Discuții despre Treptele Scării, Partea 190

Cum ne putem imagina ce este dăruirea?

Când suntem într-un grup, ni se spune că iubirea pentru prieteni duce la iubirea pentru Creator și că dăruirea către prieteni duce la dăruirea către Creator. De ce? Pentru că încercăm să stabilim aceeași conduită între noi ca și cum am fi cu adevărat printre sufletele de la sfârșitul corectării. Din acea lume superioară, unde toate sufletele sunt incluse și conectate împreună, noi atragem lumina înconjurătoare (Or Makif).

Dacă încercăm să stabilim aceeași lege, aceeași stare, în această lume, printre corpuri, printr-o idee, printr-o atitudine, prin conexiune și scopul comun de a avansa împreună, chiar și într-un grup mic, creăm efectiv o asemănare cu starea în care există sufletele la sfârșitul corectării, la nivel spiritual în cadrul acelui grup. În măsura în care depunem acest efort, noi atragem lumina înconjurătoare, care vine și corectează vasele.

Prin urmare, conexiunea dintre prietenii dintr-un grup afectează direct progresul lor spiritual. Prin această reflecție pe care o creăm în această lume, începem treptat să simțim ce este conexiunea spirituală. Desigur, nu putem niciodată cunoaște cu adevărat forma superioară în avans. Dacă ne aflăm la un anumit nivel, cum pot percepe nivelul superior lui? Chiar și în viața obișnuită, în starea noastră actuală, următoarea stare este întotdeauna necunoscută și este revelată brusc, ca ceva nou.

Așadar, cum putem tânji după ceva superior nouă? Nivelul superior (Parţuf-ul superior) ne arată un mic exemplu de dăruire așa cum există la un grad superior. O face în două etape.

În prima etapă, nivelul superior ne arată puțin din lumina din interiorul său, plăcerea pe care o conține. Apoi, o dorim, tânjim după ea și ne simțim înălțați. Cabaliștii numesc aceasta „ascensiune”, deși nu este o adevărată ascensiune, deoarece nu ne ridicăm de fapt. În schimb, nivelul superior ne oferă puțină vitalitate de la un grad superior. Această iluminare este lumină la nivelul superior, dar doar o strălucire slabă pentru noi, deoarece nu putem primi mai mult în vasele noastre actuale.

În a doua etapă, după ce ne iluminează, nivelul superior ne oferă o coborâre. Ne permite să ne simțim propriile vase. Ce sunt aceste vase? Sunt vase ale dăruirii prin care simțim întunericul. Cu alte cuvinte, ne simțim calculând: „Cum este posibil să dăruim fără să ne gândim deloc la propriul nostru beneficiu?”

Astfel, prin aceste două impresii de la nivelul superior, experimentăm două extreme: ce este lumina (chiar dacă este percepută doar parțial) și ce este vasul dăruirii. Apoi, vedem cât de mult iubim lumina și cât de mult suntem opuşi vasului. Din acești doi poli, prin studiu, efort și muncă persistentă, ajungem treptat la nivelul superior.

Când îl atingem și realizăm acea stare, un nivel și mai înalt dezvăluie din nou atât împlinirea, cât și vasul din el. Aceste două stări ne dau încă o dată un sentiment al extremelor din cadrul nivelului superior, și din nou, ne străduim să le atingem, pas cu pas, urcând mai departe.

Prin urmare, calea noastră este construită din ascensiuni și coborâri:

1. Ascensiuni – sentimentul de împlinire care există la nivelul superior.
2. Coborâri – simțirea vaselor (natura dăruirii) ale nivelului superior.

Efortul dintre ele este dorința noastră constantă de a dobândi aceste calități, fie mai mult, fie mai puțin, până când le atingem pe deplin.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →