Discuții despre Treptele Scării, Partea 195

Capitolul 19. Frică și Bucurie

Frica și bucuria sunt opuse. Cum pot fi conectate? Baal HaSulam scrie în Introducere la Cartea Zohar că prima acțiune, prima corectare, se numește „frică”. Există porunci ale Torei, care sunt porunci ale luminii, porunci ale corectării și care formează calea care urcă din această lume până la sfârșitul corectării. Această cale este împărțită în corectări. Prima corectare pe care trebuie să o atingem este frica.

Zohar-ul întreabă, dacă Creatorul este bun, perfect, face binele și există deasupra oricărei considerații personale, atunci de ce ar trebui omul să se teamă de El? În această lume, frica este de obicei obținută prin forță. Într-adevăr, pare nepotrivit ca Creatorul, care este absolut perfect, să ceară frică.

Zohar-ul explică apoi, că există un tip de frică numită „frica acestei lumi”, în care ne temem de pedeapsa care ar putea veni asupra noastră sau a familiei noastre în această lume. Apoi există frica de pedeapsă în lumea următoare, un nivel superior de pedeapsă (și frică), dar unul care este totuși pedeapsă. Mai târziu, când ne corectăm vasele în cele de dăruire și dobândim un ecran (Masach), încetăm complet să ne temem de Creator, deoarece vedem că totul este bine și face binele. Creatorul devine revelat și înțelegem că frica noastră anterioară de pedeapsă nu provenea din capacitatea Creatorului de a pedepsi, ci din propriile noastre vase necorectate.

În realitate, pedeapsa de Sus este inexistentă. Singura pedeapsă este deconectarea de Creator. Apoi, ajungem la un alt tip de frică, una care este legată de dăruire: frica de a nu putea dărui. Această frică în sine este o corectare. Ne permite să construim vase de dăruire în sufletul nostru. Apoi, în revelarea acestei frici, primim împlinirea numită „iubire”. Iubirea este un rezultat al fricii. Cu cât este mai mare frica noastră de a nu putea dărui, cu atât lumina superioară ne umple și aduce simțirea iubirii, echivalență de formă, conexiune și adeziune (Dvekut) cu Creatorul.

Prin urmare, frica este o corectare. Întrucât inițial suntem alcătuiți dintr-o dorință de a primi și această dorință trebuie să fie orientată spre a dărui, altfel nu putem simți plăcere, corectarea constă în vasele de dăruire sau în ceea ce se numește „frica de Creator”.

Ce înseamnă că corectarea trebuie să fie frică, vase de dăruire? Dacă primim plăcere în dorința de a primi, plăcerea anulează imediat dorința. De exemplu, când omul începe să mănânce în timp ce este flămând, mâncarea este gustoasă și plăcută. Dar pe măsură ce continuă să mănânce din ce în ce mai mult, plăcerea se diminuează, chiar dacă mâncarea este cea mai delicioasă. Chiar și delicatesele rafinate nu vor adăuga la plăcerea simțită la prima îmbucătură. Este aşa, pentru că plăcerea care intră umple dorința de a primi și anulează lipsa.

Prin urmare, este imposibil să fii complet sătul și satisfăcut în același timp, adică să te bucuri sută la sută, și să simți în continuare plăcere. Odată ce vasul ajunge la saturație, încetează să mai simtă împlinirea. Acest lucru poate fi observat și atunci când tânjim după ceva, visăm și urmărim ceva mult timp, dar la scurt timp după ce îl atingem, își pierde gustul și se simte banal. Acest lucru nu are legătură cu timpul. În schimb, plăcerea a umplut vasul, iar lipsa, adică foamea și pofta de mâncare, au dispărut.

Pentru ca plăcerea să nu fie accidentală, temporară și trecătoare, ci eternă, ea trebuie să crească odată cu împlinirea și să nu dispară. Pe măsură ce împlinirea crește, și plăcerea trebuie să crească, astfel încât acestea să se susțină reciproc. Cum putem realiza acest lucru? Putem realiza acest lucru transformând vasele noastre în unele de dăruire. Adică, dacă adăugăm o intenție de a dărui la dorința de a primi, vasul atinge un statut deasupra timpului și spațiului. Apoi, chiar și atunci când lipsa este umplută, când „stomacul” este plin, dacă intenția este de a dărui, cu cât ne umplum mai mult, cu atât dăm mai mult, iar dorința de a dărui continuă să crească.

„Dincolo de timp” înseamnă că pe măsură ce suntem umpluți din ce în ce mai mult, lipsa, pofta de mâncare și foamea noastră nu se diminuează, ci cresc, pentru că putem da mai mult. Prin urmare, trebuie să adăugăm intenția la dorința de a primi. Această intenție face ca dorința de a primi să fie eternă. Ea nu dispare în fața luminii care o umple, ci devine eternă, precum lumina însăși, atunci când este echipată cu intenția de a dărui.

Aceasta este întreaga esență a înțelepciunii Cabala – să știm cum să primim. Dacă învățăm cum să facem acest lucru corect, începem să primim plăceri neîncetate și să urcăm de la nivel la nivel, din putere în putere. Dobândim mai multe lipsuri, le corectăm în continuare cu intenția de a dărui, le umplem mai mult și din nou creștem lipsa și așa mai departe, progresând până când ajungem la împlinire nelimitată, care se numește „sfârșitul corectării”.

Sfârșitul corectării nu acordă vasului o capacitate fixă. Dacă vasul ar avea o capacitate fixă, ar înceta să se bucure, chiar și pentru a dărui. Dăruirea fixă ​​nu poate exista. Dimpotrivă, dăruirea trebuie să crească constant, altfel nu este dăruire. Prin urmare, ajungem la o stare numită „Ein Sof” („infinit” sau literalmente „fără sfârșit”). În Ein Sof, ne putem extinde vasele nelimitat, împreună cu intențiile și împlinirea.

Apoi ajungem la adevărata frică, unde este întrebarea dacă putem dărui. Adică, pe măsură ce se adaugă mai multe deficiențe, putem stabili un ecran peste ele pentru a dărui și prin el să primim pentru a dărui?

Aceasta este esența adevăratei frici. Drept urmare, primim împlinire de Sus, lumina Torei. Când lumina Torei umple această frică, ele împreună creează o simțire numită „bucuria Torei”, un sentiment de bucurie. Prin corectarea vaselor noastre, primim împlinire, lumina superioară numită „Tora” și ajungem la bucurie.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, se spune că ar trebui să începem munca cu „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”. Pe de altă parte, spunem că ar trebui să începem întotdeauna cu „Nu există nimeni în afară de El”. Deci, cum ar trebui să acționăm corect?

Răspuns: Când spun „Nu există nimeni în afară de El”, vorbesc despre abordarea mea generală, despre cum mă raportez la ceea ce mi se întâmplă.

Fără îndoială, îmi este trimis de Sus și înseamnă că sunt de acord cu guvernarea superioară și accept povara lui Malchut de Sus asupra mea. Aceasta este ceea ce mă distinge de un om obișnuit de pe stradă.

După ce am spus „Nu există nimeni în afară de El”, spun „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”. Adică, bazându-mă pe faptul că acest lucru a venit de la Creator, mă detașez acum de acțiunea Lui.

Dacă aș rămâne cufundat în acțiunea Lui tot timpul, aș rămâne la nivelul zero de Aviut, anulându-mă pe mine însumi și nimic mai mult. Prin urmare, ies din această anulare de sine și încep prin propriile mele eforturi și acțiuni, să examinez toate aceste stări; adică, să acționez independent.

Îmi fac propriile corectări, ca și cum totul ar depinde de mine.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să scapi de rău timp de o lună, sau cel puțin pentru o săptămână?

Răspuns: Nu cred că a fugi de rău timp de o săptămână sau o lună ar ajuta, pentru că ai descoperi foarte repede că ai nevoie de tulburările acestei lumi. Încă nu ai absorbit suficiente dintre ele.

Cum poți verifica acest lucru? Du-te într-un sat îndepărtat, izolează-te acolo, începe să studiezi înțelepciunea Cabala, studiază sursele autentice împreună cu prietenii tăi și vei vedea că după cel mult o zi sau două, plictiseala se va instala și nu vei avea nimic de făcut. Sunt sigur că exact asta se va întâmpla.

Întrebare: Nu ne oferim unii altora suficient material pentru munca interioară?

Răspuns: Nu. Nici măcar nu vei simți nevoia să lucrezi unul cu altul. Trebuie să primesc constant tulburările acestei lumi. Atunci voi avea nevoia să mă conectez cu prietenii mei pentru a depăși aceste tulburări și a atinge spiritualitatea. Altfel, nu voi avea nevoie de societate, darămite de studii.

Crezi că studiile tale vor deveni mai productive dacă te izolezi retrăgându-te din această lume? Nu, nu se vor îmbunătăți și studiile tale nu vor deveni mai eficiente – nu vor exista cu adevărat deloc. Studiile vor deveni complet teoretice, fără o nevoie reală pentru ele. Nu avem nicio posibilitate de a avansa spre spiritualitate decât dacă rămânem conectați la viața de zi cu zi.

Nici eu nu am stat niciodată departe de Rabaş mult timp. Uneori dura trei zile, dar doar ocazional. Desigur, în timpul zilei petreceam multe ore cu el, totuși tot nu m-am separat de viața de zi cu zi obișnuită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaş – Art.30-Ce înseamnă că ‘legea și judecata’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă spunem că totul vine de la Creator, înseamnă asta că omul nu există cu adevărat?

Răspuns: Faptul că totul vine de la Creator nu neagă existența unui om. Omul este elementul senzorial.

Așa cum studiem, Kli-ul (vasul) este dorința de a primi încântare de la Creator. Creatorul umple Kli-ul cu prezența Sa.

Toată împlinirea care vine dincolo de ceea ce este necesar (tot ceea ce apare după prima etapă a celor patru faze ale expansiunii luminii directe) provine din simțirea Creatorului, din simțirea Gazdei Înseși, mai degrabă decât din ceea ce El a pregătit pentru mine să primesc.

Kli-ul este organul care percepe realitatea spirituală. În consecință, gradul de ascundere sau revelare a Creatorului corespunde gradului de gol (întuneric) sau împlinire, experimentat în vasul spiritual (Kli).

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 194

De ce iubirea de prieteni este considerată cea mai importantă acțiune, chiar mai mult decât acțiuni precum a te mulțumi cu puțin și alte corectări?

Este aşa, pentru că în Cabala se știe că omul nu se poate corecta singur. Ceea ce ne poate corecta este lumina superioară dacă vine la noi dintr-o stare mai corectată și ne luminează. Numai în acest fel ne corectează vasele. Prin urmare, nu ar trebui să acționăm singuri pentru a corecta vasele, ca și cum am avea o cheie reglabilă în mână cu care deschidem, închidem și reparăm. În schimb, trebuie să invităm un „reparator” să vină și să repare sistemul. Acesta este genul de lumină pe care trebuie să-l invităm.

Prin urmare, noi nu efectuăm acțiuni directe pentru corectare. Nu căutăm unde este ecranul, nu-l aducem, nu-l așezăm peste dorința de a primi și nu batem câteva cuie pentru a nu se desprinde, între dorința de a primi de dedesubt și ecranul de deasupra, ca în diagrame, astfel încât dorința de a primi să fie acoperită de un ecran. În schimb, căutăm mijloacele care ne vor aduce un ecran care să ne aducă corectarea. Acest mijloc nu este o abordare a corectării în sine, ci o abordare a celui care corectează. Această chestiune prezintă un mare obstacol pentru oameni înainte ca aceștia să înțeleagă că trebuie să căutăm pe cel care corectează și nu corectările în sine. Fără corector, pur și simplu nu va exista nicio corectare. Este exact ca o mașină de spălat care se strică și încerci să o repari singur fără să știi cum să o faci. Nu funcționează. Va trebui să chemi un specialist care va aduce piesa necesară și va ști cum să o instaleze în locul potrivit. Prin urmare, trebuie să căutăm „persoana” potrivită care știe cum să facă această muncă. Această „persoană potrivită” este lumina superioară.

Așadar, acțiunile care trebuie efectuate nu sunt acțiuni legate direct de vasul în sine, ci acțiuni prin care putem atrage luminile cele mai benefice pentru corectare. Cabaliștii ne spun că cea mai benefică lumină înconjurătoare pentru corectare vine atunci când citim o carte de Cabala în timpul studiului, cu intenția de a ajunge la rădăcina noastră, locul unde noi, acțiunea noastră, studiul și Creatorul suntem în adeziune într-un singur punct. Cabaliștii mai spun că, pentru a sta și a studia cu intenția corectă, intenția însăși este cea mai importantă.

Cum ajungem la o astfel de intenție? Cabaliștii descriu mai multe mijloace pentru construirea intenției corecte. Baal HaSulam scrie în articolul „Libertatea” că societatea este înaintea tuturor. Fără societate, nu ne putem uni dorința către scop și nu o putem întări, iar intenția noastră va fi mai mică decât ceea ce este necesar pentru a atrage lumina înconjurătoare.

Dacă ne chinuim cu afirmații precum „Nu sunt bine”, „Sunt zgârcit”, „Sunt pofticios”, „Sunt ambițios” sau „Sunt crud”, atunci ne investim eforturile în dorințele noastre rele de a primi. Omul este acolo unde sunt gândurile sale. Din acel loc, nu ne mai rămâne nimic decât să ne îmbătăm sau să luăm droguri pentru a atenua durerea teribilă pe care o simțim. Autoflagelarea este inutilă. De aceea, este scris: „Nebunul stă cu mâinile împreunate și își mănâncă propria carne”. Un astfel de comportament este o adevărată nebunie, deoarece nu ne îndreaptă în direcția corectă. Privind la murdăria din noi înșine, nu o curățăm. Când o piesă dintr-o mașină se strică, aceasta trebuie reparată de un specialist care aduce o piesă nouă și știe cum să o instaleze.

De multe ori, ne îndreptăm constant privirea spre interiorul nostru, către vasele noastre, și devenim nefericiți. Starea noastră interioară este întinsă sub ochii noștri și noi nu știm cum să ne detașăm de această priveliște și stăm, ne întristăm și ne jelim. Societatea trebuie să influențeze fiecare om să iasă repede din această stare rea, deoarece din ea dezvoltăm „vorbirea spionilor” despre Creator.

Dintr-o discuție despre articolul „Ce este substanța calomniei și împotriva cui este ea?” – Partea a 2-a, 13.06.2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea cu Creatorul se numește credință. Măsura în care eu sunt capabil să mă conectez cu El este măsura din mine care se numește măsura credinței.

Ce înseamnă asta? Conexiunea mea cu Creatorul poate exista doar cu condiția să doresc să-I dăruiesc. Altfel, o astfel de conexiune este imposibilă; nu există alt tip de conexiune. Trebuie să fie în aceeași direcție în care El se raportează la mine.

Voi putea să-I dăruiesc doar dacă încep să-L simt, adică dacă percep lumina Lui, care vine la mine și mă corectează. Iată ce scrie Rabaş: atunci când, în timpul studiului, mă hotărăsc să ating Lişma, adică atunci când doresc să ating dăruirea, forța superioară vine la mine și mă schimbă, transformându-mă într-o ființă umană.

Ce înseamnă să fii o ființă umană? Măsura dăruirii pe care o ating în mod specific în relație cu Creatorul, și nu în relație cu umanitatea, se numește „om”. Omul este ființa creată, forța pe care o aduce la suprafață și o direcționează spre stabilirea conexiunii sale cu Creatorul. Numai pentru cel care traversează Machsom, gradul spiritual pe care îl atinge devine măsura omului din el.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe baza înțelegerii naturii noastre animalice, începem să ne dăm seama că nimeni nu se poate uni vreodată cu altul. Fiecare om rămâne separat.

Astăzi vedem că familia, așa cum exista odinioară, dispare. Fostele relații dintre părinți și copii nu mai sunt aceleași. Motivul este că, pe măsură ce umanitatea se dezvoltă, ego-ul și dorința sa de a primi continuă să crească. Drept urmare, fiecare om devine din ce în ce mai distantat de toți ceilalți, iar toate legăturile care existau odinioară în cadrul familiei, al familiei extinse, al națiunii și al societății se destramă. Egoismul distruge orice cadru și îl lasă pe individ izolat.

După ce face discernămintele necesare, omul poate ajunge la concluzia că o conexiune între oameni este posibilă doar prin Creator. Dacă dorim să împlinim legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, aceasta nu poate fi realizată prin forță, așa cum s-a încercat în Rusia Sovietică. Numai prin conexiunea noastră cu Creatorul vom începe să ne unim unii cu alții.

Chiar și cel mai mic grup poate exista doar în această condiție, și cu atât mai mult, întreaga lume, atunci când începe să împlinească legea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta pentru că fiecare conexiune adevărată poate exista doar la nivelul uman. Prin „uman” se înțelege o conexiune cu Creatorul.

Tot ce facem, în afară de stabilirea unei conexiuni cu Creatorul, aparține nivelului animalic. Aceste lucruri nu necesită nicio corectare și nu ar trebui să le acordăm atenție, deoarece este o pierdere de timp și efort.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate calitățile care există într-un om și care se extind din cele patru calități FVAP [Foc, Vânt, Apă și Praf] nu au nicio legătură cu înclinația rea ​​(Rabaş, „Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calităţi rele?).

Nu contează cu ce fel de caracter se naște omul, fie el iritabil, prostesc, leneș sau mândru. Din propria mea experiență, știu că nu este necesar ca doar una dintre aceste calități să existe în mine. Simt că le am pe toate și una nu o exclude pe cealaltă. Cu alte cuvinte, toate cele patru fundamente pot exista împreună în fiecare om.

Spunem că dacă omul încearcă să rupă sau să elimine toate aceste tendințe din el, atunci este angajat în psihologie și nimic nu va ieși din asta, deoarece aceste calități nu sunt supuse schimbării.

Omul poate fi un mare cabalist și totuși să păstreze toate aceste calități fără a le acorda atenție. În abordarea noastră, acesta nu este nici măcar alfabetul, ci doar primele litere ale alfabetului: să nu ne angajăm în corectarea calităților animalice din noi înșine, ci doar să lucrăm la relația noastră cu Creatorul.

„Umanul” din noi începe să crească doar în raport cu Creatorul. Și numai în raport cu El putem cântări înclinația bună împotriva înclinației rele, adică putem determina tot ceea ce trebuie dezvăluit și cultivat, sau dimpotrivă, dezrădăcinat. Dar toate acestea se fac doar în legătură cu Creatorul și nu în raport cu „sinele” meu, caracterul meu natural.

Ar trebui să-l privesc pe prieten exact în același mod. Problema însă, este că atunci când lucrăm împreună, natura mea animalică și natura lui animalică pot întâmpina dificultăți în a coexista.

Dar aceasta devine a doua etapă a muncii noastre comune, după ce am ajuns să ne cunoaștem bine propriul caracter: fie el iritabil, risipitor, leneș, dornic de putere și așa mai departe. Odată ce ne cunoaștem caracterul, începem să vedem cum putem lucra împreună, combinând aceste calități pentru a înțelege ceea ce există mai Sus: caracterul unic al fiecărui om în relație cu Creatorul. Și aici, poate, adevărata unitate devine posibilă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știu dacă acum fac pașii corecți sau nu?

Răspuns: Cabaliştii explică faptul că atunci când ajungi undeva pentru a studia Cabala, la început nu știi nimic. Nici măcar nu știi unde te afli, deoarece ai putea fi în alte locuri și nu doar aici. Există o mulțime de oameni care stau acum în alte locuri, angajați în alte metode și încearcă de asemenea, să învețe și să găsească ceva pentru ei înșiși. Există o diferență de loc, o diferență de metodă.

Sunt ei în locul potrivit? Nu există un răspuns la asta. Practic, nu ți s-au dat Kelim (vase/instrumente) pentru a face o alegere acum. Ți s-a permis să faci asta pe baza a ceea ce simți subconștient. Dacă simți că ai îndoieli, mergi în alt loc și verifică. Verifică unde te simți mai bine – aici sau acolo. Poate, în funcție de dezvoltarea sufletului tău, trebuie să fii în alt loc. Vino la Bnei Baruch peste aproximativ 30 de ani. Fiecare trece prin propriile cicluri.

Există o lege generală a realității numită legea echivalenței de formă. Este ca un câmp magnetic: dacă pui o bucată de fier în el, aceasta este atrasă de magnet. În același mod, totul este atras spre centrul său de echilibru. Sufletul funcționează în același mod. Dacă simți un impuls, sufletul tău este atras spre centrul său de echilibru, acolo unde se simte confortabil și în repaus.

Astfel, omul care caută găsește în cele din urmă ceea ce caută tocmai datorită acestui lucru. Sufletul îți pune mâinile și picioarele în mișcare și ajungi undeva. În cele din urmă, cu toții ne mișcăm în acest fel și ajungem la locul potrivit în funcție de nivelul nostru de dezvoltare.

Există oameni al căror nivel de dezvoltare necesită studiul yoga sau de exemplu, al Ikebana. Acest lucru nu poate fi înțeles de intelect; aici cunoașterea este o simțire interioară. Abia atunci se deschid ochii și vezi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 193

Operează această lege pentru toate sufletele, indiferent de grup?

Această lege operează pentru toate sufletele, indiferent dacă fac parte dintr-un grup sau nu, dar o persoană care aparține unui grup atrage lumina înconjurătoare de la sfârșitul corectării, deoarece este conectată cu prietenii săi de aici, așa cum este conectată cu ei acolo. Conform acelei stări în care aleg să se conecteze cu ei aici, aceiași stare o atrag spre ei înșiși, ca și cum ar atrage fizic acea stare de acolo către ei înșiși, pentru că doresc să o realizeze aici și acum în această lume. Se consideră că lumea superioară coboară în această lume și așa va fi într-adevăr la sfârșitul corectării.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→