Întrebare: Într-o veche pildă chineză, o femeie căsătorită care nu putea suporta reproșul soacrei a decis să scape de ea. S-a dus la un negustor de plante medicinale care era o cunoștință a tatălui ei. Ea i-a explicat totul și i-a spus: „Vreau să-mi vinzi otravă”.
Farmacistul a spus: „Bine, te voi ajuta. Dar, în primul rând, nu îți poți otravi imediat soacra pentru că oamenii vor ghici ce s-a întâmplat. Prin urmare, îţi voi oferi ierburi care o vor ucide treptat.
În al doilea rând, pentru a evita orice suspiciune, trebuie să-ți îmblânzești furia, să înveți să o respecți, să o iubești, să o asculți și să ai răbdare. Atunci nimeni nu te va bănui când va muri.”
Femeia a fost de acord, a luat ierburile și a început să le adauge în mâncarea soacrei. În plus, a învățat să se controleze, să-și asculte soacra și să o respecte. Și așa, șase luni mai târziu erau deja la fel de apropiați ca mamă și fiică. Și apoi femeia alergat la farmacist și l-a implorat: „Pentru numele lui Dumnezeu, salvează-mi soacra de otrava pe care i-am dat-o! Eu o iubesc!” Acesta a răspuns: „Nu îţi faceți griji, ți-am dat doar mirodenii. Otrava era doar în capul tău și tu ai scăpat de ea.”
Vreau să vă întreb: ne ucidem unul pe altul cu cuvinte tot timpul. Și cine este mai deștept ucide treptat, nu imediat. Pentru a nu deveni dușman, el acționează prin alții, pornește zvonuri despre alții și așa mai departe. Este natura noastră să punem pe altul jos.
De ce nu mă doare că umilesc pe altul în liniște, îl scot din calea mea, îl ucid?
Răspuns: Eu cred că celălalt nu mă lasă să trăiesc, că el este dușmanul meu care mă vede stând în calea lui și vrea să mă distrugă.
Întrebare: De ce ni s-a dat această natură – să trăim așa?
Răspuns: Toate acestea sunt din același motiv – astfel încât să ne corectăm egoismul. Pentru ca să fim convinși că „iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea principală a lumii.
Comentariu: În acest caz, ar trebui să mă facă să mă simt rău la un moment dat că sunt așa.
Răspunsul meu: Da, desigur.
Întrebare: Acum văd toate aceste războaie, toate aceste crime directe, indirecte, și așa mai departe. În ce moment apare sentimentul de: „Ce fac? Totul este în mine. Cum pot scăpa de asta?”
Răspuns: În momentul iluminării.
Întrebare: Când se întâmplă asta? Se poate accelera sau se poate face ceva? Înțeleg că acesta este momentul principal al vieții, într-adevăr. Că totul este în mine, că totul este din cauza mea, că eu sunt ucigașul. Sau nu ne vine deloc?
Răspuns: Când omul devine convins că este plin de rău, atunci adevărata sa natură se dezvăluie în el și nu mai poate tolera acest lucru și se întoarce către Creator.
Întrebare: Acest lucru se întâmplă în mod neașteptat pentru om? Sau el cam vrea deja asta?
Răspuns: Nu, această iluminare vine de obicei cu un impuls serios.
Întrebare: Deci există ceva înainte de asta, există un fel de impuls până la urmă?
Răspuns: Da.
Întrebare: Când acest lucru este revelat unei persoane, rugăciunea către Creator devine firească? Adică înțelegerea că totul depinde numai de El?
Răspuns: Da, atunci omul se întoarce la Creator, se judecă pe sine, și corectându-se, corectează lumea din jurul său.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15/04/24
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Dacă se spune că „Nu există altcineva în afară de Creator”, atunci cum poate omul să acționeze independent? Singura acțiune a omului este că, din când în când simte și atinge din ce în ce mai mult că nu există altcineva în afară de Creator, nu există altă forță în lume care să poată da și face ceva – doar El.
Maximer scrie: