Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 22-a

Este posibil ca o acțiune intelectuală sau fizică să ducă la o dorință interioară adevărată?

Noi nu suntem conștienți de dorința cea mai profundă a inimii noastre și nu o simțim. Simțim o dorință de mijloc, care de obicei se manifestă ca o dorință pentru diverse lucruri, de care ne este rușine. Simțim și o dorință exterioară, din care se naște cererea noastră către Creator, în care cerem parcă puterea de a dărui și de a fi aduşi în stările descrise în cărţile cabaliste.

Dar de ce să te concentrezi asupra dorinței exterioare, care este doar lingușire și minciună în comparație cu dorința de mijloc, care caută doar plăcerile pământești și materiale? Pentru că, chiar și în această minciună în care știm că inima noastră caută materialitatea, ea totuși ne înșală că plânge și cere spiritualitate și capacitatea de a dărui, dar aceasta este considerată tot o rugăciune. Această rugăciune se bazează pe ‘’credința în înțelepți”, unde credem cuvintele autorului, chiar dacă nu le înțelegem pe deplin, iar această credință are efect. De ce? Pentru că aceasta este singura alegere liberă adevărată a unui om.

Ce este o rugăciune exterioară? Este ceea ce aparent am dori să devenim. Credem că vrem să ne iubim prietenii, să fim uniți cu ei în dorință, îmbrățișaţi într-o singură unitate etc. Dacă privim acest „aparent” dintr-o perspectivă diferită, treptat începem să realizăm că vrem să o primim pentru noi înșine, chiar dacă nu este dorința noastră cea mai interioară, adevărată.

Inima noastră interioară a fost creată de Creator, dar vrem să absorbim, să primim și să fim oarecum de acord cu dorința exterioară, artificială și falsă. Ne-am dori să fie așa. Aici se află libera noastră alegere în viitorul nostru interior, în felul în care ne-am dori să ne vedem pe noi înșine. Deși această dorință este în prezent artificială și falsă, este tratată ca o dorință reală dată de Sus. Inima interioară, animalică și dorințele și mai profunde, inconștiente, aparțin Creatorului. Omul este complet deconectat de ele și nu are control asupra lor.

Prin urmare, chiar dacă luăm în considerare dorința exterioară, măgulitoare și ipocrită, primim o corectare de sus, care ne avansează către imaginea și forma corectă. Creatorul răspunde întotdeauna de sus, reflectând decalajul dintre conceptul nostru despre binele care dorim să devenim și adevărata bunătate menită să răsară în noi. Acesta este decalajul dintre rugăciunea exterioară așa cum este exprimată și falsitatea ei așa cum este revelată în inima noastră.

Pe măsură ce dobândim conștientizarea decalajului dintre rugăciunile de mijloc și cele exterioare, dintre cine suntem cu adevărat și cine dorim să fim, putem înțelege mai bine răspunsul Creatorului, îl putem accepta ca pe o corectare și ne aliniem cu el.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Jocurile intelectuale de rol au devenit o alternativă la adunările festive tradiționale. Funcționarii, managerii, medicii și profesorii previn cu entuziasm explozii la centrale nucleare, prind maniaci și urmăresc planurile secrete ale submarinelor. Pe scurt, se cufundă pe deplin în misiuni.

În copilărie, citeam cărți și ne uitam la filme despre eroi și visam să devenim ca ei. Dar mai târziu ne-am dat seama că viața lasă puțin loc pentru eroismul cinematografic sau chiar simplei aventuri. Deci, de ce să nu interpretezi imposibilul?

Dar există și o altă latură: un erou adevărat ar trebui să fie un exemplu de urmat, nu-i așa? Și nu doar un exemplu de parașutism cu umbrele din avioane sau să faci cascadorii. Nu! Un erou ar trebui să poată fi raportat la noi. Mai mult, dincolo de lupta cu dușmanii, problemele societăţii sau dezastrele, ei ar trebui să depășească ceva din ei înșiși – de dragul de a-i ajuta pe alții.

Un astfel de erou inspiră admirație, genul care vine cu bunăvoință, pentru că aduce binele în lume. Mai mult decât atât, el reprezintă ceea ce fiecare dintre noi ne dorim să fim.

Cu toții avem nevoie de o imagine semnificativă a unor eroi care știu să se dăruiască altora în ciuda provocărilor, şi care lasă pe fiecare să se imagineze pe sine în locul lor; lasă pe toți să aspire să fie ca ei. Apoi, când ies din teatru sau părăsesc jocul de-a actoria și mă întorc în viața reală, voi proceda la fel.

Din KabTV ‘’Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/03/18

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Singurătatea este o problemă foarte presantă. Anglia are chiar și un ministru al singurătății. Dar perspectiva lui Hemingway este diferită. „Hemingway a reflectat asupra singurătății în scrisoarea sa de acceptare a Premiului Nobel, spunând: „Scrisul, în cel mai bun caz, este o viață singuratică… El crește în statură publică pe măsură ce își pierde singurătatea și adesea munca sa se deteriorează. Căci el își face treaba singur…’”

De ce prețuiesc oamenii atât de mult singurătatea? Unii suferă de ea și nu vor să fie singuri, în timp ce alții o prețuiesc. Despre ce este vorba în singurătate?

Răspuns: În singurătate, există sentimentul că nu datorezi nimic nimănui. Și în general, te simți mulțumit de asta.

Comentariu: Ați spus adesea că ați putea sta singur într-o cameră.

Răspunsul meu: Da, depinde de caracterul omului.

Comentariu: Dar aţi fost totuși obligat să nu fiţi singur.

Răspunsul meu: Ei bine, ce poți face?

Întrebare: Este o povară?

Răspuns: Cred că este o povară.

Întrebare: Și cum aţi acceptat-o?

Răspuns: Am fost forțat să o fac.

Întrebare: Puteți descrie cum ați simțit acea chemare? Puteaţi să staţi, să scrieţi cărți – părea că aţi plănuit asta.

Răspuns: Nu, au venit oamenii — unii, apoi alții. Treptat, am fost silit. Ce poți face? Dacă nu ar fi această obligație mai mare, nu aș fi făcut-o.

Întrebare: Puteți spune ce aţi fi făcut dacă nu aţi fi fost obligat?

Răspuns: Aș fi scris cărți, poate ţineam ocazional prelegeri și apoi m-aș fi întors la locul meu.

Din KabTV ‘’Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/10/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Relațiile rupte ruinează întreaga viață a oamenilor și pot fi confuze din cauza neînțelegerilor mărunte. Care este lucrul corect de făcut pentru a preveni resentimentele și relațiile rupte, și dimpotrivă, pentru a le îmbunătăți?

Psihologii recomandă să încerci să înțelegeți punctul de vedere al omologului tău, deoarece rezultatul unei acțiuni nu este întotdeauna intenționat și că există dificultăți cu unele mici manifestări, deoarece toți aplicăm standarde diferite pentru evaluarea lor.

Răspunsul meu: Unde sunt standardele aici? Este standardul meu: cum îi văd pe ceilalți și încerc să mă măsor în corespondență cu ei sau cum mă văd pe mine și încerc să măsor pe alții în corespondență cu mine. Acest lucru este complet greșit. Este ca și cum ai pune o rochie. Dacă o pun, burta îmi va ieși în afară, brațele și picioarele îmi vor părea subțiri, iar rochia mi se va părea urâtă.

Nu există standarde generale aici. Nu poate exista decât un singur standard: pentru binele aproapelui. Asta este tot. Nu percep pe nimeni în niciun fel, nici pe mine, nici pe altcineva. Mă interesează doar un singur lucru: dacă fenomenele care apar sunt pentru binele omului.

Prin „om”, mă refer la întreaga umanitate, la imaginea generală a omului. Nu încerc în niciun fel să mă măsor în corespondență cu o persoană sau alta, căci atunci cu siguranță mă voi rătăci.

Întrebare: Cum putem înțelege corect punctul de vedere al altui om și să stabilim dacă este corect sau nu?

Răspuns: Nu pot înțelege un alt om. Cum să-l înțeleg? Cum pot să ies din mine ca să înțeleg un alt om?

Pur și simplu trebuie să acționăm într-un mod care este bun pentru o altă persoană – pentru toată lumea! Adică, pe lângă ceea ce este necesar existenței mele, în tot ceea ce depinde de mine, trebuie să acționez pentru binele celorlalți.

Acest lucru este firesc. De foarte multe ori, din cauza obiceiurilor noastre, facem unele mișcări, gesturi sau rostim niște cuvinte sau expresii pe care alții le pot găsi chiar jignitoare.

S-ar putea să nu simțim sau să nu înțelegem asta. Trebuie să ne acordăm inimile. Inima trebuie să rezoneze cu bunătatea față de o altă persoană! Nimic altceva nu va funcționa.

Dacă un om este acordat cu căldură la altul, acesta va fi totuși perceput corect. Chiar dacă spune ceva greșit și nu reușește să se exprime cumva, celălalt îl va simți.

Îndreptați-vă inima către o altă persoană, către toți oamenii, spre bine! Trebuie să te obișnuiești cu asta. Trebuie să te educi să faci asta. Este necesar să menținem aceeași atitudine față de mediu, față de societatea din jur, și atunci totul va fi bine!

Din KabTV ‘’Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem adăuga în generația noastră la meritele sfinților străbuni?

Răspuns: Orice simțim, întrebările noastre.

Întrebare: Ce trebuie să pregătească generația noastră pentru următoarea, ca să poată finaliza corectarea?

Răspuns: Trebuie să abordăm ceea ce ni se dezvăluie ca deficiențe în starea noastră sau în vasele noastre, să ne străduim să le corectăm și să le lăsăm generației următoare. Pentru a folosi în mod corespunzător realizările strămoșilor noștri, trebuie să ne rugăm ca faptele noastre să se alinieze cu ale lor.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/11/24, Scrierile lui Rabaș – Art.357-‘’Avraam l-a născut pe Isaac”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Scriitorul din Riga, Mihail Dymov a rugat elevii din școlile din Riga cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, să-i scrie Celui Atotputernic și să-I pună întrebări stringente și să ceară cele mai importante lucruri. Și așa, copiii L-au întrebat pe Creator.

Dacă nu vă supăraţi, vă rog să vă imaginaţi în locul Creatorului – ce le-aţi răspunde copiilor?

Lena, o elevă de clasa întâi întreabă: „De ce este lumea fără tandrețe?”

Răspuns: Da, așa este lumea noastră. Nu există tandrețe în lume pentru că oamenii nu se iubesc.

Întrebare: Atunci de ce a fost creată?

Răspuns: Pentru a aduce lumea cât mai aproape de asta. Aceasta este ceva ce trebuie să realizăm singuri – în mod independent și atent.

Întrebare: Ce înseamnă pentru viață, pentru lumea noastră, dacă o fată de clasa întâi pune o astfel de întrebare? Vă rog să ne explicați.

Răspuns: Înseamnă că lumea devine deja serioasă și pregătită pentru acțiuni de corectare.

Întrebare: Chiar dacă astfel de întrebări vin de la copiii mai mici?

Răspuns: Desigur, da.

Întrebare: Deci credeți că copiii simt mai profund decât adulții? Poate că ea a văzut asta în modul în care părinții ei interacționează, sau în interacțiunile din jurul ei?

Răspuns: Ea o vede exact așa cum o vede.

Întrebare: Și noi nu reușim să o vedem?

Răspuns: Nu o vedem.

Întrebare: Ce se întâmplă cu noi? De-a lungul anilor, ceva ne estompează treptat vederea?

Răspuns: Ne obișnuim și ne resemnăm cu ceea ce există și nu vrem să vedem răul, pentru că îl simţim de neremediat. Și așa, trăim în acest fel.

Din KabTV ‘’Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/11/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Auzim adesea un prieten spunând: „Nu pot să mai dau”. Cum ar trebui să lucrăm cu acest „nu pot”?

Răspuns: Oferă-ți ajutorul. Ajutându-i, te ajuți pe tine însuți. Deci nu este nevoie ca niciunul dintre voi să creadă că le diminuați o parte din muncă sau îi împingeți înainte. Toate acestea provin pur din atributul dăruirii.

Întrebare: În Psalmii lui David, adesea este repetată expresia „Căutați Faţa Mea”. A căuta chipul Creatorului înseamnă a căuta bucuria?

Răspuns: A căuta chipul Creatorului înseamnă a căuta revelarea Lui. Este mai mult decât bucurie.

Întrebare: Când suntem într-o stare de coborâre, cel mai adesea simțim amărăciune. Cum se poate găsi bucuria într-o asemenea stare?

Răspuns: Gândește-te la starea potrivită: Creatorul te ridică, te conectezi cu El, simți cum te îmbrățișează și te ține ca pe un copil, iar tu te agăți de El și găsești bucurie în asta.

Întrebare: Toate sursele spun că în mulțimea oamenilor crește măreția Creatorului. Cum poate fiecare grup de zece să includă grupul global în rugăciunea sa, pentru a spori bucuria Creatorului?

Răspuns: În intențiile voastre și nimic mai mult.

Întrebare: Vorbim despre nevoia de a simți bucurie și iubire pentru Creator. Ce ar trebui să facem pentru a reduce decalajul dintre a auzi despre asta și a o experimenta efectiv?

Răspuns: Trebuie să-ți ridici starea de spirit automat, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți, prin tine. Încercaţi asta și veţi vedea ce aduce.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/11/24, Scrierile lui Rabaș – Art.120-‘’Bucuria care vine din dans”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice cultură este umplerea unei națiuni. Cabala este o parte foarte importantă a culturii israelienilor, deoarece este în esență temelia poporului evreu.

Pe ce bază a apărut acest grup în urmă cu trei mii și jumătate de ani sub conducerea lui Avraam? Baza este unificarea unor oameni complet diferiți – descendenți din diferite națiuni, pe care Avraam i-a adunat, a creat un grup din ei și l-a numit „poporul lui Israel”, deoarece Israel înseamnă direct către Creator, deoarece acest grup are ca scop tocmai realizarea calității de dăruire și a conexiunii.

De fapt, evreii nu sunt o națiune, ci o colecție de reprezentanți ai tuturor națiunilor Babilonului antic, câțiva din fiecare națiune. Prin urmare, vedem cât de pregătiți sunt ei să se distanțeze unul de celălalt.

Ei nu simt o conexiune biologică între ei. Numai când apare un pericol exterior, ei se unesc involuntar, pentru că pentru ei acest lucru este comun. Dacă lumea nu ar avea o atitudine specială față de ei, ei nu s-ar gândi deloc la unire și nici măcar nu s-ar uita unul la altul, deoarece biologic reprezintă rădăcini complet diferite. Ei sunt uniți doar de ura exterioară a celor din jur.

De aceea, dacă evreii înșiși nu vor să se unească, atunci ura față de ei se ridică printre națiunile lumii și apoi ei se apropie involuntar unul de altul. Dar această unitate nu este pentru corectarea lumii, ci doar pentru o anumită corectare.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, ‘’Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face omul dacă nu are dorință (Hisaron)? Cum poate el să asculte alte două voci: dăruirea de dragul dăruirii și primirea de dragul dăruirii?

Răspuns: Dacă omul nu are nicio dorință, nu are Hisaron, nu va asculta nimic.

Cel mai important lucru este să dezvolți dorința de a-L auzi pe Creator, de a-L simți. Dacă o astfel de dorință nu există, nu putem face nimic decât să ne rugăm la Creator, să ne acorde această dorință în care putem descoperi ceea ce vrea El să ne dea.

Trebuie să ne străduim să primim de la Creator, nu pentru că dorim să primim pentru noi înșine, ci pentru că El dorește acest lucru.

Întrebare: Cum poate omul să primească ceea ce Creatorul vrea să îi dăruiasca?

Răspuns: Se spune că omul își poate descoperi dorințele de a primi de la Creator numai dacă intenţia sa este să folosească această primire pentru a dărui Creatorului. Acesta este ceea ce se numește primirea de dragul dăruirii. Aceasta este mentalitatea pe care trebuie să o cultivăm.

Din Lecția zilnică de Cabala 19/11/24, Scrierile lui Rabaș – Art.820-‘’Discernământul „în toate””

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→