Întrebare: De obicei, omul se naște și parcurge un anumit drum în viață. Cel mai adesea, până la vârsta de treizeci de ani, el intră într-o prostraţie când toate planurile încep să tremure puțin și apoi începe să se gândească la sensul vieţii.
Aţi ajuns la Înţelepciunea Cabala la vârsta de 30 de ani și înainte de asta a existat, ca să spunem așa, o perioadă de pregătire?
Răspuns: Poate, deși nu aș spune asta despre mine. Am vrut să ajung la studiul Cabala, mi se pare la vârsta de șase sau șapte ani.
Întrebare: Are generația actuală o astfel de oportunitate?
Răspuns: Nu depinde cu adevărat de generație. Desigur, generația actuală o are. Dar depinde și de cum se simte omul. Din câte îmi amintesc, întotdeauna am simțit că am nevoie de asta.
Nu sunt o persoană excepțională. Doar că am o asemenea atitudine față de viață, față de lume, care nu tolerează nimic de prisos, totul trebuie aranjat îngrijit; altfel, lumea asta este o mizerie atât de mare încât pur și simplu nu vreau să exist în ea. Nu pentru că „capul meu este mic”, ci pentru că nu vreau să tolerez dezordinea; trebuie să pun totul într-un sistem.
În principiu, cea mai importantă aspirație a unei astfel de persoane este să aducă tot ceea ce simte în lume într-o structură coerentă, într-o imagine coerentă. Abia atunci lumea are sens pentru ea, iar persoana se bucură de perfecțiune, armonie, interconectarea tuturor lucrurilor și definirea lor reciprocă, ceea ce noi, la nivel uman numim garanţie reciprocă.
Pentru om, sistemul este ceva care cuprinde universul nostru ca parte integrantă. El trebuie să înțeleagă structura interacțiunii, funcționării, managementului, mișcării și dezvoltării. Fără această simţire, se simte rău, nu se simte bine. Își simte conexiunea cu întregul sistem, cu întregul cosmos (deși este mai mult decât cosmosul), că nu poate să nu ajungă la percepția armoniei universale.
Aceasta este nevoia interioară pe care am început să o simt la vârsta de patru până la cinci ani, iar când aveam doisprezece până la treisprezece ani, a devenit absolut clar. Căutările pentru sursa creației m-au determinat să studiez paleontologia într-un moment, apoi astronomia în următorul.
Este foarte dificil pentru om să navigheze în lumea noastră unde nu există flexibilitate. Acest lucru îl obligă să caute armonia interioară, deoarece începe să-l ajute să perceapă lumea în rigiditatea ei exterioară ca fiind armonioasă.
Lipsa de flexibilitate din lume determină omul să intre în sistemul creației, să-și găsească acolo integralitatea, astfel încât totul să poată fi perceput bine din exterior, iar apoi va putea trăi. Altfel, este foarte dificil pentru oamenii care caută armonie interioară în lumea noastră.
Din KabTV „Am primit un apel. Copilăria lui Laitman” 14.02.12
Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate -
Niciun comentariu→