Întrebare: Cum pot clarifica motivul pentru care mi se trimite o anumită stare?

Răspuns: Vedeți, există mulți oameni în lume care se îndreaptă către Forța superioară. Îmi amintesc de o vizită la San Francisco, unde statui ale sfinților creștini, Madona cu copilul etc., stau chiar pe străzi. Oamenii se închină la aceste statui, vin chiar pe stradă și le sărută. Vedem idolatrie pură într-un oraș american modern. Acesta este un exemplu clar pentru dumneavoastră.

Sau luați în considerare exemplul lui Baal HaSulam despre membrii kibuţului din deșertul Negev care suferă de secetă, și fără să-și dea seama, ei se îndreaptă către Creator cu o cerere de ploaie. Această cerere vine din inimă. Fie că vor, fie că nu, ei cer ajutorul Forței superioare, pentru că tocmai Creatorul este cel care aranjează această situație pentru ei, deși ei nu știu.

Adică, oamenii din întreaga lume se îndreaptă către Creator pentru ajutor. Chiar și un mic purice care suferă pentru că nu are ce mânca suferă; suferința sa este de asemenea, un apel către sursa suferinței sale, către Creator.

Întrebarea este cum să ne îndreptăm corect către Creator, începând de la micul purice până la animalele mari, până la omul care venerează statui, până la kibuțnicii din Negev, până la evreii religioși aflați la nivelul mineral al sfințeniei și până la cei care își doresc deja cu adevărat să se întoarcă către Sursă și să știe către cine se îndreaptă. Totuși, apelul acestora din urmă are un scop complet diferit.

Cererea unui purice sau a unui om care își cere propriul bine în această lume și în lumea viitoare rămâne în cadrul lumii materiale. Dar când omul începe să ceară nu pentru a se simți bine în lumea viitoare, ci pentru că în cererea sa există deja o simţire față de Creator (adică este simultan un amestec de Lo Lişma și Lişma), atunci devine o cerere țintită.

Aceasta este diferența esențială dintre cererea noastră și cererea unui purice sau a unui închinător la idoli, pentru că este cu adevărat un apel către Creator. La urma urmei, nu cerem precum kibuțnicii, care se roagă pentru că nu plouă și suferă de secetă și nu strigăm către Creator că ne simțim rău, astfel încât să devină bine. Vorbim despre un apel greu de exprimat în cuvinte.

Dacă Îi cer Creatorului corectare pentru a deveni ca El, și aceasta este o cerere „din contul meu”, este tot Lo Lişma. Lişma este o simţire pe care nici măcar nu suntem capabili să o exprimăm în cuvinte. Cum pot să mă îndrept cu o astfel de cerere care va fi ca și cum ar fi deconectată de mine însumi și îndreptată exclusiv către Creator?

Prin urmare, întreaga noastră muncă trece prin diverse relații cu Forța superioară, pentru a ajunge în final la „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Adică, pașii pe care îi fac în procesul clarificărilor mele în raport cu Creatorul se numesc „Tora”; este vorba despre modul în care mă raportez la El, astfel încât acești pași, în loc să fie îndreptați către mine însumi, să fie din ce în ce mai îndreptați către El.

A face o inversare a direcției acțiunilor mele este munca.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există multe acțiuni pe care omul trebuie să le îndeplinească în timp ce se pregătește pentru spiritualitate. După traversarea Machsom există și diverse acțiuni spirituale: „Ibur” (starea de embrion), „Leida” (nașterea spirituală), „Enika” (hrănirea), „Mochin” (stare măreaţă) – adică stări mari (Gadlut) și mici (Katnut).

Când omul este deja în spiritualitate și simte Divinul, trece de asemenea prin diverse etape. Acestea sunt numite „cele 24 de ore ale zilei spirituale”, zilele săptămânii spirituale, Șabat-ul, lunile, Roş Hodeş (începutul lunii) și diverse sărbători – toate acestea sunt stări spirituale speciale în care omul trebuie să lucreze.

În partea a 12-a a TES, studiem modul în care rugăciunea este împărțită continuu în 24 de ore spirituale și există chiar și o stare de somn în ea. Somnul spiritual este o pregătire specială pentru următoarea etapă a ascensiunii spirituale, care constituie de asemenea, multă muncă.

Există muncă în toate stările spirituale, pentru a căror experimentare omul trebuie să depună eforturi pentru a face corectări la un anumit grad. Însă articolul lui Rabaş, pe care îl studiem în prezent, spune altceva: „Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni în afară de Tine” în munca spirituală. Adică, ni se spune că Creatorul este cel care face toată munca pentru noi, aceasta este munca Lui și omul nu are nimic de făcut.

Ce poate face un om dacă Creatorul face toată munca pentru el? Trebuie să ajungă la simţirea și la realizarea că nu există într-adevăr „nimeni sfânt precum Creatorul” și „nu este nimeni în afară de El” care îndeplinește toate acțiunile, face totul și planifică totul. Începutul unei acțiuni, procesul de execuție a acesteia și rezultatele ei sunt toate munca Creatorului.

Dar avem și noi o treabă de făcut și un effort, de a ajunge să simțim ceea ce ni se întâmplă cu adevărat și să simțim ceea ce se întâmplă în modul cel mai corect, să percepem asta în mod corect.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Educația și creşterea noastră cabalistă sunt complet diferite de educația publicului. Religia învață omul pur și simplu să se comporte bine, să se ridice și să facă, să facă, să facă.

Cabala, dimpotrivă, dezvoltă capacitatea unui om de a analiza. Omul începe să nu fie de acord cu Creatorul, să-L certe și să-L blesteme și vrea să se răzvrătească împotriva Lui. Apoi începe să înțeleagă de unde provin aceste calități, își compară propriile calități cu calitățile opuse, ale Creatorului, și treptat, își dă seama ce este preferabil.

Apoi, mai întâi, Îl justifică pe Creator; după aceea, își dorește să fie ca El, și în final, prin stări opuse, el însuși devine similar cu El. Așa se dezvoltă omul. Prin urmare, „viziunea asupra Torei este opusă viziunii publicului larg”. Populația este învățată și educată într-un mod opus Torei.

Omul care vine aici începe să primească o educație prin care devine complet liber de orice cadru, de toate condițiile inițiale, de tot. Trebuie să examinezi, să analizezi și să te gândești la fiecare stare posibilă, să nu te temi de nimic, și dintre toate acestea, să alegi adevărul. Altfel, vei rămâne un animal.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Kli-ul simte constant un fel de rezistență. Înseamnă asta că rezistența este o parte esențială a procesului de corectare?

Răspuns: Nu este vorba că rezistența în sine este o componentă necesară. Nu elimini rezistența corpului spunându-ți că este spre binele nostru. Vrei doar să o pui în ordine, ca și cum, procedând astfel, ai impune o restricție. În același timp, împreună cu rezistența, vrei să dobândești calitățile Creatorului ca opusul său, astfel încât eu și El, și căile de a-L atinge, să se contopească într-unul singur. Numai atunci există cel mai mare beneficiu din această stare.

Dacă intru doar în rezistență, în calitățile rele, și nu există nimic opus lor, nu voi obține nimic din asta. Ni se pare că simțind suferința obținem ceva, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură clipă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot, care ne derutează constant și încearcă să ne convingă că omul poate realiza ceva prin suferință. Nimic de genul acesta!

Să fii în bucurie este o mare Miţva. Și acesta este cu adevărat aşa. În momentul în care omul este capabil să ajungă la bucurie, nu ar trebui să creadă că nu a experimentat încă suficientă suferință. Nu vei dobândi nimic din înclinația rea.

Dacă, după ce te ridici deasupra suferinței, treci imediat în bucurie, nu crede că aceasta este o frivolitate. Într-un alt moment vei fi din nou adus înapoi la suferință, și încă o dată, vei ieși din ea. „Din Sion”, când ieși din suferință, „va veni Tora”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem aminti constant că, în afară de conexiunea cu Creatorul, toate simțirile (bune sau rele), toate întâmplările (norocoase sau nefericite) și tot ceea ce se întâmplă nu fac decât să ne sporească conexiunea cu El?

Răspuns: Chiar și la cel mai înalt nivel, atât în ​​mintea, cât și în inima ta, trebuie să cauți constant conexiunea cu El și să te menții în permanență în acel punct. Tot ceea ce se întâmplă este necesar doar pentru a adăuga tot mai mult la conexiunea ta cu El. Cum poţ face acest lucru? Cum poți să te menții în el? Construiește un sistem, atât intern, cât și extern.

Ți se pare că prin suferință cel puțin îți amintești de Creator. Înțelege că suferința pe care o simți acum, prin care ți se pare că ți-ai amintit de Creator, ți-a fost trimisă de El, și în cadrul acelei suferințe, L-ai simțit. Desigur, acest lucru a venit cu un anumit scop, dar acesta nu este scopul în sine. Scopul nu este să-L simți în suferință, ci să-L simți în adeziune, în apropiere.

Prin calea suferinței, El îți amintește de Sine Însuși până la punctul în care începi să simți o nevoie de El. Dar ce se întâmplă după ce simți nevoia de El? Atunci spui: „Bine, voi sta și voi suferi. Merită să îndur suferința doar ca să nu-L uit.”

Nu? Ai prefera să fii într-o stare de bucurie? Apoi îndreaptă-te spre bucurie.

Să presupunem că experimentezi suferința. Așa îți amintește Creatorul de Sine Însuși; este unealta Lui. El plantează un spin în tine, tu ţi-L amintești, dar rămâi în suferința ta. Este acesta cu adevărat genul de conexiune cu El pe care ți-o dorești? În acel moment te afli în sistemul forțelor impure care drenează abundența spirituală prin această conexiune, deoarece ești de acord să rămâi în acea stare, iar Klipa (coaja, impuritatea) devine doar mai puternică.

Ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepi ca venind de la Creator. Acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Trebuie să te convingi că ești sub controlul Klipot, forțe care trebuie depășite pentru a putea simți că Creatorul este bunătate și încântare.

Să nu crezi că, pentru că primești rău de la El, îți amintești de El și astfel formezi o conexiune cu El. Dimpotrivă, trebuie să te aduci la o stare de adeziune, de conexiune cu El, deoarece împărtășești o bucurie comună. Durerea nu poate fi împărtășită.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Când trebuie omul să folosească mândria în muncă?”, Rabaş explică multitudinea de dorințe, calități, impulsuri și legi care există în sufletul nostru. El descrie cum le putem dobândi și stăpâni pentru a începe să guvernăm sufletul, care este Kli-ul (vasul) în care omul percepe lumea spirituală, pe Creator.

Omul poate stăpâni toate forțele sufletului doar depunând efort personal în timpul coborârii. Aceasta este cunoscută sub numele de MAN (o trezire de jos); tocmai atunci dobândește omul ceva și obține stăpânirea.

Căderile (stările în care omul se simte îndepărtat de spiritualitate și sfințenie) sunt induse în mod deliberat. Deodată, el vede că nu are niciun interes pentru spiritualitate; simte că poate trăi fără ea, că nu mai are nicio atracție specială pentru ea; nu este nimic special în legătură cu asta.

Dar dacă în astfel de stări omul depășește propriile sentimente; adică, în ciuda lipsei de interes, înțelege că această simțire a fost dată intenționat, și în ciuda lipsei de interes, continuă indiferent, strângând din dinți pentru a dobândi spiritualitatea- atunci el avansează.

Avansarea se întâmplă tocmai în astfel de stări. Măsura în care omul poate avansa în timpul acestor coborâri constituie adevăratul său progres. Toate celelalte stări date unui om sunt treziri de Sus, originare de la Creator, și astfel nu implică contribuția omului și nu lasă nicio impresie de durată în interiorul lui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 187

Cum putem ajunge la Creator prin atitudinea noastră față de un prieten?

În societatea celor care doresc să devină cabalişti, oamenii se comportă conform regulii conform căreia de la iubireea pentru prieteni ajungem la iubirea pentru Creator, așa cum scrie RABAŞ în articolele sale despre ceea ce ar trebui să ne ofere iubireea pentru prieteni. Prin urmare, ar trebui să înțelegem că în atitudinea noastră față de prieteni determinăm în cele din urmă atitudinea noastră față de Creator. Chiar dacă suntem incapabili să ne raportăm la ei cu amabilitate, dar suntem conștienți de acest lucru și dorim să verificăm dacă ne îmbunătățim, trebuie să examinăm dacă ceva în atitudinea noastră față de ei s-a schimbat. Dacă ceva s-a schimbat substanțial sau chiar ușor, este un semn că am făcut un mare pas înainte în spiritualitate.

Nu putem măsura spiritualitatea, dar putem evalua din perspectiva inimii cum îi privim pe ceilalți: dacă suntem mai puțin invidioși pe ei, dacă poate suntem deja capabili să ne pese puțin de ei și dacă există deja o oarecare pregătire în noi pentru asta. Acesta este testul. Nu ne putem imagina niciodată un grad spiritual superior. Când ceva ni se dezvăluie brusc, dacă înțelegem brusc ceva, pentru noi este o adevărată revelație.

Așadar, cum putem tânji după o stare superioară? Ceea ce ar trebui să facem este să ne amintim de ultima stare bună pe care am avut-o, când tânjeam după Creator, ne gândeam la El, ne bucuram să-L simțim și eram conectați la El. Ar trebui să încercăm să ne menținem în acea stare chiar și atunci când a trecut deja. Într-un fel, trebuie să construim continuu poziția relației dintre noi și Creator, pentru că ni s-a dat un exemplu în acest scop.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→