Filmul vieții noastre are un final bun
Plictisiţii pot fi împărțiţi în două clase; cei care au propriul lor subiect și cei care nu au nevoie de un subiect (A.A. Milne).
Întrebare: Alan Alexander Milne a scris multe lucruri, dar el este amintit mai ales pentru Winnie the Pooh. Într-una dintre scrierile sale, el a notat: „Omul nu știe niciodată exact când se plictisește o persoană de alta. Povestea de succes la golf a unui străin este intolerabilă, dar cât de interesantă pare a fi cea personală. O persoană nu poate vedea propria poveste cu nerăbdarea unui străin.”
Ne puteți spune vă rog, cum să vedem că suntem plictisiți?
Răspuns: Nu știu dacă trebuie să vedem asta. Trebuie doar să tacem. Sunt în favoarea tăcerii. Este normal ca oamenii să stea și să tacă, sau să se gândească la ceva în comun, sau chiar fiecare la ceva personal. De ce să vorbim?
Comentariu: Iar ei trebuie să fie de acord: „Hai să stăm în liniște”. Deci, hai să stăm în liniște, să gândim.
Răspunsul meu: Ar trebui să fie clar, fără să spun.
Întrebare: Deci nu ar trebui să implicăm pe alții?
Răspuns: Nu ar trebui să facem nimic! Există zgomot din toate părțile: informații, muzică, cine știe ce și cum. Dar în principiu, nimic nu este necesar.
Întrebare: Și atunci, nu ne plictisim? Doar stăm, în tăcere.
Răspuns: Da, putem sta si să tacem.
Comentariu: Dar asta doar dacă există relații bune sau calde între oameni.
Răspunsul meu: Da, înțelegere.
Întrebare: Deci, este necesar ca noi să avem astfel de relații încât să putem sta în liniște împreună?
Răspuns: Da.
Comentariu: Nu este atât de simplu; este deja intimitate.
Răspunsul meu: Toate conversațiile duc la certuri, la unele necazuri. Stai, taci, si totul va fi bine. Când începi să vorbești, apar neconcordanțe.
Întrebare: Acest principiu funcționează cu siguranță printre oamenii apropiați. Dar pentru asta, mai trebuie să fim aproape.
Vă rugăm să ne spuneți despre a fi plictisitor. Sunt autori regizori care au spus: „Nu contează pentru mine câți oameni se uită la filmul meu. Lasă-i să se maturizeze la filmul meu.” Ce simțiți despre asta: nu „sunt plictisitor”, ci pur și simplu „nu au ajuns încă la nivelul meu”?
Răspuns: Este indispensabil. Fiecare persoană care creează ceva are acea mândrie de persoană creativă.
Întrebare: Și ei nu pot scăpa de ea?
Răspuns: Absolut deloc!
Întrebare: Deci ideea că oamenii ar trebui să se maturizeze ca să înţeleagă munca mea, o acceptați?
Răspuns: Da.
Întrebare: Dar există o altă abordare – stilul Hollywood. Cu ce îi hrănesc, știu că vor consuma. Și îi hrănesc în mod deliberat cu ceva care este de calitate scăzută, sau urmează o formulă cunoscută. Ce simțiți în legătură cu asta? Nu sunt plictisitor, milioane mă urmăresc.
Răspuns: Nu știu. De asemenea, nu prea înțeleg o persoană care creează ceva pentru mase. Nu lasă o impresie interioară, o morală, nu atinge inima, dar oamenii au nevoie de asta.
Întrebare: Deci, toate aceste abordări sunt corecte în opinia dumneavoastră?
Răspuns: Da.
Întrebare: Atunci iată o întrebare. Ne întoarcem la Creator într-un fel sau altul, nu Îl părăsim niciodată în toate rolurile noastre. Nu avem unde să mergem.
Deci, ce fel de regizor ar trebui să fie, după părerea dvs.? Un regizor care să fie înțeles, sau unul către care trebuie să te dezvolți? Ce ne face direcționarea către El?
Răspuns: El vrea să gândim, să găsim soluții și să încercăm să le punem în aplicare.
Comentariu: Totuși, El ne consideră ființe gânditoare.
Răspunsul meu: Da absolut!
Comentariu: Aceasta este o poziție înaltă.
Răspunsul meu: Altfel, viețile noastre nu ar avea sens. El stabilește un anumit nivel al dezvoltării noastre pentru fiecare clipă, pentru fiecare persoană.
Întrebare: Deci, cu toată regia Sa – și El este un mare regizor, un mare scenarist – vedem deja asta, încotro ne conduce El?
Răspuns: Către realizarea nevoii de a ne ridica deasupra naturii noastre.
Întrebare: Și tot filmul pe care îl urmărim, acesta este practic sfârșitul lui?
Răspuns: Da.
Întrebare: Este considerat un final bun? După ce omul a trecut prin războaie, suferință, catastrofe?
Răspuns: Este un final bun, desigur! Pentru că suntem de acord cu ceea ce am realizat și sperăm la momentul final, când Îl descoperim în natura noastră.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/3/24