Întrebare: Creatorul nu dă milostenie (pomană), El dă un dar. Cum și ce ar trebui să cerem?
Răspuns: Nu vă pot sfătui ce să cereți. Ar trebui să vină din inimă. Dar între noi, nu mai este nimic de cerut de la Creator în afară de iubire. El ne dă totul, iar iubirea numai la cerere.
Din partea a 2-a a Lecției din Convenţia Internaţională de Cabala “Deschizându-ne inimile” 30/9/23, Lecția 2 „Conexiunea ca un om cu o singură inimă”
La Convenţie trebuie să încercați să simțiți iubire unul pentru celălalt, fără să acordați atenție calităților externe ale unei persoane. Principalul lucru este că toată lumea are această calitate specială de a fi aleasă de Creator pentru a participa în grupul nostru mondial. De aceea sunt de acord cu Creatorul și sunt gata să fiu cu acești prieteni. Încerc în mod constant să mă apropii de ei.
Aici se petrec mai multe conexiuni: contopirea fiecăruia dintre noi cu un prieten, contopirea cu grupul de zece și prin grupul de zece cu alte grupuri de zece și în general, cu toți împreună, astfel încât să existe o combinație a tuturor calităților și dorințelor noastre. Se dovedește că există Kli-ul nostru comun, o dorință comună cu simţiri comune și chiar este imposibil să înțelegi unde sunt eu, unde ești tu și unde este el sau ea.
Totul se împletește într-o singură îmbinare și se contopește într-o singură minge în care vedem doar o singură forță care ne-a creat, ne-a unit și ne-a adus la ea. Și în cadrul acestei forțe ne unim toți împreună fără nicio distincție între noi. Aceasta este unificarea creației cu Creatorul.
Din Lecția zilnică de Cabala 27/9/23, „Pregătirea pentru deschiderea inimii la Congres”
Michael Laitman, pe Quora: “Cum s-a infiltrat Hamas în Israel fără a alerta serviciile secrete israeliene?“
Sub motivele aparente ale eșecului de informații al Israelului la data de 7 octombrie 2023 se ascunde un eșec colectiv mai amplu al poporului israelian, care a permis unor atitudini negative să-l separe, conducând la evenimentele tragice.
Puterea poporului Israelului depinde de modul în care se raportează unul la celălalt. Dacă nu pot colabora, nicio cantitate de arme sau instrumente nu-i poate ajuta.
Intrarea forțelor Hamas în Israel și reușita lor de a comite atrocități fără ca vreun soldat israelian să fie prezent într-o perioadă semnificativă de timp, adică dintr-o armată renumită pentru capacitățile sale de informații, continuă să șocheze oamenii și să-i lase fără încredere.
Motivul central totuși, pentru acest eșec a fost lipsa unei conexiuni autentice la nivelul inimii între oamenii din Israel. Pentru ca poporul Israelului să prospere, fiecare membru trebuie să se conecteze din inimă, creând o atmosferă similară unei familii, bazată pe protecție și susținere reciprocă și să promoveze o dorință comună de apropiere și unitate.
Tragedia din 7 octombrie a declanșat o schimbare imediată către o atitudine de grijă și susținere reciprocă printre oamenii din Israel. În timp însă, ne putem aștepta să vedem reluarea unor atitudini separatoare cu oamenii din Israel, izbucnind din nou în proteste și demonstrații împotriva celorlalți.
Până când oamenii din Israel nu își vor da seama de necesitatea și importanța primară a unificării lor, că atitudinea divizivă între ei îi slăbeşte și îi face vulnerabili în fața forțelor distructive, atunci nimic nu-i va ajuta.
A fost unitatea noastră deasupra diviziunii care ne-a adus inițial împreună ca națiune, unde ne-am conectat conform principiului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți ” și așa cum a fost odată, așa este si aștăzi: unitatea noastră este singurul factor care determină succesul sau eșecul nostru.
Bazat pe „O privire interioară” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi pe 15 octombrie 2023. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Michael Laitman, pe Times of Israel: “Ce a declanşat atacul asupra Israelului din 7 octombrie”
Noi, poporul Israel, suntem departe de a fi uniți. Înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie păream a fi totul, mai puțin o națiune unită. Am depus puțin efort să ne apropiem unii de alții și ne-am ignorat concetățenii. Cu fiecare an care trece, pare că ne îndepărtăm tot mai mult. Și ca rezultat, trebuie să ne întrebăm, ne putem considera cu adevărat națiunea Israel?
În alte țări care au istorii de războaie și conflicte interne, diviziunea ar putea părea un fenomen natural. Cu toate acestea, poporul Israel este diferit. Suntem o națiune care își merită titlul doar atunci când suntem uniți. Atunci când rămânem divizați, încetăm să mai fim o națiune în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă cu adevărat a fi Israel, și în mod specific acest aspect ne face unici.
Mulți oameni din întreaga lume se întreabă adesea despre noi: „Cine sunt oamenii din Israel?” Ei își formează opinii distincte despre noi, recunoscând statutul nostru unic.
Aceste circumstanțe pot părea inevitabile. Am acceptat cu bunăvoință provocarea de a fi o națiune în anumite condiții acum mii de ani, condiții care rămân relevante astăzi. Pentru a fi națiunea Israel, trebuie să respectăm condiția de a ne uni „ca un singur om cu un singură inimă”, unde „toți cei din Israel sunt prieteni”. Acest lucru necesită o angajare continuă față de unitate, o angajare care ar trebui să devină tot mai puternică cu fiecare an care trece. Din păcate însă, realitatea este cu totul alta.
În loc să ne apropiem, facem opusul. În acest an în mod special, Israelul a devenit un spectacol urât, cu tot mai mulți oameni ieșind în stradă strigând injurii și vorbe pline de ură unii către alții.
Înainte de tragedia din 7 octombrie, exista o diviziune semnificativă în societatea israeliană, și aici este miezul problemei. Este adevărat că avem opinii multiple, ceea ce este un aspect bine cunoscut al iudaismului, dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestora. Putem să fim în dezacord în privința opiniilor noastre și totuși să menținem o conexiune puternică. Cheia este să avem o relație constructivă în ciuda diferențelor noastre așa cum ar fi într-o familie, și să menținem principiul unificator care ne-a adus inițial împreună ca națiune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”
Fără această legătură nu putem fi cu adevărat apropiați, nici nu ne putem considera sincer o națiune.
Întrebare: Suntem în război. Teroriştii, Hamas, au intrat pe teritoriul israelian. Au capturat kibutzimurile de la graniță și chiar au intrat în orașele noastre.
Sunt multe tragedii în jur. Auzim povești înfiorătoare – atât povești despre curaj, cât și povești despre ucidere. Toate acestea sunt filmate pe telefoane și postate pe rețele. Este teribil!
A fost un festival în care 3.000 de tineri s-au adunat în sud. Sute dintre ei au fost uciși. Numărul deceselor se apropie deja de o mie. Mi-e frică să dau cifre. Există mii de răniți și ceea ce este și mai înfricoșător pentru Israel este că există o mulțime de prizonieri. Odată, toată țara vorbea despre un singur captiv. Acum există un număr mare.
Cum ar trebui să ne raportăm la toate acestea?
Răspuns: Este groaznic! Acest lucru este groaznic. Înțeleg durerea și simţirea celor care sunt acum în captivitate în mâinile celor care ne urăsc. Chiar ne urăsc. Am simțit această ură. Desigur, este groaznic!
Întrebare: Vorbim cu dvs. în a treia zi de război. Mai sunt teroriști acolo care luptă, iar oamenii noștri mor. Numele lor sunt publicate; sunt din forțele noastre speciale cele mai de elită, adevărați eroi. De ce mor cei mai buni mai întâi?
Răspuns: Așa este întotdeauna și peste tot.
Întrebare: Ce fel de lege este aceasta?
Răspuns: Faptul este că războiul dezvăluie adevărata structură a societății. Prin urmare, cei care aparțin părților sale cele mai bune se găsesc în față. Ei sunt cei trimiși primii, cei care merg și mor.
Comentariu: Adică aceasta este speranța țării; ei sunt cei mai buni.
Răspunsul meu: Cei mai buni pe care îi avem.
Comentariu: Imaginați-vă! Este nevoie de ani pentru a crește astfel de soldați. Și se duc și mor. Acest lucru este desigur, foarte frustrant!
Răspunsul meu: Este imposibil să-l exprim în cuvinte!
Comentariu: Ceea ce vedem acum este filmat: cum ucid și cât de brutal le fac pe toate. Au venit să ne omoare și parcă sunt animale.
Răspunsul meu: Da, desigur sunt animale. Ei au fost pregătiți pentru asta și își îndeplinesc „datoria națională”. Asta cred ei.
Întrebare: Adică pentru cealaltă parte sunt eroi?
Răspuns: Da, cu siguranță!
Comentariu: Pentru toți.
Răspunsul meu: Pentru toată lumea.
Întrebare: Este posibil să ucizi și să fii considerat un erou?
Răspuns: Absolut toți locuitorii Gaza sunt pregătiți să omoare și în general, să şteargă Israelul din locul său.
Comentariu: Și nu doar ucideți, ucideți așa într-un mod total nemilos.
Răspunsul meu: Ei nu iau în considerare deloc asta.
Comentariu: Există astfel de ființe nemiloase și reci care cer distrugerea noastră în fața noastră.
Răspunsul meu: Animale.
Întrebare: Animale. Atunci care ar trebui să fie atitudinea noastră? Ce ar trebui sa facem? Acum înțelegem asta. Ce ar trebui să facem?
Răspuns: Trebuie să distrugem total acest teritoriu pentru că va rămâne sursa tuturor problemelor. Nu este nimic de făcut în privința asta!
Întrebare: Aţi spus „distrugeți acest teritoriu”. Ce vreţi să spuneţi?
Răspuns: Vreau să spun că cele câteva milioane de oameni care trăiesc în acest teritoriu trebuie pur și simplu să fie relocate. Să nu mai permită acestui teritoriu numit Gaza să mai existe. Pentru a menține un astfel de amestec inflamabil și exploziv lângă tine și pentru a-l asigura și pentru a-l hrăni mai presus de toate. Nu există așa ceva nicăieri și nu este acceptabil nicăieri.
Comentariu: Dacă îl lăsăm așa cum este și ne jucăm jocul, din nou cumva…
Răspunsul meu: Nimic nu va ajuta, iar în viitor va trebui să ne ocupăm de asta la o scară și mai mare.
Întrebare: Și ce se întâmplă în nord! Acolo avem Nasrallah, Hezbollah și Iran. Ce putem face cu toate acestea, cu acești instigatori?
Răspuns: Există un singur lucru care poate fi făcut în legătură cu toate acestea – noi israelienii avem nevoie de pace, unitate și înțelegere între noi și atunci nu vom avea probleme cu vecinii noștri. În general, toate problemele din lume vor dispărea.
Întrebare: Înseamnă că vedeţi aceasta ca bază a tuturor într-o asemenea măsură?
Răspuns: Vorbesc și avertizez în mod constant despre asta. Personal, cred că aceasta este singura modalitate de a face față.
Motivul este că Israelul există într-un asemenea cadru, sub o presiune atât de teribilă din partea lumii exterioare în legătură cu faptul că noi nu dăruim lumii ceea ce ar trebui să dăruim.
În primul rând trebuie să aducem lumii un exemplu de unitate între noi. Și dacă alegem ura reciprocă, demonstrații interne și alte lucruri care se întâmplă cu noi, dacă în principiu, suntem gata să ne ucidem unii pe alții în interior, atunci în mod firesc vom vedea o reflectare a acestor relații din exterior.
Ura noastră interioară, care a izbucnit înainte de război, a dus la acest război și la felul în care dușmanii noștri se comportă cu noi.
Întrebare: La această cruzime față de noi?
Răspuns: Da. În principiu, ei nu sunt dușmani. I-am configurat astfel prin atitudinea noastră unul față de celălalt. Deci nu trebuie să vorbim prea mult aici. Trebuie doar să ne convingem că trebuie să ne iubim unii pe alții și atunci totul în lume se va liniști și nu va exista nicio persoană sau o singură națiune care să fie împotriva noastră.
Comentariu: Astăzi lumea vede aceste orori și toate acestea sunt postate pe internet. Aceste imagini sunt trimise peste tot și totuși, sunt sigur că nu va trece mult până când totul va fi șters din memoria lumii.
Răspunsul meu: Dacă uităm de acest lucru în Israel, atunci va trebui să simțim cum este să ni se amintească acest lucru din nou.
Întrebare: Deci nu ar trebui să uităm de asta?
Răspuns: Nu numai să nu uităm, ci trebuie să o corectăm complet.
Comentariu: Pentru aceasta trebuie să înțelegem baza a tot ceea ce spuneți dvs..
Răspunsul meu: Baza tuturor este ura noastră unii față de alții.
Întrebare: Întrebarea este dacă ar trebui să ne bazăm doar pe noi înșine sau dacă ar trebui să ne bazăm pe un fel de ajutor și regret din partea lumii? Care ar trebui să fie atitudinea noastră?
Răspuns: Nu trebuie să ne bazăm pe nimeni! Doar pe noi înşine şi pe Creator! Doar în acest caz putem vedea lumina de la capătul tunelului.
Întrebare: În 1973, în fața noastră erau armate regulate. Ei spun că ceea ce se întâmplă acum este similar cu războiul de Yom Kippur de acum 50 de ani. Apropo, a început aproape în aceeași zi.
Apoi armate întregi ni s-au opus, dar am câștigat. Acum, aceștia sunt teroriști care au intrat pe pământul nostru. Ce s-a schimbat în noi de atunci?
Răspuns: Am neglijat oportunitatea de a ne uni, de a ne construi, de a construi un stat normal și o societate normală. Fiecare se gândește la el însuși. Toată lumea vrea să aibă mai mult și mai bine decât vecinul său. Aceasta este diferența dintre noi astăzi și ceea ce a fost înainte.
Nu cred că totul este pierdut, dar ideea este dacă am atins tipul de conexiune între noi care să ne dea un sentiment de atitudine corectă unul față de celălalt și de securitate – că suntem un singur popor și nu unul care este împărțit și pur și simplu se rupe în multe bucăți diferite.
Întrebare: Putem spune că la vremea aceea eram încă, parcă copii ai kibutznicilor — exista atunci o astfel de stare? Și astăzi suntem deja copii ai părinților bogați?
Răspuns: Da, cu siguranță!
Întrebare: Teroriştii au pătruns uşor în structurile de securitate de la graniţa cu Gaza. Am construit acest zid, am investit un miliard de dolari și am instalat camere și senzori.
Până la urmă nimic din toate acestea nu a funcționat și există o mulțime de întrebări despre asta atât pe internet, cât și în interviurile cu oameni. Cum se poate întâmpla?! Cum ar putea forțele noastre de informații, care sunt considerate cele mai bune forțe de informații din lume, să rateze toate acestea?
De ce a fost armata atât de lentă? Doar șase ore mai târziu, după cum s-a raportat, au intrat în kibutzuri și au început un fel de acțiune. Timp de șase ore oamenii au stat acolo, s-au ascuns și s-au închis în casele lor.
De unde vin toate acestea? Cum ar putea inteligența să strice asta? Spuneţi-mi vă rog, chiar și într-un mod pământesc.
Răspuns: Un război începe atunci când este clar că nu știm să ne apărăm, că ne-am pierdut puterile. Apoi dușmanii încep războiul.
Întrebare: Adică, inteligența și vigilența sunt adormite și începe războiul?
Răspuns: Da, vine deja de sus. Este problema noastră și urmează o mare confruntare. Doar dacă nu facem lucrurile și mai rele pentru noi. Dușmanii noștri interni vor dansa pe cenușă.
Întrebare: Vreţi să spuneţi că în această chestiune Creatorul este parcă, împotriva noastră?
Răspuns: Desigur, Creatorul este împotriva noastră. Aceasta este ceea ce spune Tora. Dacă nu suntem uniți între noi, atunci suntem absolut goi în fața dușmanului, el va face tot ce vrea cu noi, iar Creatorul îl va călăuzi. El ne va conduce la următoarea stare corectă nu prin noi înșine, ci prin dușmanii noștri.
Cert este că aproape tot ceea ce facem nu ne aduce nimic. Nu putem crea un gard decât din unitatea noastră. Bineînțeles că nu sunt pentru a nu face garduri, dar sunt castele în aer. Acest lucru nu ne ajută deloc. Nici inteligența, nici armata, nimic nu poate înlocui unitatea națiunii. Dacă această unire nu există, naţiunea este goală. Își înfruntă dușmanii fără o armă în mâini, fără un dram de curaj sau intenție de a rezista.
Întrebare: Ce se va întâmpla cu noi? Cum construim o lume reală, caldă și sigură?
Răspuns: Totul depinde de modul în care acele câteva milioane de evrei care trăiesc aici se pot construi într-o societate corectă. Aceasta este ceea ce spune Tora. Sunt convins de asta de zeci de ani.
Întrebare: Deci nu puteți fi schimbat! Cum se poate auzi asta în acest caz? Ar trebui să ne așteptăm la tot mai multe lovituri, sau putem trage o concluzie din asta? Așa ceva practic nu ni s-a întâmplat niciodată, nici măcar în timpul războiului de Yom Kippur.
Răspuns: Desigur. Fiecare război ulterior va fi și mai rău. Va fi și mai rău pentru că în principiu, toate acestea ni se întâmplă pentru a ne învăța cum să trăim între noi. Și asta va oferi lumii o nouă cale de dezvoltare.
KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 9/10/23
Michael Laitman, pe Times of Israel: “Împreună vom învinge”
Sprijinul internațional pe care îl primește Israelul în acest război teribil, inclusiv portavioane din partea americanilor ca descurajare și rezervă, oferă israelienilor un sentiment de întărire și protecție. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că nicio cantitate de pregătire și arme nu poate înlocui conexiunea dintre noi – scutul nostru principal împotriva tuturor amenințărilor.
Diviziunea noastră este cea care alimentează, încurajează și îi întărește pe dușmanii noștri. Cu cât suntem mai divizați, cu atât dușmanii noștri sunt mai hotărâți să ne distrugă. Dacă luăm inițiativa și ne străduim să construim o societate coerentă aici în Israel, nu numai în perioadele de suferință națională, vom avea securitate și pace permanentă, deoarece acestea depind mai presus de toate de unitatea noastră.
Relația care există între noi ar trebui să ne dea încredere că suntem un singur popor care rămâne mereu conectat, în ciuda diferențelor dintre noi. Acolo unde există situația opusă este locul unde începe războiul. Când inamicului nostru îi este clar că nu suntem suficient de uniți pentru a ne apăra, gardurile care ar trebui să ne protejeze sunt ușor de încălcat.
Trebuie să-i eradicăm pe dușmanii care vor separarea între noi: atât dușmanii externi, cât și dușmanii interni. Dușmanii externi sunt teroriștii de care avem dreptul să ne protejăm, iar dușmanii noștri interni pe care trebuie să-i anihilăm sunt gândurile, intențiile și dorințele negative și dăunătoare care ne despart și provoacă respingere reciprocă.
Prin urmare, lăsând la o parte măsurile militare, efortul nostru trebuie să fie în primul rând să ne unim rândurile și să creăm o forță neclintită între noi; altfel orice alt război va fi mai rău și mai dureros decât cel anterior. Istoria ne-a oferit dovada vie că dacă nu ne conectăm ca unul, existența noastră nu va avea sens și vom rămâne pentru totdeauna un popor persecutat.
Cea mai mare provocare a noastră este să construim un câmp de forță solid de conexiune, un sentiment de unitate care va rămâne în timp de pace și nu doar ca un confort sau ca sprijin în timp de război. Este vital să realizăm acest lucru. Unitatea este scutul nostru în orice moment, iar lipsa acesteia ne aduce necazuri. Este scris în cartea 𝘚𝘩𝘦𝘮 𝘔𝘪𝘚𝘩𝘮𝘶𝘦𝘭: „Când unitatea lui Israel va fi restabilită, răul nu va mai avea loc în care să instaleze greșeala și forțele exterioare în ei, căci când sunt ca un singur om cu o singură inimă, sunt ca un zid întărit împotriva forțelor răului.”
Cartea 𝘔𝘢𝘰𝘳 𝘝𝘢𝘚𝘦𝘩𝘦𝘮𝘦𝘴𝘩 face ecou acestor cuvinte, spunând: „Prima apărare împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie unul cu altul în Israel, nicio calamitate nu se poate întâmpla asupra lor și prin aceasta toate blestemele și suferințele sunt alungate.” Prin urmare vedem că unitatea nu este doar un scut pe care ar trebui să-l ridicăm doar în vremuri de necaz pentru poporul evreu; unitatea este arma noastră supremă pentru a obține întotdeauna succesul, prosperitatea și siguranța.
Înainte de distrugerea Templului, din cauza urii nefondate strămoșii noștri au dezvoltat o metodă unică de conexiune ca temelie a poporului Israel. În loc să-și suprime caracteristicile sau punctele de vedere, ei au valorificat abilitățile individuale pentru binele colectiv, creând o societate care susținea împlinirea personală, întărind în același timp țesutul social.
Pentru a ne uni, nu trebuie să ne suprimăm sau să minimalizăm diferențele. Ceea ce ni se cere este să ne ridicăm deasupra a tot ceea ce ne desparte și să găsim un teren comun. Astăzi, aceeași metodă simplă dar eficientă de conexiune pe care strămoșii noștri au perfecționat-o și s-au angajat să o împărtășească cu națiunile lumii, este imperativă pentru noi să o implementăm de dragul supraviețuirii societății noastre.
Mă rog ca toți soldații din prima linie să se întoarcă acasă în pace, ca războiul să se termine și ca toți oamenii din lume să înțeleagă că războiul este cel mai mare rău care poate exista și că vom trăi într-o lume în care nu vor mai fi războaie; nu va mai exista ura ci doar conexiune.
Astăzi, în statul nostru cu asemenea dușmani și cu cei care ne urăsc, pare o utopie perfectă. Și totuși, dorim ca pacea să domnească peste tot pământul, astfel încât revelarea Creatorului să apară deasupra noastră și să ne acopere și să ne protejeze ca o cupolă a păcii.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/10/23, „Întărirea noastră cu Nu există nimeni în afară de El”
Întrebare: Am o întrebare despre citirea știrilor. Pot să răsfoiesc titlurile și să simt un impact intern din asta. De asemenea, pot merge mai adânc și după ce am văzut niște lucruri groaznice, cererea mea internă de corectare crește în mod natural. Sau în general, pot să mă izolez de toată lumea, să nu citesc știrile, ci să mă concentrez, să spunem, să lucrez cu grupul de zece. O astfel de sensibilitate interioară la ceea ce se întâmplă pare să depindă de mine.
În funcție de măsura în care mă cufund în știri, îmi pot schimba oarecum sensibilitatea. Unde este echilibrul corect al măsurii în care ar trebui să mă cufund în aceste lucruri?
Răspuns: Cufundă-te în ele cât poți de mult și făcând asta, direcționează-te mai precis către scopul creaţiei, care este să te conectezi cu întreaga umanitate și cu Creatorul într-un singur întreg.
Din Lecţia zilnică de Cabala 11/10/23, „Să devii mai puternic în Nu există nimeni în afară de El”
Întrebare: Cum poate cineva să nu se simtă rău când acesta este într-adevăr revelat în lume? Cum justificăm guvernarea Creatorului?
Răspuns: Suntem obligați să justificăm guvernarea Creatorului în toate cazurile, oricare ar fi acestea. Trebuie să ne întoarcem constant la starea că orice rău revelat duce la bine, la corectare, la îmbunătățirea stării; altfel nu ne-am schimba niciodată.
De noi depinde percepţia a tot ceea ce vine la noi și atribuirea acdestuia Creatorului. Mai mult, trebuie să ne raportăm la toate în așa fel încât să nu existe altul în afară de El și astfel, să depunem eforturi în toate împrejurările pentru a nu ne îndepărtarea de sentimentul că aceasta vine tocmai de la Creator.
Întrebare: Când răul sau un fel de suferință este revelat, poate un cabalist să alinieze acest lucru cu Creatorul și să se bucure de lconexiunea cu El?
Răspuns: Când un cabalist se simte rău și înțelege că pare să vină de la Creator, el se ridică într-o stare în care simte că este cu adevărat bine.
În această stare el se conectează cu Creatorul, iar această conexiune îi oferă plăcere și oportunitatea de a-L justifica pe Creator.
Din Lecția zilnică de Cabala 8/10/23, „A deveni mai puternic în Nu există nimeni în afară de El”
Întrebare: Războaiele și frica pentru sine, pentru viața cuiva, conduc încă o persoană spre aceeași fundătură din care vrea să se salveze și să nu se gândească la alții. Cum putem simți prietenii și pe ceilalți oameni? De unde putem începe să simțim că suntem pe calea corectă?
Răspuns: Pentru a face acest lucru trebuie să-i cerem Creatorului să ne ajute să ne conectăm cu prietenii noștri, astfel încât să simțim nu noi înșine, ci unitatea noastră comună și astfel să mergem înainte.
Primul pas către conexiune începe cu faptul că vrem să ne ridicăm deasupra noastră și să ne conectăm împreună într-o singură dorință și într-o singură intenție față de Creator.
Din Lecţia zilnică de Cabala 9/10/23, „A deveni mai puternic în Nu există nimeni în afară de El”