Întrebare: Care poate fi considerată cea mai mare pedeapsă în spiritualitate?
Răspuns: Este atunci când o persoană își pierde dorința de spiritualitate.
Întrebare: Toate pedepsele corporale vin de la Creator. Care poate fi considerată cea mai mare pedeapsă corporală?
Răspuns: Cea care împiedică omul să se angajeze în progresul spiritual.
Din Lecția zilnică de Cabala 13/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.129 – “Cunoaștere și credință”
Întrebare: Dacă m-am încurcat în rău, cum pot să ies din această stare și ce ar trebui să le cer prietenilor mei?
Răspuns: Cel mai bun lucru este să abordezi un prieten sau, dacă nu ai contact direct, să-i scrii sincer, spunându-i că regreti comportamentul tău, să-l îmbrățișezi și să aștepți răspunsul lui.
Întrebare: Ce se întâmplă dacă el răspunde că totul este de la Creator?
Răspuns: Atunci trebuie să lucrezi asupra ta.
Din Lecția zilnică de Cabala 15/5/24, Scrierile lui Rabaş – Art.554 – “Puterea gândului””
Întrebare: Dorinţa mea de a avea mai multă activitate în grupul de zece, mai multe întâlniri sau o acțiune comună, este egoistă?
Răspuns: Nu contează ce fel de dorință ai; această dorință ți-a fost dată de Creator pentru a începe cu ea.
Întrebare: Pot să aduc asta în grupul de zece sau ar trebui să mă abțin și să nu le distrag atenția?
Răspuns: Ar trebui să aduci grupului de zece doar dorințe de dăruire, conexiune și iubire.
Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606 – “Cei cu credință puțină”
Întrebare: Omul simte dorul de Creator într-o simțire personală și cel mai adesea acest lucru se întâmplă prin coborâri și lovituri. Care este forma potrivită de dor de Creator?
Răspuns: Forma potrivită de dor pentru Creator este ceea ce îi lipsește unei persoane. Îi lipsește simțirea Creatorului. Aceasta este o stare foarte bună. Din aceasta, omul ajunge la o apropiere de Creator.
Întrebare: Ar trebui el să se străduiască să simtă dorul de Creator în prietenii săi?
Răspuns: Nu, nu este treaba lui.
Din Convenţia Internaţională de Cabala 18/5/24, „Lucrând în credință mai presus de rațiune”
Întrebare: Ce înseamnă „cei cu credință puțină”?
Răspuns: „Cei cu credință puțină” înseamnă omul care are puțină credință în Creator.
Întrebare: Creatorul dorește de la noi o conexiune interioară sinceră cu El. Ne dorim foarte mult acest lucru. Dar de ce nu ne permite Creatorul să o împlinim?
Răspuns: El îți permite să faci asta, dar El ridică diverse obstacole, astfel încât să te conectezi cu El și mai puternic.
Întrebare: Gândurile noastre sunt și rugăciuni. De ce este considerat mai bine să-ți șoptești gândurile?
Răspuns: Pentru că atunci omul se aude pe sine.
Întrebare: Care este diferența în răspunsul Creatorului la rugăciunea unui om atunci când el cere dintr-o stare de recunoaștere a răului, față de atunci când cere dintr-o stare care nu este încă împlinit?
Răspuns: Dacă te întorci către Creator dintr-o stare neîmplinită, El practic nu răspunde sau El răspunde cu stări călăuzitoare, astfel încât în cele din urmă să înțelegi ce vrea El de la tine.
Întrebare: Avem dreptul să schimbăm ceva în lume sau doar să dăruim?
Răspuns: Doar să dăruieşti.
Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606 – “Cei cu credință puțină”
Întrebare: Care este diferența dintre etapa de pregătire și starea în care omul este deja în adeziune cu Creatorul? Este stadiul dezvăluirii răului în spatele nostru?
Răspuns: Nu, totul continuă pentru că treptele urcă.
Te ridici, sunt probleme, există o soluție, există adeziune și așa mai departe. Și din nou, și din nou. Prin urmare, pentru noi acesta este doar începutul scării de ascensiune spirituală.
Din Convenţia Internaţională de Cabala 18/5/24, „Lucrând în credință mai presus de rațiune”
Întrebare: De ce dorința de a dărui este numită puterea purificării?
Răspuns: Purifică dorinţa noastră egoistă și o orientează complet spre dăruire.
Întrebare: Acum ne rugăm din egoism. Ce ne va ajuta să trecem la adevărata rugăciune, astfel încât să vină din calitatea dăruirii?
Răspuns: Creatorul, treptat, imperceptibil pentru noi, ne schimbă dorințele și simțirile, astfel încât să trecem de la o parte a înțelegerii naturii noastre la alta.
În grupul de zece această tranziție se realizează individual pentru fiecare: pentru unul mai devreme, pentru altul mai târziu, în funcție de calitățile și acțiunile omului.
Cu toate acestea, nu avem nevoie de altceva decât de o cerere urgentă către Creator, tenacitate și perseverență.
Din Lecția zilnică de Cabala 14/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.606-“Cei cu credință puțină”
Întrebare: Cum poate un grup de zece să dea tuturor puterea de a acționa deasupra rațiunii?
Răspuns: Exemplul personal este cel mai eficient.
Întrebare: Când o persoană învinge corpul și simte bucurie, nu ajunge ea la o anumită măsură a consimțământului corpului de a acționa deasupra rațiunii? Cum putem merge și mai sus în acest caz?
Răspuns: În acest caz, încercați să ocoliți această condiție și să mergeți în continuare prin credinţă deasupra raţiunii. Dacă nu de data aceasta, atunci data viitoare. Sau schimbaţi puțin baza.
Întrebare: Dacă totul vine de la Creator, ce sunt gândurile străine?
Răspuns: Toate gândurile noastre sunt străine, cu excepția îndreptării către un scop comun.
Întrebare: Cum poți să-ți împarți Hisaron în grupul de zece, astfel încât prietenii tăi să-l accepte cu bucurie?
Răspuns: De aceea comunici tot timpul. Prietenii tăi te simt și te înțeleg și sunt pătrunși de acțiunile tale.
Întrebare: Ce este dăruirea activă în timpul atelierelor, întâlnirilor grupurilor de zece și acțiunilor de conexiune?
Răspuns: Este de a sprijini prietenii.
Din Lecția zilnică de Cabala 12/5/24, Scrierile lui Rabaș – Art.148-“Credința se numește „acțiune”
Întrebare: Întreaga umanitate era la un moment dat într-o atingere spirituală?
Răspuns: Nu, nu a fost. Numai grupul lui Abraham, care a părăsit Babilonul a fost într-o realizare spirituală pentru o scurtă perioadă; la ieșirea din Egipt, toți au urcat la un nou nivel și apoi mai târziu în timpul construcției Primului Templu. Bineînțeles că nu a fost vorba despre o clădire cu pietre și lemn, ci despre construcția interioară a sufletului, mai întâi cu ridicarea Primului Templu, apoi a celui de-al Doilea Templu și apoi căderea de la nivelul spiritual acum 2.000 de ani. Dar împreună, ca o singură națiune unificată, acest grup a existat doar pentru o perioadă foarte scurtă.
În ceea ce privește întreaga umanitate, ea nu a fost niciodată în atingere spirituală, deoarece în timp ce se afla în Babilon, nu a vrut să stăpânească metoda dezvăluirii Creatorului, a unității și ridicarea la nivelul Său, care este cel mai înalt nivel de dăruire și iubire în natură. Prin urmare, Avraam a trebuit să plece de acolo.
Întrebare: Deci se pare că oamenii ar trebui să ajungă la această simțire în curând. Cât de realist este că toată lumea va simți sistemul spiritual?
Răspuns: Este absolut realist! Absolut toată lumea și întreaga schemă a creației. Totul este în fiecare dintre noi. Cu toții împreună, suntem în adeziune colectivă unul cu celălalt într-un singur suflet unificat numit Adam, „Malchut al lumii infinitului”. Spune-i cum vrei; există multe definiții pentru această stare.
Din KabTV „Am primit un apel. Toți oamenii sunt în spiritualitate” 24/1/12
Întrebare: Credeam că credinţă deasupra raţiunii duce la o ascensiune.
Răspuns: Desigur, așa stau lucrurile.
Întrebare: Atunci cum înțelege omul că credința mai presus de rațiune este posibilă numai în urcări?
Răspuns: Când te străduiești să te înalți, ai credință mai presus de rațiune. În primul rând, există o ascensiune, apoi credința, nu invers.
Întrebare: Urcarea depinde de noi, sau punem doar intenție și efort și atunci Creatorul ne ridică?
Răspuns: Da.
Din Lecția zilnică de Cabala 13/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.129-“Cunoaștere și credință”