Discuții despre Treptele Scării, Partea 190

Cum ne putem imagina ce este dăruirea?

Când suntem într-un grup, ni se spune că iubirea pentru prieteni duce la iubirea pentru Creator și că dăruirea către prieteni duce la dăruirea către Creator. De ce? Pentru că încercăm să stabilim aceeași conduită între noi ca și cum am fi cu adevărat printre sufletele de la sfârșitul corectării. Din acea lume superioară, unde toate sufletele sunt incluse și conectate împreună, noi atragem lumina înconjurătoare (Or Makif).

Dacă încercăm să stabilim aceeași lege, aceeași stare, în această lume, printre corpuri, printr-o idee, printr-o atitudine, prin conexiune și scopul comun de a avansa împreună, chiar și într-un grup mic, creăm efectiv o asemănare cu starea în care există sufletele la sfârșitul corectării, la nivel spiritual în cadrul acelui grup. În măsura în care depunem acest efort, noi atragem lumina înconjurătoare, care vine și corectează vasele.

Prin urmare, conexiunea dintre prietenii dintr-un grup afectează direct progresul lor spiritual. Prin această reflecție pe care o creăm în această lume, începem treptat să simțim ce este conexiunea spirituală. Desigur, nu putem niciodată cunoaște cu adevărat forma superioară în avans. Dacă ne aflăm la un anumit nivel, cum pot percepe nivelul superior lui? Chiar și în viața obișnuită, în starea noastră actuală, următoarea stare este întotdeauna necunoscută și este revelată brusc, ca ceva nou.

Așadar, cum putem tânji după ceva superior nouă? Nivelul superior (Parţuf-ul superior) ne arată un mic exemplu de dăruire așa cum există la un grad superior. O face în două etape.

În prima etapă, nivelul superior ne arată puțin din lumina din interiorul său, plăcerea pe care o conține. Apoi, o dorim, tânjim după ea și ne simțim înălțați. Cabaliștii numesc aceasta „ascensiune”, deși nu este o adevărată ascensiune, deoarece nu ne ridicăm de fapt. În schimb, nivelul superior ne oferă puțină vitalitate de la un grad superior. Această iluminare este lumină la nivelul superior, dar doar o strălucire slabă pentru noi, deoarece nu putem primi mai mult în vasele noastre actuale.

În a doua etapă, după ce ne iluminează, nivelul superior ne oferă o coborâre. Ne permite să ne simțim propriile vase. Ce sunt aceste vase? Sunt vase ale dăruirii prin care simțim întunericul. Cu alte cuvinte, ne simțim calculând: „Cum este posibil să dăruim fără să ne gândim deloc la propriul nostru beneficiu?”

Astfel, prin aceste două impresii de la nivelul superior, experimentăm două extreme: ce este lumina (chiar dacă este percepută doar parțial) și ce este vasul dăruirii. Apoi, vedem cât de mult iubim lumina și cât de mult suntem opuşi vasului. Din acești doi poli, prin studiu, efort și muncă persistentă, ajungem treptat la nivelul superior.

Când îl atingem și realizăm acea stare, un nivel și mai înalt dezvăluie din nou atât împlinirea, cât și vasul din el. Aceste două stări ne dau încă o dată un sentiment al extremelor din cadrul nivelului superior, și din nou, ne străduim să le atingem, pas cu pas, urcând mai departe.

Prin urmare, calea noastră este construită din ascensiuni și coborâri:

1. Ascensiuni – sentimentul de împlinire care există la nivelul superior.
2. Coborâri – simțirea vaselor (natura dăruirii) ale nivelului superior.

Efortul dintre ele este dorința noastră constantă de a dobândi aceste calități, fie mai mult, fie mai puțin, până când le atingem pe deplin.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Frica este o emoție foarte bună care ne protejează; altfel, am fi nebuni. Trebuie doar să învățăm cum să o folosim corect. Apoi, în loc să ne temem de ea, o vom binecuvânta.

Întrebare: Care este scopul fricii? De ce apare?

Răspuns: Scopul fricii este să ne ghideze corect către adevărata cale a dezvoltării, să găsim forța superioară a dăruirii, iubirii și conexiunii în relațiile noastre unii cu alții. Atunci nu va mai fi nimic de temut.

Întrebare: Se aplică acest lucru omului, oricărui om obișnuit?

Răspuns: Astăzi, acest lucru se aplică și oamenilor obișnuiți. Vedem acest lucru prin starea lumii în care trăim.

Comentariu: O stare de frică.

Răspunsul meu: Întreaga lume este într-o stare de frică. Doar cineva care nu are nicio idee unde se află ar putea pretinde cu bravadă că nu se teme de nimic. Acest tip de atitudine nu arată prea multă înțelepciune. De aceea ar trebui să binecuvântăm de fapt frica; ea ne ghidează corect către scopul corect.

Întrebare: Unul față de celălalt, atunci?

Răspuns: Da, trebuie să înțelegem că frica ne este dată dintr-un motiv. Este o calitate foarte pozitivă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum voi avea încrederea că mă pot deconecta de Creator și pot acționa pe cont propriu dacă El face totul?

Răspuns: Adevărul este că te deconectezi de Creator doar acționând ca și cum tu ai fi cel care face ceva, în loc de El. Dacă tu, asemenea unui cal sub un călăreț, nu faci nicio mișcare, nu vei ști niciodată cum te deosebești de El (călărețul). Așa că trebuie să spui: „Acționez!”

Când acționezi, începi să simți diferența dintre dorința ta și dorința Lui și astfel începi să te cunoști pe tine însuți și pe El.

După ce te-ai cunoscut pe tine însuți, L-ai atins, ai fost într-o luptă, ai fost acuzat, te-ai îndoit și totuși ai descoperit că acest lucru este bine și ai făcut corectări, ajungi într-o stare în care, pe baza a ceea ce ai făcut și experimentat, spui: „Nu există nimeni în afară de El!” Dar nu înainte de a nu fi făcut încă nimic, ci doar ai început să verifici.

Acum, după toate verificările, spui: „Nu există nimeni în afară de El”. Aceasta înseamnă că ai adoptat și copiat toate acțiunile Sale în tine însuți. Cu siguranță faci o mișcare ca El, nu pentru că El o face cumva în tine, ci pentru că accepți această mișcare de bunăvoie, ca și cum ai face-o împreună cu El. Aceasta se numește dorința celui care este îmbrăcat și dorința celui care se îmbracă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul nu poate ridica o rugăciune interioară autentică către Creator; poate face acest lucru doar prin atragerea de putere din grup, deoarece importanța conexiunii cu Creatorul, pe care o absoarbe din grup, depășește puterea propriei mândrii.

Într-o stare obișnuită, omul cu un anumit grad de mândrie nu poate realiza independent importanța conexiunii cu Creatorul, deoarece mândria acționează ca Faraonul în interiorul lui și este imposibil să scape de ea.

Numai atunci când, așa cum este scris, copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii (adică atunci când omul își adună toată puterea și primește ajutor de la grup), poate ridica nivelul importanței conexiunii cu Creatorul, care va deveni mai mare decât nivelul propriei mândrii.

Apoi ei își supun mândria și se îndreaptă către Creator cu o cerere ca acesta să Se reveleze și să le dea puterea de a-și ține cu adevărat mândria sub control.

Nu există altă modalitate de a scăpa de ea decât prin a cere cu adevărat Creatorului puterea de a face acest lucru. Doar grupul ajută la generarea unei cereri autentice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Așa este întreaga umanitate. Zâmbim pentru a obține o poziție și așa mai departe. Devenim prieteni pentru a câștiga ceva din asta. Corect? Aceasta este natura umană, în general?

Răspuns: Da, desigur. Nu dorim cu adevărat nimănui fericire, bunătate sau altceva.

Întrebare: Doar să le dorim binele. Dar nu este vina noastră, nu-i așa?

Răspuns: Du-te la cel care te-a creat și spune-I: „Uită-te cum m-ai creat! Ce pot face? Nu fac nimic altceva decât să împrăștii semințe de ură în jurul meu. Și Tu m-ai creat așa.”

Întrebare: Și El așteaptă să venim la El așa?

Răspuns: Da, El așteaptă să-i dezvăluim acest lucru și să-I spunem, iar apoi El va corecta.

Întrebare: Deci, trebuie să simt că vreau să fac răul și să urăsc?

Răspuns: Da! Absolut! Și mă simt prost pentru că descopăr asta în mine. Și Îl rog pe Creator să înlocuiască această calitate în mine.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la asta?

Răspuns: Cu siguranță!

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceasta este concluzia?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică, dacă aș putea cumva să mă iau de mână acum și să simt că eu…

Răspunsul meu: Nu, nu vei simți asta.

Întrebare: Nu voi simți asta. Când va veni momentul când voi simți asta? Spuneți că suntem conduși într-acolo.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce se numește cu adevărat „ultima generație”. Suntem la începutul ei; doar la începutul ei.

Întrebare: Ce este ultima generație?

Răspuns: Este momentul în care omenirea își dezvăluie natura malefică, opusă Creatorului, și începe să dorească cu tot sufletul să se schimbe.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 196

Este frica îndreptată către Creator?

Frica este o corectare aplicată vasului dorinței de a primi, astfel încât acesta să fie îndreptat spre a dărui. Frica este o atitudine față de Dăruitor. Există o atitudine față de Dăruitor care exprimă îngrijorare: poate că El nu-mi va da. De asemenea, există o atitudine care exprimă îngrijorare: poate că eu nu-I voi da.

Prima este frica egoistă, corporală, care aparține nivelului acestei lumi; este frica că Creatorul s-ar putea să nu-mi ofere în această viață ceea ce am nevoie. După aceea, ajungem la adevărata frică, la o atitudine autentică față de Creator, nu îngrijorarea că Creatorul nu-mi va da, ci îngrijorarea că s-ar putea ca eu să nu-I pot da.

Frica este corectarea vasului, iar bucuria este umplerea vasului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este foarte important pentru noi să ne cunoaștem toate calitățile și calea pe care trebuie să o parcurgem pentru a ne folosi singura libertate de alegere pentru avansarea spirituală. La urma urmei, dacă omul nu se străduiește să avanseze, el nu înaintează.

Ai o cale foarte îngustă în fața ta, lungă, dar îngustă. Imaginează-ți că se află într-un deșert unde nu o poți vedea. Sau, ca și cum ai merge pe apă, următorul tău pas este necunoscut și invizibil. Cu toată puterea pe care o posezi, trebuie să alegi „nordul”, să te ții de el și să te îndrepți spre țintă cu fiecare pas pe care îl faci. Atunci vei face pasul corect.

Altfel, ți se va părea doar că mergi înainte, când, de fapt, aceia nu sunt deloc pași reali; sunt doar ceea ce percepi cu simțurile tale obișnuite, animalice. Poți rămâne într-un singur loc, învârtindu-te în cerc timp de o mie de ani. Prin urmare, metoda de a atinge ținta, de a face un pas după altul către ea, de a ști dacă avansezi cu adevărat sau doar îți imaginezi că alergi în timp ce de fapt stai pe loc, este metoda înțelepciunii Cabala.

Omul trebuie să fie capabil să vadă calea, iar acest lucru se realizează foarte simplu: ochii săi trebuie să fie deschiși, astfel încât să vadă cu adevărat deșertul din fața sa, unde nu există alt drum în afară de calea unică. Mai mult, fiecare om are propria sa cale individuală; acest lucru asigură că nu se rătăcește, le permite să vadă atât scopul final, cât și pe sine și le permite să știe cum să facă fiecare pas doar după ce l-a examinat mai întâi.

Dacă omul nu reușește să facă acest lucru, sufletul va trece prin încarnare după încarnare, pe măsură ce timpul se scurge. Existăm sub planul vieții spiritual, și prin urmare, putem continua să ne învârtim în cerc încă un milion de ani; aceasta nu este problema. Din perspectiva spiritualității, nu există nicio explicație pentru această viață pământească, deoarece, în sine, ea nu aduce niciun beneficiu spiritual.

Cabaliștii scriu în articolele lor despre forțele din sufletul nostru și explică cum, folosind numeroasele calități opuse care există în noi, putem alege calea corectă și putem realiza libertatea de alegere.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că omul atinge numele Creatorului în măsura corectării sale.

Răspunsul meu: De obicei, dau următorul exemplu: pentru a capta o undă radio, trebuie să creezi aceeași frecvență în interiorul receptorului radio. Acesta se numește efect de rezonanță. Altfel, nu poți capta undele externe. Există milioane de unde în toate intervalele posibile în afara receptorului. Cum captezi ceva specific?

Fiecare receptor acționează ca un emițător într-un fel; nu doar recepționează. În primul rând, trebuie să genereze unda pe care dorești să o captezi din exterior, adică aceeași frecvență de oscilație. Apoi, din ceea ce este în exterior, conform legii asemănării de formă – în acest caz, frecvența de potrivire – tu captezi unda externă corespunzătoare și o percepi ca sunet. Astfel, trebuie să-ţi potrivești calitățile cu ceea ce dorești să experimentezi.

Ochii și urechile noastre sunt concepute pentru a detecta o anumită gamă de influențe externe, deoarece în interiorul nostru există un mecanism capabil să producă aceleași frecvențe care sunt în exterior.

Acest mecanism constă din fibre nervoase, la capetele cărora există receptori, senzori, specifici fiecărui tip de frecvență. Căldura, frigul și presiunea sunt în general, frecvențe diferite ale vibrațiilor undelor pe care le percep în funcție de asemănarea formei din vasul meu cu ceea ce este în exterior.

Cum pot pretinde că Creatorul este drept și milostiv dacă eu nu dobândesc mai întâi calitatea prin care pot afla ce înseamnă „drept” și „milostiv”? Adică, în primul rând, trebuie să fac o corectare, și în conformitate cu aceasta, voi putea simți că Creatorul este într-adevăr așa.

Uneori spunem că omul nu are inimă. Doar că sentimentele sale sunt atât de nedezvoltate încât atunci când vede pe cineva plângând și suferind, nu se simte rău și nici măcar nu înțelege.

De exemplu, un bebeluș, chiar dacă cineva plânge lângă el, nu are nicio idee ce înseamnă asta. Percepția sa senzorială nu este încă suficient de dezvoltată pentru a înțelege că i s-a întâmplat ceva foarte grav unui adult, ceea ce l-a dus la o suferință atât de intensă.

Mai târziu, când copilul crește și își dezvoltă vasele interioare capabile să simtă tristețe sau bucurie, va putea percepe ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său.

Asta se întâmplă cu orice. Percepem totul doar în funcție de asemănarea de formă.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că perioada de pregătire este necesară pentru a putea simți nevoia unei conexiuni cu Creatorul?

Răspuns: Desigur. În primul rând, omul trebuie să simtă nevoia acestei conexiuni. Aceasta se numește recunoașterea răului egoismului. Cum altfel aș putea ști că mi se ascunde ceva bun?

În articolul „Ce este «Nu există nimeni sfânt precum Creatorul, căci nu există nimeni în afară de Tine» în muncă?”, Rabaş ilustrează acest lucru cu următorul exemplu: fiul unui om bogat este ținut într-un subsol. El nu are nimic, trăiește în mizerie și primește doar o cantitate mică de mâncare care îi este coborâtă de sus.

Fiul își blestemă tatăl pentru cruzimea sa și pentru viața pe care i-a pregătit-o. Dar când, în sfârșit, este scos la iveală și i se arată că există un alt mod de viață, vă puteți imagina confuzia pe care o experimentează.

Și noi trecem prin stări similare. Omul nu înțelege deloc ce i se întâmplă. El se simte pierdut și nefericit, până când începe să studieze și să tragă concluzii din starea în care se află.

Ce înseamnă să studiezi? După ce își lamentează cei douăzeci de ani de închisoare, o rază de lumină pătrunde în subsol și începe să vadă că totul fusese făcut spre propriul său beneficiu.

De ce a trebuit atunci să sufere timp de douăzeci de ani lungi? Pentru că numai așa putea aprecia și accepta bunătatea care i-a fost pregătită. Kli-ul trebuie să fie pregătit pentru revelația spiritualității.

Din Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În cea mai mare stare de Lo Lişma, omul începe să dorească următoarea etapă, Lişma?

Răspuns: Nu, la apogeul Lo Lişma, omul nu își dorește Lişma, pentru că nu înțelege ce este. Cea mai mare Lo Lişma este atunci când vreau să dăruiesc Creatorului, să fiu cu El, Îl iubesc într-o asemenea măsură încât nu mă simt pe mine însumi. Este ca și cum în iubire, simțirea ei umple omul atât de complet încât îi suprimă dorința de a primi. Există mult egoism acolo și chiar agresivitate, dar este stinsă de simţirea necesității conexiunii cu persoana iubită.

Cum îmi folosesc studiul? De fiecare dată când îmi doresc ceva, înțeleg că pot realiza acest lucru prin intermediul studiului, în cursul căruia primesc forțele de a realiza ceea ce îmi doresc. În același timp, trebuie să ajung la studiu cu o oarecare dorință. Să presupunem că astăzi vreau prin intermediul studiului să schimb una sau alta.

Studiul este despre plata specifică pe care o dorești sau puterea pe care o cauți pentru a aduce o schimbare în tine?

Dar dacă ajungi fără o definiție precisă a ceea ce vrei să schimbi la tine, studiul este zadarnic. Care este scopul sosirii luminii? Tu și prietenii tăi o treziți, iar ea pur și simplu se învârte în jurul tău și pleacă.

Prin efortul pe care îl depui în timpul studiului, atragi asupra ta lumina superioară, care aduce viață, sănătate, putere și tot ce este mai bun. Și dacă doar stai și studiezi și nu ai nicio nevoie de aceste forțe, atunci de ce ai venit la lecție?

Când vii la o lecție, chiar dacă încă nu știi de ce, la fel cum prietenii tăi nu știu pentru ce trezesc forțele înconjurătoare, atunci lumina însăși construiește dorința în tine. Treptat, începi să simți exact ceea ce trebuie să-ți dorești. Dar pentru a folosi studiul mai rapid și mai eficient, trebuie să vii pregătit cu o dorință specifică în minte.

Când unul dintre studenții mei mă sună și mă întreabă cum să joace un rol în teatru pentru că se luptă, este frustrat și sfâșiat, îi dau câteva sfaturi. Însă cel mai bun sfat este ca atunci când ai probleme, ceva te doare sau lucrurile nu merg, să vii aici, să studiezi, iar acea lumină care vine îți va oferi răspunsul la orice, inclusiv cum să-ţi joci rolul.

Gândește-te cât de simplu este acest exemplu, totuși tu deja crezi că din studiul Torei dobândești puterea de a îmbunătăți ceva. Singura putere care există în această lume este lumina care vine din lumea superioară. Cu alte cuvinte, aceasta este singura posibilitate de a schimba ceva în starea ta.

Nu există alte mijloace: Nu vei găsi o astfel de șurubelniță, furculiță sau clește cu care să poți strânge ceva în tine și astfel să te schimbi. Doar lumina poate face asta.

Și deși are o influență generală asupra sufletului și îl avansează, trebuie să definesc ce vreau de la ea, astfel încât să prind această lumină înconjurătoare, și folosind-o ca pe o șurubelniță, să strâng ceva în mine pentru a mă schimba. Acest lucru trebuie să-ți fie mai mult sau mai puțin clar și trebuie să știi asta înainte de a veni să studiezi. În principiu, înțelegem următorul lucru: noi ne adunăm în grupuri, discutăm și clarificăm care este dorința noastră și începem să studiem, știind exact ce vrem de la lumina înconjurătoare. Și dacă nimic nu se schimbă în mine, atunci trebuie să-mi exprim nemulțumirea cu privire la motivul pentru care nu a schimbat nimic în mine: „Unde sunt promisiunile Tale? Arată-mi unde sunt eu de vină și de ce tu nu ai făcut asta pentru mine.”

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→