Întrebare: Oamenii de știință au ajuns la concluzia că sistemul imunitar uman folosește teoria haosului pentru funcționarea eficientă a organismului.

Teoria haosului spune că pricina haosului este sensibilitatea la condițiile și parametrii inițiali, iar orice modificare mică la nivelul inițial duce în cele din urmă la schimbări și o dinamică mari în întregul sistem.

Ei dau ca exemplu “efectul fluture” – un fluture bate din aripi pe o parte a lumii și un uragan are loc pe cealaltă.

Oamenii de știință spun că în sistemul imunitar un astfel de “fluture” se dovedește a fi o anumită proteină care declanșează activarea genelor individuale, și prin urmare, schimbă starea celulelor.

Sistemul imunitar, pentru a răspunde la comportamentul acestei proteine, care este și ea foarte sensibilă și își schimbă comportamentul, acționează diferit de fiecare dată. Adică nu formal, ci într-o ordine foarte haotică, după cum pare. Adică este actualizat în mod constant și au loc diverse procese.

Nu stagnează; astfel vulnerabilitatea nu se acumulează și este capabil să respingă diferite atacuri.

Se mișcă și societatea după această teorie a haosului, în dinamica haosului? Care este modalitatea corectă pentru un om din societate și pentru societatea însăși de a se îndrepta către dezvoltare, și nu către distrugere, boli și așa mai departe?

Răspuns: În primul rând, trebuie să înțelegem că studiem natura pe baza propriilor calități. Și noi înșine suntem haotici; există haos absolut în noi, în felul în care înțelegem, cunoaștem și simțim. Adică nu ne cunoaștem deloc pe noi înșine, și prin urmare, ne considerăm imprevizibili și haotici și considerăm că lumea înconjurătoare este la fel.

Dar în realitate, nu se întâmplă nimic întâmplător în ea. Totul este construit pe legi stricte, clare ale naturii, dar nu le vedem pe toate împreună; nu înțelegem și nu vedem interdependența lor.

Nu există nimic întâmplător în natură și nu există haos. Deci, dacă un fluture undeva bate din aripi, înseamnă că este absolut sigur că ar trebui să facă asta. Toate acestea sunt strict definite, stabilite și înregistrate în natură atât cu miliarde de ani în urmă, cât și pentru miliarde de ani de acum încolo. Altfel, nu se întâmplă nimic în natură.

Comentariu: Sistemul este atât de complex și este actualizat de fiecare dată.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă în fața ochilor noștri, deoarece nu vedem procese mai profunde! Nu vedem sistemul care guvernează toate acestea!

Unde este acest computer, întregul program uriaș care gestionează întreaga natură? Nu îl vedem.

Întrebare: Odinioară, indienii care locuiau pe platoul peste care zburau avioanele pur și simplu nu le vedeau. Cum poate un om să pătrundă în această realitate, în care se întâmplă ceva?

Răspuns: Trebuie să-și concentreze viziunea pe ceva anume. Ei trebuie să aibă în minte un concept preexistent, șabloane precum “avion” sau “navă”. Fără acestea, ei cu adevărat nu le vor vedea. Operăm într-un sistem care poate identifica foarte precis ceva – sau nu reușește – în funcție de faptul dacă este codificat în genele, atributele sau memoria noastră.

Este ca un computer. În esență, suntem computere. De exemplu, un computer scanează texte sau imagini pentru anumite caracteristici, și dacă acele caracteristici nu sunt în baza sa de date, nu le va recunoaște. În mod similar, avem puncte oarbe în care nu vedem că ne lipsește cadrul pentru a percepe.

Comentariu: Omul de știință Mensky, care se ocupă de fizica cuantică, spune că între neuronii din creier sunt așezate “șine” de-a lungul cărora o persoană se mișcă și nu se poate întoarce. Se dovedește că toată viața lui trece parcă cu ochii acoperiţi. Adică merge pe o singură pistă și nu se poate întoarce.

Răspunsul meu: Desigur. Vedem asta în noi înșine și în cei din jurul nostru.

Întrebare: În același timp, Mensky crede că la un moment dat există un număr infinit de alternative la diverse situații. Cum poate un om să schimbe, să fie într-o asemenea dinamică de fiecare dată? Cum poate omul rămâne în dinamica sistemului? Și ce îl va ajuta să schimbe constant?

Răspuns: Nu, aceasta nu este abordarea corectă. Simpla comutare înainte și înapoi nu produce efectul dorit.

Trebuie să înțelegem că suntem conduși de forța superioară, forța unificată a naturii, care este ea însăși numită “natura”. Putem influența această forță unificată doar prin adunarea în grupuri omogene cu un scop comun, eforturi colective și sprijin reciproc. Printr-o astfel de acțiune unită, putem influența natura cu dorințele noastre și putem declanșa rezultate specifice, pozitive, nu dăunătoare.

În acest fel, putem influenţa cu adevărat acest vast supercomputer în care existăm. Chiar și atunci, acțiunile noastre vor accelera în primul rând dezvoltarea noastră spre același scop, dar pe o cale mai bună, mai lină.

Dacă ne aliniem unii cu alții și dorim același scop, pe care natura l-a determinat pentru dezvoltarea noastră, ne putem grăbi progresul prin efort colectiv. Cu toate acestea, aceste eforturi trebuie să fie colaborative.

Întrebare: Într-una dintre postările dvs. de pe Twitter ați scris că sistemul superior operează asupra noastră și recunoaștem această influență ca fiind negativă numai datorită diferenței noastre de calități. Cum putem percepe acest lucru pozitiv, ca o influență bună, în toate acțiunile noastre?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să înțelegem scopul naturii, de ce ne influențează și cum o face. Trebuie să fim pregătiți din timp pentru a accepta corect aceste influențe.

Dacă înțeleg cine trimite aceste influențe, de ce sunt trimise și unde sunt menite să mă conducă, atunci, în principiu, pot rămâne într-o stare confortabilă în orice moment și pot fi gata să contribui din ce în ce mai mult la propriul meu effort pentru influența naturii asupra mea.

Încearcă să înțelegi ce așteaptă natura de la tine și implementează acest lucru în viața ta. Atunci vei vedea cât de repede, lin și pozitiv poți merge mai departe.

Întrebare: Cum poate omul să recunoască ceea ce cere natura de la el?

Răspuns: Natura cere ceva ce nu ne place să auzim: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Comentariu: Oamenii întreabă: „De ce să faci ceva bun pentru aproapele tău? Este mai ușor să îi îndepărtez și să îi distrug, și atunci nu trebuie să fac nimic bun pentru nimeni.”

Răspunsul meu: Dar făcând asta, îmi înlătur propriul progres în viață. Adică nu mă îndrept spre un scop mai bun.

Scopul final al dezvoltării noastre este ca toți să ne unim ca un singur întreg, prin dorințele, gândurile, intențiile, planurile noastre, totul. Colectiv formăm un sistem enorm interconectat. Cu toate acestea, în percepțiile și înțelegerea noastră actuală, acest sistem pare fragmentat. Ne simțim îndepărtați unul de celălalt, nealiniați, indiferenți, nedispuși să ne ascultăm sau să ne ajutăm unii pe alții.

Viziunea naturii pentru viitorul nostru este opusă: ca noi toți să ne unim și să ne conectăm toate dorințele și intențiile într-un singur sistem de sprijin reciproc.

Dacă mă străduiesc în acest sens, chiar și puţin, deja mă aliniez la scopul pe care natura mi l-a stabilit. Drept urmare, nu voi avea nevoie de corectări dure sau chiar de ghionturi dureroase din partea naturii pentru a mă împinge înainte.

Întrebare: Deci, cu acțiunile mele, provoc aceeași reacție în altul?

Răspuns: Da, îi arăt că fac asta pentru că în felul acesta îmi doresc tot ce este mai bun atât pentru mine, cât și pentru el.

Întrebare: Putem reorienta oamenii cu o astfel de abordare?

Răspuns: Încercaţi. Arataţi altora că, făcând bine pentru ei, sporești bunătatea în lume și vrei ca întreaga lume să fie așa.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 20/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus odată că un prieten este un obstacol în mine care îmi apare ca cineva apropiat. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Nu știu în ce context s-a spus acest lucru la momentul respectiv. Probabil am vrut să spun că toți oamenii pe care îi văd existând în jurul meu sunt de fapt bucăți din sufletul meu.

Și când voi obține corectarea mea finală și percepţia mea despre lume va fi corectată, voi descoperi că nu există nimeni în afară de mine și Creatorul. Și tot ceea ce simt astăzi ca mineral, vegetal, animal și uman se va dovedi a fi părți ale dorinței mele care reprezintă o dorință creată de Creator, o dorință în care voi fi complet asemănător cu Creatorul.

În același mod, vei dezvălui întregul univers din tine ca parte integrantă. Și așa va fi absolut pentru fiecare dintre noi, fără a-i împiedica în niciun fel pe alții să obțină același sentiment și revelație.

Poate că asta am vrut să spun când am spus că prietenul meu este obstacolul meu. Cu alte cuvinte, până nu-l descopăr ca parte integrantă, el este un obstacol pentru mine pentru că starea mea încă necorectată ne împarte în mine și el.

Comentariu: Dar vorbeaţi despre atitudinea mea, nu față de orice persoană, ci în special față de un prieten. Să spunem că poate arăta fizic într-un anumit fel, dar distorsiunea mea este cea care îl înfățișează. Așa ne percepem momentan.

Răspunsul meu: Cum este așa?! Mă interesează părul, ochii tăi și orice altceva? Ce legătură are asta cu ceea ce este în tine? Mă închin la idoli?!

Mă străduiesc să mă conectez doar cu aspirația unui om către Creator, deoarece dorința lui adevărată, veșnică și cea mai interioară nu se va schimba ci va crește. Și totul în el se va schimba. Și în general, nu ar trebui să vă relaționați cu un prieten pe baza unor informații pământești sau a datelor din pașapoarte.

Dacă vreau să descopăr adevărata creație pentru mine, să intru în lumea spirituală, atunci am de-a face doar cu sufletul unei persoane și în niciun caz cu trupul său. Ce diferență are pentru mine ce fel de corp are, dacă are brațe și picioare sau nu? Vreau să ajung într-o stare în care nu contează pentru mine dacă se află în corpul lui animalic sau deja dincolo de el.

Din KabTV “Am primit un apel. Întreaga problemă este în mine”, 13/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pentru mine este încă un mister când spuneţi: „Atributele fizice ale unui prieten nu sunt importante pentru mine; ceea ce contează este aspirația lor interioară către Creator.”

Răspunsul meu: Ce mai există într-un om?! Orice altceva este animalic!

În natura noastră animalică, există un punct special în inimă, aspirația către Creator. Acest punct este un fragment al unui nivel următor, superior. Dacă lucrez cu el și încerc să mă conectez cu el, adun un grup din aceste puncte la nivelul nostru fizic, o dorință comună.

Când, prin anularea tuturor aspectelor noastre animalice, ne propunem să unim doar dorințele spirituale, descoperim că urcăm la următorul nivel și dezvăluim următorul grad în cadrul acestei dorințe comune.

Și dacă ne ignorăm punctul interior și rămânem la nivel pământesc, atunci suntem pur și simplu prieteni cu interese materiale care ne organizează clubul și doar trăim în această lume. Este unul sau altul!

De ce ne-am adunat? Pentru a trece la nivelul următor! Prin urmare, trebuie să ne descoperim punctele spirituale și să le conectăm pentru a crea un singur vas spiritual. În el, vom simți următoarea stare, următorul nivel, lumea superioară!

Dar dacă ne concentrăm pe caracteristicile noastre animalice, cum ar fi atributele fizice sau caracterul, vom rămâne la nivelul lumii noastre și nu o vom transcende niciodată.

Din KabTV “Am primit un apel. Întreaga problemă este în mine”, 10/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să se pregătească omul pentru a citi Cartea Zohar? Au existat sugestii că ar trebui să se pregătească înainte de a merge la culcare, deoarece omul se trezește dimineața cu ceea ce adoarme. Este acceptabil să citești orice cărţi cabaliste înainte de culcare?

Răspuns: Da, desigur. Cu toate acestea, este de preferat să citiți cărți care sunt mai apropiate tematic și stilistic de Cartea Zohar; în caz contrar, s-ar putea să o abordaţi cu un accent ușor diferit.

Ideea este că puteți citi articole cabaliste legate de filozofie, religie, de lumea noastră sau viața noastră. Dar ceea ce trebuie să citiți este partea Cabalei (aceasta este o știință cu multe secțiuni) care vă direcționează în mod specific către revelarea Cărții Zohar. În acest fel, poți trece prin ea ca un filtru în acea lume.

Întrebare: Se poate, de exemplu, să citească Şamati?

Răspuns: Şi Şamati este bun, dar de obicei prefer să citesc un pasaj din Zohar înainte de a merge la culcare. Este Zoharul! Și chiar dacă îl citești fără să înțelegi nimic, te pregăteşte corect și te ridică la un anumit nivel. Cu el adormi, te trezești dimineața și mergi la lecție.

Înainte de lecție, de obicei citesc, lucrez la materiale sau scriu și numai pe subiectul lecției viitoare. La urma urmei, vreau să ofer oamenilor cel mai relevant material și trebuie să mă pregătesc în consecință.

Întrebare: Deci nu este necesar să citiți Zoharul? Este suficient să îl asculți pur și simplu?

Răspuns: Da, îl puteți asculta. Cheia este să fii cufundat în el. Dacă prima noastră lecție este Zohar, acest lucru este deosebit de important. Dar dacă este altceva, ar trebui să te aliniezi la acel material. Dacă este Şamati, atunci ne concentrăm pe articolele din Şamati. Dacă este Zohar, atunci Zohar. Dacă este Studiul celor Zece Sfirot, atunci Studiul celor Zece Sfirot. Este esențial să te aliniezi cu o perspectivă specifică asupra universului, deoarece acesta variază.

Întrebare: În general, omul ar trebui să se pregătească pentru a studia Zoharul pe tot parcursul zilei. Mulți oameni întreabă: „Cum facem asta?” Ascultarea nu este întotdeauna o opțiune pentru toată lumea la locul de muncă. Cum poate omul rămâne conectat la acest gând?

Răspuns: Încercați, ori de câte ori este posibil, să ascultați sau să citiți în scurte momente. Străduiește-te să vezi ce te leagă de această carte, înțelegând că nu este sistematică.

Nu este Studiul celor Zece Sfirot sau un studiu sistematic, prezentat logic. Zoharul este o carte foarte enigmatică, cu un stil unic. Dar esența încorporată în ea oferă o lumină puternică de corectare. Dacă omul respectă această carte și nu o abandonează, va începe literalmente să simtă schimbări în câteva săptămâni.

Vedem asta în cadrul grupului nostru. De când am început să studiem Cartea Zohar, grupul a devenit mai concentrat spre interior.

Din KabTV “Am primit un apel. Pregătirea pentru Zohar,” 11/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul zilei, mă simt anxios, nemulțumit sau furios.

Cum pot dezvolta din această stare gândul că acest lucru mă îndepărtează de Creator și că am nevoie de grupul meu de zece? La urma urmei, percep totul ca pe o stare normală de egoism.

Răspuns: Notează-ți astfel de stări, în câteva cuvinte, dar cele care sunt foarte aproape de sufletul tău. Și vei vedea ce beneficii îţi aduce.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face pentru ca toată lumea să aibă simultan aceeași intenţie în timpul zilei?

Răspuns: Să rămâneţi în permanență conectaţi, într-o singură dorință, într-o singură cerere pe tot parcursul zilei este o condiție prealabilă foarte dificilă, dar dacă vă apropiaţi de acea stare, este bine.

Întrebare: Dar dacă ne dorim acest lucru din toată inima – să avem un grup de zece puternic, lecţiile și pe dvs. și să rămânem în conexiune constantă – ce ne lipsește?

Unde este această tranziție către o conexiune permanentă? Ce ar trebui să adăugăm la unificare?

Răspuns: Aceasta depinde de combinarea corectă a dorințelor voastre și de direcția către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 57-a

CE PUTEM LUA DE LA UN PRIETEN?

Nimic nu poate fi luat de la un prieten. Ne putem inspira doar din exterior, de modul în care lucrează sau gândeşte. Pentru a fi inspirați de prieteni, trebuie să-i observăm fără știrea lor, și să învățăm din acțiunile lor. De exemplu, putem observa cum un prieten scrie constant în timpul unei lecţii, în timp ce noi înșine nu o facem. Ne putem gândi apoi de ce scriu ei, și am putea presupune că ei studiază notele lor mai târziu acasă. În căutarea unor astfel de exemple, ar trebui să ne concentrăm doar pe aspectele pozitive și să trecem cu vederea pe cele negative.

Judecă întotdeauna prietenul în mod favorabil, observând cât de mult studiază și se străduiește. Observați diverse mici detalii și beneficiați de ele. Aceasta se numește “a judeca un prieten în mod favorabil”; este să vedem numai binele din ei, pentru că din bunătatea lor tragem beneficii, combustibil și motivație.

Prin urmare, nu suntem niciodată obligați să acționăm sau să ne abținem din a acționa. Este vorba despre corectarea personală a fiecărui om. Tora nu interzice nimic; doar oferă sfaturi pentru progresul spiritual personal. Toate interdicțiile și sfaturile au ca scop îmbunătățirea omului. Dacă nu judecăm un prieten în mod favorabil, nu-i putem face rău în niciun fel, dar nici nu putem extrage ajutor sau putere suplimentară de la el. Într-un astfel de caz, pierderea este în întregime a noastră.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cerem starea noastră viitoare, vrem să spunem că bunătatea ar trebui să se manifeste deasupra egoismului nostru actual, deoarece simțim ego-ul ca distanță, respingere și imposibilitatea unei bune conexiuni unul cu celălalt, iar binele înseamnă bine pentru celălalt, nu pentru mine. .

Când ne imaginăm starea viitoare, vedem cât de mult nu o putem egala. Nu pot să-i doresc ceva bun altuia. Eu nu am această natură.

Și atunci am singura oportunitate de a mă schimba – să mă întorc către Creator pentru a deveni un dăruitor în loc de un primitor și să mă gândesc la alții. Dar nu pot face asta, pentru că este ca și cum ai cere unei pietre să devină copac, și unui copac să devină un animal și unui animal să devină om. Este imposibil! Aceasta este o ascensiune într-o etapă complet diferită a existenței. Cum pot să o cer?

Aici ne vin în ajutor câteva elemente egoiste: invidia, pasiunea și vanitatea.

Invidia este atunci când mă uit la alții și văd că ei reușesc, că ei câștigă un nivel mai înalt, o stare mai înaltă, iar eu nu. Am fost creat în așa fel încât să invidiez. Chiar dacă aceste stări sunt stări de a dărui, de a iubi și de a include pe alții în mine, tot îi invidiez, pentru că aceste stări îmi vin din sistemul corectat al lui Adam, care a fost creat înainte de spargerea lui.

Dar avem un grup. Dacă dezvoltăm un sistem al conexiunii noastre în el, atunci, în ciuda dorinței noastre de a rămâne unic, ne vom conecta unul cu celălalt, ne vom rupe, ne vom strădui cu forța spre o unire artificială și — cel puțin nu senzorial, ci mecanic — ne apropiem unul de celălalt.

Invidia este deosebit de importantă în asta, căci cu ajutorul ei mă includ în ceilalți; vreau ce au ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce puteți spune despre nemulțumiri, reacții la acestea și cum să-i ajuți pe oameni să le facă față?

Nemulțumirile sunt incluse în conceptul de cultură corporativă, în care sunt dezvoltate mecanisme pentru ca oamenii să raporteze nemulțumirile, bazându-se pe reacția infractorului, indiferent de cauza inițială a infracțiunii. O plângere este reacția unui om la o insultă sau o acțiune nedreaptă, așa cum i se pare. Cu toate acestea, reacția la un act și la evenimentul sau atitudinea care l-a provocat nu sunt întotdeauna aliniate. Prin urmare, am vrut să vă întrebăm, în calitatea de cabalist despre acest fenomen și cum ar trebui să lucreze corect cu el un om.

Răspuns: Omul simte că a fost rănit sau lovit. În esență, egoismul lor a fost afectat și nu îl pot tolera, deoarece egoismul este partea cea mai centrală a fiecăruia dintre noi: dorința de a se simți superior, mai puternic, mai stabil, mai încrezător și așa mai departe. Dintr-o dată “eul” meu este doborât; cineva l-a rănit sau a încercat să îl diminueze.

Aici mă simt jignit, ceea ce poate fi compensat doar coborând pe cel care mi-a greşit și mai mult sub mine. De aceea intră în joc denunțuri și reacții similare.

Întrebare: Când ne simțim rău, de ce vrem să-i facem pe alții să se simtă mai rău?

Răspuns: Nu mai este vorba de a fi jignit, ci pur și simplu de egoismul nostru care trebuie să se mențină la un anumit nivel și să se simtă mereu superior celorlalți, într-o stare mai confortabilă. Abia atunci se simte mulțumit și ni se pare că viața curge așa cum trebuie.

Întrebare: Cum poate omul să îndepărteze o ofensă din inimă, nu doar să o raționalizeze, ci să se ridice deasupra și să o elibereze? Cum ar trebui să lucrezi corect cu ea, folosind puterea greşelii pentru a se ridica deasupra ei? Cum poate omul să ierte și să meargă cu adevărat mai departe?

Răspuns: Este dificil. Nu există un răspuns simplu pentru toate situațiile.

Din perspectiva înţelepciunii Cabala, trebuie să înțelegem că între noi există guvernarea superioară. Nu avem contact direct unul cu altul, deoarece există forța superioară între noi care ne creează toată comunicarea.

Prin urmare, dacă mă simt jignit de cineva, trebuie să înțeleg că nu este vorba despre omul care a acționat împotriva mea sau m-a rănit. Nu, este vorba de forța superioară care mă pune în mod deliberat într-o astfel de situație. Trebuie să mă adresez nu omului care m-a jignit, ci Creatorului, forța superioară care acționează asupra mea în acest fel.

Dacă începem să simțim că între fiecare dintre noi și ceilalți se află Creatorul, ne va deveni mult mai ușor să interacționăm. Vom putea găsi conexiunea potrivită între noi și cu Creatorul și dintr-o dată ne vom da seama că ne aflăm într-o lume complet diferită.

Vom descoperi o stare în care există o Forță binevoitoare între noi toți care lucrează numai pentru a ne înălța spre Sine.

Dar această înălțare are loc tocmai prin căderea noastră. Ne arată cât de egoiști și slabi suntem, cum îndurăm în mod constant umilințe minore precum copiii mici și cum ne luptăm să ne ridicăm deasupra noastră.

Așa cum marea înconjoară insule mici, vom începe să simțim că doar o mare binevoitoare și caldă, forța superioară, umple tot spațiul dintre noi.

Trebuie să ne schimbăm, să ne ridicăm deasupra egoismului nostru. Atunci ne vom simți ca niște insule mici într-un arhipelag, înconjurate de o mare caldă și blândă.

Întrebare: Aţi descris-o atât de frumos. Dar cum se poate realize asta?

Răspuns: Nu este foarte greu. Trebuie doar să te concentrezi asupra acestei stări.

Am descris o imagine care există și funcționează cu adevărat. Dacă începem să căutăm și să discernem în mod activ Forța superioară dintre noi, vom descoperi că această Forță este în mod inerent bună, în timp ce noi suntem creaturi mici, egoiste. Ce putem face? Trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru și să ne aliniem cu această Forță binevoitoare care umple tot ce ne înconjoară.

Întrebare: Care este factorul cheie în tranziția și trecerea la această stare?

Răspuns: Este sprijinul colectiv al mediului în care vă aflați. Cel mai important lucru, așa cum este explicat în înțelepciunea Cabala, este să creați un mediu de susținere al unor indivizi cu gânduri similare, în care să ne ajutăm reciproc să recunoaștem, să acceptăm și să realizăm această stare.

În interacțiunile noastre, trebuie să acționăm în mod constant înțelegând că există o Forță superioară binevoitoare între noi. Deoarece suntem egoiști prin natură, întrebarea este cum ne putem neutraliza egoismul, astfel încât această Forță să ne umple și pe noi?

Când se întâmplă acest lucru, ne aflăm într-o lume complet diferită. Începem să percepem realitatea prin calitatea dăruirii mai degrabă, decât a primirii, prin calitatea iubirii și conexiunii mai degrabă, decât prin ură și alienare. Începem cu adevărat să vedem o natură diferită.

În esență, dezvăluim o altă forță, Forța pozitivă care există în natură, dar nu este evidentă în lumea noastră. Trebuie să o descoperim noi înșine prin eforturile noastre reciproce. Atunci ne vom da seama că de fapt există două forțe, pozitivă și negativă, și vom trăi într-un echilibru corect între ele.

Întrebare: Ei spun că a ne înțelege unii pe alții este “liantul” nostru social. Dar din moment ce suntem atât de diferiți, această conexiune nu pare să se întâmple. Cum putem învăța să ne înțelegem unii pe alții când fiecare are propria sa perspectivă asupra lumii?

Răspuns: Problema este că nu avem puncte comune de înțelegere. Acesta este cel mai important lucru. Din această cauză nu ne înțelegem cu adevărat. Uneori suntem de acord unul cu celălalt pentru că este convenabil, dar chiar și atunci, încă nu ne auzim cu adevărat. Pur și simplu mi se pare plăcut, așa că accept. Dar ceea ce accept exact este greu de definit; mi-ar putea fi benefic la serviciu, la studii, la cumpărături, viața de familie, cu copiii etc. Dar, în general, noi nu ne auzim.

A te auzi cu adevărat înseamnă a fi pe aceeași lungime de undă, unde simt starea celeilalte persoane și o împlinesc, iar ei simt starea mea și mă împlineşte. Toate acestea se întâmplă prin Forța superioară binevoitoare dintre noi, care permite o comunicare constantă și corectă.

Dar pentru asta este nevoie de învățare. De aceea, ceea ce predau se numește înțelepciunea Cabala, știința primirii, adică știința care învaţă cum să-i primiţi și să-i acceptați pe alții așa cum sunt, fără a fi deranjaţi sau distorsionaţi de egoismul cuiva.

Întrebare: Cum putem ajuta pe cineva care este în război cu lumea din jurul său?

Răspuns: Acesta este un om nefericit. Cum pot scăpa de această stare? În general, este o întreagă știință. Putem vedea că întreaga lume trăiește într-o stare de iritare constantă, depresie, cu atacuri interioare unul asupra celuilalt, răutate și calcule egoiste. Ce putem face? Singura soluție este să te ridici deasupra acestei stări. Dar, din nou, pentru aceasta, un mediu de susținere este esențial.

Este crucial să se creeze mediul potrivit, în care un om se poate transforma în mod natural sub influența mediului. Un mediu pozitiv este cel mai important factor. La asta lucrăm în mod constant și ne străduim mereu să ne aliniem la o viziune adevărată și corectă asupra lumii.

De obicei, facem acest lucru într-un grup de zece. Zece oameni se reunesc și li se dă o sarcină: să relaționeze unii cu alții ca un întreg colectiv. Pentru a realiza acest lucru, fiecare trebuie să se coboare în faţa celorlalți. Mă cobor înaintea celor nouă prieteni ai mei. Atunci simt că trebuie să-i ajut, ceea ce înseamnă că trebuie să mă ridic deasupra lor. După aceea, trebuie să fiu egal cu ei și așa mai departe.

Aceste exerciții ne permit să dezvoltăm flexibilitatea internă necesară pentru a stabili conexiunea corectă între noi. În esență, este antrenamentul psihologic care duce la rezultate absolut uimitoare.

Omul începe brusc să simtă că nu există nimic inerent propriu în el, că trăsăturile, starea și spiritul lor îi sunt date ca graniţe inițiale și trebuie să le ajusteze pentru a se potrivi cu mediul înconjurător. Când efectuează aceste exerciții de flexibilitate internă, ei văd că nu este dificil și chiar încep să se întrebe: „Cine sunt eu, cu adevărat?”

Cea mai optimă stare pentru mine este atunci când mă adaptez la colectiv. Și în acest fel, fiecare dintre noi din grup ne adaptăm la toți ceilalți.

Ca rezultat, atingem o stare omogenă, integrată și corectă în care ne topim și ne unim împreună. Ne înțelegem perfect și aproape că nu avem nevoie de cuvinte. Dezvoltăm o conexiune internă în care suntem cu toții incluși unul în celălalt.

Conform înțelepciunii Cabala, aceasta este metoda de ridicare a umanității la starea de un singur grup unificat, binevoitor, o singură entitate. Nu se știe când se va realiza acest lucru pe deplin. Dar cel puțin, putem realiza acest lucru în grupuri mici.

Întrebare: Cum poate omul simți și înțelege ce este cu adevărat bun sau benefic pentru un alt pom și ce este dăunător?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să simți cealaltă persoană. Cum poți ști ce este bine sau rău pentru ei? Cel mai important lucru este să îi simți. Acest lucru necesită pregătire, așa cum am menționat anterior. Trebuie să te cobori la zero, ca și cum nu ai exista și abia atunci vei începe să îi auzi și să îi simți.

Dintr-o dată, vei începe să simți că ești în interiorul lor, simțindu-le toate gândurile, aspirațiile, visele, amintirile și tot ce este în ei. Și o vei simți așa cum o simt ei, nu așa cum ți-ai putea imagina dacă ai fi în locul lor. Sunt multe nuanțe aici.

În același timp, vei începe să le arăți din interior că atitudinea ta față de ei este caldă și bună, iar ei nu vor putea rezista, ci se vor transforma în bunătate.

Întrebare: Ar trebui omul să se străduiască să arate empatie absolut tuturor?

Răspuns: Nu, lumea noastră nu este așa. Vorbesc doar de cazuri specifice, cum ar fi atunci când vrei să stabilești o legătură foarte strânsă cu cineva. Acest lucru poate funcționa, dar numai cu cineva care este oarecum înțelegător și merituos, nu cu oricine întâlniți pe stradă.

Acesta este într-adevăr un proces de antrenament gradual. Poți atinge o astfel de stare atunci când, coborându-te la zero, îi aduci efectiv la zero, dar într-un mod amabil.

Trebuie să te anulezi, să te scufunzi în ei, să vezi lumea prin ochii lor și să empatizezi cu ei cu orice se întâmplă în ei. Devii tovarășul lor, o parte din ei, conectat în mod constant și inseparabil de ei, ca și cum te-ai fi dizolvat, fuzionat și legat de ei în interior. Apoi, începi să vezi lumea așa cum o văd ei.

Ce se întâmplă în continuare depinde de obiectivul tău. Vrei să afli mai multe despre ei? Dacă da, prin această abordare, îi veți înțelege. Și apoi, ce fel de răspuns vrei de la ei?

Comentariu: Reciprocitate, poate.

Răspunsul meu: Pentru asta, este nevoie de ceva puțin diferit. Când îi simți și vezi lumea prin ochii lor, trebuie să le arăți că ești aproape de ei, gata să mergi alături de ei și să-i ajuți. Cu alte cuvinte, trebuie să devii o parte inseparabilă a lor.

Făcând acest lucru, îi vei „cuceri”, iar ei nu vor mai putea fi fără tine. Femeile folosesc adesea instinctiv această abordare și pe bună dreptate. Natura feminină este în mod natural în acord în acest fel. Când o femeie îi arată unui bărbat că el are cu adevărat nevoie de ea și o susține, nu cu cuvinte, ci prin acțiuni, el „cumpără”.

Aceasta este ceea ce se numește „a câștiga iubirea” ca orice altă relație. Te dizolvi în acei oameni, începi să simți cum văd ei lumea, ce își doresc, le anticipezi acțiunile, dorințele, gândurile și reacțiile și îi ajuți. Ei văd că ești o parte inseparabilă din ei. Cum s-au putut despărți de tine?

Când omul studiază Cabala, el nu simte jignirea personal, pentru că se vede în același mod. Ei se luptă constant cu egoismul lor, încercând să-l suprime, să-l zdrobească și să-l împingă mai adânc până când dispare complet.

Așa că atunci când alții îi tratează la fel, ei nu se simt învinși. În schimb, ei simt cum aceste acțiuni le afectează munca spirituală. I-ar putea ajuta chiar sau i-ar putea împiedica.

Am observat asta la profesorul meu. Când era insultat grav, îi făcea plăcere, spunând: „Ah, ce bine este asta!” Este ca și cum ai fi într-o baie de aburi unde înțepătura măturii de mesteacăn aduce atât durere, cât și bucurie. Este o stare asemănătoare.

Îți percepi deja corpul și ego-ul ca pe dușmanul tău. Chiar te aliniezi cu cel care te jignește și recunoști că în cele din urmă, acest lucru te avantajează.

Cu toate acestea, dacă acest lucru interferează cu misiunea ta, cu munca vieții tale, atunci reacția ta este diferită. Trebuie să-ți „macini” adversarul ideologic.

Întrebare: Și cum se termină totul?

Răspuns: Se termină cu nevoia de a-i convinge. Altfel, totul va fi fost în zadar. Forța superioară care există între voi va fi făcut tot ce a putut, dar veți fi răspuns incorect sau incomplet.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/04/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul S-a împărțit pe Sine în două părți: cel care percepe și ceea ce este perceput. Va rămâne mereu această situație?

Răspuns: Așa este structurată percepţia noastră; constă din cel care percepe și ceea ce el percepe.

Dar în cazul nostru adevărul este că, atunci când avem de-a face cu revelația Creatorului, avem o calitate interesantă. Omul începe să dobândească calitățile Creatorului. Nu există limită pentru atingerea Lui, până la simţirea lumii infinitului.

Întrebare: În cele din urmă, Creatorul pe care Îl atingem, este El, Creatorul care poate exista simultan în toate, chiar și în cele mai îndepărtate părți?

Răspuns: Absolut!

Din Lecția zilnică de Cabala 10/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→