Comentariu: În 1947 a fost lansat un „Ceas al Apocalipsei” de către creatorii primei bombe atomice. Acest ceas arată cât timp a mai rămas până la miezul nopții, care marchează un cataclism nuclear. Această decizie cu privire la timpul rămas este luată de un consiliu format din 18 laureați ai Premiului Nobel.
Astăzi, spun ei, mai sunt nouăzeci de secunde până la miezul nopții. Conform calculelor lor, ei avertizează că ne apropiem de catastrofă și toată lumea trebuie să reacționeze. Ei susțin că ne confruntăm cu cel mai periculos moment din istoria modernă. Ei ne îndeamnă să avem în vedere că s-ar putea foarte bine să se întâmple.
Răspunsul meu: Da.
Întrebare: De ce nu ne pasă deloc de aceste afirmații?
Răspuns: Aceste afirmații sunt de fapt complet neimportante pentru noi.
Întrebare: Așa că ei se adună acolo, vorbesc, ei stabilesc cât timp mai este până la miezul nopții și nu ne pasă de asta. De ce? De ce nu ne este frică de asta?
Răspuns: Aceasta este natura noastră.
Întrebare: Acesta va fi întotdeauna răspunsul dvs.?
Răspuns: Ce altceva se mai poate face? Așa văd eu.
Comentariu: Dar am copii, nepoți. Am propria mea viață.
Răspunsul meu: Și ce? Chiar vrei ca ei să ducă mai departe această viață mizerabilă?
Comentariu: Nu vreau ca ei să aibă o viață mizerabilă.
Raspunsul meu: Suferinţă la nesfarşit, din secol în secol.
Întrebare: Deci, nu va exista nici un ceas de Ziua Apocalipsei care să ticăie în mine, făcându-mă să tremur și să-mi fac griji: „Se va întâmpla în orice moment de-acum”?
Răspuns: Nu!
Comentariu: Încerc; eu vreau să opresc toate astea!
Răspunsul meu: Dacă se termină, ce diferență are pentru ei dacă se întâmplă astăzi sau peste zece ani?
Întrebare: Deci toate aceste îndemnuri la acțiune nu înseamnă nimic?
Răspuns: Nu.
Întrebare: Atunci de ce cheamă la acțiune, semnează tratate, se adună la ONU și țin ședințe ale Consiliului de Securitate? De ce?
Răspuns: Cineva trebuie să facă ceva și să fie plătit pentru asta. Nimic nu se va schimba. Această lume va rămâne condamnată.
Întrebare: Deci, ce ar trebui să facem atunci? Dacă nu oprim aceste războaie, nu lucrăm la pacea în lume sau orice altceva, ce ar trebui să facem?
Răspuns: De fapt, cel mai bun lucru ar fi să ne culcăm cu toții. Într-adevăr. Dacă am inventat o pastilă: chiar acum, la miezul nopții să zicem, luăm cu toții pastila și ne trezim peste 100 de ani.
Ce s-ar întâmpla în acea perioadă? Lumea s-ar vindeca.
Comentariu: Ați văzut ce s-a întâmplat în perioada Covid. Animalele au venit în orașe, mediul s-a îmbunătățit. Ni s-a spus că izvoarele, lacurile și râurile devin mai curate. Lumea s-ar curăța singură de poluarea noastră.
Răspunsul meu: Da, ar fi bine.
Întrebare: Nu e rău, desigur. Cel puțin nimeni nu ucide pe nimeni. Dar in realitate? Nu va exista nicio pastilă, nu putem adormi.
Acești oameni și-au găsit un obiectiv pentru ei înșiși – să avertizeze lumea despre catastrofa nucleară. Alții, dimpotrivă, construiesc bombe nucleare. Alții vor să trăiască în pace, dar nu au voie. În cele din urmă, la ce ar trebui să ajungem noi toți, ca oameni?
Răspuns: Ar trebui să ajungem la întrebarea: „Care este scopul vieții umane?” Și desigur, nu doar pentru a dormi toată viața și a nu face nimic, ci pentru a obține un răspuns la această întrebare: „De ce trăiesc?”
Cu toții trebuie să ne punem această întrebare și să primim un răspuns.
Întrebare: Vedeți personal sarcina dvs. de a-i determina pe oameni să pună această întrebare?
Răspuns: Da.
Întrebare: La ce răspuns vor ajunge dacă vor pune întrebarea?
Răspuns: De ce trăiesc.
Întrebare: Și de ce este asta?
Răspuns: De ce? Asta trebuie să înțeleagă fiecare persoană: scopul vieții sale.
Întrebare: Deci acesta este motorul vieții?
Răspuns: Da, de a îndrepta oamenii spre Creator. Cred că nu există sarcină mai înaltă decât să te ridici la nivelul Creatorului.
Întrebare: Chiar și o persoană obișnuită va ajunge la această întrebare?
Răspuns: Da.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/4/24
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate -
Niciun comentariu→