-i zdrobești pe toți.

Întrebare: Dar cum ar trebui să fie?

Răspuns: Oamenii ar trebui să lupte pentru a atinge obiectivele împreună. Să spunem că pe un stadion, într-un sport, în condiții speciale se obține rezultatul maxim. Acest rezultat se aplică tuturor.

În general, sunt împotriva premiilor.

Întrebare: Pentru ce lupt, atunci? Ce scot din asta?

Răspuns: Este răspunsul tău: „Dacă nu este un premiu, ce este asta pentru mine?” Rezultă că nu iubești sportul, ci o medalie.

Comentariu: Corect, o medalie sau recunoașterea, aplauzele.

Răspunsul meu: Nu, o medalie este ceva ce poți purta, un fel de însemn. Este pentru tine și pentru alții. Dar nu aș distinge-o prin clasament. Principalul lucru este participarea!

Întrebare: Participarea singură? Credeţi că asta va fi suficient pentru oameni?

Răspuns: Dacă le place sportul, atunci da.

Întrebare: Deci spuneţi-mi, când un sportiv ajută un sportiv, când devine greu, când vine o mamă în ajutor, pe ce piedestal îl pui? Ce loc i-aţi da?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru! Pentru asta poți acorda o medalie – pentru ajutor. Regula fundamentală a sportului ar trebui să fie camaraderia și ajutorul reciproc! Pentru a arăta tuturor și nouă înșine potențialul care se află în noi. Asta e tot.

Întrebare: Dar jucătorii de fotbal? Joacă în echipe, ce fel de prietenie există aici? Trebuie să câștig, să marchez în poarta celuilalt.

Răspuns: Ar trebui să se simtă bine. Depinde de educație.

Comentariu: Mă simt bine că am marcat un gol și că echipa noastră câștigă.

Răspunsul meu: Și alții o fac, pe baza frumuseții jocului lor!

Întrebare: Fotbalul este prezentat atât de frumos pentru plăcerea spectatorilor? Și toată lumea este fericită!

Răspuns: Sigur. Lasă fotbalul să fie artistic: ții mingea în aer, o pasezi cu pricepere. Nu te împingi sau te împiedici unul de altul.

Întrebare: Deci principala preocupare a sportivilor ar trebui să fie să ofere plăcere telespectatorilor?

Răspuns: Nu numai pentru telespectatori, ci și pentru ei înșiși.

Întrebare: Cum ar trebui să o perceapă publicul? Încă sunt un fan al acestui club. Cum ar trebui să iau totul?

Răspuns: Vei sprijini acest club. Ca urmare, veți fi trist sau fericit. Şi ce dacă?

Întrebare: Și dacă alții câștigă, ce ar trebui să fac eu ca spectator?

Răspuns: Vei aprofunda; este un sport la urma urmei.

Întrebare: Dar artele marțiale? Când nu este o luptă în echipă, ci luptători sau boxeri, cum ar trebui să simțim despre asta?

Răspuns: Aici este destul de simplu. Totul este expus. Te lupți și nu-i cedezi. Tu lupți, iar adversarul luptă.

Întrebare: Dar către ce ar trebui să aspirăm? Ce ar trebui să ne dorim?

Răspuns: Pentru a arăta frumusețea jocului.

Întrebare: Care este frumusețea care trebuie arătată?

Răspuns: Trebuie să găsească o modalitate de a demonstra forța pozitivă.

Întrebare: Forța pozitivă este totuşi o forță. Cum poate fi bună?

Răspuns: Da, există o forță bună și una rea.

Forța bună este atunci când demonstrăm împreună atitudinea noastră bună unul față de celălalt. Ca în „prietenia a câștigat”.

Fără asta nu se va întâmpla nimic bun. Vor fi droguri, băutură, orice. Diavolul știe ce se întâmplă în sport.

Întrebare: Adică dacă nu pui „prietenia câștigată” pe primul plan?

Răspuns: Așa este.

Întrebare: Îmi amintesc în copilăria mea când mi s-a spus: „Prietenia a câștigat”. Aveam cinci sau șase ani și eram mângâiat, mi-au ridicat mâna și mâna altui copil. Crezi că ar trebui să fie așa în sporturile din ligile majore?

Răspuns: Da. Ca sport de spectator, nu aș permite ca sportul să fie arătat decât dacă în el se manifestă bunătate și apropiere între oameni, astfel încât lupta pe care o duc între ei să demonstreze lupta lor împotriva egoismului – că ei arată lupta împotriva egoismului lor.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 7/7/22

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De obicei, ne ridicăm după ce cădem în Klipot. Există o stare în care cazi în ele și nu te mai poți întoarce?

Răspuns: Nu, acest lucru nu se poate întâmpla practice, deoarece Creatorul, forța superioară, are grijă de toată lumea și oricum îi ridică pe toți. Deci nu contează dacă cineva a căzut sau nu a căzut. Se mai spune despre aceasta: omul drept va cădea de o mie de ori și se va ridica.

Întrebare: Deci este doar o diferență de timp, unul a căzut și s-a ridicat într-o secundă și celălalt într-un an?

Răspuns: Depinde de viteza cu care o persoană se pregătește să se ridice.

KabTV “Stări Spirituale” 8/21/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există două stări la acel trandafir:

1) Katnut – începutul formării lui, în care există doar Sefira Keter în el, în care este îmbrăcată lumina lui a Nefesh, iar cele nouă ale lui de mai jos cad în afara Atzilut, în lumea Beria.

2) Gadlut – când cele nouă ale lui de mai jos se ridică din lumea Beria în lumea Atzilut și odată cu ele el este construit într-un Partzuf complet cu zece Sefirot (Rabbi Shimon bar Yochai [Rashbi], Zohar pentru toţi, Trandafirul).

Întrebare: Ce sfaturi aţi da unui student nou care se află pentru prima dată la o lecție de Cabala?

Răspuns: Sursa noastră se numește „Infinit” (Ein Sof). De acolo, prin lumea lui Adam Kadmon (AK), lumina coboară spre Taburul comun (buricul). Mai jos sunt Partzufim din lumea Atzilut: Atik, Arich Anpin (AA), Aba ve Ima (AVI) și ZON (Zeir Anpin și Nukva). Iar sub ele se află lumile Beria, Yetzira și Assiya.

Studiem despre ce se întâmplă în lumea Atzilut. Pentru noi, este de maximă importanță deoarece aici este condusă guvernarea și unde sunt cuprinse trecutul, prezentul și viitorul. Se încheie cu Parsa (graniță, linie de separare), care restricționează răspândirea luminii Hochma (Înțelepciunea).

Dedesubt, în lumile BYA sunt sufletele zdrobite, iar în partea de jos sub linia comună de capăt (Sium) a luminii care vine din infinit este lumea noastră. Aici, noi existăm în corpurile noastre până când suntem treziți spiritual.

Sufletele își ridică dorința, apelul pentru corectare, la Malchut din lumea Atzilut. Utilizează conexiunea cu Zeir Anpin și ridică dorința sufletelor către El.

În măsura în care Zeir Anpin se conectează la Malchut, ele devin un Partzuf comun numit ZON și urcă la AVI. Zeir Anpin urcă la Aba, Partzuf-ul patern, în timp ce Malchut urcă la Ima, Partzuf-ul matern.

ZON îi obligă pe „tatăl și mama” să le dea toate luminile, corectările și împlinirile necesare și apoi se întorc la locul lor. Acolo, ele devin „mari”; dobândesc starea adultă de Gadlut. Acest lucru ne ajută să clarificăm semnificația celor două stări ale trandafirului, adică Malchut: Katnut și Gadlut.

În prima stare, el reprezintă doar punctul superior al Sefirei – Keter, în timp ce celelalte nouă Sefirot ale sale sunt sub Parsa. De asemenea, aici sunt forțele Klipot (murdărie, cochilii). Acesta este sensul expresiei „un trandafir printre spini”: Malchut printre Klipot. Este prima, cea mai mică stare a lui Malchut.

În starea ei adultă, Malchut își ridică cele nouă Sefirot inferioare, face un Zivug (împerechere, cuplare) cu Zeir Anpin unindu-se cu el și prin urmare, devine un trandafir autentic, care înflorește la întreaga sa frumusețe. Malchut poate deveni astfel doar atunci când „spinii” ei, adică Kelim (vasele) care nu sunt conectate și neîmplinite de Zeir Anpin, urcă la un Zivug cu el.

Toate acestea sunt trezite de sufletele zdrobite, când se unesc împreună și ele sunt cele care aduc corectarea lui Zeir Anpin și Malchut. Aici se află întreaga noastră muncă: să aducem corectarea ZON până când acestea ajung la starea lor finală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/28/10, Cartea Zohar “Tr5andafirul (Shoshanah)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La ştiri (NPR): „Guvernul Chinei a interzis bărbații efeminați la televizor și le-a spus radiodifuzorilor joi să promoveze „cultura revoluționară”, extinzând o campanie de întărire a controlului asupra afacerilor și societății și de a impune moralitatea oficială.

„Președintele Xi Jinping a cerut o „întinerire națională”, cu un control mai strict al Partidului Comunist asupra afacerilor, educației, culturii și religiei. Companiile și publicul sunt sub presiune din ce în ce mai mare pentru a se alinia cu viziunea sa pentru o Chină mai puternică și o societate mai sănătoasă. …

„Radiodifuzorii ar trebui să evite promovarea „celebrităților vulgare de pe internet” și admirația față de bogăție și celebritate, a spus autoritatea de reglementare. În schimb, programele ar trebui „să promoveze în mod viguros cultura tradițională chineză excelentă, cultura revoluționară și cultura socialistă avansată”.

Răspunsul meu: Sunt de acord cu ei. Am început brusc să credem că totul este posibil pentru o persoană, că el sau ea se află la un nivel atât de spiritual încât poate percepe totul despre sine corect, că știe ce este bine și ce este rău. Și e bine că îmi arată răul ca să mă pot îndepărta și mai mult de el.

Totul este greșit! O persoană va percepe și va absorbi totul! Și desigur, va percepe mai mult răul decât binele. Prin urmare, chinezii au dreptate, nu va ieși nimic bun din asta. Interzice! Este ca la copii. Îi oferim copilului doar ceea ce îi poate aduce beneficii dezvoltării și nu tot ceea ce îşi doresc.

Comentariu: În principiu, această filozofie este specifică oamenilor de artă. Cunosc regizori care spun: „Eu arăt lucruri rele pentru ca o persoană să fie îngrozită și să nu meargă acolo. Vreau să arăt lucruri rele și înfricoșătoare!”

Răspunsul meu: Aș fi trimis acest regizor undeva pentru corectare.

Trebuie să arătăm unei persoane ceva care poate fi folosit cu absolută exactitate de către el pentru ridicarea sa spirituală, astfel încât să crească în el un Adam (Om) și nu un animal.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/30/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți oameni ne scriu despre frica ce pătrunde totul, că există frică pentru sine, frică pentru cei dragi, frică pentru copii, frica de moarte. Mai mult, situația nu poate fi schimbată și este înspăimântătoare.

Principala întrebare este cum să învingi frica. Este posibil?

Răspuns: Lasă situația. Nu vă gândiți la ce se va întâmpla în clipa următoare. Nu putem face nimic. Nu știm nimic despre asta. Și de aceea este cel mai bine pentru noi să lăsăm acest drum.

Întrebare: Dar este asta în puterea unei persoane?

Răspuns: Da, este. Acest lucru se realizează printr-un pic de antrenament, dar în principiu, este necesar.

Întrebare: Deci pot exista într-o situație dramatică reală, amenințat cu moartea, cu orice îți poți imagina, ca și cum nu ar exista?

Răspuns: Da. Inventezi o situație dramatică, ca să-ți folosești cuvintele și o anulezi. Sau alte lucruri: spui că nu poate fi, pentru că nu poate fi. Știu deja că voi fi bine, că voi fi bine. Sau nu mă interesează deloc, nici măcar acum! Este cel mai bun lucru – să renunți la frâie și să nu controlezi nimic.

Întrebare: Deci credeţi că frica apare din faptul că o persoană încearcă să gestioneze această situație?

Răspuns: El vrea să se descurce și nu poate. Acolo intervine frica.

Întrebare: Și când dau drumul acestei frici, par să o controlez, dar după cum se dovedește, dintr-o altă parte?

Răspuns: Sigur. Gândește-te la faptul că, desigur vei muri, bineînțeles că totul va urma și ceva va exista după tine. Nu încheiaţi lumea asta și nu mergeți undeva dincolo. Nu se știe cum poate fi imaginat acest lucru. Deci e în regulă. Imaginați-vă că acest lucru este normal; sunt de acord cu asta, și atât.

Întrebare: Înțeleg situația generală la care trebuie să renunț. Puteți oferi câțiva pași despre cum să renunțăm la orice situație?

Răspuns: Nu, oameni diferiți o fac diferit. Sunt oameni care încep să se gândească: „Ce se va întâmpla cu lumea după mine?” „Cum vor fi cei dragi și rudele mele?” „Ce se va întâmpla cu moștenirea mea?” „Ce se va întâmpla cu moștenirea mea creativă?” Și așa mai departe și așa mai departe.

Întrebare: Atunci întrebarea este: de ce este dată frica unei persoane?

Răspuns: Ca să poată corecta ceva suplimentar: atitudinea lui față de viață și moarte.

Întrebare: În ce ar trebui să se transforme această frică? Dacă este dată de sus, ce ar trebui să devină această frică?

Răspuns: Trebuie să curgă într-o supunere absolută față de voința Atotputernicului, Creatorul, și față de faptul că cineva mai are ceva de făcut în acele momente (poate fi un număr mare) până când cineva își încheie cu adevărat călătoria pământească.

Întrebare: Practic, o persoană trebuie să facă ceva într-un fel sau altul? Ce ar trebui să facă?

Răspuns: Să se calmeze. Nimic altceva. Asta ar trebui să facă o persoană.

Comentariu: Aţi spus odată că Creatorul este în pace și omul ar trebui să ajungă la aceeași pace.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Atunci daţi-ne definiția păcii.

Răspunsul meu: Pacea este atunci când momentul următor nu te deranjează. Nu te deranjează absolut deloc! Nu, pentru că trăiești în el. Dacă trăiești în el, nu te deranjează, pentru că trăiești în el. Dar pur și simplu nu te deranjează. Trebuie să ajungem la asta.

Întrebare: Atunci trăiesc acest moment?

Răspuns: Iar un astfel de moment nu există. Să crezi ca nu existi deloc.

Întrebare: Adică sunt ca și cum plutesc pe râu, plutesc și asta-i tot?

Răspuns: Aceasta este de asemenea, o atitudine proastă față de viață. Nici „Ridicați vâslele” și „plutiți” nu este bine.

Comentariu: Acest punct nu este foarte clar.

Răspunsul meu: Nu este clar pentru nimeni. Acesta este punctul în care atingem calmul absolut.

Cu alte cuvinte, nu poate fi decât așa. „Mă bazez pe controlul Creatorului. El controlează totul, inclusiv pe mine în fiecare moment al existenței mele. Și în general, El controlează întregul univers și pe toată lumea. Deci nu am de ce să-mi fac griji. Vreau să mă târăsc pentru corectarea Lui, guvernarea Lui, pentru forța Sa asupra tuturor acestor lucruri? Nu.” Dacă nu, atunci stai pe loc și continuă-ţi viața.

Nu ar trebui să existe nicio diferență între cum exiști acum și după aceea, când decideți cum ar trebui să existaţi.

Întrebare: Un aşa punct de liniște?

Răspuns: Da. Aceasta indică acordul. Aceasta înseamnă că ești de acord cu Creatorul. Și nu este ușor. La urma urmei, vrem mereu să-L prindem de mână, să verificăm ceea ce este planificat acolo și să argumentăm că poate ar trebui să o facă puțin diferit.

Întrebare: Nu este nevoie să prinzi pe nimeni aici? Doar aşa și atât?

Răspuns: Doar lasă să treacă.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/30/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că  Creatorul  a creat pe unul împotriva celuilalt. Există lumi sfinte, adică intențiile noastre sunt de dragul dăruirii, și există forțe impure sau Klipot. Fără aceste forțe impure, este imposibil să dezvăluim intenţiile corecte.

Iar aceasta în principiu, corespunde legii dialecticii lui Hegel – legea unității și a luptei contrariilor. Se dovedește că doar din negativ putem afla care este intenția corectă?

Răspuns: Da. Tot ceea ce învățăm, învățăm din calitățile opuse. Dacă nu avem calitatea opusă unui fenomen, atunci nu vom putea investiga fenomenul în sine.

Întrebare: Deci trebuie să trecem prin toate intențiile impure?

Răspuns: Pur, impur, nu contează ce, ci opusul.

Din KabTV “Stări Spirituale” 8/21/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceste cinci lumini sunt lumina pe care Creatorul a creat-o în prima zi. Adam o privea de la sfârșitul lumii până la sfârșitul ei (Zohar pentru toţi, „Trandafirul “).

Întrebare: De ce spune „de la sfârșitul lumii până la sfârșitul ei” și nu de la început până la sfârșit?

Răspuns: În percepția noastră, ne aflăm între calitățile judecății și milei, între două linii. Întreaga noastră lume se încadrează în limitele acestor forme limită.

Și de aceea, în acest context, nu putem vedea lumea de la început până la sfârșit. În fiecare stare, lumea este limitată de granițele Kli-ului nostru, pe care le putem discerne.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, Cartea Zohar “Trandafirul (Shoshanah)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Am încredere că Liz Truss va fi un bun prim-ministru ”

Ieri, 6 septembrie 2022, Mary Elizabeth Truss, alias Liz Truss, a fost investită ca prim-ministru al Regatului Unit, a treia femeie prim-ministru din Marea Britanie. Ea își începe mandatul într-un moment dificil pentru Marea Britanie. Camera de Comerț britanică a avertizat că se așteaptă ca țara să se cufunde în recesiune, inflația a crescut la 14%, iar prețurile energiei au luat-o razna. Cu toate acestea, am mari speranțe în doamna Truss. Este o femeie puternică care știe ce vrea să realizeze și cum să procedeze.

Regatul Unit are o istorie de femei puternice și de succes în poziții de vârf. Regina Victoria și-a condus națiunea prin turbulențele industriale, politice și economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și și-a transformat țara într-un imperiu. Regina Elisabeta, de asemenea, în ciuda faptului că nu are puterea politică pe care o aveau monarhii în epocile predemocratice, este admirată de poporul ei și de întreaga lume. Apoi este Margaret Thatcher, prima femeie prim-ministru care a servit aproape doisprezece ani consecutiv și a devenit cunoscută drept „Doamna de Fier” pentru politicile ei fără compromisuri și stilul ei de conducere. Cred că și Truss își va face mandatul unul memorabil și din motive corecte.

În ceea ce privește Israelul, cred că va fi un prim-ministru foarte bun pentru Israel, poate chiar mai bun decât Boris Johnson. Israelul va fi înțelept să-și consolideze legăturile cu Regatul Unit în timp ce Truss este în funcție. Dacă atât Marea Britanie cât și SUA sprijină Israelul, aceasta va fi o forță puternică în spatele nostru.

În același timp, așa cum spun mereu, evreii nu ar trebui să se bazeze pe liderii străini pentru ajutor. Ei se pot ajuta singuri dacă aleg, deoarece succesul lor depinde în întregime de nivelul de solidaritate. Dacă evreii ar fi uniți, opoziția față de existența statului Israel și față de evreii din întreaga lume s-ar dizolva de la sine.

Prin urmare, cred că, deși este grozav că Truss a promis că va lua în considerare mutarea ambasadei britanice la Ierusalim și este chiar mai bine că a promis că va înăspri regulile anti-BDS ale Marii Britanii, cel mai bine ar fi să-i încurajeze pe evrei să se unească între ei. înșiși. Aceasta este singura noastră armă și la sfârșitul zilei, singurul lucru pe care ar trebui să ne bazăm.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Adevărata responsabilitate pe care Israelul ar trebui să şi-o asume ”

În urmă cu câteva zile, armata israeliană a declarat că după o investigație prelungită a ajuns la concluzia că un soldat israelian a tras probabil glonțul care a ucis jurnalista palestinian-americană Al Jazeera Shireen Abu Akleh. „Există o mare posibilitate ca Shireen să fi fost lovită accidental de focuri de armă ale IDF care au fost trase împotriva suspecților identificați ca oameni înarmați palestinieni, în timpul unui schimb de focuri”, a spus Unitatea purtătorului de cuvânt al IDF.

Acesta este motivul pentru care suntem responsabili – nu pentru că un glonț accidental a ucis un reporter, ci pentru că propria noastră diviziune internă a provocat conflictul extern cu palestinienii.

Nu există nicio îndoială că numeroșii dușmani ai Israelului vor avea o zi de câmp deschis pentru declarația sinceră a Israelului. Țările care nu au nicio atenție față de drepturile omului sau nu se gândesc la brutalizarea și uciderea nu numai a dușmanilor lor, ci chiar și a propriului popor și pentru cel mai mic motiv sau pentru nici un motiv, vor condamna uciderea „fără discriminare” a Israelului.

După ce am slujit în armată câțiva ani, știu la prima mână că nu există niciun fel de tragere nediscriminată din partea soldaților israelieni. În același timp, se întâmplă și accidente, iar jurnaliștii care se poziționează chiar la mijloc între partidele de luptă se pun în pericol. Este un joc de noroc profesionist pe care mulți jurnaliști şi-l asumă și pe măsură ce se fac pariurile, uneori pierzi.

În ceea ce privește acuzaţia lumii trebuie să recunosc că nu mă gândesc, nu o fac niciodată. Preocuparea mea nu este ceea ce crede lumea, ci ceea ce face Israel. Dacă Israelul nu face ceea ce trebuie să facă, lumea îl va acuza, îl va denigra și îl va demoniza, indiferent dacă își cere sau nu scuze și dacă își asumă sau nu responsabilitatea pentru moartea unui jurnalist neglijent.

Cu toate acestea și acest lucru este mare totuși, cred că Israelul este responsabil. Cred că Israelul este responsabil pentru mult mai mult decât moartea lui Shireen Abu Akleh. Israelul este responsabil pentru orice este acuzat. Chiar înainte ca acuzația să fie pronunțată, ar trebui să spunem: „Aveţi dreptate, suntem responsabili pentru aceasta; este vina noastră.”

Suntem responsabili pentru că suntem divizați, iar diviziunea noastră provoacă fiecare nenorocire și tragedie din întreaga lume. Acestea nu sunt cuvintele mele; sunt cuvintele înțelepților noștri, care spun asta încă de la înființarea națiunii noastre.

Când înțelepții noștri au scris în Talmud (Yevamot 63a): „Nici o calamitate nu vine în lume decât pentru Israel” ei nu au vrut să spună asta ca o figură de stil. Ei au vrut să spună foarte literal, că tot ce se întâmplă rău în lume este din cauza Israelului.

Acei înțelepți și nenumărați alți înțelepți și lideri spirituali din istoria Israelului, au declarat acest lucru nu pentru a ne acuza, ci pentru a ne decide să trecem la acțiune. Pentru că dacă tot răul este vina noastră, înseamnă că facem ceva greșit și că dacă am înceta să facem asta și am începe să facem acel ceva corect, nu vor mai fi calamități în lume.

Înțelepții noștri nu s-au mulțumit să ne afirme vina; ne-au oferit şi remediul: Pacea între noi aduce pace în lume. Acesta este motivul pentru care Midrash Rabbah (porțiunea 66) scrie: „Această națiune, pacea mondială locuiește în ea”.

Moștenirea înțelepților noștri a continuat de-a lungul veacurilor și toți profesorii noștri ne-au predat același principiu. În secolul al XX-lea, marele Rav Kook a scris în acest sens în cartea sa Vocația Israelului și naționalitatea sa: „Numai când vine pacea deplină și iubirea credincioasă și sentimentul pur de recunoaștere a frăției dintre oameni se dezvoltă… când această dezvoltare este împlinită în noi, într-un grad care merită să fie un model pentru mulți, toate națiunile ne vor recunoaște și binecuvântarea păcii va începe să locuiască în lume.” Cu alte cuvinte, înainte de a face pace între noi, nu va fi pace în lume.

Acesta este motivul pentru care suntem responsabili – nu pentru că un glonț accidental a ucis un reporter, ci pentru că propria noastră diviziune internă a provocat conflictul extern cu palestinienii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Ştiri (Lătratul la copacul greşit): „Un sondaj efectuat pe 75.000 de studenți a arătat că, în medie, dacă vrei să știi cât de des bea un student, întreabă-l cât de des crede că beau colegii lui. (Oh, și aveți grijă să le corectați convingerile cu date, deoarece acest lucru îi va determina pe cei care beau mai puțin decât media să înceapă să bea mai mult, așa cum au descoperit cu tristețe cercetătorii care încearcă să reducă consumul de alcool al elevilor.) Care este cel mai bun predictor ca un cântec să placă adolescenților.? Dacă este sau nu deja popular – chiar dacă această percepție a popularității a fost total trucată de experimentatori.

„Dacă vrei să crești notele unui student, dă-i un coleg de cameră cu un GPA mai mare. Și din motive similare „Înspăimântat corect” nu funcționează. Programele pentru adolescenții expuși riscului eșuează lamentabil, în medie cu o creștere de 13% a infracțiunilor comise. De ce? Tocmai ai luat un grup de adolescenți care încalcă legea și i-ai pus împreună acolo unde se pot influența mai eficient unul pe celălalt …

„Toți suntem influențați de alții, asta este evident. Dar gradul în care ceilalți ne afectează comportamentul poate fi greu de acceptat – mai ales în domeniile foarte serioase în care am dori să credem că suntem responsabili. …

„Așa cum a spus odată Eric Hoffer: „Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unul pe altul.” Uneori este destul de deliberat, dar de cele mai multe ori este inconștient. Suntem conectați doar pentru asta. Asta înseamnă când spunem că oamenii sunt o specie socială.”

Întrebare: De ce nu folosim această descoperire colosală în loc să facem lucrurile ca de obicei? Un copil este reținut pentru al doilea an în loc să fie avansat în cea mai bună clasă. Un criminal este aruncat în cea mai groaznică închisoare în loc să fie transferat într-o întreprindere model.

Oamenii de știință au ajuns la asta. De ce nu facem asta?

Răspuns: Nu ne interesează să-i facem mai buni. Nu ne gândim să corectăm o persoană, ci să o pedepsim.

Întrebare: Credem că asta îi va reeduca, că vor deveni mai buni?

Răspuns: Deloc! Nimeni nu a fost vreodată reeducat după ce a fost într-o închisoare sau o colonie penală. Nimeni!

Întrebare: Și nici studenții răi care au fost reținuți pentru al doilea an nu s-au îmbunătățit?

Răspuns: Nimic de genul ăsta. Metoda noastră este să descompunem o persoană până la capăt. Aceasta este cel mai ușor. Uite ce se face în fiecare instituție de corecție, mai mult, în toată lumea. Aceasta este o tendință globală.

Întrebare: De ce? Ce există într-o persoană care își dorește atât de mult să lase pur și simplu pe un altul să putrezească, în loc să-l facă mai bun?

Răspuns: E greu.

Întrebare: Muncă grea pentru a educa cu adevărat?

Răspuns: Desigur. Cel mai bine este să-l pui undeva cu criminalii, unde va fi la fel ca aceştia. Împreună, toți îşi vor ispăși pedeapsa, vor ieși și vor începe din nou să comită crime, apoi îi vom pune înapoi în închisoare. Și pentru toate acestea primim bani.

Întrebare: Deci îi limităm? Vrem să-i îndepărtăm de noi înșine?

Răspuns: Numai asta.

Întrebare: Se dovedește că ne gândim doar la noi înșine și nu ne gândim deloc la alții?

Răspuns: La ce să te gândești? Toate ministerele educației și creşterii lucrează invers, nu pentru a corecta o persoană, ci pentru a-l distanța cumva și a nu-l pune în mediul potrivit.

Aceasta este în general, o mare problemă. La urma urmei, este un mare pericol dacă plasezi un criminal printre copiii cuminți. Un singuratic inteligent va face din acești copii drăguți persoane care vor face orice.

Întrebare: Atunci este corect să restricționăm toți acești copii și criminali?

Răspuns: Nu este că-i limităm. Cert este că nu suntem angajați în educația lor. Dacă i-ați restricționat, iar aceste instituții se numesc corecționale, unde este corecția? Ce este ea?

Întrebare: Atunci care ar trebui să fie corectarea dacă nu-i punem într-un mediu bun, ci doar undeva într-o colonie de corecție sau îi reținem pentru un al doilea an?

Răspuns: Nu există nicio corecție. Dacă vrei să existe o corecție, atunci ei chiar trebuie să fie înconjurați de o nouă societate.

Iar în noua societate să fie lecții, cărți, filme, în general tot ce este bun posibil și sub o presiune mare, mare. Presiunea ar trebui să fie de așa natură încât să nu aibă un minut de timp liber, să studieze tot timpul.

Întrebare: Ce fel de mediu ar trebui să aibă? Nu pot să atrag oameni buni spre ei, oameni buni, calzi, cu suflet cald?

Răspuns: Acest lucru este foarte dificil pentru că infractorii de astăzi sunt inteligenți, ciudați și foarte, foarte vicleni. Și nu știu cine va câștiga aici.

Întrebare: Atunci în cine îți pui toate speranțele? În profesorii?

Răspuns: În profesorii speciali pe care trebuie să-i educăm pentru astfel de instituții.

Întrebare: Aceasta este pentru criminali; cum rămâne cu studenții răi, copiii răi care se comportă prost? Ce ar trebui să facem cu ei? Ar trebui să-i restricționăm și de asemenea să-i introducem în unele clase cu profesori speciali?

Răspuns: Acest lucru necesită o sumă uriașă de bani și efort. Trebuie să înțelegem ce este o persoană corectată, cine este o persoană necorectată și de unde provin studenții răi, leneșii, tot felul de „clovni” și așa mai departe. Aceştia ar trebui împărțiti în categorii și aplicată o metodologie prescrisă special pentru fiecare caz. Nu există deloc așa ceva!

Întrebare: Cine va face o asemenea treabă?!

Răspuns: Cine o va face? Și câte miliarde sunt cheltuite pentru a stăpâni cumva criminalitatea în Rusia undeva în orașele de dimensiuni medii, în America în comunitățile negre și așa mai departe? Aceasta este o problemă uriașă în toate țările!

Aceasta este o problemă care trebuie rezolvată împreună. Unde sunt ONU și UNESCO? Unde sunt toate aceste organizații? Ele stau doar pe bani și nu fac nimic altceva. Principalul lucru este că sunt tăcuți.

Comentariu: Nu știu ce concluzie să trag din asta, doar că este aproape imposibil.

Răspunsul meu: Nu, totul este posibil, dar numai atunci când decidem cu adevărat împreună, cu întreaga lume că trebuie să creștem o generație sănătoasă.

Întrebare: Și dacă am ajunge cu adevărat la asta cu toată lumea și am simți și cât de greu este, dar ne-ar plăcea foarte mult, am primi ajutor de sus?

Răspuns: Cu siguranță vom primi ajutor de sus. Problema este că nu vrem. Noi înșine nu vrem!

Întrebare: Dacă simțim că este foarte greu, aproape imposibil, dar dacă decidem că vom încerca împreună cu lumea întreagă, vom lua cei mai buni oameni și vom spune „Vom începe acest proces foarte dificil de reeducare cu intreaga lume”. Atunci, dacă suntem încăpățânați și perseverenți, am primi ajutor?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Întreaga sarcină este să o dorești?

Răspuns: Da, să-și dorească adulții, să-și dorească cei corectați. Atunci da, atunci va funcționa.

Un adult corectat este cel care are grijă de mediul potrivit pentru ca toată lumea din jur să fie corect orientată către valorile corecte ale lumii. În primul rând, este o conexiune de dragul ridicării unei persoane la priorități spirituale față de tot ceea ce este material.

Întrebare: Și care sunt prioritățile spirituale?

Răspuns: PCa tu să simți că în jurul tău există oameni buni care se gândesc să-i facă pe toți să se simtă bine. Asta e tot.

Întrebare: Dar se va întâmpla cât de puţin?

Răspuns: În cele din urmă, bineînțeles că da, dar există încă un drum foarte lung de descoperire a răului.

Aceasta este sarcina lumii; acesta este programul lumii și, desigur, va fi tradus în realitate. Dar personal, nu pot să cred că se va întâmpla rapid. Sau va fi rapid, dar foarte greu. Ori una, ori alta.

Întrebare: Deci vor exista oameni care vor arde de pasiune ca acest lucru să se întâmple?

Răspuns: Vor fi făcute de sus.

Vor fi oameni care nu vor putea trăi altfel și vor face această revoluție.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 8/11/22

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→